Sovereign debt liability of directors; sufficiency of default judgment request for appellate stage

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26 mai 2015 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. (în prezent B. SPRL), în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC C. SRL, a chemat în judecată pe pârâtul D., solicitând obligarea acestuia, în calitate de administrator al SC C. SRL, la acoperirea creanţei în cuantum de 65.269 RON, înscrisă în tabelul definitiv al creanţelor.

Prin Sentinţa nr. 603 din 3 noiembrie 2015, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea şi a obligat pârâtul să suporte din averea proprie pasivul SC C. SRL, în sumă de 65.269 RON.

Împotriva sentinţei sus-menţionate, pârâtul a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin Încheierea din 17 mai 2016, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, constatând că părţile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă şi că, deşi legal citate, nu s-au înfăţişat la strigarea pricinii, a suspendat, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata apelului.

Împotriva acestei încheieri, D. a declarat recurs, solicitând anularea măsurii suspendării şi soluţionarea cauzei.

În motivare, a arătat că, deşi prin cererea de apel a solicitat judecarea în lipsă, instanţa de apel nu a dat eficienţă cererii sale.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 483 şi urm. C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Deşi li s-a pus în vedere că pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare, părţile nu au înţeles să îşi exercite acest drept.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Criticile recurentului, potrivit cărora, deşi prin cererea de apel a solicitat judecarea în lipsă, instanţa de apel nu a dat eficienţă cererii sale, se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin prisma căruia urmează a fi analizate.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei, cu excepţia cazului în care reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsă.

Prin încheierea atacată, constatând că părţile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă şi că, deşi legal citate, nu s-au înfăţişat la strigarea pricinii, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a suspendat judecata apelului declarat de D. împotriva Sentinţei nr. 603 din 3 noiembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Recurentul a susţinut că prin cererea de apel a solicitat judecarea în lipsă, dar instanţa de apel nu a dat eficienţă cererii sale.

Examinarea memoriului de apel şi a actelor dosarului relevă însă că niciuna dintre părţi nu a solicitat judecarea în lipsă a apelului.

Prin urmare, contrar celor susţinute de recurent, în mod legal a suspendat instanţa de prim control judiciar judecata apelului.

Actele dosarului relevă că în faţa primei instanţe, lichidatorul judiciar (reclamantul) a solicitat ca judecata cauzei să se desfăşoare şi în eventualitatea lipsei sale de la dezbateri, dar potrivit art. 411 alin. (2) C. proc. civ., "cererea de judecată în lipsă produce efecte numai la instanţa în faţa căreia a fost formulată", acestea neextinzându-se în alte etape ale procesului.

Având în vedere cele reţinute mai sus, Înalta Curte constată că încheierea atacată este legală, iar motivul invocat de recurent nu justifică măsura casării sale, astfel încât, în temeiul art. 493 alin. (6) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât D. împotriva Încheierii din 17 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/120/2014/a1.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 septembrie 2017.

Procesat de GGC - N