Jurisdictional conflict over individual labor disputes: primacy of special law allowing plaintiff to elect workplace court despite domicile

Asupra cauzei de faţă, constată armatoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. 4887/3/2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., W., X., Y. şi Z. au solicitat, în contradictoriu cu Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală şi Ministerul Justiţiei, în calitate de pârâţi, precum şi cu Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de chemat în garanţie, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună: obligarea angajatorului la plata drepturilor financiare care decurg din acordarea sporului de confidenţialitate în procent de 15% ca urmare a deţinerii certificatelor de acces la informaţii clasificate, clasa secrete de stat, nivel strict secret, procent aplicat la indemnizaţia lunară brută; obligarea pârâţilor la plata drepturilor băneşti cuvenite pe ultimii trei ani, calculate de la data introducerii cererii, actualizate cu rata inflaţiei, precum şi la plata dobânzii legale; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul din 9 iunie 2017, tribunalul a dispus disjungerea cauzei în ce îl priveşte pe reclamantul V., cu formarea dosarului de faţă.

Prin sentinţa nr. 4216 din 9 iunie 2017, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a litigiului privindu-l pe reclamantul V. în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că prezenta cauză constituie conflict de drepturi în sensul art. 266 C. muncii şi a dat eficienţă dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din acest act normativ, care dispun:

"

Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul."

Totodată, a avut în vedere caracterul de ordine publică al competenţei teritoriale şi împrejurarea că reclamantul domiciliază pe raza teritorială a Tribunalului Cluj.

Prin sentinţa nr. 6173 din 6 noiembrie 2017, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Instanţa a constatat ca fiind aplicabile speţei prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. A mai reţinut şi că norma citată derogă de la dispoziţiile C. muncii în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cauzelor având ca obiect conflict de muncă.

Întrucât locul de muncă al reclamantului se află în circumscripţia Tribunalului Bucureşti, aceasta fiind şi prima instanţă sesizată în conflict de către reclamant, s-a stabilit, în aplicarea prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 3 şi 131 alin. (1) C. proc. civ., competenţa în favoarea acestei instanţe.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului litigiu, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, îl reprezintă un conflict de muncă, iar competenţa de soluţionare a pricinii este stabilită de normele legale ce guvernează această materie.

Art. 269 alin. (1) C. muncii arată ca judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti stabilite potrivit legii, iar alin. (2) stipulează că cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa.

Pe de altă parte, trebuie avute în vedere, în stabilirea instanţei competente teritorial să judece prezenta cauză, şi dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, potrivit cărora cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Acest din urmă text are valoarea unei norme speciale în raport cu prevederile C. muncii, fiind norma aplicabilă în mod prioritar în ceea ce priveşte determinarea instanţei competente, potrivit principiului specialia generalibus derogant.

În plus, art. 216 din aceeaşi lege specială stipulează că dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ.

Astfel, rezultă din dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., că în caz de competenţă teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente revine reclamantului.

În speţă, prin acţiunea înregistrată, reclamantul care are domiciliul în judeţul Cluj, a învestit cu soluţionarea cauzei Tribunalul Bucureşti, instanţa judecătorească competentă de la locul său de muncă, respectiv de la sediul pârâtei Direcţia de Investigare a infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Bucureşti, reclamantul a învestit în mod legal această instanţă, fixând în mod definitiv competenţa în favoarea acesteia, în exercitarea opţiunii instituite de art. 116 C. proc. civ. Astfel, Tribunalul Bucureşti nu mai putea să dispună, din oficiu, sau la cererea oricăreia dintre părţi, declinarea de competenţă prin luarea în considerare a unui alt criteriu de stabilire a competenţei, câtă vreme criteriul valorificat de reclamant este unul din cele reglementate în mod alternativ printr-o normă de ordine publică.

Faţă de cele anterior arătate, revine acestei instanţe competenţa de soluţionare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunaiuiui Bucureşti.

Definitivă,;

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2018.