Inadmissibility of cassation appeal due to statutory monetary value limit for finality of appellate judgments in civil matters

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin declinare de la Judecătoria Braşov, reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, pentru Statul Român, prin A.N.A.F. a chemat în judecată pe pârâtul A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate existenţa prejudiciului în cuantum de 500.996 RON şi să se dispună obligarea pârâtului la plata acestui prejudiciu, la care se vor calcula majorări şi penalităţi de întârziere de la data scadenţei obligaţiei şi până la data recuperării prejudiciului, faţă de partea vătămată Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, prejudiciul fiind cauzat de pârât, pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, cu privire la comiterea infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 şi a fost trimis în judecată în stare de libertate, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov emis în Dosarul nr. x/P/2010.

Prin sentinţa civilă nr. 910/C/2016, Tribunalul Braşov a admis cererea de chemare în judecată şi, în consecinţă, a constatat existenţa prejudiciului în cuantum de 500.996 RON, dispunând obligarea pârâtului să plătească reclamantului prejudiciul în cuantum de 500.996 RON, la care se vor calcula majorări şi penalităţi de întârziere de la data scadenţei obligaţiei şi până la data recuperării prejudiciului.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâtul A.

Prin decizia nr. 1115/Ap din 20 iunie 2017, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a respins apelul.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâtul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 31 octombrie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.

La aceeaşi dată, Completul de filtru C4, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Părţile nu au formulat punct de vedere la raport.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la 18 ianuarie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificat de O.U.G. nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestei legi (15 februarie 2013) şi până la data de 31 decembrie 2016 "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

Din interpretarea literală a dispoziţiilor legale amintite rezultă că hotărârile pronunţate în cauze înregistrate ulterior datei de 15 februarie 2013 - data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 şi până la 31 decembrie 2016, având obiectul evaluabil în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv, nu sunt supuse recursului.

Din această perspectivă se impune stabilită valoarea obiectului prezentului litigiu.

În secţiunea a două a Titlului III din C. proc. civ., a fost reglementată competenţa materială a instanţelor judecătoreşti în funcţie de valoarea obiectului cererii introductive de instanţă.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 98 C. proc. civ.:"Competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. (2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenţei, şi nici prestaţiile periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii. În caz de contestaţie, valoarea se stabileşte după înscrisurile prezentate şi explicaţiile date de părţi".

În speţă, decizia instanţei de apel, atacată cu recurs, a fost pronunţată într-o acţiune evaluabilă în bani, formulată la data de 22 octombrie 2015, după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, prin care s-au solicitat despăgubiri în valoare de până la 1.000.000 RON, respectiv 500.996 RON, plus dobânzi şi penalităţi ce urmează a fi calculate la această sumă şi care, conform dispoziţiilor art. 98 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt avute în vedere în stabilirea valorii obiectului cererii.

Aşa fiind, în raport de dispoziţiile legale menţionate, se constată că cererea dedusă judecăţii în prezenta cauză este evaluabilă în bani, iar valoarea pretenţiilor se află sub pragul de 1.000.000 RON, prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel că hotărârea instanţei de apel nu este supusă căii de atac a recursului în raport de criteriul valoric.

De menţionat că prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în M. Of. nr. 582/20.07.2017, Curtea Constituţională, admiţând excepţia de neconstituţionalitate, a statuat că sintagma precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituţională. Această decizie, însă, nu este aplicabilă în speţă, întrucât decizia recurată a fost pronunţată anterior datei publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017.

Având în vedere dispoziţiile legale menţionate, întrucât valoarea obiectului prezentei cauze este sub pragul de 1.000.000 RON prevăzut de dispoziţiile art. XVIII din Legea nr. 2/2013, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 62/2015, hotărârea curţii de apel nu este supusă recursului.

Pentru aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 493 alin. (5) din acelaşi Cod, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 1115/Ap din 20 iunie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 1115/Ap din 20 iunie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2018.