Decizia nr. 411/A/2017 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra apelurilor de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 120/2015 din 23 octombrie 2015 Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, N.C.P.P., a dispus următoarele:

A respins, ca inadmisibilă, cererea inculpatului A., formulată prin concluzii scrise, privind repunerea pe rol a cauzei.

A respins, ca neîntemeiate, cererea de restituire a cauzei la procuror pentru reluarea urmăririi penale și cererile de constatare a nulității absolute, formulate în cauză.

A admis cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepțiile de neconstituționalitate invocate de inculpatul A., prin apărător ales, referitor la:

- dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b), c) C. pen. și;

- dispozițiile art. 374 alin. (7) teza a II-a C. proc. pen. cu referire la art. 344 alin. (3), (4) C. proc. pen.

A respins cererea formulată de inculpatul A., prin apărător ales, privind constatarea inadmisibilității acțiunii civile formulate de SC B. SRL București.

1. A.:

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpatul A., prin apărător ales, din infracțiunea de bancrută frauduloasă, prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 în infracțiunea prev. de art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., cu aplicarea art. 4 C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost achitat inculpatul A., pentru infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 şi art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, infracțiunea prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006 și infracțiune prev. de art. 2802 din Legea nr. 31/1990, toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969.

În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. c) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

1. prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 37 lit. a) C. pen. 1969;

2. prev. de art. 290 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 37 lit. a) C. pen. 1969;

3. prev. de art. 29 C. pen. 1969 rap. la art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 37 lit. a) C. pen.;

4. prev. de art. 2801 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la următoarele pedepse:

1. 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârşirea infracţiunii privind combaterea și sancționarea criminalității organizate, prev. de art. 7 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 39/2003, cu reţinerea art. 37 lit. a) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.;

2. 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), d), f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen.;

3. 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la uz de fals, prev. de art. 25 raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. a) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.;

4. 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. a) C. pen. 1969 şi cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1), lit. b), art. 76 lit. a) C. pen. 1969, art. 80 alin. (1) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen.;

5. 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 25 rap. la art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. a) C. pen. 1969 cu reţinerea art. 74 alin. (1), lit. b), art. 76 lit. a) C. pen. 1969, art. 80 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.;

6. 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) din legea privind procedura insolvenței, Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen.;

7. 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, cu art. 37 lit. a) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.;

8. 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participație improprie la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 raportat la art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, cu art. 37 lit. a) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 864 C. pen. 1969 raportat la art. 83 C. pen. 1969 a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 177 din 30 martie 2007 a Tribunalului Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 1033 din 18 martie 2010 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția penală, şi s-a dispus cumulul aritmetic al acesteia cu pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă penală la pct. 1), 2), 3), 4), 5), 6), 7), 8), rezultând următoarele pedepse:

- 9 (nouă) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 ani;

- 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 ani;

- 4 (patru) ani închisoare;

- 11 (unsprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 ani;

- 11 (unsprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 ani;

- 4 (patru) ani închisoare;

- 6 (șase) ani închisoare;

- 4 (patru) ani închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. 1969 au fost contopite pedepsele stabilite (principale şi complementare) în pedeapsa cea mai grea de executat de 11 (unsprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani şi în condiţiile art. 65 C. pen. 1969.

În baza art. 71 C. pen. 1969 s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. 1969.

Conform art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a interzis inculpatului A. să fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţii comerciale, iar dacă a fost ales, s-a dispus decăderea acestuia din drepturi, ca urmare a condamnării pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de prezenta lege.

Conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi art. 4 şi art. 6 din O.G. nr. 75/2001, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, s-a dispus comunicarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, Ministerului Finanţelor Publice şi Direcţiei Regionale a Finanţelor Publice Bacău, o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare

În baza dispoziţiilor art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. a fost dedusă din pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare aplicată inculpatului A., durata reţinerii şi arestului preventiv de la 06 martie 2013 (încheierea de şedinţă nr. 10 din 07 martie 2013 a Curţii de Apel Bacău) până la 07 noiembrie 2014, inclusiv (Decizia penală nr. 2949 din 06 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

În baza dispoziţiilor art. 399 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., a fost menţinută măsura preventivă a controlului judiciar faţă de inculpatul A.

2. C.:

În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. b) teza a I-a C. proc. pen. cu aplic. art. 4 C. pen. și art. 5 C. pen. a fost achitată inculpata C., fără antecedente penale, pentru infracţiunea prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, infracţiunea prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006 și infracțiunea prev. de art. 280 indice 2 din Legea nr. 31/1990.

În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. c) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost achitată inculpata C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 C. pen. 1969 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. 1969 şi infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata C., fără antecedente penale, la următoarele pedepse:

1. 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârşirea infracţiunii privind combaterea și sancționarea criminalității organizate prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 cu reţinerea art. 5 C. pen.;

2. 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), d), e), f) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.;

3. 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participație improprie la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.;

4. 7 (șapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 215 ind. 1 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 74 alin. (1) lit. b), art. 76 lit. a), art. 80 alin. (1) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.;

5. 7 (șapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 74 alin. (1) lit. b), art. 76 lit. a), art. 80 alin. (1) C. pen. 1969, art. 5 C. pen.;

6. 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.;

7. 1 (un) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.;

8. 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.;

9. 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 277 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.;

10. 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen.;

11. 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și combaterea spălării banilor, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 5 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. 1969, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. 1969.

S-a aplicat inculpatei C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. 1969 în baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. 1969.

Conform art. 12 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus interzicerea inculpatei C. să fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţii comerciale, iar dacă a fost ales, s-a dispus decăderea acesteia din drepturi, ca urmare a condamnării pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de prezenta lege.

Conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi art. 4 şi art. 6 din O.G. nr. 75/2001, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, s-a dispus comunicarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, Ministerului Finanţelor Publice şi Direcţiei Regionale a Finanţelor Publice Bacău, o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.

În baza dispoziţiilor art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., s-a dedus rea din pedeapsa aplicată de 7 (șapte) ani de închisoare, durata arestării preventive a inculpatei C. de la data de 08 martie 2013 (încheierea de şedinţă nr. 12/08 martie 2013 a Curţii de Apel Bacău) pana la data de 04 august 2014, inclusiv.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar faţă de inculpata C.

3. D.:

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., cu aplicarea art. 4 C. pen., art. 5 C. pen. a fost achitat inculpatul D., fără antecedente penale, pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 147 din Legea nr. 85/2006 și infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 2802 din Legea nr. 31/1990.

În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. c) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost achitat inculpatul D., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de:

- art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969;

- art. 264 C. pen. 1969.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D., fără antecedente penale, la următoarele pedepse:

- 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii privind combaterea și sancționarea criminalității organizate, prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. pen.;

2. 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen.;

3. 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, cu art. 5 C. pen.;

4. 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen.;

5. 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 292 C. pen. 1969, cu art. 5 C. pen.;

6. 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen.;

7. 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, cu art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. 1969, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea de executat de către inculpatul D. - de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969.

S-a aplicat inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969.

Conform art. 12 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus interzicerea inculpatului D. să fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţii comerciale, iar dacă a fost ales, s-a dispus decăderea acestuia din drepturi, ca urmare a condamnării pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de prezenta lege.

Conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi art. 4 şi art. 6 din O.G. nr. 75/2001, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, s-a dispus comunicarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, Ministerului Finanţelor Publice şi Direcţiei Regionale a Finanţelor Publice Bacău, o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.

4. E.:

În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. și cu aplicarea art. 5 C. pen.,a fost achitată inculpata E., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 290 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

În baza dispozițiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., cu art. 5 C. pen., a fost achitată inculpata E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003.

În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în ref. la art. 16 lit. c) C. proc. pen. și cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost achitată inculpata E., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor:

- prev. de art. 264 C. pen. 1969 rap. la art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969 cu art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969;

- prev. de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. 1969 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969;

- prev. de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969;

- prev. de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969 cu art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969;

- prev. de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata E., fără antecedente penale, la următoarele pedepse:

1. 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen.;

2. 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu art. 5 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. 1969, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.

S-a aplicat inculpatei E. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. 1969.

În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen. 1969, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe o perioadă de 3 (trei) ani, ce constituie durata termenului de încercare, în condiţiile art. 82 C. pen. 1969.

A fost atenţionată inculpata asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. 1969 privind revocarea suspendării condiţionate în cazul în care în cursul termenului de încercare săvârşeşte din nou o infracţiune.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. 1969 s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei accesorii.

5. F.:

În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., cu reţinerea art. 4, 5 C. pen. a fost achitat inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunii la legea contabilității prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 şi art. 41 alin. (2) C. pen. 1969.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul F., cu antecedente penale, la următoarele pedepse:

1. 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 pentru săvârşirea infracţiunii privind combaterea și sancționarea criminalității organizate, prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 şi art. 5 C. pen.;

2. 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 5 C. pen.;

3. 2 (doi) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracțiunea de evaziune fiscală prev. de 25 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 5 C. pen.;

4. 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 5 C. pen.;

5. 10 (zece) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de delapidare prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 2151, alin. (1), (2) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 5 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 85 alin. (1) C. pen. 1969, a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an și 9 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 113/D din 4 aprilie 2013 a Tribunalului Bacău, definitivă prin nerecurare la 22 octombrie 2013, și a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1694 din 07 octombrie 2013 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin nerecurare la 22 octombrie 2013, precum și a executării pedepselor accesorii aplicate.

În baza dispozițiilor art. 85 alin. (1) C. pen. 1969 raportat la art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (3) C. pen. 1969, au fost contopite pedepsele de 1 (un) an și 9 (nouă) luni închisoare și 2 ani închisoare cu pedepsele de la pct. 1) - 5) în pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969, la care se adaugă un spor de 1 (un) an închisoare, inculpatul F. urmând a executa în final 11 (unsprezece) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969.

S-a aplicat inculpatului F. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969, în baza dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen. 1969.

Conform art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus interzicerea inculpatului F. să fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţii comerciale, iar dacă a fost ales, s-a dispus decăderea acestuia din drepturi, ca urmare a condamnării pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de prezenta lege.

Conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi art. 4 şi art. 6 din O.G. nr. 75/2001, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, s-a dispus comunicarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, Ministerului Finanţelor Publice şi Direcţiei Regionale a Finanţelor Publice Bacău, o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.

6. G.:

În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. și cu art. 5 C. pen., a fost achitat inculpatul G., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

1. fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969;

2. complicitate la infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969.

În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) în referire la art. 16 lit. c) C. proc. pen., cu art. 5 C. pen., a fost achitat inculpatul G., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

1. combaterea și sancționarea criminalității organizate prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003;

2. complicitate la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969;

3. complicitate la infracţiunea de delapidare prev. de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969.

7. G.;

În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. b) teza a I-a C. proc. pen. cu aplicarea art. 4 C. pen. și art. 5 C. pen., a fost achitat inculpatul G., cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea legii contabilităţii prev. de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1999 cu referire la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G., cu antecedente penale, la următoarele pedepse:

1. 4 (patru) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 pe o durată de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii privind combaterea și sancționarea criminalității organizate, prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. c) teza I, art. 76 lit. b) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.;

2.1 (un) an de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. c) teza I, art. 76 lit. d) C. pen. 1969, art. 80 alin. (1) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.;

3. 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 pe o durată de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de delapidare prev. de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 74 lit. c) teza I, art. 76 lit. a) C. pen. 1969, art. 80 alin. (1) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.;

4. 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 74 lit. c) teza I, art. 76 lit. c) C. pen. 1969, art. 80 alin. (1) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 864 alin. (1) C. pen. 1969 raportat la art. 83 C. pen. 1969, a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante de 4 (patru) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 177 din 30 martie 2007 a Tribunalului Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 1033 din 18 martie 2010 a Înaltei Curte De Casație Și Justiție, secția penală, și a pedepselor accesorii aplicate și s-a dispus contopirea pedepsei revocată de 4 (patru) ani închisoare cu fiecare din pedepsele aplicate inculpatului G. prin prezenta sentință penală, de la pct. 1 - 4, rezultând următoarele pedepse:

a) 8 (opt) ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969;

b) 5 (cinci) ani închisoare;

c) 9 (nouă) ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969;

d) 6 (șase) ani închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele de la punctele a) - d) în pedeapsa rezultantă, de executat, de 9 (nouă) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. din 1969 a fost aplicată inculpatului G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969.

Conform art. 12 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus interzicerea inculpatului G. să fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţii comerciale, iar dacă a fost ales, s-a dispus decăderea acestuia din drepturi, ca urmare a condamnării pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de prezenta lege.

Conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi art. 4 şi art. 6 din O.G. nr. 75/2001, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, s-a dispus comunicarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, Ministerului Finanţelor Publice şi Direcţiei Regionale a Finanţelor Publice Bacău, o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.

8. SC I. SRL Bacău;

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată persoana juridică SC I. SRL, la următoarele pedepse:

- 10.000 lei amendă penală prev. de art. 531 alin. (2) C. pen. 1969 şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 2 ani, prev. de dispoziţiile art. 531 alin. (3) lit. b) C. pen. 1969 şi art. 713 alin. (1), art. 711 alin. (3) C. pen. 1969 pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.;

- 10.000 lei amendă penală prev. de art. 531 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 711 alin. (3) C. pen. 1969 pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.;

- 5.000 lei amendă penală prev. de art. 531 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 711 alin. (2) C. pen. 1969 pentru săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. 1969 au fost contopite pedepsele principale aplicate în pedeapsa cea mai grea de 10.000 lei amendă penală şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 2 ani prev. de art. 531 alin. (3) lit. b) C. pen. 1969 şi în condiţiile art. 532 alin. (4) teza I C. pen. 1969.

