Jurisdictional competence for appeals against clarifications of labor judgments concerning justice system personnel following the unconstitutionality of Emergency Ordinance 75/2008
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declined jurisdiction and referred the case to the Brașov Court of Appeal, leaving the prior civil judgment of 3 September 2008 and the subsequent clarification ruling of 23 October 2017 intact, thereby preventing the High Court from adjudicating the appeals against the clarification decision. The dispute originated from a labor lawsuit filed by two employees against the Ministry of Justice, the Brașov Tribunal, the Brașov Court of Appeal, and the Ministry of Finance, seeking unpaid salary surcharges (risk and neuropsychic strain) and updated sums with legal interest for the period 2005–2007. The definitive legal basis for the jurisdictional exclusion was the Romanian Constitutional Court’s Decisions No. 104/2009, which declared Articles I and II of Emergency Ordinance No. 75/2008 unconstitutional, thereby removing the statutory derogation that had previously assigned first-instance jurisdiction to Courts of Appeal for labor claims involving justice system personnel; consequently, the Court applied Article 2813 of the Code of Civil Procedure, determining that the appeal against the clarification ruling must follow the jurisdictional path of the underlying judgment, which fell to the Brașov Court of Appeal under the general rules of labor jurisdiction (Article 269 of the Labor Code).
Legislator headnote
AI generatedart. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 158 alin. (3) C. proc. civ, art. 137 alin. (1) C. proc. civ, art. 2811 alin. (1) C. proc. civ; Jurisdictional competence for appeals against clarifications of labor judgments concerning justice system personnel following the unconstitutionality of Emergency Ordinance 75/2008: În sinteză, Înalta Curte a reţinut că art. I şi II din O.U.G. nr. 75/2008 pentru stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei au fost declarate neconstituţionale prin decizia nr. 104 din data de 20 ianuarie 2009 a Curţii Constituţionale, decizie definitivă şi obligatorie potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 4327/62/2008 reclamantele A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Braşov, Curtea de Apel Braşov şi - Ministerul Economiei şi Finanţelor solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi să calculeze şi sa plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând sporul de risc şi solicitare neuropsihică de 50% din indemnizaţia de bază brută lunară pentru perioada 1 iulie 2006 - 30 noiembrie 2007 pentru reclamanta A., şi pentru perioada 10 ianuarie 2005 - până la data rămânerii hotărârii definitive şi irevocabile precum şi pentru viitor, pentru reclamanta B., sume actualizate cu indicele de inflaţie şi aplicarea dobânzii legal prevăzute de O.G. nr. 9/2000 până la data plăţii efective; obligarea pârâtului Ministerul Economiei şi Finanţelor să aloce fondurile necesare plăţii sumelor neîncasate; obligarea pârâţilor la calcularea sumelor solicitate mai sus potrivit art. 287 C. muncii şi efectuarea cuvenitelor menţiuni în carnetul de muncă.
Prin sentinţa civilă nr. 20 F din data de 3 septembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Ministerul Economiei şi Finanţelor. A fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de Ministerul Justiţiei, pentru pretenţiile aferente perioadei 10 ianuarie 2005-16 iunie 2005. A fost admisă cererea formulată de reclamantele A. şi B. şi în consecinţă, au fost obligaţi pârâţii 1, 2 şi 3 la plata drepturilor salariale restante, reprezentând sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, aferent perioadei 1 iulie 2006 - 30 noiembrie 2007 pentru reclamanta A. şi începând cu 17 iunie 2005 şi pe viitor pentru reclamanta B., sume actualizate cu indicele de inflaţie şi aplicarea dobânzii legale, până la data plăţii efective. A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor să aloce fondurile necesare efectuării plăţilor. Au fost obligaţi pârâţii la calcularea sumelor de mai sus şi la efectuarea cuvenitelor menţiuni în carnetul de muncă.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâţii Ministerul de Justiţie şi Ministerul Economiei şi Finanţelor (în prezent Ministerul Finanţelor Publice), Tribunalul Braşov şi Curtea de Apel Braşov.
Prin decizia nr. 3747 din data de 23 martie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov.
Înalta Curte a reţinut că a fost investită cu soluţionarea cauzei în temeiul art. I şi II din O.U.G. nr. 75/2008 pentru stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei. Dispoziţiile legale menţionate au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 104 din data de 20 ianuarie 2009 a Curţii Constituţionale, decizie ce, potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este definitivă şi obligatorie. Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 3 pct. 3 şi art. 158 alin. (3) C. proc. civ., cauza a fost trimisă la Curtea de Apel Braşov.
Prin decizia nr. 567 A din data de 5 mai 2009, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, au fost respinse recursurile declarate de pârâţii Curtea de Apel Braşov, Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Tribunalul Braşov împotriva sentinţei civile nr. 20/F din 3 septembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov.
Prin încheierea pronunţată la data de 23 octombrie 2017 de Curtea de Apel Braşov, secţia l civilă, a fost admisă, în complet de divergenţă, cu opinie majoritară, cererea de lămurire a dispozitivului civile nr. 20/F din 3 septembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, fiind lămurit dispozitivul sentinţei menţionate în sensul că dobânda la care au fost obligaţi pârâţii este una penalizatoare.
Împotriva acestei încheieri au declarat recursuri pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice, la data de 8 noiembrie 2017, recursuri ce au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de competenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului de faţă, Înalta Curte urmează să o admită având în vedere următoarele considerente:
Se reţine că obiectul dosarului înregistrat pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, sub nr. 4327/62/2008, soluţionat irevocabil prin decizia civilă nr. 567 A din data de 5 mai 2009, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a avut ca obiect drepturile salariale cuvenite personalului din sistemul justiţiei.
Înalta Curte constată că, în fond, cauza a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 20/F din 3 septembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, iar recursul împotriva respectivei sentinţe a fost, de asemenea, soluţionat de aceeaşi instanţă Curtea de Apel Braşov, în urma declinării competenţei materiale de soluţionare a recursurilor de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia civilă nr. 3747 din data de 23 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. x/62/2008.
În sinteză, Înalta Curte a reţinut că art. I şi II din O.U.G. nr. 75/2008 pentru stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei au fost declarate neconstituţionale prin decizia nr. 104 din data de 20 ianuarie 2009 a Curţii Constituţionale, decizie definitivă şi obligatorie potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Se constată, astfel, că potrivit dispoziţiilor legale mai sus menţionate:" 1.(1) Cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariate, formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificare şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi potrivit O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluţionate, în primă instanţă, de curţile de apel. (2) Recursul împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
II. (I) Dispoziţiile art. I se aplică şi proceselor în curs de judecată, având ca obiect soluţionarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariate formulate de personalul din sistemul justiţiei, începute sub legea anterioară.
Prin Decizia nr. 104 din data de 20 ianuarie 2009 a Curţii Constituţionale, respectivele dispoziţii legale au fost declarate neconstituţionale, motiv pentru care derogarea de la dreptul comun nu se mai justifica, în cauzele având ca obiect litigii de muncă competenţa aparţinând, tribunalului ca instanţă de fond şi curţilor de apel, ca instanţă de recurs, în temeiul art. 269 C. muncii.
În raport de cele mat sus arătate, dat fiind faptul că în prezenta cauză Înalta Curte este sesizată cu soluţionarea recursului promovat împotriva încheierii prin care a fost soluţionată cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 20/F din 3 septembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice", iar în temeiul art. 2813 din acelaşi Cod încheierile pronunţate în temeiul art. 281 şi art. 281!, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 2812, sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea".
Faţă de cele mai sus arătate, rezultă că tot Curţii de Apel Braşov îi revine competenţa de soluţionare a recursului îndreptat împotriva încheierii de şedinţă din data de 23 octombrie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, pronunţate în Dosarul nr. x/62/2008, prin care a fost lămurit dispozitivul sentinţei civile nr. 20/F din 3 septembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect recursurile declarate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov împotriva încheierii de şedinţă din data de 23 octombrie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, pronunţate în Dosarul nr. x/62/2008, în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 ianuarie 2018.