Unpaid patent royalties: applicability of prescription and statutory liability for continued exploitation under Law No. 64/1991

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C.”C”SA București împotriva deciziei nr. 3 din 8 ianuarie 2001 a Curții de Apel Bacău – secția civilă.

La apelul nominal s-au prezentat intimații-reclamanți M.M., personal și pentru intimata-reclamantă I.A.și T.A, P.C., ambii personal. Au lipsit recurenta-pârâtă, precum și intimații-reclamanți B.V., I.J.C.și M.I.

Procedura completă.

Neexistând chestiuni prealabile, instanța constată că pricina se află în stare de judecată și dă cuvântul părților prezente cu privire la recurs.

Intimatul-reclamant M.M., în nume personal și pentru intimata-reclamantă Ioneci Alexandrina, solicită respingerea recursului.

Intimații-reclamanți T.A și P.C. solicită respingerea recursului.

Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următorele:

După un prim ciclu procesual, prin sentința nr. 307 din 26 septembrie 2000, pronunțată de Tribunalul Bacău – secția civilă – a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții M.M., I.A., T.A, P.C., B.V., I.J.C.și M.I.și a fost obligată pârâta S.C.”C”SA Borzești să le plătească suma de 760.134.955 lei despăgubiri civile, derivând din folosirea brevetului de invenție nr. 91.408/1984 - “Instalație de uscare rapidă a produselor solide organice”, pentru care pârâta a fost desemnată titular de brevet, prin hotărârea nr. 846/18 septembrie 1986 a Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci.

Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței a fost respins, prin decizia nr. 3 din 8 ianuarie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Bacău – secția civilă.

Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând în esență că dreptul la acțiune al reclamanților era prescris pentru drepturile bănești pretinse pe anul 1994, că prevederile art. 67 din Legea nr.64/1991 nu sunt aplicabile în speță și că reclamanții nu au încheiat contract cu pârâta pentru anul 1996, prin care aceasta să se oblige la plata procentului de 15% din profitul net obținut urmare aplicării invenției, situație în care nu sunt îndeplinite cerințele art. 66 din aceeași lege.

Recursul este nefondat.

Necontestat este faptul că, așa cum rezultă chiar din întâmpinarea pârâtei formulată la instanța de fond, aceasta a fost desemnată titular al brevetului de invenție ai cărui autori sunt reclamanții, care au fost recompensați cu suma de 100.724.323 lei în anul 1993 și că în anul 1996, pârâta a renunțat la această calitate.

Prin contractul de licență nr. J 406/17 octombrie 1997 însă, părțile au convenit ca pârâta să exploateze în continuare invenția, începând cu anul 1997, drepturile bănești cuvenite inventatorilor constând în 15% anual din profitul net obținut, pe toată durata de valabilitate a brevetului.

Deși a folosit în continuare invenția, pârâta nu le-a achitat reclamanților drepturile bănești cuvenite, situație în care în mod temeinic au stabilit instanțele că le datorează acestora suma de 760.134.955 lei, al cărei cuantum nu a fost contestat de recurentă.

În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune pentru sumele datorate la sfârșitul anului 1994, acțiunea fiind introdusă la data de 17 decembrie 1997, înlăuntrul termenului de 3 ani, prevăzut în art. 6 din Decretul nr. 167/1958, excepția este nefondată.

Totodată se constată că instanțele au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 67 din Legea nr. 64/1991, potrivit cărora drepturile bănești ale autorului se stabilesc prin contract, unitatea care aplică realizarea tehnică având obligația să ateste calitatea de autor, iar încălcarea acestor prevederi atrage plata de despăgubiri, potrivit dreptului comun.

În consecință, neexistând în cauză nici unul din motivele de casare prevăzute în art. 304 din C.proc.civ., în limita criticilor formulate, recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C.”C”SA Borzești împotriva deciziei nr. 3 din 8 ianuarie 2001 a Curții de Apel Bacău – secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2003.