A fost atenţionată inculpata persoană juridică SC I. SRL Bacău asupra dispoziţiilor art. 497 şi art. 498 alin. (1), (2) C. proc. pen. privind executarea pedepsei principale a amenzii penale şi a pedepsei complementare.

În baza art. 495 alin. (6) C. proc. pen., la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, s-a dispus comunicarea unui copii de pe dispozitivul hotărârii organului care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice, organului care a înregistrat persoana juridică, organului care a înfiinţat instituţia nesupusă autorizării sau înregistrării, precum şi organelor cu atribuţii de control şi supraveghere a persoanei juridice, în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.

A fost atenționată persoana juridică inculpată asupra dispozițiilor art. 503 din Legea nr. 135/2010 privind neexecutarea cu rea credință a pedepsei complementare dispuse.

S-a dispus comunicarea unei copii de pe dispozitiv și instituțiilor prev. la art. 495 alin. (6) C. proc. pen. și în acord cu art. 36 din Legea 253/2013.

9. SC J. SA Bacău;

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată persoana SC J. SA, la următoarele pedepse:

- 4.000 lei amendă penală prev. de art. 531 alin. (2) C. pen. 1969 şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 2 ani, prev. de dispoziţiile art. 531 alin. (3) lit. b) C. pen. 1969 şi art. 713 alin. (1), art. 711 alin. (3) C. pen. 1969 pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen., cu reținerea art. 74 lit. b) C. pen. 1969 raportat la art. 76 lit. a) C. pen. 1969;

- 10.000 lei amendă penală prev. de art. 531 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 711 alin. (2) C. pen. 1969 pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.;

- 5.000 lei amendă penală prev. de art. 531 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 711 alin. (2) C. pen. 1969 pentru săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. 1969 s-au contopit pedepsele principale aplicate în pedeapsa cea mai grea de 10.000 lei amendă penală şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 2 ani prev. de art. 531 alin. (3) lit. b) C. pen. 1969 şi în condiţiile art. 532 alin. (4) teza I C. pen. 1969.

A fost atenţionată inculpata persoană juridică SC J. SA Bacău asupra dispoziţiilor art. 497 şi art. 498 alin. (1), (2) C. proc. pen. privind executarea pedepsei principale a amenzii penale şi a pedepsei complementare.

A fost atenţionată persoana juridică inculpată asupra dispozițiilor art. 503 din Legea nr. 135/2010 privind neexecutarea cu rea credință a pedepsei complementare dispuse.

În baza art. 495 alin. (6) C. proc. pen., la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, s-a dispus comunicarea unui copii de pe dispozitivul hotărârii organului care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice, organului care a înregistrat persoana juridică, organului care a înfiinţat instituţia nesupusă autorizării sau înregistrării, precum şi organelor cu atribuţii de control şi supraveghere a persoanei juridice, în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.

Latura civilă;

În baza dispozițiilor art. 397 C. proc. pen., s-a dispus:

Au fost constatate achitate prejudiciile cauzate părților civile SC K. SRL Timișoara (în valoare de 7.065,91 lei), SC L. SRL Brașov (în valoare de 3.246,94 lei), M. Focșani (în valoare de 2.458 lei).

A fost constatat achitat parțial prejudiciul cauzat părții civile N. - O. Bacău, respectiv suma de 422.414,3 lei reprezentând T.V.A., dedus nejustificat din suma totală de 2.770.178,27 lei.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de N. - O. Bacău si Ilfov și s-a dispus obligarea la plata despăgubirilor civile, respectiv:

- suma de 1.216.071 lei, la plata căreia au fost obligați în solidar inculpații A., C., SC J. SA, SC I. SRL, P., F., G. - sumă ce a rezultat din săvârșirea infracțiunii de delapidare a SC R. SA, sumă la care s-au adăugat dobânzi şi penalităţi, de la data scadenţei până la stingerea în totalitate a creanţelor către stat, conform C. fisc. şi C. proc. fisc.;

- suma de 1.311.693,14 lei (reprezentând T.V.A. dedus nejustificat rezultat din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală), la plata căreia au fost obligați, în solidar, inculpații A., C., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL (prin lichidator judiciar SC S. IPURL Constanța), P., F., D., G., SC J. SA, SC I. SRL, la care s-au adăugat dobânzi şi penalităţi, de la data scadenţei până la stingerea în totalitate a creanţelor către stat, conform C. fisc. şi C. proc. fisc.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC R. SRL, prin lichidatorul judiciar SC S. IPURL Constanța, și au fost obligaţi în solidar inculpații A., C., SC J. SA, SC I. SRL, G. și D. la plata sumei de 18.613.496,71 lei (din suma totală de 19.829.567,71 lei despăgubiri civile solicitate prin plângerea penală formulată în vol. 16 dos. u.p. - fila 55, constatându-se că pentru diferența de 1.216.071 lei s-a dispus obligarea inculpaților la plata către N.) la care s-au adăugat dobânda și penalitățile aferente până la achitarea integrală a debitului.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC T. SA și s-a dispus obligarea în solidar a inculpaților A., C., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SA și a inculpaților SC J. SA, SC I. SRL și D., la plata sumei de 41.508,27 lei, reprezentând contravaloare facturi neachitate (vol. 34 dos. u.p., fila 214 și urm.).

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC U. SA și au fost obligaţi, în solidar, inculpații A., C., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SA, și inculpații P., D., SC J. SA, SC I. SRL, la plata sumei de 659.641 lei către partea civilă SC U. SA.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă V. - X. și au fost obligaţi în solidar inculpații A. și C., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SA, la plata sumei de 1.657 lei către V. - X. (vol. 33 dos. u.p., fila 153), la care s-au adăugat dobânzile aferente până la achitarea integrală a debitului.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC Z. SRL și au fost obligaţi în solidar inculpații A., C., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL, și inculpații SC J. SA, SC I. SRL, G., D., la plata sumei de 6.587,59 lei către partea civilă SC Z. SRL.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC B. SRL București și Y. - București și au fost obligaţi în solidar inculpații A., C., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL, și inculpații P., F., G., SC J. SA, SC I. SRL, la plata sumei de 6.781.800,00 lei (reprezentând garanția creditului) către partea civilă Y. și a sumei de 1.904.635,00 lei către partea civilă SC B. SRL București (reprezentând diferența din suma totală solicitată drept prejudiciu, respectiv din c/val. contractului de credit cu SC A.A. SA, de 8.686.432,59 lei).

În baza dispozițiilor art. 397 alin. (4) teza I C. proc. pen. în ref. la art. 33 alin. (1), (2), (4) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. 1969, s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri:

I. - sumei de 49.300 lei ridicată de la inculpata C. cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate;

- sumei de 8,74 euro deţinute de inc. C. la SC A.A. SA (vol. 14, fila 49):

- sumei de 7.827,17 lei şi 11,70 Gbp deţinute de aceeaşi inculpata în conturile de la SC B.B. SA (vol. 14, fila 57)

II. bunurilor mobile ale SC R. SA (Ordonanţa nr. x/D/P/2011 din 19 aprilie 2013):

1. Autobasculantă marca x;

2. Autobasculantă marca x;

3. Autobasculantă marca x;

4. Autobasculantă marca x;

5. Autobasculantă marca x;

6. Autobasculantă marca x.

7. Autobasculantă marca x.

8. Autobasculantă marca x;

9. Autobasculantă marca x;

10. Autobasculantă marca x;

11. Autobasculantă marca x;

12. Autobasculantă marca x;

13. Autobasculantă marca x;

14. Autobasculantă marca x;

15. Autobasculantă marca x;

16. Autobasculantă marca x;

17. Autobasculantă marca x;

18. Autobasculantă marca x;

19. Autobasculantă marca x;

20. Autobasculantă marca x.

21. Excavator marca x;

22. Autobasculantă marca x;

23. Autobasculantă marca x;

24. Autobasculantă marca x;

25. Autobasculantă marca x;

26. Autobasculantă marca, identificată cu plăcuţă de înmatriculare;

27.Încărcător frontal marca x;

28.Excavator marca x.

III. asupra a 39 părţi sociale deţinute de inc. A. - reprezentând o cotă de participare de 97,5% din beneficii şi pierderi în cadrul SC C.C. SRL Bacău. (capitalul social al societăţii este de 400 lei).

IV. asupra unei părţi sociale deţinută de inc. G. - reprezentând o cotă de participare de 2,5 % din beneficii şi pierderi în cadrul SC C.C. SRL Bacău.

V. asupra:

- unui imobil aparţinând SC J. SA Bacău, (spaţiu comercial, birouri P+2 şi garaj în suprafaţă totală de 2.624 mp) cu nr. carte funciară, situat în mun. Bacău, jud. Bacău;

- imobil (teren în suprafaţă măsurată de 8.976 mp) cu nr. carte funciară, situat în com. Săuceşti;

- imobil (teren în suprafaţă măsurată de 3.627 mp) cu nr. carte funciară 61244, situat în com. Săuceşti;

- imobil (teren în suprafaţă de 3.297 mp) cu nr. carte funciară, situat în com. Săuceşti;

- imobil (teren în suprafaţă măsurată de 2.401mp) cu nr. carte funciară, situat în com. Săuceşti;

- imobil (teren în suprafaţă măsurată de 3.605 mp) cu nr. carte funciară, situat în com. Săuceşti;

- imobil (teren în suprafaţă măsurată de 9.812 mp) cu nr. carte funciară, situat în com. Săuceşti;

- imobil (teren în suprafaţă măsurată de 6.727 mp) cu nr. carte funciară, situat în com. Traian;

- imobil (teren şi locuinţă P+1, în suprafaţă de 10.549,60 mp) cu nr. carte funciară, situat în com. Traian;

- imobil (teren în suprafaţă de 3.600 mp) cu nr. carte funciară 1894, situat în com. Traian, toate aparţinând SC I. SRL Bacău;

VI. asupra uzufructului viager aparţinând inc. C. referitor la un apartament deţinut de numitul D.D. - (vol. 14, fila 25).

VII. asupra a 97.129 acţiuni deţinute de inc. A. în cadrul SC E.E. SA Săuceşti - jud. Bacău cu o valoare de 7 lei/acţiune pentru care a subscris suma de 679.903 lei (ordonanţa din 25 aprilie 2013).

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-a dispus menținerea măsurii asiguratorie instituită prin ordonanța procurorului din 18 iulie 2012 dată în Dosar nr. x/P/2011 a Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău asupra bunurilor sus menționate (pct. I-VII).

În baza dispozițiilor art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri (aflate în Dosarul de urmărire penală nr. x/D/P/2011 al Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău):

- înscrisurile întocmite în fals de inculpata P. (factură fiscală din 04 iunie 2013, borderouri achiziţie, ordine de plată, declaraţii falsificate) ataşate la vol. 2 dosar de urmărire penală respectiv filele 79, 96, 97, 99,100, 102,103,105,106, 108,109, 111,112, 114-116 (în cazul băncii SC L.L.L.L.L.L. SA), filele 122-138 (în cazul SC V.V.V.V.V.V. SA) şi respectiv filele148 - 151, şi filele 158, 171 (borderouri - verso), filele 178 - 189, 191 - 196, filele 198 - 200, 202-204, în cazul SC L.L.L. SA (contracte achiziţii, inclusiv unul fără număr);

- înscrisurile false ce vizează exclusiv comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în cazul SC F.F. SRL, ataşate la vol. 6 filele 180-190 (bilanţ prescurtat, declaraţii, procese verbale ale Adunării Generale a Acționarilor, raport de gestiune - întocmite în perioada în care inculpata P. nu era administrator al societăţii dar semna documente în această calitate);

- înscrisurile false înregistrate în contabilitatea SC J. SA şi SC R. SA cu privire la operaţiunea de achiziţie a utilajelor de către inculpata C. ce se regăsesc, în copie, la filele 80, 81-82, 206 - 211 vol. 2 dosar de urmărire penală şi vol. 6 filele 19-21, 30-33 (facturi fiscale din 2009, nota recepţie din 4 iunie 2009, registru inventar şi jurnal de vânzări);

- promisiunea de vânzare cumpărare din 09 mai 2007;

- chitanţele din 18 septembrie 2009, din 21 septembrie 2009, din 22 septembrie 2009, din 23 septembrie 2009, din 24 septembrie 2009, din 25 septembrie 2009, din 28 septembrie 2009, din 29 septembrie 2009, din 30 septembrie 2009 emise în numele SC R. SA;

- chitanţele din 05 septembrie 2011, din 23 septembrie 2011, din 19 septembrie 2011, din 14 septembrie 2011, din 27 septembrie 2011, din 30 septembrie 2011, din 03 octombrie 2011, din 10 octombrie 2011, din 13 octombrie 2011, din 17 octombrie 2011, din 06 septembrie 2011, din 12 august 2011, din 09 august 2011, din 04 august 2011, din 23 august 2011, din 18 august 2011, din 15 august 2011, din 31 august 2011, din 02 august 2011, din 26 august 2011, din 09 septembrie 2011, din 01 iulie 2011, din 11 iulie 2011, din 07 iulie 2011, din 05 iulie 2011, din 22 iulie 2011, din 20 iulie 2011, din 15 iulie 2011, din 26 iulie 2011, din 29 iulie 2011, din 01 august 2011 emise în numele SC R. SRL;

