Burglary with Aggravated Circumstances: Validity of Minimum-Specific Sentencing and Rejection of Unproven Justifications

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 423 din 24 aprilie 2003, Tribunalul București i-a condamnat pe inculpații:

- T.D.T., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.

A fost menținută prevenția și dedusă arestarea preventivă de la 5 ianuarie 2003 la zi.

- Ș.M.C., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.

A fost menținută prevenția și dedusă arestarea preventivă de la 5 ianuarie 2003 la zi.

Inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani conform art. 65 C. pen., după executarea pedepsei principale.

S-a constatat că prejudiciul a fost recuperat parțial prin restituire, partea vătămată neconstituindu-se parte civilă.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., au fost confiscați câte 200.000 lei de la fiecare inculpat.

Inculpații au fost obligați fiecare, la câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt, că în noaptea de 4 ianuarie 2003, inculpații T.D.T. și Ș.M.C. au pătruns în apartamentul părții vătămate O.A. din București, str. Trenului, sector 6, lăsat neîncuiat și, prin amenințări și violențe asupra acesteia, au sustras o butelie aragaz, cu ceas de mână, un aparat radio, o brichetă și suma de 400.000 lei.

Urmare cercetărilor efectuate, inculpatul T.D.Ș. a îndosit locul în care a ascuns butelia, respectiv în baia comună a blocului, în care locuia, de unde a fost ridicată și restituită părții vătămate.

Asemenea, de la inculpatul Ș.M.C. au fost ridicate ceasul și bricheta, fiind și acestea restituite celui păgubit.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, care a solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante și majorarea pedepselor, precum și inculpații care au cerut reducerea pedepselor.

Prin decizia penală nr. 389 din 23 iulie 2003, Curtea de Apel București a admis apelul parchetului, a desființat hotărârea criticată și, în rejudecare, a înlăturat aplicarea prevederilor art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen. și i-a condamnat pe inculpați, pentru infracțiunea săvârșită, respectiv pe inculpatul T.D.T. la 3 ani și 6 luni închisoare, iar pe inculpatul Ș.M.C. la 7 ani închisoare, aplicând dispozițiile art. 64 și art. 71 C. pen.

Apelurile inculpaților au fost respinse ca nefondate.

Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către cei doi inculpați, criticând-o pentru severitatea pedepselor și solicitând casarea acesteia și menținerea hotărârii instanței de fond.

Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursurile inculpaților, întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., nu sunt fondate.

Situația de fapt, așa cum a fost reținută, rezultă din mijloacele de probă legal administrate, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate, care se coroborează cu procesele-verbale de ridicare a corpurilor delicte și restituire a acestora, cu Rapoartele de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, prin care se identifică urmele digitale găsite în apartamentul părții vătămate ca aparținând celor doi inculpați, declarațiile martorului L.C.M. care, în noaptea critică i-a văzut pe cei doi inculpați transportând butelia aragaz, cu ale martorilor C.C. și F.I., precum și, în parte, cu declarațiile inculpaților.

Deși, nu neagă sustragerea bunurilor reclamate, inculpații motivează fapta inconsecvent, fie în sensul că partea vătămată ar fi avut o datorie la ei, fie că aceasta le-a propus sau chiar ar fi întreținut în acea noapte sau anterioară relații sexuale și nu i-ar fi plătit.

Apărările formulate de inculpați nu sunt susținute în oricare dintre variante, de vreun mijloc de probă, fiind contrazise de partea vătămată, care precizează că nici măcar nu îi cunoștea trezindu-se cu aceștia în locuință și, fără explicații, fiind supus violențelor.

Materialul procesual penal probator, susține legalitatea încadrării juridice reținute de instanțe.

La stabilirea pedepsei au fost avute în vedere prevederile art. 100 C. pen., în cazul inculpatului minor T.D.T. apreciindu-se corect că pentru îndreptarea minorului nu este suficientă luarea unei măsuri educative.

Individualizarea pedepselor pentru ambii inculpați s-a făcut ținându-se seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, împrejurările de agravare în care aceasta a fost săvârșită, respectiv, în timpul nopții, de două persoane împreună și prin pătrunderea fără drept, în locuință, dar și de circumstanțele favorabile inculpaților, constituind în vârsta acestora, între 17-18 ani și lipsa antecedentelor penale.

Aplicând pedeapsa pentru fiecare inculpat, la nivelul minimului special prevăzut de lege, instanța de control judiciar a făcut o temeinică individualizare judiciară a sancțiunii, constatând justificat că, în raport de natura infracțiunii și împrejurările concrete de săvârșire, nu există împrejurări care să poată fi considerate circumstanțe atenuante.

Astfel cum au fost individualizate pedepsele sunt necesare realizării funcțiilor de constrângere și reeducare ale sancțiunii și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Întrucât nici din examinarea din oficiu a hotărârii nu s-a constatat existența vreunuia dintre cazurile de casare care pot fi luate în considerare, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursurile inculpaților urmează să fie respinse, ca nefondate.

Potrivit art. 38517 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților timpul reținerii și al arestării preventive a acestora de la 5 ianuarie 2003 la 21 ianuarie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Ș.M.C. și T.D.T. împotriva deciziei penale nr. 389 din 23 iulie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele aplicate, timpul reținerii și arestării preventive a inculpaților de la 5 ianuarie 2003 la 21 ianuarie 2004.

Obligă pe fiecare recurent inculpat la plata sumei de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2004.