Unjust Enrichment Action: Prohibition on Ex Officio Invocation of Relative Territorial Incompetence

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Videle la data de 9 mai 2017, reclamanta SC A. SA a chemat în judecată pârâtul B. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 3018 lei, actualizată de la data plăţii efectuate de către aceasta, până la data plăţii efective în raport cu indicele de inflaţie, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că obligaţia de plată a contravalorii unor drepturi salariale, instituită în sarcina sa prin Sentinţa civilă nr. 44 din data de 13 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Teleorman, a fost stinsă prin executarea sumei de 8502 lei, în cadrul Dosarului execuţional nr. x/2010, apreciind că suma de bani în cuantum de 3018 lei este nedatorată, creanţa fiind stinsă anterior, ca urmare a primei executări silite.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1345 - 1348 C. civ.

Pârâtul, deşi legal citat, nu s-a prezentat în faţa instanţei la primul termen de judecată şi nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare.

Prin Sentinţa civilă nr. 1172 din data de 19 septembrie 2017, Judecătoria Videle a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de judecată în a cărei circumscripţie se află domiciliul pârâtului, respectiv în favoarea Judecătoriei Costeşti.

Învestită prin declinare, Judecătoria Costeşti a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1404 din data de 20 decembrie 2017, prin care prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Videle, a constatat ivit conflictul negativ şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ. necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Judecătoria Costeşti a reţinut că pârâtul nu a formulat întâmpinare şi nici nu a invocat excepţia de necompetenţă la primul termen de judecată în faţa primei instanţe, considerent pentru care Judecătoria Videle nu avea posibilitatea legală de a invoca, din oficiu, o excepţie de necompetenţă teritorială de ordine privată, concluzionând că soluţionarea cererii având ca obiect îmbogăţire fără just temei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia a fost iniţial înregistrată cererea de chemare în judecată.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Ceea ce a determinat ivirea prezentului conflict de competenţa a fost interpretarea şi aplicarea greşită, de către ambele instanţe de judecată aflate în conflict, a textelor de lege referitoare la excepţia de necompetenţă teritorială relativă, respectiv a condiţiilor în care această excepţie poate fi invocată.

Astfel cum prevăd dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia de necompetenţă se invocă în mod diferit, în funcţie de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de dispoziţiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv: 1. când sunt încălcate normele privind competenţa generală - când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2. în cazul încălcării competenţei materiale - când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad; 3. când sunt încălcate normele privind competenţa teritorială exclusivă - în cazul în care procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.

Litigiul de faţă are ca obiect o acţiune în pretenţii întemeiată pe faptul juridic al îmbogăţirii fără justă cauză şi pe existenţa unei presupuse plăţi nedatorate, acţiune motivată în drept pe prevederile art. 1345 - 1348 C. civ.

Faţă de obiectul cererii introductive, competenţa teritorială a instanţei chemată să soluţioneze acest tip de cauze este stabilită de regula generală cuprinsă în dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

În speţă, pârâtul B. are domiciliul în comuna Popeşti, sat Slobozia, judeţul Argeş, competenţa de soluţionare a cauzei revenind, potrivit textului de lege anterior enunţat, instanţei de la domiciliul pârâtului, respectiv Judecătoriei Costeşti.

Fără a ţine seama de această normă de competenţă teritorială de ordine privată, reclamanta SC A. SA a înţeles să înregistreze cererea de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Videle.

Dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Din interpretarea acestui articol reiese că, în situaţia în care reclamantul a sesizat o altă instanţă decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea solicita declinarea competenţei la una dintre instanţele competente, instanţa astfel învestită neputând invoca, din oficiu, excepţia de necompetenţă teritorială de ordine privată.

În cauză, verificând actele din dosar, se constată că pârâtul nu a formulat întâmpinare prin care să invoce excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Videle şi nici nu a înţeles să invoce această excepţie la primul termenul de judecată la care părţile au fost legal citate.

De altfel, nici în faţa instanţei învestite prin declinare, respectiv în faţa Judecătoriei Costeşti, pârâtul, deşi a depus la dosar întâmpinare, nu a înţeles să invoce excepţia de necompetenţă teritorială, în condiţiile stabilite de normele procedurale mai sus-menţionate.

Înalta Curte constată că invocarea, din oficiu, a excepţiei necompetenţei teritoriale de ordine privată, de către ambele instanţe aflate în conflict, s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 C. proc. civ., în condiţiile în care dreptul de a contesta sesizarea instanţei necompetente revenea exclusiv pârâtului, care nu a înţeles să invoce excepţia de necompetenţă de ordine privată în termenul prescris de lege.

Ca atare, faţă de prevederile legale sus-menţionate, Judecătoria Costeşti, învestită prin declinare cu soluţionarea cauzei, nu era îndrituită să reinterpreteze normele de necompetenţă de ordine privată şi să invoce, la rându-i, din oficiu, cu argumentele unei veritabile instanţe de control judiciar, propria necompetenţa teritorială, dezînvestindu-se, în acest fel, de soluţionarea pricinii.

Cu alte cuvinte, instanţa învestită prin declinare nu are căderea să facă o analiză a hotărârii pronunţate de instanţa care s-a dezînvestit de soluţionarea pricinii, după care să săvârşească aceeaşi eroare, procedând la invocarea din oficiu a unei excepţii de necompetenţă teritorială de ordine privată.

Drept urmare, în stabilirea instanţei competente a soluţiona prezenta cauză, Înalta Curte, ca instanţă de regularizare învestită cu soluţionarea conflictului de competenţă, pentru o mai bună administrare a justiţiei, urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei competente în raport de dispoziţiile legale aplicabile în speţă, respectiv în raport de prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., ce stabilesc regula generală de competenţă teritorială în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul.

Având în vedere considerentele expuse, cum domiciliul pârâtului B. se află în comuna Popeşti, sat Slobozia, judeţul Argeş, competenţa de a soluţiona prezenta cauză urmează a se stabili în favoarea Judecătoriei Costeşti, ca instanţă în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul pârâtului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costeşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 februarie 2018.

Procesat de GGC - NN