- balanţe contabile septembrie şi decembrie 2009, bilanţ 2009 ale SC R. SA,

- facturi fiscale emise de SC J. SA din 03 august 2009, din 04 august 2009, din 06 august 2009, din 07 august 2009, din 07 august 2009, din 12 august 2009, din 17 august 2009, din 20 august 2009, din 21 august 2009, din 26 august 2009, din 31 august 2009, din 31 august 2009, din 31 august 2009, din 03 septembrie 2009, din 03 septembrie 2009, din 04 septembrie 2009, din 18 septembrie 2009, din 24 septembrie 2009, din 24 august 2009 şi din 24 august 2009 iar de către SC R. SRL din 01 octombrie 2009;

- facturile fiscale din 28 aprilie 2009, din 28 mai 2009, din 29 mai 2009, din 26 iunie 2009, din 30 iunie 2009, din 04 iulie 2009, din 04 iulie 2009, din 04 iulie 2009, din 07 iulie 2009, din 08 iulie 2009, din 30 iulie 2009, din 31 iulie 2009, din 26 august 2009, din 30 septembrie 2009, din 02 octombrie 2009 emise de SC J. SA, şi respectiv SC R. SA, din 05 octombrie 2009, din 11 noiembrie 2009;

- facturile fiscale din 09 octombrie 2009, din 14 octombrie 2009 emise de SC J. SA respectiv din 21 decembrie 2009 emise de SC R. SA;

- procura autentică emisă în Irak în numele inc. D., redactată în limba arabă (vol. 1, fila 212), procura autentică legalizată din 20 ianuarie 2011 (vol. 1, filele 206-207), procura autentică legalizată din 14 ianuarie 2011 (vol. 1, filele 210-211);

- contract vânzare - cumpărare acţiuni din 01 noiembrie 2009 (vol. 29, fila 63);

- hotărârea nr. 1 a Adunării Generale Ordinare a Acționarilor şi hotărârile nr. 1, 2 ale Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor (vol. 3, filele 150-152);

- act constitutiv al SC R. SA la 22 ianuarie 2010 (vol. 3 filele 154 - 160);

- proces - verbal predare primire şi anexă (vol. 3 filele 117-122);

- balanţă de verificare decembrie 2009 (vol. 3, filele 123-129), vol. 67 (filele 67-73;

- lista mijloace fixe predate lui D. (vol. 3 filele 133-134);

- declaraţie pe propria răspundere C. depusă la Oficiul Român al Comerțului Bacău (vol.3, filele 149);

- Decizia nr. 1 din 14 mai 2010 a inc. D. depusă la Oficiul Român al Comerțului., declaraţia pe propria răspundere depusă în numele acestuia din 28 mai 2010 (vol. 23, filele 288, 290);

- contract comodat din 14 mai 2010, act constitutiv actualizat la 14 mai 2010 al SC R. SRL (vol. 23, filele 284, 291);

- declaraţii autentice D. legalizate din 2010 (vol. 3 filele 169-170);

- bilanţ la 31 decembrie 2009 al SC R. SA, contul de profit - pierdere, date informative, situaţia activelor imobilizate, situaţia ajustărilor pentru depreciere, situaţia modificărilor capitalului propriu,situaţia fluxurilor de numerar, notele 1-18 (vol. 26, filele 72 - 107, vol. 14, filele 598) depuse la Oficiul Român al Comerțului Cluj;

- situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii SC R. SRL la 30 iunie 2010 (vol. 13, filele 65, 66);

- contul de profit - pierdere la 30 iunie 2010 ( vol. 13, filele 67-69);

- date informative la 30 iunie 2010 ( vol. 13, filele 70-73);

- balanţa verificare iunie 2010 (vol. 13, filele 74 - 78) depuse la O. Ilfov;

- declaraţii privind deconturi T.V.A.(declaraţia 300) pentru lunile ianuarie - septembrie 2011, cu situaţii active, datorii, capitaluri proprii (raportări contabile semestriale) la datele de 30 iunie 2010 şi 30 iunie 2011 - vezi vol. 26, fila 5 şi următoarele) depuse la O. Ilfov;

- cerere de deschidere a procedurii,,întocmită,” de inc. D. la 21 ianuarie 2011, plan redresare, bilanţ prescurtat 31 mai 2011, contul profit pierdere la 31 decembrie 2010, balanţă verificare mai 2011, lista bunurilor SC R. SRL, plan reorganizare (vol. 21, filele 12- 23, 65-107);

- raport revizuire - mai 2010 (vol. 26, filele 121- 128);

- contract prestări servicii din 17 ianuarie 2011 şi act adiţional (vol. 28, filele 144 -154);

- hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 1 din 20 decembrie 2011 a SC R. SRL (vol. 29. fila 96) ;

- raportul privind descrierea modului de îndeplinire a atribuţiilor din 22 mai 2010 al numitului G.G. - vol. 15, fila 178 şi tabelul creditorilor restanţieri la 31 ianuarie 2010 (anexa);

- oferte concordat preventiv pentru SC R. SA din martie şi noiembrie 2010 (vezi vol. 16 - fila193 şi următoarele);

- împuternicirea avocaţială;

- cererea depusă la Oficiul Român al Comerțului înregistrată din 09 aprilie 2010, declaraţia pe proprie răspundere dată la cererea indicată anterior, actul adiţional la actul constitutiv la SC J. SA, depuse la Oficiul Român al Comerțului Bacău, înregistrat din 09 aprilie 2010, hotărârea 2 din 16 martie 2010 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor, contractul de comodat din 08 aprilie 2010 dintre SC J. SA şi SC H.H. SRL, cererea înregistrată din 16 iunie 2010 de la Oficiul Român al Comerțului Bacău şi documentele aferente, cererea adresată Tribunalului Bacău prin care s-a solicitat înregistrarea la Oficiul Român al Comerțului a divizării capitalului social al SC J. SA, înregistrată din 16 iunie 2010, actul adiţional al actului constitutiv al SC J. SA prin care s-a aprobat divizarea SC J. SA, Hotărârea nr. 1 din 16 martie 2010 a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor şi actul constitutiv actualizat, protocolul privind predarea primirea patrimoniului dintre SC J. SA şi SC I. SRL).

S-a constatat că asupra înscrisurilor falsificate aflate în vol. 2 u.p. fila-79, 95-97, 99, 100, 102, 103, 105, 106, 108, 109, 111, 112, 114-116, 122-138, 148-151, 158, 171, 178-189, 191-196, 198-200, 202-204 și cele aflate în vol. 6 u.p. fila 180-190 s-a dispus desființarea și prin sentința penală nr. 101 din 4 octombrie 2013 a Curții de Apel Bacău, definitivă prin Decizia nr. 53/A din 14 martie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 404 alin. (4) lit. f) C. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul A., la rămânerea definitivă a hotărârii, a următoarelor bunuri:hard disk şi a unui laptop cu încărcător ridicate din locaţia situată în jud. Bacău, a telefoanelor mobile cu cartela SIM şi marca x.

După rămânerea definitivă a prezentei hotărâri s-a dispus ca o copie să fie comunicată la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău.

În baza dispozițiilor art. 276 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus:

a) restituirea de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași către inculpatul G., a sumei de 915 lei, reprezentând taxă expertiză grafologică-care nu s-a efectuat, conform facturii din 16 septembrie 2014;

b) restituirea către inculpatul G. a înscrisurilor în original, depuse de inculpat în vol. VI Dosar instanță nr. x/32/2013 a Curții de Apel Iași, cu păstrarea unor copii la dosarul cauzei și întocmirea procesului-verbal de detașare,respectiv:

- antecontract vânzare-cumpărare din 21 aprilie 2010 încheiat la B.N.P., I.I. (fila 10 dosar instanță ),

- contract de asigurare din 28 iunie 2011 SC B.B. SA (fila 15 instanță),

- contract vânzare - cumpărare pentru vehicul folosit (fila 143 dosar instanță),

- certificat garanție (fila 144 dosar instanță),

- facturi fiscale (fila 148 - 155 dosar instanță).

În temeiul art. 272 C. proc. pen. s-a dispus avansarea către Baroul de Avocaţi Iași a sumei de 300 lei,reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu av. J.J. conform delegației din 04 septembrie 2015, suma de 300 lei, reprezentând av. din oficiu K.K. conform delegației din 04 septembrie 2015, suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu L.L. conform delegației din 04 septembrie 2015, suma de 300 lei, reprezentând onorariul av. din oficiu M.M. conform delegației din 04 septembrie 2015, suma de 300 lei av. din oficiu N.N. conform delegației din 04 septembrie 2015, suma de 300 lei av O.O. conform delegației din 2015, suma de 400 lei, reprezentând onorariul av din oficiu P.P. conform delegației din 18 februarie 2014, suma de 400 lei, reprezentând onorariul av. din oficiu R.R. conform delegației din 18 februarie 2014 din, suma de 400 lei, reprezentând onorariul av din oficiu S.S. conf. delegației din 18 februarie 2014 din fondurile Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 272 C. proc. pen. s-a dispus avansarea către Baroul de Avocaţi Bacău a sumei de 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu av. T.T. conform delegației din 30 iulie 2013, suma de 400 lei, reprezentând av. din oficiu U.U. conform delegației din 30 iulie 2013, suma de 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu V.V. conform delegației din 30 iulie 2013, suma de 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu X.X. conform delegației din 30 iulie 2013, suma de 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu Z.Z. conform delegației din 30 iulie 2013.

În temeiul art. 272 alin. (1) şi art. 274 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpații A., C., D., G., F., E., SC J. SA Bacău, SC I. SRL Bacău la plata sumei de câte 2.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 272 alin. (1) şi art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata P. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare efectuate cu soluționarea cauzei privind pe inculpatul G., au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Bacău nr. x/D/P/2011din 25 iulie 2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de:

- art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că în anul 2007, a iniţiat/constituit un grup infracţional organizat în scopul comiterii unor infracţiuni de evaziune fiscală, delapidare, înşelăciune, spălare de bani, fals la legea contabilităţii, bancrută frauduloasă, grup din care fac parte şi inc. C., H. şi la care au aderat ulterior şi alte persoane.

- art. 9 alin. (1) lit. c), d), f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 37 lit. a) din C. pen., constând în aceea că :- a determinat-o cu intenţie pe inc. C. - administrator al SC R. SA să comită, în anul 2009, infracţiunea de evaziune fiscală prin înregistrarea în evidenţe a unor operaţiuni comerciale fictive (cu referire la utilajele ce constituie obiectul prezentei cauze menţionate în facturile din 26 iunie 2009, din 26 iunie 2009 şi din 26 iunie 2009 ale SC J. SA).

- împreună cu inc. C., a procedat la ascunderea, începând cu anul 2010 până în prezent, a documentelor contabile ale SC R. SA şi SC R. SRL şi sustragerea de la efectuarea verificărilor prin declararea fictivă a sediului social.

- art. 25 din C. pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 290 alin. (1) din C. pen. şi aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., constând în aceea că:

- i-a determinat pe numiţii C. şi H. a întocmi şi respectiv înregistra în evidenţele SC J. SA documente contabile false cu referire la utilajele menţionate în factura fiscală emisă de SC F.F. SRL (inclusiv nota de recepţie a acestora).

- în calitate de acţionar majoritar al SC R. SA a determinat-o pe inculpata C. - administrator al SC R. SA - în cursul anului 2009 a întocmi şi înregistra documente fictive (balanţe contabile, bilanţ 2009, chitanţe justificative) cu scopul de a ascunde sustragerea din patrimoniul SC R. SA a sumei de 1.420.656,97 lei pe care a dobândit-o ilicit din conturile societăţii.

- a determinat-o pe inculpata C., în calitate de administrator al SC J. SA, în cursul anului 2009, a întocmi şi înregistra în evidenţele contabile ale societăţii documente fictive (facturi fiscale - ce atestau prestarea unor servicii către SC R. SA pe baza cărora sau realizat operaţiunile de compensare).

- art. 31 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 37 lit. a) din C. pen. constând în aceea că:

- determinarea numiţilor Y.Y., A.A.A., B.B.B. a întocmi, în perioada 2010 - 2012, înscrisuri sub semnătură privată false (cereri, planuri reorganizare, bilanţuri contabile, balanţe) conţinând date necorespunzătoare adevărului, înscrisuri ce au fost utilizate în faţa notarilor publici, instanţelor de judecată, organelor de urmărire penală şi a organelor fiscale cu scopul inducerii în eroare a acestora şi a creditorilor referitor la situaţia SC R. SA.

- în cursul anilor 2010 - 2011 l-a determinat cu intenţie, pe numitul C.C.C. a întocmi documente în numele SC R. SA (chitanţele din 18 septembrie 2009, din 21 septembrie 2009, din 22 septembrie 2009, din 23 septembrie 2009, din 24 septembrie 200, din 25 septembrie 2009, din 28 septembrie 2009, din 29 septembrie 2009, din 30 septembrie 2009, pe care le-a utilizat ulterior pentru a justifica restituirea sumelor aferente sustrase din patrimoniul SC R. SA.

- a determinat-o cu intenţie pe numita D.D. a întocmi în fals facturile fiscale din 28 aprilie 2009; din 29 mai 2009; din 08 iulie 2009; din 30 iulie 2009; din 31 august 2009; din 30 septembrie 2009; din 07 august 2009; din 12 august 2009; din 17 august 2009; din 21 august 2009; din 26 august 2009; din 30 septembrie 2009; din 30 decembrie 2009; din 30 iunie 2009; din 31 iulie 2009; din 03 august 2009; din 04 august 2009; din 06 august 2009; din 07 august 2009; din 03 septembrie 2009; din 04 septembrie 2009; din 18 septembrie 2009; din 24 septembrie 2009; din 02 octombrie 2009; din 09 octombrie 2009; din 14 octombrie 2009; din 21 octombrie 2009; din 03 noiembrie 2009; din 06 noiembrie 2009; din 09 noiembrie 2009; din 10 noiembrie 2009; din 11 noiembrie 2009; 1 mai 2010; din 28 februarie 2010; din 30 ianuarie 2010 emise în numele SC J. SA.

