Military Doctor Co-Defendant Does Not Shift Jurisdiction; Conviction for Complicity in Fraud Upheld.

Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. Competenţa instanţelor judecătoreşti

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casaţie

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- recurs în casaţie

C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 1

În cadrul cazului de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinează respectarea dispoziţiilor privind competenţa instanţelor civile, în ipoteza în care, în aceeaşi cauză, numai unii dintre inculpaţi au calitatea de militari.

Dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. se referă exclusiv la nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa instanţelor judecătoreşti după materie sau după calitatea persoanei în cursul judecăţii, iar nu şi la nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa organelor de urmărire penală după materie sau după calitatea persoanei în cursul fazei procesuale a urmăririi penale şi, în consecinţă, Decizia Curţii Constituţionale nr. 302/2017, pronunţată în materia nulităţilor absolute, nu modifică sfera de aplicare a cazului de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 28/RC din 31 ianuarie 2018

Prin sentinţa penală nr. 1 din 5 ianuarie 2016 a Tribunalului Cluj, între altele, a fost condamnată inculpata A., în baza art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune.

Prin decizia nr. 967/A din 20 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori s-au respins apelurile declarate de inculpaţii A., B., C., D. şi E. împotriva sentinţei penale nr. 1 din 5 ianuarie 2016 a Tribunalului Cluj.

Împotriva deciziei nr. 967/A din 20 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, a declarat recurs în casaţie inculpata A.

Prin încheierea din 1 noiembrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A., împotriva deciziei nr. 967/A din 20 iunie 2017, pronunţată de Curte de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori.

Analizând recursul în casaţie declarat de inculpata A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că motivele invocate nu sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Prin recursul în casaţie declarat, inculpata A. a criticat hotărârea atacată cu privire la încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după calitatea persoanei, întrucât unul dintre inculpaţi avea calitatea de medic militar.

De asemenea, a susţinut recurenta că inculpatul C. era medic psihiatru în cadrul Spitalului Militar de Urgenţă F. Cluj-Napoca, având gradul de locotenent-colonel, iar potrivit art. 37 alin. (1) C. proc. pen., cauza trebuia judecată în primă instanţă de Tribunalul Militar Cluj.

În plus, potrivit art. 56 alin. (4) C. proc. pen., urmărirea penală în cazul infracţiunilor săvârşite de militari se efectuează în mod obligatoriu de către procurorul militar.

Potrivit art. 44 alin. (1) şi (4) C. proc. pen.: în caz de reunire, dacă, în raport cu diferiţii făptuitori ori diferitele fapte, competenţa aparţine, potrivit legii, mai multor instanţe de grad egal, competenţa de a judeca toate faptele şi pe toţi făptuitorii revine instanţei mai întâi sesizate, iar dacă, după natura faptelor sau după calitatea persoanelor, competenţa aparţine unor instanţe de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad; dacă dintre instanţe una este civilă, iar alta este militară, competenţa revine instanţei civile.

Din analiza actelor dosarului se constată că în prezenta cauză inculpatul C. avea calitatea de medic psihiatru în cadrul Spitalului Militar de Urgenţă F. Cluj-Napoca, cu gradul de locotenent-colonel, fiind singura parte cu o calitate specială ce ar fi putut atrage competenţa instanţei militare.

Cu toate acestea, având în vedere că ceilalţi inculpaţi nu au nicio calitate de natură a atrage competenţa instanţei militare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în cauză, competentă a soluţiona cauza era instanţa civilă, respectiv Tribunalul Cluj.

În egală măsură, se reţine că, potrivit vechilor dispoziţii, competentă ar fi fost tot instanţa civilă raportat la art. 35 alin. (2) C. proc. pen. anterior.

În ceea ce priveşte nulitatea urmăririi penale pentru incidenţa efectelor Deciziei nr. 302/2017 a Curţii Constituţionale, se constată că decizia instanţei de contencios constituţional se referă în realitate la art. 281 C. proc. pen.

Cazul de recurs vizează numai nerespectarea competenţei materiale sau personale la momentul judecăţii. Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în speţă nu este incident cazul de casare prevăzut în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.

De altfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nici nu ar fi posibilă revenirea în faza de urmărire penală. În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere şi Decizia nr. 13 din 3 iulie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, precum şi Decizia nr. 22 din 9 iunie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

În raport de toate aceste aspecte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpata A. împotriva deciziei nr. 967/A din 20 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori.