Territorial jurisdiction for contraventional fines: inapplicability of the defendant's domicile rule to offenses under Law No. 244/2002

Decizia nr. 1441/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, petenta SC A. SRL a solicitat ca, în contradictoriu cu intimata B. Teleorman, să se dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției din 22 august 2013.

Prin sentința civilă nr. 2750 din 19 septembrie 2014, Judecătoria Alexandria a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Alexandria, invocată prin întâmpinare, a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Focșani, județul Vrancea.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Alexandria a reținut că, potrivit art. 101 din Legea nr. 2 din 01 februarie 2013, „prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul”, iar sediul petentei SC A. SRL se află în circumscripția Judecătoriei Focșani, județul Vrancea.

Prin sentința civilă nr. 53 din 13 ianuarie 2015, Judecătoria Focșani a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Focșani, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta SC A. SRL, în contradictoriu cu intimata B. Teleorman, în favoarea Judecătoriei Alexandria, a constatat ivit un conflict negativ de competență între Judecătoria Focșani și Judecătoria Alexandria, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Focșani a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în baza cărora plângerea contravențională se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, deoarece derogarea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești vizează exclusiv O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.

În speță, însă, nu este incidentă O.G. nr. 15/2002, sancțiunea fiind aplicată în temeiul Legii nr. 244/2002 a viei și vinului în sistemul organizării comune a pieței vitivinicole.

Astfel, față de dispozițiile legale menționate, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentei a fost săvârșită pe raza localității Alexandria, care conform prevederilor H.G. nr. 337/1993 aparține teritorial de Judecătoria Alexandria, s-a constatat că această din urmă instanță este competentă teritorial să soluționeze prezenta plângere contravențională.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Judecătoria Focșani, secția civilă, a sesizat înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alexandria.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin procesul verbal de contravenție din 22 august 2013, întocmit de intimată, petenta a fost sancționată cu 40.000 lei amendă, întrucât cu ocazia efectuării controlului din data de 22 august 2013 la o unitate aparținând comerciantului SC C. SRL din Alexandria, județ Teleorman, s-a constatat că petenta SC A. SRL a pus în consum și comercializat vin care nu corespunde caracteristicilor calitative și de compoziție, stabilite prin normele legale în vigoare.

Astfel, organul constatator a reținut în sarcina petentei SC A. SRL săvârșirea contravenției prevăzute de art. 51 lit. f), coroborat cu art. 52 lit. c) din Legea nr. 244/2002 republicată.

Potrivit art. 51 lit. f) din Legea nr. 244/2002, constituie contravenție „punerea în consum și comercializarea unor vinuri și a altor produse obținute din must și/sau vin, care nu corespund caracteristicilor calitative și de compoziție, stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.”

Din constatările organelor de control rezultă că activitatea de punere în consum și comercializare a vinului s-a realizat la o unitate comercială aflată în raza teritorială de competență a Judecătoriei Alexandria.

În drept, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția.

Prin textul de lege menționat se instituie o normă de competență teritorială absolută, în baza căreia competentă a soluționa cauza este instanța de la locul săvârșirii faptei contravenționale.

În materie contravențională este reglementată o excepție de la regula stabilită prin actul normativ general care reglementează contravențiile, respectiv prin art. 2 din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești.

Astfel, potrivit art. 101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, introdus prin art. 3 din Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, ”Prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul."

Derogarea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești vizează însă exclusiv O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.

Astfel, în speță nu este incidentă O.G. nr. 15/2002, sancțiunea fiind aplicată în temeiul Legii nr. 244/2002 a viei și vinului în sistemul organizării comune a pieței vitivinicole.

Raportat la circumstanțele cauzei, față de prevederile legale susmenționate, Înalta Curte constată că locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentei este localitatea Alexandria, județul Teleorman, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Alexandria și, prin urmare, instanța competentă să soluționeze pricina este această judecătorie.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Alexandria.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta SC A. SRL și pe intimata B. Teleorman în favoarea Judecătoriei Alexandria.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2015.