Conviction merger: Appeal allowed to deduct omitted detention period from resultant sentence

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 69 din 20 februarie 2004, Tribunalul Prahova a admis cererea de contopire a pedepselor, formulată de condamnatul Ț.G.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 524 din 24 septembrie 2002 a Judecătoriei Câmpina, definitivă, în componentele sale, respectiv 4 ani închisoare [(infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.)] privind fapta săvârșită în perioada ianuarie - aprilie 2002 și 5 ani închisoare [(infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.)] pentru o faptă săvârșită în aceeași perioadă.

- A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 564 din 15 octombrie 2002 a Judecătoriei Câmpina, definitivă, în pedeapsa de 4 ani închisoare [(infracțiune prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) și i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.)] și pedeapsa de 3 ani închisoare (pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.) faptele fiind comise în perioada martie-mai 2002.

- A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 337 din 4 septembrie 2002 a Tribunalului Prahova, definitivă, în componentele sale după cum urmează:

- pedeapsa de 8 ani închisoare [(pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.)];

- pedeapsa de 8 ani închisoare [(pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.)];

- pedeapsa de 8 ani închisoare [pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) și i) și alin. (3) lit. c) C. pen.)];

- pedeapsa de 8 ani închisoare [(pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) și i) și alin. (3) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.)], faptele fiind comise în perioada 25 – 31 mai 2002 și în restul de 539 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 400/1999 a Judecătoriei Ploiești (rest devenit executabil prin revocarea liberării condiționate).

Conform dispozițiilor art. 36 alin. (2) C. pen., au fost recontopite pedepsele stabilite prin sentințele penale mai sus-menționate și cu pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 740 din 30 octombrie 2001 a Judecătoriei Câmpina, definitivă [(pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a)], privind fapta săvârșită la 6 mai 1998.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., condamnatul execută pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

Conform art. 61 C. pen., a fost contopită această pedeapsă de 8 ani închisoare cu restul de 539 zile închisoare (rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 400/1999 a Judecătoriei Ploiești), condamnatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, în final urmând să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.

Conform art. 36 alin. (3) C. pen., a fost scăzută din pedeapsa rezultantă perioada executată de la 6 iunie 2002 la zi.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentințelor mai sus-menționate.

Împotriva sentinței penale nr. 69 din 10 februarie 2004 a Tribunalului Prahova, condamnatul Ț.G. a declarat apel susținând că în mod greșit instanța nu a dedus din pedeapsa rezultantă, în urma contopirii și perioada pe care acesta a executat-o de la 21 noiembrie 1998 la 27 noiembrie 2001.

Prin decizia penală nr. 127 din 22 martie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind că prima instanță a făcut o analiză completă a tuturor hotărârilor supuse contopirii, constatând că infracțiunile pentru care Ț.G. a fost condamnat sunt concurente și a făcut o contopire corespunzătoare, scăzând din pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, perioada executată de la 6 iunie 2002 la zi.

Împotriva deciziei penale menționate, condamnatul Ț.G. a declarat recurs, învederând că la contopirea făcută nu s-a dedus din pedeapsa de executat deținerea sa în perioada 21 noiembrie 1998 – 27 noiembrie 2001.

Examinând hotărârea primei instanțe, în raport de celelalte hotărâri de condamnare a inculpatului Ț.G., se constată că sentința penală nr. 69 din 10 februarie 2004 a Tribunalului Prahova, cât și decizia instanței de control judiciar, sunt corecte, reținându-se în mod just că toate pedepsele contopite au fost pronunțate pentru săvârșirea unor infracțiuni concurente.

Singura greșeală constatată este cea referitoare la omisiunea deducerii perioadei executate de recurent în baza sentinței penale nr. 400/1999 a Judecătoriei Ploiești, de la 21 noiembrie 1998 la 27 noiembrie 2001, deoarece faptele pentru care Ț.G. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare prin sentința penală nr. 740/2001 (una din pedepsele contopite prin hotărârea primei instanțe) sunt concurente cu cele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 400/1999 a Judecătoriei Ploiești.

Această greșeală nu a fost observată de Curtea de Apel Ploiești, care prin decizia penală nr. 127 din 22 martie 2004, a respins apelul declarat de condamnat, acesta invocând această omisiune.

În consecință, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, urmează a admite recursul declarat de condamnatul Ț.G., va casa sentința nr. 69 din 10 februarie 2004 a Tribunalului Prahova și decizia penală nr. 127 din 22 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești, numai în ce privește omisiunea sus-arătată și rejudecând, va dispune deducerea din pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare stabilită prin sentința penală menționată mai sus și perioada executată de condamnat de la 21 noiembrie 1998 la 27 noiembrie 2001.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate urmează a fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de condamnatul Ț.G. împotriva deciziei penale nr. 127 din 22 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești .

Casează hotărârile pronunțate numai cu privire la omisiunea computării perioadei executate de la 21 noiembrie 1998 la 27 noiembrie 2001, constatând că, faptele pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, prin sentința penală nr. 740/2001 a Judecătoriei Câmpina, este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la 4 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 400/1999 a Judecătoriei Ploiești.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Onorariul pentru apărarea din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2004.