Inadmissibility of constitutional unconstitutionality challenge to mandatory lawyer representation rules due to lack of connection to the specific case outcome

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/245/2014, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 83 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 84 C. proc. civ., formulată de recurenta A., prin mandatar B., în cadrul recursului declarat împotriva Deciziei civile nr. 1.848 din 18 decembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă.

Împotriva acestei încheieri, A., prin mandatar B., a declarat recurs.

În motivare, a arătat că dispoziţiile art. 83 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 84 C. proc. civ. îngrădesc accesul liber la justiţie şi încalcă dreptul la apărare al justiţiabililor care, în majoritate, au un venit sub minimul asigurat pe economie, în condiţiile în care ajutorul public de stat este iluzoriu, acordându-se numai persoanelor cu un venit sub 87 euro.

A susţinut recurenta că impunerea angajării unui avocat împiedică accesul liber la justiţie şi încalcă dispoziţiile legii fundamentale.

În acest sens, a arătat că accesul liber la justiţie presupune posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct şi nemijlocit instanţelor judecătoreşti, personal sau prin mandatar ales, cu sau fără studii juridice, în caz contrar încălcându-se art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În continuare, a evocat dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (2) din Constituţia României şi a subliniat că, în România, accesul la justiţie şi dreptul la apărare prin reprezentant, deşi garantate de legea fundamentală şi de C. civ., sunt iluzorii.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

La data de 2 mai 2017, recurenta a formulat punct de vedere la raport, prin care a invocat şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin punctul de vedere la raport, formulat la data de 5 mai 2017, intimaţii au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte subliniază că motivele suplimentare de recurs, invocate prin punctul de vedere la raport, nu pot face obiectul analizei instanţei supreme, întrucât au fost formulate după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Tot cu titlu preliminar, trebuie precizat că, în contra celor reţinute prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, încheierea atacată este motivată, chiar dacă succint, Curtea de Apel reţinând că a fost invocată în recurs excepţia de neconstituţionalitate a art. 83 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 84 C. proc. civ. care vizează reprezentarea convenţională a persoanei fizice în faţa primei instanţe şi în apel, gradul de rudenie al persoanei fizice cu mandatarul, contestaţia în anulare, revizuirea şi reprezentarea persoanei juridice.

Prin urmare, se poate decela raţionamentul pentru care Curtea de Apel a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, astfel că nu se impune invocarea din oficiu a motivului de ordine publică prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., derivat din pretinsa încălcare a art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

În continuare, analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial (...)." Iar conform art. 29 alin. (5) din aceeaşi lege "dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară (...)."

Din analiza dispoziţiilor legale anterior menţionate rezultă că, pentru a fi admisibilă, excepţia de neconstituţionalitate trebuie să vizeze o lege sau ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei; în caz contrar, instanţa de judecată respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

În speţă, excepţia de neconstituţionalitate vizează prevederile art. 83 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 84 C. proc. civ.

Potrivit art. 83 alin. (1), (2) şi (4) C. proc. civ., "(1) În faţa primei instanţe, precum şi în apel, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau alt mandatar. Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât şi în etapa dezbaterilor.

(2) În cazul în care mandatarul persoanei fizice este soţ sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv, acesta poate pune concluzii în faţa oricărei instanţe, fără să fie asistat de avocat, dacă este licenţiat în drept.

(4) În cazul contestaţiei în anulare şi al revizuirii, dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător."

Pe de altă parte, conform art. 84 C. proc. civ., "(1) Persoanele juridice pot fi reprezentate convenţional în faţa instanţelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condiţiile legii. (2) La redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat sau consilier juridic, în condiţiile legii. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi entităţilor arătate la art. 56 alin. (2)."

Aşadar, textele de lege criticate pentru neconstituţionalitate vizează reprezentarea convenţională a persoanei fizice în faţa primei instanţe şi în apel, gradul de rudenie al persoanei fizice cu mandatarul, contestaţia în anulare, revizuirea şi reprezentarea persoanei juridice.

Cum excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată de o persoană fizică, în etapa procesuală a recursului, nu se poate reţine că dispoziţiile legale ce fac obiectul acesteia au legătură cu soluţionarea cauzei.

Altfel spus, soluţionarea recursului declarat de A. împotriva Deciziei civile nr. 1.848 din 18 decembrie 2015 a Tribunalului Iaşi nu depinde de aplicarea prevederilor art. 83 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 84 C. proc. civ.

Prin urmare, în mod legal, Curtea de Apel, constatând că nu este îndeplinită una dintre condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) C. proc. civ., a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Având în vedere cele reţinute mai sus, Înalta Curte constată că încheierea atacată este legală, astfel încât, în temeiul art. 493 alin. (6) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A., prin mandatar B., împotriva Încheierii din 9 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în Dosarul nr. x/245/2014.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 septembrie 2017.

Procesat de GGC - N