- a întocmit şi ulterior a determinat cu intenţie pe numiţii E.E.E., F.F.F., a semna în fals, fără vinovăţie, facturile fiscale ce stau la baza operaţiunilor de compensare dintre SC R. SA şi SC J. SA respectiv facturile din 03 iulie 2009, din 04 iulie 2009, din 07 iulie 2009, din 08 iulie 2009, din 30 iulie 2009, din 31 august 2009, din 30 septembrie 2009, din 07 august 2009, din 30 septembrie 2009, din 03 august 2009, din 04 august 2009, din 06 august 2009, din 07 august 2009, din 03 septembrie 2009, din 04 septembrie 2009, din 18 septembrie 2009, din 24 septembrie 2009, din 02 octombrie 2009, din 03 octombrie 2009, din 04 octombrie 2009, din 06 octombrie 2009, din 07 octombrie 2009, din 08 octombrie 2009, din 21 octombrie 2009, din 03 noiembrie 2009, din 06 noiembrie 2009, din 09 noiembrie 2009, din 10 noiembrie 2009, din 11 noiembrie 2009 emise în numele SC J. SA Bacău.

- art. 290 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi 37 lit. a) din C. pen. constând în aceea că:

- a întocmit în fals şi utilizat documente în numele numitei G.G.G., falsificând semnătura acesteia (pe cererea depusă la Oficiul Român al Comerțului înregistrată din 09 aprilie 2010, pe declaraţia pe proprie răspundere dată la cererea indicată anterior, pe actul adiţional la actul constitutiv la SC J. SA, depuse la Oficiul Român al Comerțului Bacău, înregistrat din 09 aprilie 2010, pe hotărârea din 16 martie 2010 a Adunării Generale Extraordinară a Acționarilor, pe contractul de comodat din 08 aprilie 2010 dintre SC J. SA şi SC H.H. SRL, pe cererea înregistrată din 16 iunie 2010 de la Oficiul Român al Comerțului Bacău şi documentele aferente, pe cererea adresată Tribunalului Bacău prin care s-a solicitat înregistrarea la Oficiul Român al Comerțului a divizării capitalului social al SC J. SA, înregistrată din 16 iunie 2010, pe actul adiţional al actului constitutiv al SC J. SA prin care s-a aprobat divizarea SC J. SA, semnătura de pe Hotărârea din martie 2010 a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor şi actul constitutiv actualizat, pe protocolul privind predarea primirea patrimoniului dintre SC J. SA şi SC I. SRL) cu scopul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor precum şi pe facturile fiscale din 30 decembrie 2009, din 18 septembrie 2009, din 24 septembrie 2009, din 02 octombrie 2009, din 09 octombrie 2009, din 14 octombrie 2009, din 21 octombrie 2009, din 03 noiembrie 2009, din 06 noiembrie 2009, din 09 noiembrie 2009, din 10 noiembrie 2009, din 11 noiembrie 2009, din luna mai 2010, din 28 ianuarie 2010, din 30 ianuarie 2010.

- a instigat la întocmirea în fals şi utilizarea, contractului de comodat din 14 mai 2010 încheiat cu numiţii F.F.F.F.F.F. și G.G.G.G.G.G. ce conţinea date necorespunzătoare adevărului;

- determinarea numiţilor C., D., G., G.G., în perioada 2009-2012, a întocmi înscrisuri sub semnătură privată (contract de vânzare - cumpărare acţiuni, proces - verbal de predare primire, hotărâri Adunării Generale a Acționarilor din 22-01-2010, declaraţii, documente contabile, situaţii, planuri de reorganizare, cereri, şa.), conţinând date necorespunzătoare adevărului, ce au fost utilizate în faţa notarilor publici, instanţelor de judecată, a organelor de urmărire penală şi a organelor fiscale cu scopul inducerii în eroare a acestora şi a creditorilor referitor la situaţia SC R. SA.

- în calitate de acţionar majoritar al SC R. SA a determinat-o pe numita C. a întocmi o promisiune de vânzare - cumpărare (căreia i s-a acordat dată certă din 09 mai 2007) cu scopul creării aparentei legalităţi a scoaterii din patrimoniul SC R. SA a sumei de 891.900 lei.

- a determinat-o pe numita E. a întocmi în fals facturile fiscale din 01 octombrie 2009; din 05 octombrie 2009, din 11 noiembrie 2009; din 21 decembrie 2009 emise de către SC R. SA,factura fiscală emisă de către SC J. SA către SC R. SA din 21 octombrie 2009 şi respectiv chitanţe în numele SC R. SRL: chitanţele din 05 septembrie 2011, din 23 septembrie 2011, din 19 septembrie 2011, din 14 septembrie 2011, din 27 septembrie 2011, din 30 septembrie 2011, din 03 octombrie 2011, din 10 octombrie 2011, din 13 octombrie 2011, din 17 octombrie 2011, din 06 septembrie 2011, din 12 august 2011, din 09 august 2011, din 04 august 2011, din 23 august 2011, din 18 august 2011, din 15 august 2011, din 31 august 2011, din 02 august 2011, din 26 august 211, din 09 septembrie 2011, din 01 iulie 2011, din 11 iulie 2011, din 07 iulie 2011, din 05 iulie 2011, din 22 iulie 2011, din 20 iulie 2011, din 15 iulie 2011, din 26 iulie 2011, din 29 iulie 2011, din 01 august 2011).

- art. 25 din C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 37 lit. a) din C. pen. şi;

- art. 25 din C. pen. raportat la art. 291 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 37 lit. a) din C. pen., ambele constând în aceea că în perioada 2010 -2011, l-a determinat pe inc. D. a întocmi procuri notariale false (cea emisă în Irak şi cele de împuternicire a numitului Y.Y.), documente utilizate ulterior în faţa unor notari publici şi la organele fiscale pentru obţinerea de procuri şi întocmirea şi depunerea unor documente contabile ale SC R. SRL).

- art. 25 din C. pen. raportat la art. 2151 alin. (1), (2) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. constând în aceea că :- a instigat-o pe inculpata C., în calitate de funcţionar (administrator al SC R. SA), în perioada iunie - august 2009 a-şi însuşi/folosi pentru sine sau altul, din patrimoniul SC R. SA, suma de 2.645.646, 33 lei (menţionată în facturile din 2009 emise în fals de către SC J. SA către SC R. SA).

- în cursul anului 2007, în calitate de acţionar majoritar al SC R. SA (în prezent SC R. SRL) a determinat-o pe inculpata C. a-şi însuşi, folosi şi transfera, în interesul său şi al unor persoane apropiate J.J.J.) suma de 891.900 lei din conturile SC R. SA pe care aceasta o gestiona şi administra.

- a determinat-o pe inculpata C., în calitate de administrator al SC R. SA, în perioada iunie - august 2009, a-i transfera, suma de 1.420.656,97 lei din conturile SC R. SA pe care şi-a însuşit-o, cunoscând faptul că aceasta nu îi aparţine.

- folosirea şi traficarea, din momentul ,,preluării,, SC R. SRL de către D. până în prezent, a activelor SC R. SRL inclusiv utilajele a căror cărţi de identitate sunt ataşate la vol. 30, fila 244 şi următoarele, ce constituie garanţii ale contractelor de credit cu SC A.A. SA.(din activitate a rezultat suma de 3.609.548 lei).

- a determinat-o pe inculpata C., în calitate de administrator al SC R. SA, a sustrage din patrimoniul societăţii, în perioada octombrie - decembrie 2009, prin întocmirea şi înregistrarea de documente contabile ce atestau operaţiuni comerciale fictive (facturi fiscale), active (utilaje, autovehicule, şa.) în valoare 3.174.913,3 lei pe care le-a transferat în baza unor operaţiuni de compensare, în patrimoniul SC J. SA.

- art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 37 lit. a) din C. pen., constând în aceea că, împreună cu inc. C., a indus în eroare creditorii SC R. SA cu prilejul încheierii şi executării unor contracte (Statul Român prin H.H.H., SC A.A. SA - contract de credit din 18 aprilie 2008, a contractului de reactivare credit din 01 iulie 2009 şi a actelor adiţionale la acestea, a contractelor de garanţie mobiliară din 21 aprilie 2008 şi 28 iulie 2008, precum şi a contractelor de garantare încheiate de H.H.H.) respectiv SC K. SRL Timişoara, M. Focşani, SC L. SRL Braşov, SC Z. SRL, SC U. SA, I.I.I. - O. Ilfov, Guvernul României - X., SC T. SA - referitor la situaţia SC R. SA, creând, prin întocmirea în fals de documente, aparenţa preluării societăţii de către inc. D., cu scopul însuşirii activelor societăţii şi ascunderii acestora şi prejudicierii creditorilor, ascunzând intenţia sa de a prejudicia societăţile prin neplata debitelor şi sustragerea activelor societăţii, activităţi care s-au şi concretizat pe parcursul derulării contractelor, provocând un prejudiciu în valoare de 17.631.814,8 lei (8.905.187 lei - SC A.A. SA, 6.781.800 lei - SC Y. SA, la care se adaugă suma de 1.944.827,8 lei referitoare la ceilalţi creditori).

- art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 şi art. 37 lit. a) din C. pen. constând în falsificarea, sustragerea, distrugerea evidenţelor SC R. SA şi ascunderea activului acesteia, în frauda creditorilor.

- art. 147 din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 37 lit. a) din C. pen. - refuz de a pune la dispoziţie administratorului judiciar documentele şi informaţiile prev. de art. 28 alin. (1) lit. a) - f) din Legea nr. 85/2006, acesta fiind persoana care controlează SC R. SRL împreună cu inc. C. şi comportându-se ca administrator de fapt.

- art. 29 din. C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 37 lit. a) din C. pen. constând în determinarea nereuşită a martorului Y.Y., în anul 2012 (iunie şi octombrie), a face declaraţii necorespunzătoare adevărului.

- art. 2801 din Legea nr. 31/1990, constând în transmiterea fictivă, în noiembrie 2009, a acţiunilor deţinute într-o societate comercială către inc. D., în scopul sustragerii de la urmărirea penală şi a îngreunării acesteia (descoperirii faptelor de înşelăciune, delapidare, bancrută frauduloasă, fals, şa.).

- art. 280 2 din Legea nr. 31/1990 penal şi 37 lit. a) din C. pen. constând în fapta de determinare a reprezentanţilor Oficiului Român al Comerțului Bacău, de a înmatricula SC I. SRL Bacău, în anul 2010, în temeiul unui act constitutiv(de divizare) fals.

- art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 13 din C. pen. constând în aceea că :- în iunie-august 2009, a instigat-o pe inculpata C. a transfera respectiv a obţine sumele provenind din comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală, fals şi delapidare (a proceda la transferul unor sume din conturile SC R. SA în conturile SC J. SA) şi ulterior, a depus sume numerar, disimulând provenienţa acestora, în conturile SC J. SA, pentru ,,achitarea,, utilajelor provenite de la inc. P., sume ce au fost transferate, din dispoziţia acestuia, în conturile SC F.F. SRL - Agent de Asigurare, cunoscând că acestea provin din comiterea infracţiunilor sus menţionate).

- în calitate de acţionar majoritar al SC R. SA (în prezent SC R. SRL), pentru a crea aparenţa legalităţii transferului şi înstrăinării sumei de 891.000 lei din conturile societăţii, a determinat-o pe inculpata C. a încheia o promisiune de vânzare - cumpărare cu numitul J.J.J., cunoscând că sustragerea/transferul sumei din patrimoniul SC R. SA nu are justificare legală, iar suma provine din comiterea unei infracţiuni.

- a determinat-o pe inculpata C., în calitate de administrator al SC R. SA, în perioada iunie - august 2009, a transfera, disimula provenienţa şi folosi/dobândi suma de 1.420.656,97 lei din conturile SC R. SA, cunoscând faptul că provin din comiterea unei infracţiuni (delapidare).

- a determinat-o pe inculpata C., în calitate de administrator al SC R. SA şi SC J. SA, a transfera, la sfârșitul anului 2009, pe baza unor documente contabile fictive, din patrimoniul SC R. SA, active în valoare de 3.174.913,3 lei a căror provenienţă a disimulat-o şi pe care le-a dobândit/folosit ulterior, cunoscând că provin din comiterea unor infracţiuni (delapidare, fals la legea contabilităţii).

2. C. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de:

- art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 constând în aceea că începând cu anul 2007, împreună cu numiţii A.,G., a constituit o grupare infracţională la care ulterior au aderat şi alte persoane, având drept scop comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală, fals la legea contabilităţii, delapidare, înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi înscrisuri oficiale, bancrută frauduloasă şi spălare de bani.

- art. 9 alin. (1) lit. c), d), e), f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., constând în aceea că:

- în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cursul lunii iunie 2009 în calitate de administrator al SC R. SA, a înregistrat în evidenţele contabile cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale, respectiv a înregistrat operaţiuni comerciale fictive (facturi fiscal, reprezentând achiziţia/livrarea utilajelor provenite de la SC J. SA) prejudiciind bugetul de stat cu suma de 422.414,12 lei reprezentând T.V.A.

- în calitate de administrator al SC R. SA, în anul 2009, a întocmit, prin înscrisuri, evidenţe contabile multiple ale societăţii pe care o administra (SC R. SA - balanţe contabile decembrie 2009).

- a procedat la ascunderea documentelor contabile ale SC R. SA şi SC R. SRL şi sustragerea de la efectuarea verificărilor prin declararea fictivă a sediului social.

