Recourse inadmissible against irrevocable annulment decision and judicial fine subject only to reexamination

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 313 din data de 30 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 281 din 9 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 1 noiembrie 2017.

Examinând, recursul în raport de excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară faţă de aspectele de fond ale cauzei, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.

Conform art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.

Calea de atac a recursului a fost exercitată, în speţă, împotriva unei decizii prin care a fost respinsă, ca nefondată, o contestaţie în anulare, cale extraordinară de atac declarată împotriva unei hotărâri pronunţate în soluţionarea unei alte contestaţii în anulare, hotărâre ce are în puterea legii, caracter irevocabil.

Astfel, prin decizia civilă nr. 313 din data de 30 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 281 din 9 iunie 2016 pronunţată de aceeaşi instanţă.

Prin decizia nr. 281 din data de 9 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca nefondată, o altă contestaţie în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 240 din data de 18 mai 2016 pronunţată de aceeaşi instanţă.

Drept urmare, aplicând dispoziţiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., decizia civilă nr. 313 din data de 30 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în soluţionarea contestaţiei în anulare, este irevocabilă, iar recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre nemaiputând fi supusă căii de atac a recursului.

Cu privire la criticile aduse hotărârii ce vizează dispoziţia instanţei de sancţionare a contestatorului cu amendă judiciară în cuantum de 700 RON, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 1085 alin. (1) C. proc. civ., împotriva încheierii prin care a fost stabilită amenda judiciară, cel obligat la amendă sau despăgubire va putea formula numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora.

De asemenea, conform prevederilor alin. (3) al aceluiaşi art. , cererea de reexaminare se soluţionează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către instanţa de judecată ori de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea.

Aşadar, dispoziţiile legale mai sus menţionate stabilesc expres că împotriva hotărârii prin care a fost aplicată amenda judiciară nu poate fi exercitată decât calea de atac specifică, respectiv aceea a reexaminării, iar nu calea de atac recursului.

Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva dispoziţiei prin care a fost sancţionat petentul cu amendă judiciară este, de asemenea, inadmisibil, dispoziţia privind sancţionarea contestatorului nefiind susceptibilă de a fi atacată, potrivit legii, cu recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor obligaţia îndeplinirii actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător.

Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, în raport de dispoziţiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, decizia nr. 313 din data de 30 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlI-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac.

În consecinţă, recursul formulat în cauză fiind inadmisibil, Înalta Curte urmează a-l respinge în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 313 din data de 30 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2018.