Robbery conviction: sufficiency of statutory minimum sentence under individualization criteria despite confession and absence of prior record

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 852 din 30 septembrie 2003 Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul N.I., la 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Pe latură civilă, în baza dispozițiilor art. 14 și art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă T.O.D.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În jurul orelor 11,00, din dimineața zilei de 14 iunie 2003, inculpatul, fost îngrijitor la imobilul situat în București, str. Ion Câmpineanu, a pătruns în clădire, a urcat la et. 7 și, pe scara de serviciu, escaladând geamul băii, a intrat în apartamentul locuit de familia T. De aici, dintr-o cameră, a luat un telefon mobil, dar a fost surprins de locatara apartamentului, T.O.D. pe care a îmbrâncit-o și lovit-o, ulterior dispărând pe scările imobilului.

Telefonul mobil a fost vândut de inculpat în schimbul sumei de 250.000 lei.

Partea vătămată l-a identificat pe inculpat și a sesizat organele în drept.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în ambele faze ale procesului penal.

Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate, odată ce el a recunoscut săvârșirea faptei, nu are antecedente penale și are o situație materială grea.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 672 din 10 noiembrie 2003 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat pedeapsa greșit individualizată, în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Recursul declarat nu este fondat.

Procedând la aplicarea pedepsei, în acord cu art. 72 C. pen., text de lege care stabilește criteriile generale de individualizare, instanța a avut în vedere pericolul social grav al faptei, acesta rezidând în atingerea adusă integrității fizice a persoanei vătămate, dar și patrimoniului ei, împrejurărilor în care a acționat inculpatul, prin pătrunderea în locuință, sustragerea bunului și, ulterior, prin întrebuințarea de violențe pentru a-și asigura fuga, dar și persoana făptuitorului, fără antecedente penale, toate acestea conducând la pedeapsa de 8 ani închisoare, orientată deci spre minimul prevăzut de textul incriminator.

Executarea pedepsei în regim de privare de libertate corespunde și scopului ei, așa cum prevede art. 52 C. pen., respectiv prevenția generală și specială.

Ca atare, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.I. împotriva deciziei penale nr. 672/ A din 10 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 17 iunie 2003, la 20 ianuarie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2004.