Untimely objection to non-initiation of criminal proceedings for unlawful home entry
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appellant’s appeal, upholding the lower court’s decision to reject the criminal complaint as tardy, and ordered the appellant to pay state judicial costs. The dispute concerned a complaint filed by a citizen against a prosecutor’s resolution not to initiate criminal proceedings for unauthorized entry into their residence during a search, where the appellant argued the entry was unlawful and sought to continue the investigation. The Supreme Court held that the appeal was unfounded because the original complaint was registered approximately eight months after the communication of the resolution, significantly exceeding the statutory 10-day deadline established by Article 278 of the Code of Criminal Procedure, rendering it procedurally barred regardless of its merit.
Legislator headnote
AI generatedart. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen, art. 278 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Untimely objection to non-initiation of criminal proceedings for unlawful home entry: Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs în considerarea motivului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., al greșitei aplicări a legii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra cauzei penale de față;
Din actele dosarului, rezultă următoarele:
Prin sentința penală nr. 27/ PI pronunțată la data de 17 martie 2004, în dosarul penal nr. 1064/P/2004, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petentul M.I., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 12/P/2003. Petentul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, s-a avut în vedere că plângerea prin care se solicită continuarea cercetărilor împotriva celor ce au efectuat și pătruns în locuința sa, cu ocazia percheziției, nu numai că era nefondată (existase acordul locatarei și interesul legitim), dar, aceasta este și tardiv formulată, fiind înregistrată cu depășirea termenului de 10 zile de la comunicarea rezoluției, așa cum prevede legea.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs în considerarea motivului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., al greșitei aplicări a legii.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, a plângerii și continuarea cercetărilor împotriva celor ce i-au pătruns fără drept în locuință.
Înalta Curte de Casație și Justiție examinând hotărârea, actele dosarului și văzând dispozițiile art. 278 C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.
Instanța de fond, în mod corect a respins ca tardivă plângerea formulată de recurent, deoarece aceasta a fost înregistrată la data de 29 ianuarie 2004, cu mult peste termenul de 10 zile de la comunicare, adică de la data de 19 mai 2003, așa cum prevăd dispozițiile art. 278 C. proc. pen.
În considerarea acestui argument urmează ca în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă ca nefondat, recursul declarat de petentul M.I.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., acesta urmează a fi obligat și la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.I. împotriva sentinței penale nr. 27 din 17 martie 2004 a Curții de Apel Timișoara.
Obligă recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2004.