Labor contract revision inadmissible without merits reopener; jurisdiction declined for moot subject matter

Decizia nr. 574/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 6032 din 8 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 4328 din 15 septembrie 2017 a aceleiași instanțe.

Prin sentința civilă nr. 11819 din 21 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VllI-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă acțiunea formulata de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., ca neîntemeiată, și a fost obligată reclamanta la plata către pârâta a sumei de 13.530,52 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 4328 din 15 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admis apelul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 11819 din 21 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata B. A fost schimbată, în parte, sentința civilă, în sensul că a fost obligată contestatoarea la plata sumei de 9.000 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, redus. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.

La data de 8 ianuarie 2018, A. a formulat revizuire împotriva Deciziei nr. 6032 din 8 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca fiind potrivnică Deciziei nr. 4328 din 15 septembrie 2017 a aceleiași instanțe, întemeiată în drept pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Revizuenta a susținut că decizia nr. 4328 din 15 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 3519 din 9 iunie 2017 a aceleiași instanțe.

Printr-o amplă motivare, revizuenta a prezentat situația de fapt dedusă judecății, arătând că a fost angajata intimatei, dar contractul de muncă i-a fost modificat, unilateral, prin actul adițional din 12 decembrie 2014.

Astfel, intimata a modificat locul muncii și atribuțiile revizuentei, fără acordul sau consimțământul acesteia.

Ulterior, intimata a procedat la concedierea revizuentei, inițial prin Decizia nr. 24 din 13 mai 2010 și ulterior prin Decizia nr. 28 din 13 februarie 2012, ambele anulate de instanțele de judecată, care au dispus și reintegrarea revizuentei în postul deținut anterior concedierii.

Revizuenta a susținut că reintegrarea sa a fost făcută formal, pe posturi inexistente, fiind nevoită să suporte hărțuire constantă din partea intimatei.

Intimata a forțat-o să semneze acte adiționale la contractul de muncă prin care revizuenta s-ar fi arătat de acord cu negocierea salariului, deși acest lucru nu s-a întâmplat în realitate, intimata calculându-i salariul nelegal.

În cursul anului 2015, intimata a cercetat-o disciplinar pe revizuenta în mai multe rânduri și i-a acordat calificative slabe în cadrul evaluărilor.

Analizând excepția inadmisibilității cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocată de intimată, Înalta Curte reține următoareleL

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire pot fi hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul.

Evocarea fondului de către instanță, ca expresie a uneia din condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea care fusese reținută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, decât cea care fusese aleasă până în acel moment.

Condiția ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, care este o cale de retractare, prin care se cere instanței de judecată care a soluționat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii.

Înalta Curte constată că această condiție nu este îndeplinită în cauză, câtă vreme, în speță, hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu a evocat fondul cauzei.

Astfel, prin Decizia nr. 6032 din 8 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 4328 din 15 septembrie 2017 a aceleiași instanțe.

Or, prin soluția de respingere a cererii de revizuire, nu s-a stabilit o altă situație de fapt și nici nu s-au aplicat în cauză alte dispozițiile legale unei stări de fapt deja reținute, ci a fost menținută soluția pronunțată de curtea de apel în cererea de revizuire.

Această apreciere a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu privire la neevocarea fondului de către decizia a cărei revizuire se solicită, este în concordanță cu jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, unde se arată că cererile de redeschidere a unui proces încheiat printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, cum sunt căile extraordinare de atac, nu intră în sfera de aplicare a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea în acest sens cauzele Rudan versits Croația Decizia nr. 45943/99 din 13 septembrie 2001, Fischer versus Austria Decizia nr. 27569/02 din 6 mai 2003, Petersen versus Denmark Decizia nr. 28288/95, 16 aprilie 1998; Markin versus Rusia Decizia nr. 59502/00 din 16 septembrie 2004; Pronina versus Russia Decizia nr. 65167/01 din 30 iunie 2005; Marian Niță versus România Decizia nr. 28162/05 din 7 decembrie 2010; Baka versus România Decizia nr. 30400/02 din 16 iulie 2009).

În concluzie, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Analizând excepția necompetenței materiale în soluționarea cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. invocată de intimată, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 510 alin. (1) C. proc. civ. „Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere."

Or, în speță, prin cererea depusă la data de 22 februarie 2018, revizuenta a arătat că înțelege să își precizeze și temeiul de drept ai cererii de revizuire, ca fiind și art. 509 alin. (3) pct. 2 C. proc. civ., pe motiv că obiectul pricinii nu se mai află în ființă.

Așadar, instanța competentă să se pronunțe asupra cererii de revizuire întemeiată în drept pe art. 509 alin (1) pct. 2 C. proc. civ. este chiar instanța care a pronunțat Decizia nr. 6032 din data de 8 decembrie 2017, respectiv Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale.

Pentru aceste considerente, cererea de revizuire întemeiată în drept pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ. va fi respinsă, ca inadmisibilă, iar cea întemeiată în drept pe art. 509 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. va fi declinată în favoarea Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei civile nr. 6032 din data de 8 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători.

Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei civile nr. 6032 din data de 8 decembrie 2017 pronunțata de Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflictele de munca și asigurări sociale, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în favoarea Curții de Apel București.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 februarie 2018.