Eligibility for interruption of prison sentence execution based on grave familial consequences under criminal procedure law
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the appeal filed by the convicted person, thereby upholding the lower courts' rejection of the request to interrupt the execution of a five-year imprisonment sentence and ordering the appellant to pay 800,000 lei in judicial fees. The dispute centered on a request for a temporary suspension of sentence execution based on alleged familial circumstances, which the first-instance and appellate courts had denied after determining that the convict's presence at home was not imperiously necessary or urgent. The Supreme Court ruled that under Article 455 of the Code of Criminal Procedure, read in conjunction with Article 453(lit. c), such an interruption is permissible only once for a maximum of three months when specific circumstances make execution have grave consequences for the offender or their family; relying on the social investigation, the court found no such special situation existed, making the rejection of the request both legal and well-founded.
Legislator headnote
AI generatedart. 455 C. proc. pen, art. 453 lit. c) C. proc. pen, art. 3859 alin. (3) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Eligibility for interruption of prison sentence execution based on grave familial consequences under criminal procedure law: Conform art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei se poate dispune o singură dată, pe o perioadă de maxim 3 luni, numai atunci când din cauza unor împrejurări speciale executarea pedepsei ar avea consecințe grave, pentru inculpat sau familia sa.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 241 din 19 februarie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul P.F., privind întreruperea executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința nr. 444 din 7 mai 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală.
S-a reținut că situația familială a condamnatului nu este de natură să ducă la concluzia, că prezența acestuia la domiciliu ar fi imperios necesară și urgentă.
Prin decizia penală nr. 261/ A din 14 aprilie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Condamnatul a declarat recurs, prin apărător, solicitând admiterea cererii de întreruperea executării pedepsei, pentru motive familiale.
Recursul nu este fondat.
Conform art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei se poate dispune o singură dată, pe o perioadă de maxim 3 luni, numai atunci când din cauza unor împrejurări speciale executarea pedepsei ar avea consecințe grave, pentru inculpat sau familia sa.
În speță, din ancheta socială, efectuată în cauză, nu rezultă existența unei astfel de situații speciale, în care să se afle familia condamnatului, așa încât soluția de respingere a cererii este legală și temeinică.
Întrucât nici din examinarea cauzei din oficiu nu rezultă existența vreunui motiv de casare, care să poată fi luat în considerare, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca nefondat, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.F., împotriva deciziei penale nr. 261/ A din 14 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2004.