Property restitution: inadmissibility of recourse against appellate decision where special law limits appeal as sole remedy
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's recourse as inadmissible, leaving the Court of Appeal's decision upholding the dismissal of the claim for the restitución of a 1,000 sqm land parcel in force. The dispute involved a claim for the restitution of nationalized property filed under Law No. 10/2001, where the applicant challenged the lower courts' conclusion that res judicata applied. The decisive legal basis for the dismissal was the systemic interpretation of Article 26(3) of Law No. 10/2001 (as amended by Law No. 202/2010) in conjunction with Article 7(1)-(2) of Law No. 76/2012 and Article 634(1)(4) of the Civil Procedure Code, which established that in this specific subject matter, the Court of Appeal's decision on an appeal is final and not susceptible to recourse to the Supreme Court.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, art. 12 din Legea nr. 202/2010, art. 7 din Legea nr. 76/2012, art. 26 din Legea nr. 10/2001; Property restitution: inadmissibility of recourse against appellate decision where special law limits appeal as sole remedy: Din interpretarea sistematică a dispozițiilor menționate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia contestațiilor întemeiate pe art. 26 din Legea nr. 10/2001 este apelul, intenția legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 635/2018
Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 2 martie 2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B. Galați, C. Galați, Statul Român prin D. Galați și E. Galați - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, solicitând retrocedarea imobilului-teren în suprafață de 1.000 mp, situat în Galați.
Tribunalul Galați, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 1440 din 7 decembrie 2016 a respins acțiunea reclamantului și cererea pârâților de acordare a cheltuielilor de judecată.
Curtea de Apel Galați secția I civilă, prin Decizia nr. 138/A din 24 mai 2017 a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva acestei sentințe.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A.. cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.
Reclamantul a criticat faptul că instanța de apel, cenzurând hotărârea primei instanțe, nu s-a raportat la dispozițiile art. 22 și 25 din Legea nr. 10/2001, în ceea ce privește dreptul său de a-i fi restituit imobilul în suprafață de 1.000 mp, și a reținut în mod greșit că în cauză operează autoritatea de lucru judecat. Nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate pe aspectele invocate, recurentul expunând situația de fapt și făcând referire la anumite probe administrate în cauză.
Investita cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus prin rezoluția din 20 septembrie 2017 comunicarea cererii de recurs și întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.
Prin întâmpinarea formulată, intimata E. Galați a solicitat respingerea recursului, arătând că în mod corect instanțele de fond au constatat că nu se legitimează procesual pasiv, iar recurentul, prin răspunsul la întâmpinare, a combătut apărarea intimatei.
Raportul a fost întocmit în 14 noiembrie 2017 și la 23 noiembrie 2017 s-a dispus comunicarea lui, pentru ca părțile să depună puncte de vedere la raport, dovezile de comunicare aflându-se la filele 44-53 dosar.
La 12 decembrie 2017 a fost înregistrat la dosarul cauzei punctul de vedere formulat de recurent, prin care a solicitat admiterea recursului, iar la 18 decembrie 2017 s-a înregistrat la dosarul cauzei punctul de vedere ai intimatei E. Galați, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.
Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, s-a fixat termen pentru judecarea recursurilor a data de 22 februarie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin art. 12 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, au următorul conținut:
„Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, ai entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel."
După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aceste prevederi trebuie însă coroborate cu dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. al României nr. 365 din 30 mai 2012, care prevăd următoarele:
„(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioara.
(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară.
Legea nr. 10/2001 este o lege specială, astfel că textele de lege citate au incidență în cauza pendinte.
Din interpretarea sistematică a dispozițiilor menționate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia contestațiilor întemeiate pe art. 26 din Legea nr. 10/2001 este apelul, intenția legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului.
Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. cu art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012 rezultă că Decizia nr. 138 din 24 mai 2017 a Curții de Apel Galați nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul, ea inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 138/A din 24 mai 2017 a Curții de Apei Galați, secția I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2018.