Supreme Court lacks jurisdiction over appeal against Tribunal judgment; jurisdiction declined to Court of Appeal

Decizia nr. 21/2018

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 16 iunie 2015 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov sub nr. x/197/2015, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu partea pârâtă Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice prin reprezentant legal, să constatate nevalabilitatea deciziei nr. 887 din 14.10.1989 eliberată de Consiliul Popular al Județului Brașov pentru preluarea imobilului din Brașov, să dispună rectificarea CF nr. 30316 cu top 7401/1/79 în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român și reînscrierii dreptului de proprietate pe numele A., să oblige pârâtul să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul din Brașov.

Prin sentința civilă nr. 9798 din 07 octombrie 2016 a Judecătoriei Brașov s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și SC B. SRL.

Prin decizia civilă nr. 1169 din 10 iulie 2017, Tribunalul Brașov a respins cererea de apel incident formulată apelantul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 9798 din 07 octombrie 2016 a Judecătoriei Brașov și cererea de apel formulată de apelanta reclamantă A. împotriva aceleiași sentințe.

Apelanta reclamantă A. a declarat recurs împotriva deciziei din apel anterior menționată, la data de 7 august 2017, solicitând casarea acesteia și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată în fața instanței de fond, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov, la data de 17 august 2017.

Prin decizia civilă nr. 369/R din data de 5 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, instanța a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Brașov, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a recursului declarat de către recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 1169/2017 a Tribunalului Brașov în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 22 noiembrie 2017 și trimis, spre soluționare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr. 2.

Prin rezoluția completului din data de 4 decembrie 2017, s-a fixat termen de judecată la 16 ianuarie 2018, în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în judecarea cererii de recurs.

La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale în soluționarea recursului de față, pe care o va admite, în considerarea următoarelor argumente:

Măsura dispusă de Curtea de Apel Brașov, de înaintare a cererii de recurs, împreună cu dosarul, spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu poate învesti legal instanța supremă.

Pe de o parte, Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017 nu este incidentă cauzei, având în vedere data pronunțării hotărârii instanței de apel - 22 iunie 2017 și data publicării Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale în M. Of. nr. 582/20.07.2017 raportat la dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, care consacră principiul producerii efectelor general obligatorii pentru viitor (ulterior publicării în M. Of.).

În egală măsură, este lipsită de fundament măsura trimiterii recursului la instanța supremă, în conformitate cu dispozițiile art. 97 pct. 1 și art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ.

Potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ., „Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege”, ceea ce înseamnă că instanța supremă are competență de drept comun în materia recursurilor doar cu privire la deciziile curților de apel, pentru hotărârile altor instanțe fiind necesară o prevedere expresă a legii, aptă să atragă judecata în recurs de către instanța supremă.

Dispozițiile art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ. nu sunt nici ele în măsură să fundamenteze soluția curții de apel și legala învestire a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., „recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile”, fiind vorba așadar de reglementarea obiectului și scopului recursului.

Această verificare a legalității se realizează însă, în cazurile în care instanța supremă este competentă potrivit legii, adică potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Conform art. 483 alin. (4) C. proc. civ., aceeași verificare a conformității cu legea a hotărârii atacate o realizează și celelalte instanțe (tribunalele, curțile de apel), atunci când judecă în materia recursului (art. 95 pct. 3, art. 96 pct. 3 C. proc. civ.).

Cum în speță, acțiunea cu care a fost învestită prima instanță - judecătoria - a fost soluționată în apel de tribunal, rezultă că nu este incidență norma art. 97 pct. 1 C. proc. civ., care reglementează competența instanței supreme în materia recursului.

Aceasta întrucât, pe de o parte, nu este supusă cenzurii o decizie a curții de apel și, pe de altă parte, nu este vorba despre un caz prevăzut de lege (cu privire la alte hotărâri ale instanțelor), care să atragă competența de judecată în recurs a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

O altfel de interpretare care să atribuie competența de drept comun a instanței supreme în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna, în realitate, crearea pe cale jurisprudențială, a unei norme noi de competență, în contradicție cu dispozițiile constituționale [conform art. 126 alin. (2) din Constituție: „competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege”] și cu cele ale art. 122 C. proc. civ. („reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod”).

Pentru aceste considerente, stabilind că a avut loc o nelegală dezînvestire a Curții de Apel Brașov, Înalta Curte va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea acesteia, ca instanță ierarhic superioară celei care a realizat judecata în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a recursului formulat de recurenta reclamantă A. și a recursului incident formulat de recurentut-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov împotriva deciziei civile nr. 1169/A din 10 iulie 2017, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția l civilă, în favoarea Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 ianuarie 2018.