Labor conflict revision: tardiness of extraordinary appeal for contradictory judgments and jurisdictional allocation between Supreme and Court of Appeal
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the petition for revision based on ground 8 of Article 509 of the Code of Civil Procedure as tardive and declined jurisdiction over the grounds based on Articles 509(1)(1) and (2), referring those claims to the Bucharest Court of Appeal. The dispute involved a labor law case where a company sought to revise a final Court of Appeal decision, arguing it contradicted a previous District Court judgment and exceeded the parties' requests. The Court determined that the revision request filed on December 13, 2017, was late because the one-month statutory deadline under Article 511(1)(8) of the Code of Civil Procedure began to run on the date the final labor decision was pronounced (June 15, 2017), not on the date of notification, citing Article 185(1) regarding the sanction of decadence for procedural deadlines. Additionally, the Court invoked material incompetence under Article 510(1) and (3) of the Code of Civil Procedure, establishing that because the underlying judgment was issued by the Court of Appeal, the revision grounded in error of law or fact (Articles 509(1)(1) and (2)) must be adjudicated by that same court, with no jurisdictional prorogation to the High Court.
Legislator headnote
AI generatedart. 395 C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 634 alin. (2) C. proc. civ, art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ; Labor conflict revision: tardiness of extraordinary appeal for contradictory judgments and jurisdictional allocation between Supreme and Court of Appeal: The dispute involved a labor law case where a company sought to revise a final Court of Appeal decision, arguing it contradicted a previous District Court judgment and exceeded the parties' requests. The Court determined that the revision request filed on December 13, 2017, was late because the one-month statutory deadline under Article 511(1)(8) of the Code of Civil Procedure began to run on the date the final labor decision was pronounced (June 15, 2017), not on the date of notification, citing Article 185(1) regarding the sanction of decadence for procedural deadlines. Additionally, the Court invoked material incompetence under Article 510(1) and (3) of the Code of Civil Procedure, establishing that because the underlying judgment was issued by the Court of Appeal, the revision grounded in error of law or fact (Articles 509(1)(1) and (2)) must be adjudicated by that same court, with no jurisdictional prorogation to the High Court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe specific ground for revision cited in the order that was dismissed as tardive.
The specific grounds for revision cited in the order where jurisdiction was declined and referred to the Court of Appeal.
Full text
Deliberând, în condiţiile art. 395 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13 decembrie 2017, revizuenta SCM A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 3671 din 15 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurările sociale, pronunţată în Dosarul nr. x/3/2015, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dar nemotivată în fapt.
Ulterior, la data de 20 decembrie 2017, revizuenta a depus cerere de completare, prin care a arătat că îşi întemeiază revizuirea şi pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ.
La data de 10 ianuarie 2018, data poştei, revizuenta a depus motivarea cererii de revizuire, arătând că solicită revizuirea Deciziei nr. 3671 din 15 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurările sociale, pronunţată în Dosarul nr. x/3/2015, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 2 şi 8 C. proc. civ.
În dezvoltarea cererii sale, revizuenta susţine, în esenţă, că decizia atacată este potrivnică Sentinţei civile nr. 4136 din 19 aprilie 2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi că instanţa de apel s-a pronunţat asupra unor aspecte care nu au fost solicitate de către revizuenta prin cererea introductivă de instanţă sau prin apelul formulat şi totodată acordând mai mult decât s-a cerut.
Prin întâmpinare, intimata a invocat excepţia tardivităţii cererii formulate de revizuenta, întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale materiale în privinţa cererii de revizuire, întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., reţinând cauza în pronunţare asupra celor două excepţii.
Examinând cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) cu referire la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce succed:
Cererea de revizuire este îndreptată împotriva Deciziei civile nr. 3671 din 15 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurările sociale, revizuenta susţinând că această hotărâre este potrivnică Sentinţei civile nr. 4136 din 19 aprilie 2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi exercitată în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
În speţă, ultima hotărâre dintre cele pretins potrivnice, respectiv Decizia civilă nr. 3671 din 15 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurările sociale, a cărei anulare s-a solicitat pe calea revizuirii, este o hotărâre pronunţată în apel, în soluţionarea unui litigiu de muncă, având ca obiect contestaţie la decizia de concediere a intimatei.
Potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în conflicte de muncă şi de asigurări sociale, hotărârile pronunţate potrivit acestui text legal fiind supuse numai apelului, iar, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive deciziile date în apel, fără drept de recurs. Totodată, prevederile art. 634 alin. (2) C. proc. civ. dispun că hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului, sau, după caz, la data pronunţării.
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale evocate, rezultă că deciziile pronunţate în apel în materia conflictelor de muncă sunt decizii definitive de la data pronunţării.
Faţă de formularea neechivocă a textului legal, art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu pot fi primite apărările revizuentei în sensul că termenul de o lună pentru exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii ar curge de la data la care ar fi luat cunoştinţă de considerentele deciziei menţionate, prin urmare, de la data comunicării acesteia.
De altfel, fiind sesizată cu controlul de constituţionalitate ai dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct, 8 C. proc. civ., Curtea Constituţională a constatat că acestea nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 21, art. 24 şi art. 126 alin. (2), reţinând că hotărârea atacată prin intermediul revizuirii - cale extraordinară de atac - nu este criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunţării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţa de judecată la data pronunţării. De aceea, formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate şi, pentru aceleaşi raţiuni, nu îngrădesc accesul liber la justiţie al revizuentului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 524 din 5 iulie 2016, publicată în M. Of. nr. 922 din 16 noiembrie 2016.).
Prin urmare, în speţă, termenul legal de exercitare a căii de atac extraordinare a revizuirii curge de la data pronunţării hotărârii definitive atacate, respectiv Decizia nr. 3671 din 15 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurările sociale.
În raport de data pronunţării hotărârii supusă revizuirii - 15 iunie 2017, termenul legal pentru exercitarea căii de atac, calculat potrivit regulii prescrise de art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe luni, s-a împlinit la data de 17 iulie 2017.
Cererea de revizuire a fost, însă, formulată peste termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv la data de 13 decembrie 2017, rezoluţia de înregistrare a cererii de revizuire.
Art. 185 alin. (1) C. proc. civ. prevede: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
Articolul invocat prevede sancţiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege.
Aşa fiind, Înalta Curte urmează să dispună respingerea cererii de revizuire ca tardivă, făcând astfel aplicarea sancţiunii decăderii, prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ. pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac.
Pentru aceste considerente, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare de retractare a fost depăşit, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca tardiv formulată, excepţia tardivităţii declarării acestei căi de atac fiind una de ordine publică, absolută, dirimantă, astfel încât, admiterea acesteia împiedică instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire, să analizeze admisibilitatea cererii de revizuire.
Înalta Curte, la termenul din 2 februarie 2018, a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea cererii de revizuire, întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., faţă de dispoziţiile art. 510 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) din acelaşi Cod, şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed.
Potrivit art. 510 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că "în cazul în care se invocă motive care atrag competenţe diferite, nu va opera prorogarea competenţei".
În speţă, revizuenta a supus acestei căi de atac extraordinare o hotărâre pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi şi-a întemeiat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 2 şi 8 C. proc. civ.
Faţă de caracterul normei prevăzute de textul de lege evocat şi având în vedere că prin prezenta cerere se solicită revizuirea unei hotărâri pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în raport de dispoziţiile art. 510 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., rezultă că, pentru soluţionarea cererii de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., competenţa revine Curţii de Apel Bucureşti,
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 2 coroborate cu cele ale art. 510 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., urmează a declina competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuentul întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ. formulată de revizuenta SCM A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurările sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardivă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. formulată de revizuenta SCM A. împotriva Deciziei nr. 3671 din 15 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurările sociale.
Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ. formulată de revizuenta SCM A. împotriva aceleiaşi decizii, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurările sociale.
Cu recurs în 30 de zile de la comunicare, în ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (8) C. proc. civ.
Fără cale de atac, în ceea ce priveşte revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 februarie 2018.
Procesat de GGC - NN