Cassation appeal in civil delictual liability action declared inadmissible due to statutory value threshold

Decizia nr. 636/2018

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la de 15 aprilie 2016 pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă, reclamanta A. Cluj-Napoca a chemat în judecată pe pârâta B., pentru a fi obligată aceasta la plata sumei de 206.178,62 lei, reprezentând prejudiciu survenit ulterior rămânerii definitive a Hotătârii penale nr. 224 din 18 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/117/2012 precum și dobânzile asupra depozitelor desființate ilegal, până Ia plata integrală a debitului.

Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința civilă nr. 639 din 18 noiembrie 2016 a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 20.042,31 lei, reprezentând prejudiciu survenit ulterior rămânerii definitive a Deciziei penale nr. 224/A/2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/117/2012 și a respins restul pretențiilor reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta A., Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 248 din 3 mai 2017 a respins apelul, ca nefondat.

Împotriva deciziei pronunțate în apel a formulat recurs reclamanta A. Cluj-Napoca, cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte în prezenta cauză.

Reclamanta a criticat în recurs faptul că instanța de apel a menținut dispozițiile primei instanțe în ceea ce privește solicitarea de acordare a prejudiciului rezultat din diferența de curs valutar aferentă sumelor blocate în conturi, respectiv pentru sumele de 251 de lei și 6.902,52 de lei.

O altă critică a vizat faptul că prima instanță a redus onorariul avocațial plătit, reținând că suma de 6.516,55 de lei a fost achitată la data de 14 iunie 2013, ulterior pronunțării deciziei penale și, deci, nu putea reprezenta un prejudiciu ulterior hotărârii, în condițiile în care pârâta nu a solicitat acest lucru.

Ultima critică se referă la plata dobânzilor pentru depozitele desființate ilegal.

Recurenta a susținut că, deși, a fost de acord cu plata acestora, instanța de apel a reținut că reclamanta nu a solicitat efectuarea unei expertize contabile care să lămurească situația dobânzilor.

În condițiile în care pârâta nu a formulat nicio obiecțiune împotriva modului de caicul al acestora dobânzi și nici prima instanță nu a solicitat vreo clarificare a acestui calcul, reclamanta nu avea de ce să solicite efectuarea expertizei contabile de specialitate.

Pârâta a recunoscut existența unui prejudiciu ulterior prin dobânzile neîncasate și cu toate acestea instanța de apel, reținând incidența art. 1385 C. civ., nu a acceptat repararea integrala a prejudiciului.

Recurenta a încadrat criticile de nelegalitate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. l pct. 8 C. proc. civ.

Investită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus prin rezoluția din 3 iulie 2017 măsurile procesuale impuse de derularea procedurii de filtru și întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în 19 iulie 2017, intimata B. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La data de 3 august 2017 a fost înregistrat la dosarul cauzei răspunsul la întâmpinare formulat de către recurentă, prin care a combătut apărările intimatei.

Raportul a fost întocmit și la 10 noiembrie 2017, iar prin rezoluția din 23 noiembrie 2017 s-a dispus comunicarea lui, pentru ca părțile să depună puncte de vedere la raport, dovezile de comunicare aflându-se la filele 39-42 dosar.

Nu au fost depuse la dosarul cauzei puncte de vedere la raport în termenul prevăzut de dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Constatându-se încheiata această etapa a procedurii de filtru, s-a fixat termen pentru judecarea recursurilor a data de 22 februarie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente;

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificat de O.U.G. nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013, până la data de 31 decembrie 2016 și, ulterior de O.U.G. nr. 95 din 8 decembrie 2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

În speță, decizia instanței de apel, atacată cu recurs, a fost pronunțată într-o acțiune în răspundere civilă delictuală, evaluabilă în bani, în care pretențiile sunt în cuantum de 206.178,62 de Iei.

Având în vedere că cererea de chemare în judecată este evaluabilă în bani, iar valoarea pretențiilor nu depășește pragul valoric de 1.000.000 lei, se constată că, în speță, este incident art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel încât hotărârea atacată nu este supusă căii de atac a recursului, în raport de criteriul valoric.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în M. Of. nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituțională, admițând excepția de neconstituționalitate, a statuat că sintagma precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv cuprinsă în art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirii punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituțională. Această decizie, însă, nu este aplicabilă în speță, întrucât decizia recurată a fost pronunțată la data de 3 mai 2017, anterior datei publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of. nr. 582 din 20 iulie 2017, având în vedere considerentele deciziei Curții Constituționale cu privire la efectele deciziei Curții Constituționale față de hotărârile judecătorești pronunțate înainte de publicarea acesteia.

Cum decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Cluj, conform dispozițiilor art. 97 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., competența de soluționare a prezentei căi de atac aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Din interpretarea acestui text legal rezultă că o hotărâre nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituțional în raport de prevederile art. 129 din Constituție.

Prin urmare, având în vedere obiectul litigiului dedus judecății - acțiune în răspundere civila delictuală, evaluabilă în bani-față de cele sus menționate, Decizia civilă nr. 248/A din 3 mai 2017 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă prin lege, cenzurii acestei căi de atac.

În consecință, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanta A. Cluj-Napoca împotriva Deciziei civile nr. 248/A din 3 mai 2017 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. Cluj-Napoca împotriva Deciziei civile nr. 248/A din 3 mai 2017 a Curții de Apel Cluj, secția I civila.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publica, astăzi 22 februarie 2018.