Inadmissibility of cassation appeal against final judgment in land restoration case

Decizia nr. 730/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 25 aprilie 2017 sub nr. x/313/2016 reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. Mehedinți, C. Voloiac, îndreptarea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice și completarea sentinței civile nr. 402 din 29 martie 2017 a aceleiași instanțe.

Prin sentința nr. 1 din 10 mai 2017 Judecătoria Strehaia a respins cererea astfel cum a fost precizată.

Prin Decizia nr. 727/A din 19 septembrie 20.17 Tribunalul Mehedinți, secția l civilă, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinței menționate.

Prin Decizia nr. 433 din 14 decembrie 2017 Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul reclamantului împotriva deciziei mai sus arătate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, neîncadrat în drept, reclamantul A., arătând că obiectul cauzei îl constituie modificarea vecinătăților terenului intravilan de 500 mp cu care familia sa a fost pusă în posesie la 10 iunie 2004, în legătură cu care solicită ca acestea să fie aceleași cu cele stabilite prin Hotărârea judecătorească nr. x din 12 septembrie 2000.

Recurentul a mai arătat ca în soluționarea pricinii instanța de judecată nu a fost imparțială și echidistantă, ci părtinitoare cu părțile adverse, a încălcat autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri judecătorești anterioare, nu s-a pronunțat asupra a tot ceea ce s-a cerut, a depășit Urnitele puterii judecătorești, nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 409 alin. (2) C. proc. civ. (nu a anulat toate hotărârile judecătorești pronunțate în Dosarul disjuns nr. x/313/2017), a încălcat dreptul la proprietate al recurentului astfel cum este prevăzut de art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a încălcat dreptul la un proces echitabil reglementat de art. 6 din Convenție și nu a analizat toate actele depuse în probațiune.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 13 februarie 2018, ia întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei, raportul de admisibilitate a fost comunicat părților la data de 16 februarie 2018, termenul pentru depunerea punctelor de vedere expirând la data de 27 februarie 2018.

La data de 22 februarie 2018 (data plicului), în termen legal, recurentul-reclamant A. a formulat punct de vedere la raportul de admisibilitate, prin care a arătat că acesta conține date nereale și contradictorii, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Prin cererea înregistrată la data de 5 martie 2018, recurentul-reclamant a solicitat recuzarea întregului complet de judecată C 3, cu motivarea că prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului acesta s-a antepronunțat, întrucât a concluzionat că recursul este inadmisibil.

La data de 6 martie 2018 dosarul a fost înaintat completului imediat următor-C 4, pentru soluționarea cererii de recuzare.

Prin încheierea de ședință din 6 martie 2018 pronunțată în Dosar asociat nr. x/313/2016/al cererea de recuzare a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Analizând cauza, Înalta Curte constată armatoarele:

Potrivit art. 5 alin. (1) al Titlului XIII din Legea nr. 247/2005 „Hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului".

Art. 1, Titlul XIII din aceeași lege, definește procesele funciare ca fiind plângerile, contestațiile, și alte litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în fața instanțelor judecătorești se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se vor completa cu cele ale C. proc. civ..

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă „Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este „definitivă", de Ia data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol „Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că „poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară".

Dispozițiile art. 8 din legea de punere în aplicare a noului cod de procedură civilă prevăd că, de ia data intrării în vigoare a C. proc. civ., referirile din cuprinsul actelor normative Ia hotărârea judecătorească „ definitivă și irevocabilă", sau, după caz, „irevocabilă'',se vor înțelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească „definitivă".

De asemenea, dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. statuează că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apei, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici recursului și ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor atare hotărâri.

Întrucât decizia pronunțată de instanța de apei este definitivă, și nu este supusă recursului (sentința nr. 727/A din 19 septembrie 2017 a Tribunalului Mehedinți), cu atât mai mult Decizia nr. 433 din 14 decembrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamant împotriva sentinței nr. 1 din 10 mai 2017 a Judecătoriei Strehaia, este, de asemenea, o decizie nesusceptibilă de recurs.

Prin urmare, în raport de conținutul dispozițiilor legale anterior menționate, se apreciază că recursul declarat este inadmisibil, hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Craiova nefiind nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A., domiciliat în com. Voloiac, sat Valea Bună, județul Mehedinți, împotriva Deciziei nr. 433 din 14 decembrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, în contradictoriu cu pârâtele C. Voloiac, cu sediul în Voloiac, județul Mehedinți și B. Mehedinți, cu sediul în Drobeta Turnu Severin, județul Mehedinți.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică azi, 7 martie 2018.