- art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. constând în aceea că:

- în calitate de administrator al SC J. SA, în iunie 2009, a dispus înregistrarea cu ştiinţă, în evidenţele societăţii, de documente contabile fictive (notă de recepţie a utilajelor achiziţionate de la SC F.F. SRL, factura fiscală emisă de către SC F.F. SRL, facturile fiscale emise de către SC J. SA către SC R. SRL, jurnal vânzări) pentru a denatura situaţia activelor ce se reflectă în bilanţul societăţilor şi a crea aparenţa unei operaţiuni comerciale reale între SC F.F. SRL, SC J. SA şi SC R. SA.

- în cursul anului 2009 a întocmit şi înregistrat documente contabile fictive (balanţe contabile septembrie şi decembrie 2009, bilanţ 2009, chitanţe justificative) cu scopul de a ascunde sustragerea din patrimoniul SC R. SA a sumei de 1.420.656,97 lei pe care a predat-o inculpatului A.

- în calitate de administrator al SC J. SA, în cursul anului 2009, a întocmit şi înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii documente fictive (facturi fiscale ce stau la baza operaţiunilor de compensare, contracte - ce atestau prestarea unor servicii către SC R. SA).

- art. 31 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. constând în aceea că :- în cursul anului 2009, a determinat-o cu intenţie pe numita G.G.G.G. să întocmească, în fals, facturile fiscale din 28 aprilie 2009; din 28 mai 2009; din 29 mai 2009; din 08 iulie 2009; din 30 iulie 2009; din 31 august 2009; din 30 septembrie 2009; din 07 august 2009; din 12 august 2009; din 17 august 2009; din 21 august 2009; din 26 august 2009; din 30 septembrie 2009; din 30 iunie 2009; din 31 iulie 2009; din 03 august 2009; din 04 august 2009; din 06 august 2009; din 07 august 2009; din 03 septembrie 2009; din 04 septembrie 2009; din 18 septembrie 2009; din 24 septembrie 2009; din 02 octombrie 2009; din 09 octombrie 2009; din 14 octombrie 2009; din 21 octombrie 2009; din 03 noiembrie 2009; din 06 noiembrie 2009; din 09 noiembrie 2009; din 10 noiembrie 2009; din 11 noiembrie 2009; din luna mai 2010; din 28 februarie 2010; din 30 ianuarie 2010 emise în numele SC J. SA.

- determinarea numiţilor Y.Y. şi A.A.A., în perioada 2010-2011, la întocmirea şi folosirea unor înscrisuri sub semnătură privată, conţinând date necorespunzătoare adevărului în faţa instanţelor de judecată, a organelor de urmărire penală şi a organelor fiscale cu scopul inducerii în eroare a acestora şi a creditorilor referitor la situaţia SC R. SA (planuri reorganizare, bilanţuri, balanţe, cereri, ş.a.) - constând în aceea că în cursul anilor 2010-2011 l-a determinat cu intenţie, pe numitul C.C.C. a întocmi documente în numele SC R. SA (chitanţele din 18 septembrie 2009, din 21 septembrie 2009, din 22 septembrie 2009, din 23 septembrie 2009, din 24 septembrie 2009, din 25 septembrie 2009, din 28 septembrie 2009, din 29 septembrie 2009, din 30 septembrie 2009), pe care le-a utilizat ulterior (predate lui A.) pentru a justifica restituirea sumelor aferente sustrase din patrimoniul SC R. SA.

- a determinat cu intenţie pe numiţii E.E.E., F.F.F., a întocmi /semna în fals, fără vinovăţie, facturile fiscale ce stau la baza operaţiunilor de compensare dintre SC R. SA şi SC J. SA respectiv facturile din 03 iulie 2009, din 04 iulie 2009, din 07 iulie 2009, din 08 iulie 2009, din 08 iulie 2009, din 30 iulie 2009, din 31 august 2009, din 30 septembrie 2009, din 07 august 2009, din 30 septembrie 2009, din 03 august 2009, din 04 august 2009, din 06 august 2009, din 07 august 2009, din 03 septembrie 2009, din 04 septembrie 2009, din 18 septembrie 2009, din 24 septembrie 2009, din 02 octombrie 2009, din 03 octombrie 2009, din 04 octombrie 2009, din 06 octombrie 2009, din 07 octombrie 2009, din 08 octombrie 2009, din 21 octombrie 2009, din 03 noiembrie 2009, din 06 noiembrie 2009, din 09 noiembrie 2009, din 10 noiembrie 2009, din 11 noiembrie 2009 emise în numele SC J. SA Bacău.

- art. 2151 alin. (1), (2) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. constând în aceea că:

- în calitate de funcţionar (administrator al SC R. SA ), în perioada iunie-august 2009 şi-a însuşit/folosit pentru sine şi pentru altul( inculpatul A.), din patrimoniul SC R. SA, suma de 2.645.646, 33 lei (menţionată în facturile din 2009 emise în fals de către SC J. SA către SC R. SA ), sumă sustrasă cu ajutorul inculpatei P., care a procedat la retragerea sumei din conturile SC F.F. SRL pe baza unor documente justificative fictive şi la restituirea sa în schimbul unui comision.

- în cursul anului 2007, în calitate de administrator al SC R. SA (în prezent SC R. SRL) şi-a însuşit, folosit şi transferat, în interesul său şi al unor persoane apropiate (A. şi J.J.J.) suma de 891.900 lei din conturile SC R. SA pe care o gestiona şi administra pe baza unor documente desfiinţate deja prin voinţa părţilor şi întocmite cu caracter formal.

- în perioada iunie - august 2009, în calitate de administrator al SC R. SA (în prezent SC R. SRL) şi-a însuşit, folosit şi transferat, în interesul său şi al unor persoane apropiate (A.) suma de 1.420.656,97 lei din conturile SC R. SA pe care o gestiona şi administra.

- în calitate de administrator al SC R. SA a sustras, din patrimoniul societăţii, în perioada octombrie - decembrie 2009, prin întocmirea şi înregistrarea de documente contabile ce atestau operaţiuni comerciale fictive (facturi fiscale), active (utilaje, autovehicule, şa.) în valoare de 3.174.913,3 lei pe care le-a transferat în baza unor operaţiuni de compensare, în patrimoniul SC J. SA.

- folosirea şi traficarea activelor SC R. SA (inclusiv utilajele a căror cărţi de identitate sunt ataşate la vol. 30, fila 244 şi următoarele) ce constituie garanţii ale contractelor de credit cu SC A.A. SA, începând cu anul 2009 până în prezent.

- art. 215 alin. (1), (2), (3) şi 5 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. constând în aceea că împreună cu inc. A., a indus în eroare creditorii SC R. SA cu prilejul încheierii şi executării unor contracte (Statul Român prin H.H.H., SC A.A. SA SC - contract de credit din 18 aprilie 2008, a contractului de reactivare credit din 01 iulie 2009 şi a actelor adiţionale la acestea, a contractelor de garanţie mobiliară din 21 aprilie 2008 şi 28 iulie 2008, precum şi a contractelor de garantare încheiate de H.H.H.), respectiv SC K. SRL Timişoara, M. Focşani, SC L. SRL Braşov, SC Z. SRL, SC U. SA, I.I.I. - O. Ilfov, Guvernul României - X., SC T. SA - referitor la situaţia SC R. SA, creând, prin întocmirea în fals de documente, aparenţa preluării societăţii de către inc. D., cu scopul însuşirii activelor societăţii şi ascunderii acestora şi prejudicierii creditorilor, ascunzând intenţia sa de a prejudicia societăţile prin neplata debitelor şi sustragerea activelor societăţii, activităţi care s-au şi concretizat pe parcursul derulării contractelor, provocând un prejudiciu în valoare de 17.631.814,8 lei (8.905.187 lei - SC A.A. SA, 6.781.800 lei - SC Y. SA, la care se adaugă suma de 1.944.827,8 lei referitoare la ceilalţi creditori).

- art. 25 din C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. constând în instigarea numitului D., în cursul anului 2010 - 2011, la întocmirea de înscrisuri oficiale (procuri) conţinând date necorespunzătoare adevărului ce au fost utilizate în faţa notarilor publici şi a organelor fiscale cu scopul inducerii în eroare a acestora şi a creditorilor referitor la situaţia SC R. SA (procură notarială emisă în Irak, şi legalizările obţinute în baza acesteia).

- art. 290 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. constând în aceea că:- a întocmit în fals şi utilizat documente în numele numitei G.G.G. a, falsificând semnătura acesteia (pe cererea depusă la Oficiul Român al Comerțului înregistrată din 09 aprilie 2010, pe declaraţia pe proprie răspundere dată la cererea indicată anterior, pe actul adiţional la actul constitutiv la SC J. SA, depuse la Oficiul Român al Comerțului Bacău, înregistrat din 09 aprilie 2010, pe hotărârea din 16 martie 2010 al Adunării Generale Extraordinară a Acționarilor, pe contractul de comodat din 08 aprilie 2010 dintre SC J. SA şi SC H.H. SRL, pe cererea înregistrată din 16 iunie 2010 de la Oficiul Român al Comerțului Bacău şi documentele aferente, pe cererea adresată Tribunalului Bacău prin care s-a solicitat înregistrarea la Oficiul Român al Comerțului a divizării capitalului social al SC J. SA, înregistrată din 16 iunie 2010, pe actul adiţional al actului constitutiv al SC J. SA prin care s-a aprobat divizarea SC J. SA, semnătura de pe hotărârea din 16 martie 2010 a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor şi actul constitutiv actualizat, pe protocolul privind predarea primirea patrimoniului dintre SC J. SA şi SC I. SRL) cu scopul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor, precum şi pe facturile fiscale din 30 septembrie 2009, din 30 decembrie 2009, din 18 septembrie 2009, din 24 septembrie 2009, din 02 octombrie 2009, 3din 09 octombrie 2009, din 14 octombrie 2009, din 21 octombrie 2009, din 03 noiembrie 2009, din 06 noiembrie 2009, din 09 noiembrie 2009, din 10 noiembrie 2009, din 11 noiembrie 2009, din luna mai 2010, 164/28 ianuarie 2010, din 30 ianuarie 2010.

- întocmirea unei promisiuni de vânzare cumpărare (căreia i s-a acordat dată certă din 09 mai 2007) ce atesta aspecte necorespunzătoare adevărului şi utilizată cu scopul creării aparentei legalităţi a scoaterii din patrimoniul SC R. SA a sumei de 891.900 lei pe care a transferat-o numitului J.J.J.

- întocmirea de înscrisuri sub semnătură privată( contract audit cu Y.Y. pe care a contrafăcut semnătura lui D., plan reorganizare depus la Tribunalul Bucureşti pe care a contrafăcut semnătura lui B.B.B.) şi instigarea numiţilor D., G.G., G., în perioada 2009 - 2012, la întocmirea de astfel de înscrisuri conţinând date necorespunzătoare adevărului (cereri, revizuiri bilanţuri, tabelele creanţe creditori, declaraţii, decizii administrator, hotărâri Adunarea Generală a Acționarilor, decizii, proces - verbal de predare primire, act constitutiv actualizat - cărora li s-a acordat dată certă de către notarul public, ş.a.) ce au fost utilizate în faţa instanţelor de judecată, a organelor de urmărire penală şi a organelor fiscale cu scopul inducerii în eroare a acestora şi a creditorilor referitor la situaţia SC R. SA.

- a întocmit în fals şi utilizat, contractul de comodat din 14 mai 2010 încheiat cu numiţii F.F.F.F.F.F. și G.G.G.G.G.G. ce conţinea date necorespunzătoare adevărului,falsificând semnătura numitului D. pe acesta.

- a determinat-o pe numita E. a întocmi în fals facturile fiscale din 01 octombrie 2009; din 05 octombrie 2009, din 11 noiembrie 2009; din 21 decembrie 2009 emise de către SC R. SA, factura fiscală emisă de către SC J. SA către SC R. SA din 21 octombrie 2009 şi respectiv chitanţe în numele SC R. SRL : chitanţele din 05 septembrie 2011, din 23 septembrie 2011, din 19 septembrie 2011, din 14 septembrie 2011, din 27 septembrie 2011, din 30 septembrie 2011, din 03 octombrie 2011, din 10 octombrie 2011, din 13 octombrie 2011, din 17 octombrie 2011, din 06 septembrie 2011, din 12 august 2011, din 09 august 2011, din 04 august 2011, din 23 august 2011, din 18 august 2011, din 15 august 2011, din 31 august 2011, din 02 august 2011, din 26 august 211, din 09 septembrie 2011, din 01 iulie 2011, din 11 iulie 2011, din 07 iulie 2011, din 05 iulie 2011, din 22 iulie 2011, din 20 iulie 2011, din 15 iulie 2011, din 26 iulie 2011, din 29 iulie 2011, din 01 august 2011)

- art. 291 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. constând în:

- utilizarea, în perioada 2010-2011, de înscrisuri oficiale conţinând date necorespunzătoare adevărului în faţa notarilor publici (procură Irak), şi a organelor fiscale - O. Ilfov - (procurii autentice obţinute în baza procurii false emise în Irak prin care era împuternicit Y.Y. a depune declaraţii fiscale) cu scopul inducerii în eroare a acestora şi a creditorilor referitor la situaţia SC R. SA.

- art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea 41 alin. (2) din C. pen., constând în falsificarea, sustragerea, distrugerea evidenţelor debitorului SC R. SA şi ascunderea activului acestuia în frauda creditorilor începând cu anul 2009 până în prezent).

- art. 147 din Legea nr. 85/2006 - refuz de a pune la dispoziţie administratorului judiciar documentele şi informaţiile prev. de art. 28 alin. (1) lit. a) - f) din Legea nr. 85/2006 acesta fiind persoana care administrează SC R. SRL împreună cu inc. A. şi comportându-se ca administrator de fapt).

