Prisoner's appeal for suspension of sentence based on ailing mother's needs rejected as unfounded.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 2886/2003 la Tribunalul București, secția a II-a penală, condamnatul C.I. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 15 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 781 din 11 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

În motivarea cererii condamnatul a arătat că este singurul susținător al familiei sale, respectiv al mamei care este învârstă și bolnavă, nu se poate deplasa în urma unui accident suferit, iar casa în care locuiește a fost incendiată, devenind imposibil de locuit.

În vederea verificării susținerilor condamnatului în cauză a fost efectuată o anchetă socială la domiciliul mamei acestuia, care au confirmat atât faptul că locuința acesteia a fost distrusă aproape în totalitate, cât și faptul că aceasta (mama) este neșcolarizată și nu a lucrat niciodată, beneficiind de ajutor social în cuantum de 740.000 lei lunar, suferind de tulburări de comportament, datorită cărui fapt nu are un domiciliu stabil, locuind la ghenele de gunoi și cunoștințe care o găzduiesc câteva zile.

Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 1175 din 15 decembrie 2003, a admis cererea formulată de condamnatul C.I. și, în temeiul art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., a dispus întreruperea executării pedepsei de 15 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 781 din 11 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pe o durată de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În motivarea acestei hotărâri prima instanță a arătat că „împrejurarea că mama condamnatului a cărei stare de sănătate mintală este în mod serios afectată, nu mai are în prezent o locuință și o sursă de venit, fiind sistată și acordarea ajutorului social, aflându-se în stare de imposibilitate de a-și asigura existența materială, constituie, în sensul art. 453 lit. c) C. proc. pen., o împrejurare specială, datorită căreia executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia condamnatului și justifică întreruperea executării pedepsei în condițiile acestui text”.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, pe care a criticat-o ca fiind contrară legii, întrucât împrejurările speciale, pe baza cărora se poate dispune întreruperea executării pedepsei, presupun situații pasagere și nu regulate ce pot fi ameliorate substanțial, ori chiar înlăturate, într-un interval scurt de timp, ceea ce nu este cazul în speță.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 220/ A din 24 martie 2004, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat hotărârea apelată și rejudecând cauza a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată de condamnatul C.I., pe care l-a obligat să plătească statului suma de 600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În motivarea deciziei, instanța de apel a arătat că, referitor la situația în speță „în condițiile în care petentul se află în executarea unei pedepse privative de libertate, situația mamei acesteia este cunoscută de către D.P.S., sector 2, aspect ce rezultă implicit din nota informativă întocmită de această direcție la solicitarea instanței de fond, existând așadar o obligație legală în sarcina acestei instituții de luare a măsurilor de ocrotire corespunzătoare”.

S-a concluzionat că „situația familiei condamnatului, respectiv a mamei acestuia, nu poate fi rezolvată prin punerea în libertate a inculpatului, consecințele grave putând fi evitate prin luarea măsurilor corespunzătoare de către autoritățile competente, astfel încât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei condamnatului”.

Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul C.I. pe care a criticat-o cu privire la greșita respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei, solicitând casarea acesteia și menținerea hotărârii primei instanțe.

Recursul declarat de condamnatul C.I. este nefondat.

Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că în mod temeinic și justificat instanța de apel a apreciat că motivele invocate de condamnat nu pot fi apreciate ca având consecințe grave asupra familiei acestuia, respectiv al mamei, așa cum rezultă din prevederile art. 453 lit. c) C. pen.

Într-adevăr, așa cum a arătat și instanța de apel, nu se contestă că mama condamnatului se află într-o situație dificilă, dar acest lucru este cunoscut de autorități și acestea sunt obligate să ia toate măsurile de ocrotire a acesteia.

De altfel, chiar dacă s-ar dispune întreruperea executării pedepsei, termenul de 3 luni prevăzut de lege, condamnatul nu ar fi în măsură să rezolve problemele cu care se confruntă mama sa, acesta putând sesiza chiar de la locul de deținere organele competente să ia măsuri de apărare și ocrotire a mamei sale.

În consecință, recursul declarat de condamnatul C.I., fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 220 din 24 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 iunie 2004.