Jurisdiction fixed in Bălcești Court, reversal of prior declination in bailiff's curator-appointment and enforcement-notice case.

Asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bălceşti la data de 22 august 2017, BEJ A. a solicitat numirea unui curator dintre avocaţii Baroului Vâlcea pentru debitorul B., cu ultimul domiciliu în comuna E., satul F., judeţul Vâlcea, precum şi afişarea actelor de procedură constând în somaţie imobiliară şi adresă preţuire bun la uşa instanţei.

Prin Încheierea nr. 403 din 10 octombrie 2017, Judecătoria Bălceşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti

În motivarea soluţiei, s-a reţinut că instanţa de executare este, potrivit art. 651 C. proc. civ., judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar dacă domiciliul sau sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul creditorului.

S-a reţinut că, întrucât, potrivit înscrisurilor din dosar, la data sesizării organului de executare, debitorul nu mai locuia în comuna E., judeţul Vâlcea, fiind plecat în străinătate, instanţa competentă să soluţioneze cauza este cea de la domiciliul creditoarei D., respectiv Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, prin Decizia nr. 13830 din 18 decembrie 2017, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălceşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

S-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a reţinut că potrivit verificării DEPAB domiciliul debitorului B. este în comuna E., judeţul Vâlcea, neexistând nici o dovadă cu privire la alt domiciliu al acestuia. Mai mult, s-a reţinut că dosarul de executare este deschis în anul 2015 astfel încât, chiar dacă în prezent debitorul nu s-ar afla în ţară, relevant pentru stabilirea competenţei este domiciliul acestuia la data sesizării organului de executare, iar din interogarea bazei de date rezultă că domiciliul legal al acestuia nu s-a schimbat.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bălceşti la data de 22 august 2017, BEJ A. a solicitat numirea unui curator dintre avocaţii Baroului Vâlcea pentru debitorul B., cu ultimul domiciliu în comuna E., satul F., judeţul Vâlcea, precum şi afişarea actelor de procedură constând în somaţie imobiliară şi adresă preţuire bun la uşa instanţei, susţinând că împotriva debitorului sus menţionat s-a declanşat urmărirea silită imobiliară la cererea scrisă a creditoarei D. SA.

În conformitate cu dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Potrivit alin. (1) al aceluiaşi art. 651, "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului.".

Conflictul negativ de competenţă cu a cărui soluţionare este învestită Înalta Curte a fost generat de raportarea la ipoteze diferite din cuprinsul art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în funcţie de domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare, respectiv în anul 2015, când a fost declanşată procedura executării silite, precum şi de interpretarea diferită pe care instanţele de judecată aflate în conflict au dat-o noţiunii de domiciliu.

Noţiunea de domiciliu este definită de art. 87 C. civ., care prevede că "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este în locul unde îşi are principala aşezare".

Totodată, art. 91 prevede, la alin. (1), că "Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate".

În cauză, din înscrisurile aflate la dosar - fişa de evidenţă a Direcţiei pentru Evidenţa Populaţiei şi Administrarea Bazelor de Date, generată la data de 18 aprilie 2017, rezultă că domiciliul debitorului B. este în satul F., comuna E., judeţul Vâlcea.

Totodată, din adresele emise de BEJ A. la data de 03 august 2015, prin care debitorul era înştiinţat că împotriva sa a început urmărirea silită imobiliară, şi la data de 17 septembrie 2015 prin care debitorul era invitat la sediul BEJ în vederea preţuirii bunului supus executării, aflate la dosarul Judecătoriei Bălceşti, rezultă că domiciliul debitorului în anul 2015 când a fost declanşată procedura executării silite, era tot în satul F., comuna E., judeţul Vâlcea.

Deşi la termenul de judecată din 10 octombrie 2017 în faţa Judecătoriei Bălceşti, mama debitorului a arătat că acesta nu mai locuieşte la adresa sus-menţionată, fiind plecat de mai multă vreme în străinătate, acest fapt este lipsit de relevanţă juridică, întrucât în stabilirea instanţei competente teritorial să judece cauza prezintă importanţă domiciliul pe care debitorul îl avea la momentul sesizării organului de executare şi nu eventualele modificări ale acestuia intervenite pe parcursul procesului.

De altfel, susţinerea mamei debitorului, în sensul că acesta locuieşte de mai multă vreme în străinătate, nu a fost dovedită prin nicio probă din dosar. Mai mult, din interogarea Bazelor de Date a Direcţiei pentru Evidenţa Populaţiei, la data de 18 aprilie 2017, rezultă că domiciliul debitorului nu s-a schimbat, fiind tot în satul F., comuna E., judeţul Vâlcea.

În raport de considerentele prezentate şi având în vedere că la data sesizării organului de executare debitorul B. avea domiciliul în sat F., comuna E., judeţul Vâlcea, instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite, este Judecătoria Bălceşti, în a cărei rază teritorială se află domiciliul debitorului.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Bălceşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălceşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 februarie 2018.

Procesat de GGC - GV