- art. 29 din C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) din C. pen., constând în determinarea nereuşită a martorului Y.Y., în anul 2012 (iunie), a face declaraţii necorespunzătoare adevărului în prezenta cauză.

- art. 2802 din Legea nr. 31/1990, constând în: - fapta de determinare a reprezentanţilor Oficiul Român al Comerțului Bacău, Cluj şi Ilfov de a înmatricula în anul 2010, o societate comercială în temeiul unui act constitutiv fals (a se vedea şi faptul că actul constitutiv a fost redactat în limba română de inculpaţii A. şi C. în numele lui D., deşi acesta a luat act de conţinutul său, ulterior, la B.N.P., I.I. şi nu cunoaşte limba română).

- determinarea reprezentanţilor Oficiului Român al Comerțului Bacău, de a înmatricula SC I. SRL Bacău, în temeiul unui act constitutiv (de divizare) fals, în anul 2010.

- art. 277 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., constând în aceea că în calitate de administrator al SC R. SA şi SC J. SA, a încălcat dispoziţiile Legii nr. 31/1990 referitoare la incompatibilităţi (art. 127, art. 1443 ), efectuând operaţiuni comerciale între cele două societăţi pe care administra, având interese contrare în cazul SC R. SA (de unde intenţiona să sustragă active).

- art. 292 din C. pen., constând în aceea, că în cursul lunii februarie 2010 a declarat în fals, în faţa reprezentanţilor Oficiului Român al Comerțului Bacău că este administrator unic al SC R. SRL, deşi nu mai avea această calitate.

- art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 13 din C. pen. constând în aceea că:

- în iunie-august 2009 a efectuat transferuri de bani între SC R. SA, SC J. SA şi SC F.F. SRL. pe baza unor înscrisuri false, a ascuns şi disimilat adevărata proveninţă a sumelor de bani obţinute şi a deţinut şi dobândit astfel sume (după restituirea lor în schimbul unui comision), cunoscând că acestea nu au justificare şi provin din comitere de infracţiuni.

- în calitate de administrator al SC R. SA (în prezent SC R. SRL a transferat, în mai - octombrie 2007, suma de 891.900 lei din conturile SC R. SA către numitul J.J.J., cunoscând că sustragerea sumei din patrimoniul SC R. SA nu are justificare legală, iar suma provine din comiterea unei infracţiuni, încheind în scopul disimulării provenienţei acesteia o promisiune de vânzare - cumpărare.

- în calitate de administrator al SC R. SA, în perioada iunie - august 2009 a transferat disimulat provenienţa şi folosit/dobândit suma de 1.420.656,97 lei din conturile SC R. SA, cunoscând faptul că provin din comiterea unei infracţiuni (delapidare).

- în calitate de administrator al SC R. SA şi SC J. SA, a transferat la sfârşitul anului 2009, pe baza unor documente contabile fictive (facturi fiscale), din patrimoniul SC R. SA către SC J. SA, active în baza operaţiunilor de compensare a căror provenienţă a disimulat-o şi pe care le-a dobândit/folosit ulterior, cunoscând că provin din comiterea unor infracţiuni (delapidare, fals la legea contabilităţii).

3. P. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de:

- art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că în cursul anului 2009 a sprijinit şi aderat la gruparea infracţională organizată constituită de numita C., A. şi G., grupare specializată în comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals şi spălare a banilor.

- art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că în calitate de administrator al SC F.F. SRL Bacău, nu a înregistrat în evidenţele contabile operaţiunile comerciale desfăşurate cu diferiţi parteneri de afaceri, provocând un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 1.131.693,14 lei, reprezentând T.V.A. dedus nejustificat (suma de 615.899, 19 lei) şi impozit pe profit nedeclarat (suma de 515.793, 95 lei).

- art. 26 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că în calitate de administrator al SC F.F. SRL. a sprijinit, prin întocmirea în fals a unor înscrisuri sub semnătură privată (facturi fiscale), comiterea infracţiunii de evaziune fiscală de către înv. C. în cadrul SC R. SA prin care s-a provocat un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 422.414,12 lei, reprezentând T.V.A.

- art. 291 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. constând în aceea că a întocmit în fals înscrisuri sub semnătură privată ( raport de gestiune, contracte şi borderouri de achiziţie în numele SC F.F. SRL, ş.a.) pentru a crea aparenţa realităţii unor operaţiuni comerciale fictive înregistrate în evidenţele societăţii la care a fost desemnată administrator şi a justifica retragerea unor sume de bani din conturile societăţii cu intenţia de a acoperi provenienţa acestora, înscrisuri utilizate în faţa unor unităţi bancare în cursul anului 2009.

- art. 26 din C. pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 290 din C. pen., constând în aceea că a sprijinit activitatea infracţională desfăşurată de inc. C. în calitate de administrator al SC J. SA, de a întocmi în fals şi înregistra cu ştiinţă, în evidenţele SC J. SA documente (notă de recepţie a utilajelor achiziţionate de la SC F.F. SRL, respectiv facturi de livrare a utilajelor către SC R. SA) dar şi alte documente (factura fiscală emisă de către SC F.F. SRL) pentru a denatura situaţia activelor ce se reflectă în bilanţul societăţii şi a crea aparenţa unei operaţiuni comerciale reale între SC F.F. SRL, SC J. SA şi SC R. SA.

- art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 290 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 alin. (2) din C. pen., constând în aceea că, în iunie 2009 a înregistrat o operaţiune comercială fictivă (cu SC J. SA) în evidenţele SC F.F. SRL. (prin întocmirea/semnarea/înregistrarea în evidenţele societăţii sus menţionate a unui document fals - factură fiscală din iunie 2009 către SC J. SA) şi a întocmit şi evidenţiat în contabilitatea SC F.F. SRL. documente false (bilanţ contabil 2008, raport gestiune 2008) pe care le-a şi depus la organele fiscale.

- art. 26 din C. pen. raportat la art. 2151 alin. (1), (2) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., constând în aceea că :- în perioada iunie - august 2009 a sprijinit-o pe inculpata C., în calitate de funcţionar (administrator al SC R. SA), de a-şi însuşi/folosi pentru sine şi pentru altul, din conturile SC R. SA, suma de 2.645.646,33 lei (menţionată în facturile din 2009 emise în fals de către SC J. SA către SC R. SA), prin întocmirea de înscrisuri false şi retragerea, respectiv, restituirea acesteia din conturile SC F.F. SRL.

- prin întocmirea, eliberarea şi înregistrarea de documente contabile ce atestau operaţiuni comerciale fictive (factură fiscală de livrare a utilajelor către SC J. SA) a sprijinit-o pe inculpata C. a sustrage active (utilaje, autovehicule) în valoare de 2.683.413 lei din patrimoniul SC R. SA. (factură utilizată la efectuarea operaţiunilor de compensare din 2009).

- art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 13 din C. pen., constând în aceea, că a disimulat adevărata natură a provenienţei sumelor ridicate din conturile societăţii SC F.F. SRL. la care era administrator prin întocmirea unor înscrisuri sub semnătură privată false(contracte, borderouri de achiziţie, ş.a.), pe care le-a transferat inculpaţilor F., A. şi C., obţinând şi deţinând, astfel, sume, cunoscând că acestea provin din comiterea unor infracţiunii (de evaziune fiscală, delapidare, fals) şi a sprijinit inc. C. în operațiunea de transfer, disimulare a provenienței, obţinere a unor active în valoare de 2.683.413,27 lei din patrimoniul SC R. SA în perioada în noiembrie - decembrie 2009.

4. D. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de:

- art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că a aderat şi sprijinit gruparea infracţională din care fac parte inculpaţii A., C., G. şi la care au aderat, de-a lungul timpului şi alte persoane.

- art. 264 din C. pen., constând în aceea, că prin acceptarea preluării în mod formal a SC R. SA, a dat, fără o înţelegere prealabilă, un ajutor inculpaţilor A. şi C. referitor la comiterea unor infracţiuni consumate până în momentul preluării societăţii (delapidare, fals la legea contabilităţii, evaziune fiscală, fals în înscrisuri sub semnătură privată, spălare de bani).

- art. 26 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, prin acceptarea preluării formale a SC R. SA şi întocmirea/semnarea de înscrisuri false în acest sens, a sprijinit inculpaţii A. şi C. în activitatea de sustragere de la efectuarea verificărilor financiar contabile prin declararea fictivă a sediului social;

- art. 26 din C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., constând în aceea că a sprijinit, prin aparenta preluare a SC R. SA, activitatea de inducere în eroare a creditorilor societăţii de către inculpaţii A. şi C. cu prilejul executării unor contracte de credit şi garantare, faptă prin care a fost provocat un prejudiciu în valoare de 17.631.814,8 lei.

- art. 292 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., constând în declaraţii necorespunzătoare adevărului date în faţa notarilor publici în cursul anului 2010 (în declaraţiile autentificate) referitor la domiciliul său, calitatea de cetăţean maghiar, calitatea de administrator al SC R. SA.

- art. 288 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., constând în aceea împreună cu K.K.K., a falsificat în anul 2010, o procură ce poartă aparenţa unei procuri autentice emise în Irak şi pe baza căreia au fost autentificate ulterior alte două procuri, utilizate în faţa organelor fiscale (legalizată din 20 ianuarie 2011 şi procura autentică legalizată din 14 ianuarie 2011 ).

- art. 290 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., constând în aceea că, în anul 2010, cu ocazia preluării SC R. SA a fost de acord cu semnarea unor înscrisuri ce conţineau date necorespunzătoare adevărului, întocmite de inculpaţii A. şi C., cărora li s-a acordat dată certă la notariat (contract vânzare - cumpărare acţiuni din 01 noiembrie 2009, Hotărârea nr. 1 a Adunării Generale Ordinare a Acționarilor şi hotărârile Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor act constitutiv al SC R. SRL la 22 ianuarie 2010, proces - verbal predare primire şi anexă, balanţă de verificare decembrie 2009, lista mijloace fixe predate).

- art. 291 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., constând în aceea că:

- în 2010, a utilizat în faţa unor notari publici, împreună cu o altă persoană, înscrisuri oficiale falsificate (procura emisă în Irak),pe baza căreia au fost obţinute alte două procuri autentice (legalizate din 20 ianuarie 2011 şi din 14 ianuarie 2011).

- a sprijinit, prin semnarea unor înscrisuri oficiale şi sub semnătură privată ce atestau date necorespunzătoare adevărului (contract vânzare cumpărare acţiuni din 01 noiembrie 2009, hotărârea nr. 1 a Adunării Generale Ordinare a Acționarilor şi hotărârile ale Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor act constitutiv al SC R. SRL la 22 ianuarie 2010, proces verbal predare primire şi anexă,balanţă de verificare decembrie 2009, lista mijloace fixe predate) activitatea inc. A. şi C., de a utiliza, astfel, de documente în faţa creditorilor, organelor judiciare şi fiscal.

- art. 26 din C. pen. raportat la art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea 41 alin. (2) din C. pen., constând în sprijinirea inc. A. şi C. (prin acceptarea preluării formale a SC R. SA şi întocmirea/semnarea de înscrisuri false în acest sens), la falsificarea, sustragerea, distrugerea evidenţelor debitorului SC R. SA şi ascunderea activului acestuia în frauda creditorilor începând cu anul 2010 până în prezent.

- art. 26 din C. pen. raportat la art. 147 din Legea nr. 85/2006 - constând în sprijinirea inc. A. şi C. (prin acceptarea preluării formale a SC R. SA şi întocmirea/semnarea de înscrisuri false în acest sens), la refuzul de a pune la dispoziţie administratorului judiciar documentele şi informaţiile prev. de art. 28 alin. (1) lit. a) - f) din Legea nr. 85/2006 aceştia fiind persoanele care administrează SC R. SRL şi comportându-se ca administratori de fapt).

- art. 26 din C. pen. raportat la art. 280 2 din Legea nr. 31/1990, constând în sprijinirea inc. A. şi C. (prin acceptarea preluării formale a SC R. SA şi întocmirea/semnarea de înscrisuri false în acest sens), la fapta de determinare a reprezentanţilor Oficiului Român al Comerțului Bacău, Cluj şi Ilfov de a înmatricula în anul 2010, o societate comercială în temeiul unui act constitutiv fals.

5. E. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de:

- art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, constând în aceea, că a aderat la, şi ulterior sprijinit gruparea infracţională din care făceau parte numiţii A., C., H., la care ulterior au aderat şi alte persoane, având drept scop comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală, fals la legea contabilităţii,delapidare, înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi înscrisuri oficiale, bancrută frauduloasă şi spălare de bani.

- art. 290 alin. (1) din C. pen. şi aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., constând în aceea că în anul 2009, a procedat la întocmirea de documente false (facturi fiscale din 01 octombrie 2009; din 05 octombrie 2009; din 11 noiembrie 2009; din 21 decembrie 2009 şi factura fiscală emisă de către SC J. SA către SC R. SA din 21 octombrie 2009) pe care ulterior le-a predat inculpatei C. pentru a fi utilizate la sustragerea unor active din patrimoniul SC R. SA.

