Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 236/2018 AI generated

Stamp-duty re-examination ruling held final; appeal inadmissible.

Case Number Decizia nr. 236/2018
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the petitioner’s appeal (“apel”) against the Court of Appeal’s chamber decision of 27 September 2017, which had granted the petitioner’s re-examination request and fixed the judicial stamp duty at 10 RON; the challenged decision remains in force. The dispute concerned the procedural avenue available against a ruling on a request to re-examine a judicial stamp duty set for a recours (recurs) against an order rejecting a re-examination of a judicial fine. The High Court held that, under Article 39(2) of Emergency Ordinance No. 80/2013, the ruling on a stamp-duty re-examination request is final, and, under Article 457(1) of the Civil Procedure Code and Article 129 of the Romanian Constitution, only legal remedies expressly provided by law may be used; since the High Court’s material jurisdiction (Article 97 Civil Procedure Code) does not include hearing appeals, the purported “apel” was inadmissible.

Legislator headnote

AI generated

art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 97 C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ; Stamp-duty re-examination ruling held final; appeal inadmissible: S-a constatat că în ceea ce priveşte timbrajul aferent cererii de recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare amendă judiciară, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, ci prevederile art. 9 lit. e) din acelaşi act normativ, care fac referire în mod expres la cererea de reexaminare a amenzii judiciare.

Keywords

AI generated
Civil Procedure Code judicial law stamp duty hearing or examination lack of jurisdiction appealability of remand decision

Cited Legislation

AI generated
art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013
S-a constatat că în ceea ce priveşte timbrajul aferent cererii de recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare amendă judiciară, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, ci prevederile art.
art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013
Încheierea sus-enunţată este definitivă, în temeiul art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
art. 97 C. proc. civ
80/2013, Înalta Curte reţine că în ceea ce priveşte normele de competenţă materială funcţională, potrivit dispoziţiilor art. 97 C.
art. 457 alin. (1) C. proc. civ
De asemenea, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Deliberând asupra cauzei de faţa, constată următoarele:

Prin Încheierea din camera de consiliu de la data de 27 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2016*/a1.1 a fost admisă cererea de reexaminare formulată de recurentul A., instanţa constatând că acesta datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 RON, în Dosarul nr. x/3/2036*/a1 al aceleiaşi instanţe.

Prin cererile înregistrate la 19, respectiv 21 octombrie 2017 (data înregistrării la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă), petentul A. a declarat "apel" împotriva Încheierii din camera de consiliu din 27 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2016*/a1.1.

Prin Încheierea din 27 octombrie 2017, dată în acelaşi dosar, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării căii de atac promovate de petentul A. împotriva Încheierii de şedinţă din 27 septembrie 2017.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 23 noiembrie 2017, sub nr. x/3/2016*/a1.2, şi repartizată, aleatoriu, spre soluţionare, Completului C12.

În motivare, petentul şi-a exprimat nemulţumirea faţă de modalitatea în care a fost soluţionată cererea de reexaminare.

Examinând admisibilitatea căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul căii de atac deduse judecăţii îl constituie Încheierea din camera de consiliu din 27 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2016*/a1.1, prin care a fost admisă cererea de reexaminare formulată de petentul A., instanţa constatând că acesta datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 RON, în Dosarul nr. x/3/2016*/a1 al aceleiaşi instanţe.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut ca prin cererea formulată la 13 septembrie 2017, recurentul a solicitat reexaminarea taxei de timbru dispusă prin rezoluţia judecătorului de la data primirii dosarului, în cuantum de 100 RON.

S-a constatat că în ceea ce priveşte timbrajul aferent cererii de recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare amendă judiciară, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, ci prevederile art. 9 lit. e) din acelaşi act normativ, care fac referire în mod expres la cererea de reexaminare a amenzii judiciare.

Prin urmare, calea de atac exercitată împotriva acestor încheieri se timbrează cu 1/2 din taxa de timbru prevăzută pentru cererea de reexaminare împotriva încheierii prin care au fost stabilite amenzile judiciare, respectiv 10 RON.

Încheierea sus-enunţată este definitivă, în temeiul art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Împotriva acesteia, petentul A. a exercitat calea de atac intitulată "apel".

Din perspectiva căii de atac exercitate împotriva Încheierii din 27 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2016*/a1.1, definitivă în condiţiile art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte reţine că în ceea ce priveşte normele de competenţă materială funcţională, potrivit dispoziţiilor art. 97 C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazuri prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept şi orice alte cereri date prin lege în competenţa sa".

Prin urmare, instanţei supreme nu i-au fost atribuite în competenţă litigiile aflate în stadiul procesual al apelului, în condiţiile în care legile procesuale şi de organizare judiciară nu menţionează expres o astfel de abilitare.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi, decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând ca mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora trebuie să se realizeze în condiţiile legii.

De asemenea, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. care reglementează principiul legalităţii căilor de atac prevăd că: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Regula privind legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, în afara căilor legale neputând fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 129 din Constituţia României care consacră principiul constituţional constând în faptul că mijloacele procesuale de atac privind o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în ipoteza în care partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, este incidentă excepţia inadmisibilităţii acesteia, în raport de art. 457 alin. (1) C. proc. civ. şi de dispoziţiile Deciziei nr. 19/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii.

Faţă de dispoziţiile art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora încheierea prin care se soluţionează cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru este definitivă, aplicând cu prioritate normele imperative ce reglementează competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, calea de atac intitulată "apel" exercitată de petentul A. este inadmisibilă, sens în care urmează a se dispune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge calea de atac intitulată "apel" formulată de petentul A. împotriva Încheierii din 27 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2016*/a1.1, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - N