Forced-sale adjudication upheld; res judicata bars relitigation of buyer's capacity; claimant's cassation appeal dismissed as unfounded.

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 18 noiembrie 2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii A.N.A.R., S.G.A. Drobeta Turnu Severin şi B., a solicitat anularea actelor de adjudecare din 29 mai 2003, încheiate de executorul bancar C. al B. Drobeta Turnu Severin, prin care a fost transmis dreptul de proprietate asupra imobilului bloc de garsoniere situat în Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinţi, întrucât A.N.A.R., S.G.A. Drobeta Turnu Severin este o entitate lipsită de personalitate juridică, neavând capacitate de folosinţă şi nici capacitate de exerciţiu, restabilirea situaţiei anterioare în Cartea Funciară şi reintabularea sa.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a susţinut că SC D. SRL a devenit proprietar al imobilului în litigiu conform Contractului de vânzare-cumpărare din 31 octombrie 1996 şi Contractului de vânzare-cumpărare, autentificat la data de 22 decembrie 2000.

B. a scos la licitaţie publică imobilul în baza proceselor-verbale de licitaţie imobiliară din 29 mai 2003 şi a transmis dreptul de proprietate din patrimoniul SC D. SRL către A.N.A.R. - S.G.A. Drobeta Turnu Severin.

A arătat reclamantul că în data de 15 ianuarie 2002, între SC D. SRL şi acesta s-a încheiat un contract de cesiune a unor drepturi de proprietate imobiliară - mobiliară, însă reclamantul nu a fost înştiinţat de executare, fiind astfel vătămat într-un drept al său, vătămare ce i-a adus grave prejudicii materiale.

Totodată, a arătat că titlul său de proprietate este mai caracterizat, este anterior, iar titlul de proprietate al pârâtei nu există, fiind lovit de nulitate absolută deoarece pârâta nu are capacitate de exerciţiu deplină, participarea la o licitaţie fiind limitată de lege la persoanele juridice.

Prin Sentinţa civilă nr. 3.086 din 21 octombrie 2015, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, reţinând că este o cerere evaluabilă în bani, valoarea de impozitare a imobilului fiind de 3.001.185,66 RON, peste pragul de 200.000 RON prevăzut de art. 94 lit. k) C. proc. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 342 din 14 decembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă, s-a admis excepţia lipsei de interes a reclamantului A., în formularea acţiunii şi, în consecinţă, s-a respins acţiunea introdusă în contradictoriu cu pârâţii A.N.A.R. - Sistemul de Gospodărie a Apelor Drobeta Turnu Severin şi B. Drobeta Turnu Severin.

Împotriva acestei soluţii, a declarat apel reclamantul A., iar prin Decizia nr. 2.116 din 7 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, s-a admis apelul, s-a anulat Sentinţa civilă nr. 342 din 14 decembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă, s-a reţinut cauza pentru rejudecare şi pe fond, s-a respins acţiunea reclamantului.

În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că acţiunea cu care instanţa a fost învestită pune în discuţie valabilitatea actelor de adjudecare, iar reclamantul a justificat interesul arătând că este beneficiarul unui act sub semnătură privată încheiat cu fostul proprietar şi că este şi asociat al societăţii debitoare, care a fost executată silit.

Aşadar, s-a apreciat că reclamantul are interesul de a se constata nulitatea absolută a actului de vânzare silită şi constatând că prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului şi că nu s-a solicitat de către apelant trimiterea cauzei spre rejudecare, conform art. 480 alin. (1) C. proc. civ., s-a admis apelul, s-a anulat sentinţa şi s-a reţinut cauza pentru a fi judecată ca primă instanţă de curtea de apel.

Rejudecând acţiunea, s-a constatat că reclamantul a invocat drept motiv de nulitate absolută a adjudecării faptul că adjudecatara este o entitate fără personalitate juridică.

S-a mai reţinut că cele două pârâte, prin întâmpinările depuse, au invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţie găsită întemeiată de instanţă, având în vedere că reclamantul A. a promovat anterior o altă acţiune prin care a solicitat constatarea nulităţii aceloraşi acte de adjudecare pentru acelaşi motiv, respectiv faptul că adjudecatara nu avea la data cumpărării personalitate juridică. Astfel, s-a reţinut că prin Sentinţa nr. 7.854 din 15 noiembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în Dosarul x/225/2012, definitivă prin Decizia nr. 80 din 6 iunie 2013 a Tribunalului Mehedinţi, s-a respins acţiunea şi s-a statuat cu putere de lucru judecat că adjudecatar al imobilului a fost A.N.A.R., unitate cu personalitate juridică, potrivit art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 107/2002, aceasta fiind reprezentată în cadrul licitaţiei.

Ca atare, în condiţiile art. 430 şi 431 C. proc. civ., s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la motivul de nulitate reprezentat de faptul că adjudecatara este lipsită de personalitate juridică, de capacitate de folosinţă şi de exerciţiu.

S-a mai reţinut că prin cererea înregistrată la data de 2 decembrie 2011, obiect al Dosarului nr. x/225/2012, reclamantul a promovat împotriva pârâtei A.N.A.R. - S.G.A. Turnu Severin şi un capăt de cerere în revendicare, solicitând să-i lase în deplină proprietate şi posesie imobilul, instanţele respingând această cerere ca nefondată, prin Sentinţa nr. 7.854 din 15 noiembrie 2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin fiind stabilit că reclamantul nu a făcut dovada unui titlu de proprietate valabil asupra imobilului revendicat.

A mai reţinut instanţa de apel că prin actele de adjudecare din 29 mai 2003, a căror nulitate se solicită a se constata, s-a vândut silit un imobil bloc de garsoniere P+1+2+3+4+mansardă, situat în Drobeta Turnu Severin.

S-a mai reţinut că reclamantul a depus la dosar un înscris sub semnătură privată, încheiat la 15 ianuarie 2002, prin care SC D. SRL, societatea debitoare care a fost ulterior executată silit, ceda reclamantului "fără nici un fel de garanţie toate drepturile imobiliare şi mobiliare care atestă dreptul de proprietate" asupra imobilului arătat, înscris ce nu a primit dată certă şi nu a fost înregistrat în evidenţele funciare pentru a fi făcut opozabil terţilor, aşa încât s-a apreciat a fi nefondată susţinerea reclamantului în sensul că la vânzarea silită s-a urmărit fraudarea legii.

La data de 18 mai 2016, recurentul-reclamant A. a formulat recurs împotriva Deciziei nr. 2.116 din 7 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin care a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat casarea în parte a deciziei recurate şi anume partea din dispozitiv ce cuprinde menţiunea referitoare la respingerea acţiunii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

În argumentarea motivului de casare invocat, a susţinut recurentul că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 1201 C. civ., în sensul că nu există autoritate de lucru judecat, având în vedere că în Dosarul nr. x/225/2012, a avut calitatea de pârâtă A.N.A.R. S.G.A. Drobeta Turnu Severin, o structură fără personalitate juridică iar în prezenta cauză, calitatea de pârât o are A.N.A.R. - A.B.A. Jiu.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata A.N.A.R. - A.B.A. Jiu a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata B. SA a solicitat, în principal, respingerea recursului ca tardiv formulat şi în subsidiar, ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinări, recurentul a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii şi a apărărilor formulate.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin Încheierea din 21 martie 2017, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului iar prin Încheierea din 6 iunie 2017, s-a respins excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimata B. SA, şi s-a admis în principiu recursul reclamantului.

Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. pentru considerentele care succed:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În acest context, critica referitoare la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1201 C. civ. din perspectiva lipsei de identitate între pârâta din Dosarul nr. x/225/2012 şi cea din prezenta cauză este nefondată pentru considerentele ce succed.

Potrivit art. 431 C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.

Autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări procesuale, aceea de excepţie procesuală, conform art. 1201 C. civ. şi aceea de prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze un anumit fapt în legătură cu raporturile juridice dintre părţi, potrivit art. 1200 C. civ.

Dacă în manifestarea sa de excepţie procesuală care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească o nouă judecată, autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C. civ. (obiect, părţi, cauză); nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Între excepţia autorităţii de lucru judecat şi puterea de lucru judecat, există o distincţie clară. Astfel, condiţia de aplicare a autorităţii de lucru judecat presupune identitatea de acţiuni (părţi, obiect şi cauză juridică) ce opreşte repetarea judecăţii, iar puterea, prezumţia de lucru judecat, impune consecvenţa în judecată, cu alte cuvinte, ceea ce s-a constatat şi statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o altă hotărâre.

Contrar susţinerilor recurentului analiza puterii de lucru judecat a fost efectuată din perspectiva dispoziţiilor art. 1200 C. civ. cu referire la art. 430 şi 431 C. proc. civ., instanţa de apel precizând că în acest caz excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la motivul de nulitate reprezentat de faptul că adjudecatara este lipsită de personalitate juridică, de capacitate de folosinţă şi de exerciţiu este întemeiată, chestiunea fiind dezlegată în Dosarul nr. x/225/2012 astfel încât nu mai poate face obiectul unei noi judecăţi.

Astfel, din examinarea actelor dosarului şi considerentelor deciziei recurate, se constată că în mod corect instanţa de apel a reţinut că reclamantul A. a promovat anterior prezentului litigiu a altă acţiune prin care a solicitat constatarea nulităţii aceloraşi acte de adjudecare cu aceeaşi motivare şi anume că adjudecatara nu avea la data cumpărării personalitate juridică, or, prin Sentinţa nr. 7.854 din 15 noiembrie 2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin dată în Dosarul nr. x/225/2012, definitivă prin Decizia nr. 80 din 6 iunie 2013 a Tribunalului Mehedinţi, s-a respins acţiunea reclamantului şi s-a statuat cu putere de lucru judecat că adjudecatar al imobilului a fost A.N.A.R., unitate cu personalitate juridică potrivit art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 107/2002.

Pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte constată că nu poate fi reţinută ca fondată nici critica referitoare la faptul că instanţa de apel nu ar fi dat eficienţă principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene din perspectiva prevederilor art. 17 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii, câtă vreme în litigiul anterior s-a statuat asupra calităţii de adjudecatar al Administraţiei Apele Române, persoană juridică română.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 2.116 din 7 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 2.116 din 7 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2017.

Procesat de GGC - N