- art. 31 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., constând în aceea, că în cursul anilor 2010-2012, l-a determinat cu intenţie pe numitul C.C.C. să întocmească, în fals, chitanţe în numele SC R. SA (chitanţele din 18 septembrie 2009, din 21 septembrie 2009, din 22 septembrie 2009, din 23 septembrie 2009, din 24 septembrie 2009, din 25 septembrie 2009, din 28 septembrie 2009, din 29 septembrie 2009, din 30 septembrie 2009), ce au fost utilizate de inculpaţii A. şi C. pentru a justifica, în anul 2010, restituirea sumelor aferente, în contul SC R. SA dar şi alte înscrisuri în numele SC R. SRL (chitanţele din 05 septembrie 2011, din 23 septembrie 2011, din 19 septembrie 2011, din 14 septembrie 2011, din 27 septembrie 2011, din 30 septembrie 2011, din 03 octombrie 2011, din 10 octombrie 2011, din 13 octombrie 2011, din 17 octombrie 2011, din 06 septembrie 2011, din 12 august 2011, din 09 august 2011, din 04 august 2011, din 23 august 2011, din 18 august 2011, din 15 august 2011, din 31 august 2011, din 02 august 2011, din 26 august 211, din 09 septembrie 2011, din 01 iulie 2011, din 11 iulie 2011, din 07 iulie 2011, din 05 iulie 2011, din 22 iulie 2011, din 20 iulie 2011, din 15 iulie 2011, din 26 iulie 2011, din 29 iulie 2011, din 01 august 2011).

- art. 26 din C. pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 290 alin. (1) din C. pen. şi aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., constând în aceea că, prin întocmirea/dispunerea întocmirii de documente false (chitanţe - facturi enunţate anterior) a sprijinit în perioada 2009 - 2010 inculpata C. în activitatea de înregistrare în evidenţele contabile ale SC R. SA de documente contabile false.

- art. 264 din C. pen. (raportat la art. 2151 alin. (1), (2) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.), constând în aceea că în cursul anului 2010, prin dispunerea întocmirii de documente false în numele SC R. SA (chitanţele din 18 septembrie 2009, din 21 septembrie 2009, din 22 septembrie 2009, din /23 septembrie 2009, din 24 septembrie 2009, din 25 septembrie 2009, din 28 septembrie 2009, din 29 septembrie 2009, din 30 septembrie 2009), a sprijinit activitatea inculpatei C. care, în perioada iunie - august 2009, în calitate de administrator al SC R. SA (în prezent SC R. SRL) şi-a însuşit, folosit şi transferat, în interesul său şi al unor persoane apropiate (A.) suma de 1.420.656,97 lei din conturile SC R. SA pe care o gestiona şi administra.

- art. 26 din C. pen. raportat la art. 2151 alin. (1), (2) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. constând în aceea că:

- a sprijinit-o, prin participarea la operaţiunile de compensare din 2009 şi întocmirea de înscrisuri false pe inculpata C. - în calitate de administrator al SC R. SA, de a sustrage, din patrimoniul societăţii, în perioada noiembrie - decembrie 2009, prin întocmirea şi înregistrarea de documente contabile ce atestau operaţiuni comerciale fictive (facturi fiscale), active (utilaje, autovehicule, şa.) în valoare de 3.174.913,3 lei pe care aceasta le-a transferat în patrimoniul SC J. SA.

- a sprijinit inculpaţii A. şi C., prin întocmirea de înscrisuri false, în activitatea de folosire şi traficare a activelor SC R. SA (inclusiv utilajele a căror cărţi de identitate sunt ataşate la vol. 30, fila 244 şi următoarele, ce constituie garanţii ale contractelor de credit cu SC A.A. SA), începând cu anul 2009 până în prezent.

- art. 26 din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 13 din C. pen., constând în aceea că a sprijinit în perioada 2009 - 2012, activitatea infracţională a inculpaţilor A. şi C. de transfer, însuşire, dobândire, disimulare a provenienţei sumei de 1.420.656,97 lei provenită din conturile SC R. SA,cunoscând că aceasta provine din comiterea unei infracţiuni dar şi activităţile de transfer, însuşire, dobândire, disimulare a provenienţei activelor aparţinând SC R. SA. (utilaje, autovehicule, ş.a.)inclusiv cele efectuate în baza operaţiunilor de compensare din 2009.

- art. 26 din C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., constând în aceea, că a sprijinit, prin dispunerea întocmirii în fals de documente în numele SC R. SRL inc. A. şi C. în a induce în eroare creditorii SC R. SA (SC A.A. SA, Y., SC K. SRL Timişoara, M. Focşani, SC L. SRL Braşov, SC Z. SRL,SC U. SA, I.I.I. - O. Ilfov şi Guvernul României - X., SC T. SA,), cu prilejul încheierii şi executării unor contracte referitor la situaţia SC R. SA, ascunzând intenţia inculpaţilor A. şi C. de a-i prejudicia prin neplata debitelor şi sustragerea activelor societăţii, activităţi care s-au şi concretizat pe parcursul derulării contractului, creând şi aparenţa preluării SC R. SA de către inc. D. pe parcursul executării contractelor, toate cu scopul însuşirii activelor societăţii şi ascunderii acestora şi prejudicierii creditorilor, provocându-se un prejudiciu în valoare de 17.631.814,8 lei(8.905.187 lei - SC A.A. SA, 6.781.800 lei - SC Y. SA, la care se adaugă suma de 1.944.827,8 lei referitoare la ceilalţi creditori).

- art. 26 din C. pen. raportat la art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea 41 alin. (2) din C. pen., constând în sprijinirea inculpaţilor A. şi C. în activitatea de falsificare, sustragere, distrugerea evidenţelor debitorului SC R. SA şi ascunderea activului acestuia în frauda creditorilor începând cu anul 2009 până în prezent.

6. F. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de:

- art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că în anul 2009 împreună cu numita P. a sprijinit gruparea infracţională din care făceau parte inc. A., C. şi H. şi s-a asociat cu aceştia în vederea comiterii unor infracţiuni de evaziune fiscală, fals la legea contabilităţii, delapidare, spălare de bani.

- art. 25 din C. pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 290 alin. (1) din C. pen. şi aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., constând în aceea că prin instigarea inc. P., a sprijinit-o pe inculpata C. în calitate de administrator al SC J. SA, a întocmi în fals şi înregistra cu ştiinţă, în evidenţele SC J. SA documente contabile(notă de recepţie a utilajelor achiziţionate de la SC F.F. SRL respectiv facturi de livrare a utilajelor către SC R. SA, factura fiscală emisă de către SC F.F. SRL) pentru a denatura situaţia activelor ce se reflectă în bilanţul societăţii şi a crea aparenţa unei operaţiuni comerciale reale între SC F.F. SRL, SC J. SA şi SC R. SA.

- art. 25 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., constând în aceea că:

- în iunie 2009 a instigat-o pe inculpata P. în calitate de administrator al SC F.F. SRL Bacău, a nu înregistra în evidenţele contabile operaţiunile comerciale desfăşurate cu diferiţi parteneri de afaceri, provocând un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 1.131.693,14 lei reprezentând T.V.A. dedus nejustificat (suma de 615.899, 19 lei) şi impozit pe profit nedeclarat (suma de 515.793, 95 lei), respectiv;

- a instigat-o pe inc. P. a înregistra în evidenţele SC F.F. SRL. operaţiuni comerciale fictive, act prin care a sprijinit inculpata C. în comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în cadrul SC R. SA ce a provocat un prejudiciu în cuantum de 422.414,12 lei, reprezentând T.V.A. datorat bugetului de stat (instigarea fiind formă principală de participaţie faţă de complicitate, s-a reţinut la încadrare doar instigarea inc. P., nu şi complicitatea faţă de inc. C. la comiterea aceleiaşi fapte).

- art. 25 din C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., constând în aceea, că în perioada iunie-august 2009, a instigat-o pe numita P. a întocmi, în fals, pe baza unor date fictive(datele de identificare a unor persoane fizice) puse la dispoziţie de acesta, înscrisuri sub semnătură privată (contracte şi borderouri de achiziţie cereale în numele SC F.F. SRL, declaraţii) - toate depuse la unităţi bancare pentru a crea aparenţa realităţii unor operaţiuni comerciale fictive înregistrate în evidenţele societăţii la care a fost desemnată administrator şi a justifica retragerea unor sume de bani din conturile societăţii, cu intenţia de a acoperi provenienţa acestora.

- art. 25 din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 13 din C. pen., constând în aceea că:

- a instigat-o pe inculpata P. a deţine, transfera, obţine şi a disimula provenienţa sumelor virate în conturile SC F.F. SRL. de către SC J. SA, prin întocmirea unor înscrisuri sub semnătură privată (contracte, borderouri de achiziţie, şa.),cunoscând că acestea provin din comiterea unor infracţiuni( de evaziune fiscală, delapidare, fals, ş.a.) de către inc. C. (pe care a şi sprijinit-o în această modalitate).

- prin instigarea inc. P., a sprijinit-o pe inc. C. a transfera, disimula proveniența, obţine, din patrimoniul SC R. SA, în perioada noiembrie - decembrie 2009, (prin întocmirea şi înregistrarea de documente contabile ce atestau operaţiuni comerciale fictive (factură fiscală din 2009), active (utilaje, autovehicule ş.a.)în valoare de 2.683.413, 27 lei.

- art. 25 din C. pen. raportat la art. 2151 alin. (1), (2) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. constând în aceea că:

- a sprijinit-o pe inculpata C., în calitate de funcţionar (administrator al SC R. SA ), în perioada iunie - august 2009, a-şi însuşi/folosi pentru sine şi pentru altul, din conturile SC R. SA, suma de 2.645.646, 33 lei (menţionată în facturile din 2009 emise în fals de către SC J. SA către SC R. SA ) prin instigarea inculpatei P. a întocmi înscrisuri sub semnătură privată şi retragerea sumei sus menţionate pe baza unor documente false (factură falsă, declaraţii, borderouri achiziţie, contracte achiziţie cereale) - (instigarea fiind formă principală de participaţie faţă de complicitate, s-a reţinut la încadrare doar instigarea inc. P., nu şi complicitatea faţă de inc. C. la comiterea aceleiaşi fapte).

- a sprijinit-o pe inc. C., în calitate de administrator al SC R. SA, a sustrage din patrimoniul societăţii, în perioada noiembrie - decembrie 2009, prin întocmirea şi înregistrarea de documente contabile ce atestau operaţiuni comerciale fictive, active (utilaje, autovehicule, şa.) în valoare de 2.683.413, 27 lei pe care le-a transferat în baza unor operaţiuni de compensare din 2009, în patrimoniul SC J. SA. (faptă săvârșită prin instigarea inc. P.).

7. G. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de :- art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, constând în aceea, că în perioada 2011-2012 a sprijinit o grupare infracţională organizată din care făceau parte inculpaţii A., C., D. în scopul comiterii unor infracţiuni de înşelăciune, bancruta frauduloasă, fals în înscrisuri sub semnătură privată.

- art. 290 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., constând în aceea că la data de 29 iulie 2011 a întocmit în fals o împuternicire avocaţială nesemnată de client, dar întocmită ,,în baza unui contract de asistenţă juridică din 29 iulie 2011,, pe care a depus-o la Dosarul civil nr. x/3/2011 al Tribunalului Bucureşti (deşi nu exista contract de asistenţă juridică încheiat cu o persoană fizică sau juridică), înscris în baza căruia a depus, în perioada 2011-2012 înscrisuri sub semnătură privată false în faţa instanţei de judecată referitor la situaţia SC R. SA. (acţionar, active, pasive, creanţe, situaţii financiare, plan reorganizare), cunoscând caracterul acestora.

- art. 26 din C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., constând în aceea că în perioada 2011-2012, în calitate de avocat în cadrul Baroului Bucureşti, a sprijinit activitatea de inducere în eroare a creditorilor SC R. SA (fostă SC R. SA) - respective Statul Român prin H.H.H., SC A.A. SA, SC K. SRL Timişoara, M. Focşani, SC L. SRL Braşov, SC Z. SRL, SC U. SA, I.I.I. - O. Ilfov, Guvernul României - X., SC T. SA - de către inc. A. şi C., prin formularea unor cereri, prin întocmirea şi depunerea de înscrisuri sub semnătură privată(cereri, creanţe, situaţii financiare, decizii false de desemnare administrator special) în faţa Tribunalului Bucureşti,în dosarul în care reprezenta SC R. SRL, deşi nu avea încheiat contract de asistenţă juridică cu nicio persoană, prejudiciul în valoare de 17.631.814,8 lei nerecuperat.

- art. 26 din C. pen. raportat la art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., constând în sprijinirea, prin întocmirea şi depunerea de înscrisuri false fără calitate legală, a activităţii de falsificare, sustragere, distrugere a evidenţelor SC R. SA şi ascunderea activelor acesteia de către inculpaţii A. şi C., în frauda creditorilor), activitate infracţională desfăşurată în perioada 2011-2012.

- art. 26 din C. pen. raportat la art. 2151 alin. (1), (2) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., constând în aceea că, prin întocmirea şi depunerea de înscrisuri false fără calitate legală, a sprijinit activitatea de însuşire, folosire, traficare a activelor (inclusiv utilaje) SC R. SA, de către inc. A. şi C., după preluarea societăţii de către D.

8. G. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de:

- art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, constând în aceea, că împreună cu numiţii A., C., începând cu anul 2007, a constituit o grupare infracţională specializată în comiterea unor infracţiuni de evaziune fiscală, spălare de bani, delapidare, înşelăciune, bancrută frauduloasă, grup pe care l-a şi sprijinit prin comiterea unor acte infracţionale (falsuri).

- art. 26 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea, că a sprijinit comiterea infracţiunii de evaziune fiscală de către înv. C. în cadrul SC R. SA, prin întocmirea unui înscris sub semnătură privată fals (intitulat ,,notă de recepţie,,) şi semnarea ca delegat, a unor facturi fiscale, în scopul de a crea aparenţa realităţii unei operaţiuni comerciale fictive înregistrată în evidenţele acestei societăţi.

