Supreme Court lacks jurisdiction over appeal of first-instance tribunal decision; jurisdiction declined to appellate court under strict statutory competence rules

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 2.590 din 24 noiembrie 2016, Judecătoria Sighetu Marmaţiei a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului A. prin Episcopia Romano-Catolică Satu Mare şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Sighetu Marmaţiei, prin Primar. A admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantului. A respins, ca inadmisibilă, completarea la acţiune depusă de reclamant la dosar la data de 2 iunie 2016. A respins, ca inadmisibilă, acţiunea civilă formulată de reclamanta A., prin Episcopia Romano Catolică Satu Mare, reprezentată prin episcop B., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin M.F.P. şi Municipiul Sighetu Marmaţiei, prin Primar.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A., prin Episcopia Romano Catolică Satu Mare. Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia I civilă, la data de 21 aprilie 2017, sub nr. x/307/2015.

Prin Decizia civilă nr. 399/A din 20 septembrie 2017, Tribunalul Maramureş, secţia I civilă, a respins apelul declarat de către reclamantul A., prin Episcopia Romano Catolică împotriva Sentinţei civile nr. 2.590 24 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul civil nr. x/307/2015* de către Judecătoria Sighetu Marmaţiei, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii reclamantul A., prin Episcopia Romano Catolică a declarat recurs la data de 15 noiembrie 2017, cerere înregistrată la Tribunalul Maramureş, secţia I civilă.

Prin Adresa din 27 noiembrie 2017, această instanţă a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 27 noiembrie 2017, sub acelaşi număr de dosar.

Cauza a fost repartizată, aleatoriu, spre soluţionare, Completului C12NCPC.

Prin rezoluţia completului din data de 4 decembrie 201.7, s-a fixat termen de judecată la 26 ianuarie 2018, în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea cererii de recurs.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei materiale în soluţionarea căii de atac formulate.

Examinând competenţa materială de soluţionare a cererii de recurs, conform dispoziţiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege", ceea ce înseamnă că instanţa supremă are competenţă de drept comun în materia recursurilor doar cu privire la deciziile curţilor de apel, pentru hotărârile altor instanţe fiind necesară o prevedere expresă a legii, aptă să atragă judecata în recurs de către instanţa supremă.

Prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. nu permit o concluzie diferită de cea desprinsă din art. 97 pct. 1 C. proc. civ., anume că Înalta Curte are, ca regulă, competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi numai prin excepţie competenţa de soluţionare a recursurilor împotriva altor hotărâri, atunci când aceasta a fost prevăzută în mod expres.

Pornind de la această premisă, demonstrată prin cele ce preced, se constată ca nu este prevăzută în mod expres competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel.

De asemenea, o atare competenţă nu este prevăzută, de principiu, nici în favoarea curţilor de apel, ţinând cont de faptul că, în conformitate cu art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curţile de apel judecă recursuri doar "în cazurile anume prevăzute de lege".

Astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", norma în cauză are în vedere reglementarea obiectului şi scopului recursului.

Această verificare a legalităţii se realizează, însă, în cazurile în care instanţa supremă este competentă potrivit legii, adică conform art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (4) C. proc. civ., aceeaşi verificare a conformităţii cu legea a hotărârii atacate o realizează şi celelalte instanţe (tribunalele, curţile de apel), atunci când judecă în materia recursului (art. 95 pct. 3; art. 96 pct. 3 C. proc. civ.).

Cum, în speţă, reclamantul a învestit, în primă instanţă judecătoria, iar soluţionarea în apel a cauzei a realizat-o tribunalul, rezultă ca nu este incidentă norma art. 97 pct. 1 C. proc. civ., care reglementează competenţa în materia recursului a instanţei supreme.

Aceasta întrucât nu este supusă cenzurii o decizie a curţii de apel şi nu este vorba despre un caz prevăzut de lege (cu privire la alte hotărâri ale instanţelor), care să atragă competenţa de judecată în recurs a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

O altfel de interpretare care să atribuie competenţa de drept comun instanţei supreme în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna, în realitate, crearea pe cale jurisprudenţială, a unei norme noi de competenţă, în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale (conform art. 126 alin. (2) din Constituţie "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege") şi cu cele ale art. 122 C. proc. civ. ("reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod").

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu este legal învestită, astfel că, văzând dispoziţiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ., va declina competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Cluj, ca instanţă ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea în apel, respectiv Tribunalul Maramureş, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa de soluţionare a recursului formulat de recurentul-reclamant A. prin Episcopia Romano Catolică Satu Mare împotriva Deciziei civile nr. 399/A din 20 septembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Cluj.

Fără cale de atac.

Procesat de GGC - N