- art. 26 din C. pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 290 alin. (1) din C. pen. şi aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., constând în aceea că:

- a sprijinit, în anul 2009, activitatea de înregistrare a unei operaţiuni comerciale fictive în evidenţele SC J. SA (faptă comisă de către C.) prin întocmirea unui înscris sub semnătură privată intitulat ,,notă de recepţie,, şi semnarea facturilor 167-169/2009 ca delegat.

- a sprijinit-o pe inculpata C., în calitate de administrator al SC J. SA, în cursul anului 2009, a întocmi şi înregistra în evidenţele contabile ale societăţii documente fictive (facturi fiscale - ce atestau prestarea unor servicii către SC R. SA - ce stau la baza operaţiunilor de compensare din octombrie - decembrie 2009).

- art. 26 din C. pen. raportat la art. 2151 alin. (1), (2) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., constând în aceea că:

- a sprijinit-o pe inculpata C., în calitate de funcţionar (administrator al SC R. SA), în perioada iunie - august 2009 a-şi însuşi/folosi pentru sine şi pentru altul, din conturile SC R. SA, suma de 2.645.646, 33 lei (menţionată în facturile nr. 167-169/2009 emise în fals de către SC J. SA către SC R. SA) prin întocmire/semnarea unui înscris sub semnătură privată intitulat ,,notă de recepţie,, şi semnarea facturilor din 2009 ca ,,delegat,,).

- a sprijinit-o pe inculpata C., în calitate de administrator al SC R. SA, a sustrage din patrimoniul societăţii, în perioada octombrie - decembrie 2009, prin întocmirea şi înregistrarea de documente contabile ce atestau operaţiuni comerciale fictive (facturi fiscale, contracte), active (utilaje, autovehicule, şa.) în valoare de 3.174.913,3 lei pe care aceasta le-a transferat în baza unor operaţiuni de compensare (din 2009), în patrimoniul SC J. SA.

- art. 26 din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 13 din C. pen., constând în aceea că :- a sprijinit comiterea infracţiunii de spălare de bani, de către înv. C. prin întocmirea unui înscris sub semnătură privată fals (notă de recepţie, semnarea facturilor din 2009 ca delegat),cu scopul disimulării adevăratei provenienţe a sumelor de bani virate ulterior în contul SC J. SA şi respectiv SC F.F. SRL.

- a sprijinit-o pe inculpata C., în calitate de administrator al SC R. SA şi SC J. SA, a transfera pe baza unor documente contabile fictive (facturi, contracte), pe baza unor operaţiuni de compensare în valoare de 3.174.913,3 lei, din patrimoniul SC R. SA, bunuri a căror proveniență a disimulat-o şi pe care le-a dobândit/folosit ulterior, cunoscând că provin din comiterea unor infracţiuni (delapidare, fals la legea contabilităţii)

9. SC J. SA Bacău pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de :- art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea 41 alin. (2) din C. pen., constând în ascunderea activului SC R. SA în frauda creditorilor societăţii, începând cu anul 2009 până în prezent, activităţi realizate prin transferul formal al activelor SC R. SA către această societate, ce a contribuit la inducerea în eroare a creditorilor SC R. SA (SC A.A. SA, Y., SC K. SRL Timişoara, M. Focşani, SC L. SRL Braşov, SC Z. SRL,SC U. SA cu prilejul încheierii şi executării unor contracte, precum şi I.I.I. - O. Ilfov, şi Guvernul României - X., SC T. SA,), activităţi prin care s-a provocat un prejudiciu în valoare de 17.631.814,8 lei.

- art. 2151 alin. (1), (2) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., constând în aceea, că a participat la însuşirea activelor aparţinând SC R. SA prin transferul lor în patrimoniul acestora, şi folosirea lor, fără drept, prejudiciul în cuantum de 5.820.559,63 lei (2.645.646,33 lei + 3.174.913,3 lei), nefiind recuperat (operaţiuni de compensare - valoarea compensată şi contravaloare facturi 167-169/2009 ).

- art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., constând în aceea, că a procedat, la :- schimbarea şi transferul de bunuri, cunoscând că provin din comiterea unor infracţiuni (delapidare, bancrută frauduloasă), în scopul disimulării provenienţei ilicite a acestora,- ascunderea şi disimularea provenienţei acestora, ori a drepturilor asupra acestora, - dobândirea, deţinerea şi folosirea, de astfel, de bunuri, cunoscând că provin din comiterea de infracţiuni.

10.SC I. SRL Bacău pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de:

- bancruta frauduloasă, faptă prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea 41 alin. (2) din C. pen., constând în ascunderea activului SC R. SA în frauda creditorilor societăţii, începând cu anul 2009 până în prezent, activităţi realizate prin transferul formal al activelor SC R. SA către această societate, ce a contribuit la inducerea în eroare a creditorilor SC R. SA (SC A.A. SA,Y., SC K. SRL Timişoara, M. Focşani, SC L. SRL Braşov, SC Z. SRL, SC U. SA cu prilejul încheierii şi executării unor contracte, precum şi I.I.I. - O. Ilfov, şi Guvernul României - X., SC T. SA,), activităţi prin care s-a provocat un prejudiciu în valoare de 17.631.814,8 lei.

- delapidare cu consecinţe deosebit de grave, faptă prev. şi ped. de art. 2151 alin. (1), (2) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., constând în aceea că pe baza unor hotărâri Adunării Generale a Acționarilor fictive (prin care s-a divizat patrimoniul SC J. SA) a participat la însuşirea activelor aparţinând SC R. SA prin transferul lor în patrimoniul acesteia, şi folosirea lor, fără drept, prejudiciul în cuantum de 3.115.666,61 lei, nefiind recuperat (valoarea activelor transferate).

- spălare de bani, faptă prev. şi ped. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., constând în aceea că au procedat, la:

- schimbarea şi transferul de bunuri, cunoscând că provin din comiterea unor infracţiuni (delapidare, bancrută frauduloasă) în scopul disimulării provenienţei ilicite a acestora,- ascunderea şi disimularea provenienţei acestora, ori a drepturilor asupra acestora, - dobândirea, deţinerea şi folosirea de astfel de bunuri, cunoscând că provin din comiterea de infracţiuni.

Judecătorul de la instanţa de fond a menţionat că, înainte de începerea cercetării judecătoreşti în cauză, inculpata P. a declarat că recunoaşte săvârşirea infracţiunilor reţinute în actul de sesizare al instanţei, iar judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Faţă de această împrejurare, s-a dispus disjungerea soluţionării laturii penale, în ceea ce-o priveşte pe inculpata P..

Prin sentința penală nr. 101 din 4 octombrie 2013 a Curții de Apel Bacău, definitivă prin Decizia nr. 53/A din 14 martie 2014 (Dosar nr. x/32/2013) a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău, a fost desfiinţată în parte sentinţa penală nr. 101 din 4 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, şi rejudecând:A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei P. în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor.

S-a făcut aplicarea art. 5 C. pen. şi a fost redusă pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (1)0 C. proc. pen. la 2 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei comisă de inculpată din art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 în art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 3201 alin. (1) şi 7 C. proc. pen. anterior cu referire la art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. anterior, a fost condamnată inculpata la 2 ani şi 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 4 C. pen. şi în baza art. 17 cu referire la art. 16 lit. b) C. proc. pen. şi a fost achitată inculpata pentru infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991, cu referire la art. 289 C. pen. anterior, cu aplic. art. 3201 alin. (1) şi 7 C. proc. pen. anterior, art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) prima teză C. pen. anterior, respectiv art. 43 din Legea nr. 82/1991, cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 3201 alin. (1) şi 7 C. proc. pen. anterior, art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) prima teză C. pen. anterior.

S-a făcut aplicarea art. 5 C. pen. şi a fost redusă pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracţiunea de delapidare prev. de art. 48 rap. la art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 309 C. pen. şi art. 35 C. pen. cu referire la art. 396 alin. (1)0 C. proc. pen. la 2 ani închisoare.

A fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară prev. de art. 66 lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta cu pedepsele aplicate prin sentinţa penală apelată de 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 3201 alin. (1) şi 7 C. proc. pen. anterior, art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen. anterior, 1000 lei amendă pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 3201 alin. (1) şi 7 C. proc. pen. anterior, art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) teza ultimă C. pen. anterior şi 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. anterior, cu aplic. art. 3201 alin. (1) şi 7 C. proc. pen. anterior, art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen. anterior, inculpata P., urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

S-a menţinut modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin sentinţa penală, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 7 ani şi 6 luni.

S-a dispus desfiinţarea înscrisurilor falsificate de inculpată aflate în dosarul de urmărire penală nr. x/D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău aflate în vol. 2 la filele 79, 95-97, 99, 100, 102, 103, 105, 106, 108, 109, 111, 112, 114-116, 122-138, 148-151, 158, 171, 178-189, 191-196, 198-200, 202-204 şi în vol. 6 la filele 180-190, după cum urmează:- factura din 4 iunie 2009 emisă de SC F.F. SRL;- ordin de plată din 14 iulie 2009, ordin de plată nr. 1 din 14 iulie 2009, declaraţie privind identitatea beneficiarului real şi sursa fondurilor din 14 iulie 2009, ordin de plată din 15 iulie 2009, declaraţie privind identitatea beneficiarului real şi sursa fondurilor din 15 iulie 2009, ordin de plată din 17 iulie 2009, declaraţie privind identitatea beneficiarului real şi sursa fondurilor din 17 iulie 2009, ordin de plată din 22 iulie 2009, declaraţie privind identitatea beneficiarului real şi sursa fondurilor din 22 iulie 2009, ordin de plată din 29 iulie 2009, declaraţie privind identitatea beneficiarului real şi sursa fondurilor din 29 iulie 2009, ordin de plată din 31 iulie 2009, declaraţie privind identitatea beneficiarului real şi sursa fondurilor din 31 iulie 2009, ordin de plată din 6 august 2009, declaraţie privind identitatea beneficiarului real şi sursa fondurilor din 6 august 2009, borderou de achiziţie din 19 iunie 2009 - înscrisuri emise de SC L.L.L.L.L.L. SA.

- retrageri de numerar din 12 iunie 2006, 16 iunie 2009, 17 iulie 2009, 21 iulie 2009, 23 iulie 2009, 24 iulie 2009, 28 iulie 2009, 31 iulie 2009, 5 august 2009, 7 august 2009, 10 august 2009, 12 august 2009, 14 august 2009, 20 august 2009, 9 septembrie 2009, borderou de achiziţie nr. 15 din 19 iunie 2009, borderou de achiziţie nr. 16 din 24 iulie 2009 - înscrisuri emise de SC V.V.V.V.V.V. SA.

- ordine de plată din 4 iunie 2009, 18 iunie 2009, 1 iulie 2009, 13 iulie 2009, 14 iulie 2009, 14 august 2009 - înscrisuri emise de SC L.L.L. SA.

- contract de achiziţii din 15 iunie 2009 încheiat între M.M.M. şi SC F.F SRL, contract de achiziţii din 15 iunie 2009 încheiat între N.N.N. şi SC F.F SRL, contract de achiziţii din 15 iunie 2009 încheiat între Condurache Ioan şi SC F.F SRL, contract de achiziţii din 17 iunie 2009 încheiat între O.O.O. şi SC F.F SRL, contract de achiziţii din 16 iulie 2009 încheiat între P.P.P. şi SC F.F SRL, contract de achiziţii din 16 iulie 2009 încheiat între R.R.R. şi SC F.F SRL, contract de achiziţii din 16 iulie 2009 încheiat între S.S.S. şi SC F.F SRL şi contract de achiziţii din 16 iulie 2009 încheiat între T.T.T. şi SC F.F SRL.

- bilanţ prescurtat din 31 decembrie 2008, cont de profit şi pierderi din 31 decembrie 2008, date informative din 31 decembrie 2008, situaţia provizioanelor pentru depreciere, balanţa de verificare luna decembrie 2008, proces - verbal al Adunării Generale a Acţionarilor, raport de gestiune cu privire la activitatea economico-financiară pentru anul 2008, note explicative - înscrisuri emise de SC F.F. SRL.

S-a dispus comunicarea copiei de pe dispozitivului hotărârii judecătoreşti definitive către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Prezenta cauză a fost înregistrată la Curtea de Apel Iași la data de 11 februarie 2014, fiind sesizată prin sentința penală nr. 89 din 30 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Dosar nr. x/1/2013) urmare a admiterii cererii de strămutare formulate de inculpata persoană juridică - SC J. SA.

Prin încheierea de ședință din 25 februarie 2014 pronunțată în Dosar nr. x/32/2013 Curtea de Apel Iași a constatat cercetarea judecătorească declanșată de către Curtea de Apel Bacău și continuarea judecății a avut loc raportat la art. 7 din Legea nr. 255/2013, iar prin sentința penală a Înaltei Curte de Casație și Justiție au fost menținute toate actele efectuate în prezenta cauză de către Curtea de Apel Bacău.

S-a arătat că, în cursul cercetării judecătoreşti au fost invocate excepţii şi cereri; față de unele - pronunţarea a fost prorogată la dezbaterile pe fondul cauzei, cereri ce au fost susţinute și reiterate la acel moment procesual.

S-a mai arătat că, în primul rând a fost invocată excepţia de nulitatea absolută a actelor de urmărire penală și a rechizitoriului, întrucât acestea au fost efectuate de ofiţeri de poliţie ce nu aveau competenţa legală, respectiv nu aveau avizul legal de ofiţeri de poliţie judiciară, iar procurorul de şedinţă, la data formulării concluziilor la Curtea de Apel Bacău - 19 septembrie 2013 nu avea calitatea legală de procuror al Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism.

Inculpatul A. a mai invocat că, specialiştii ce au efectuat raportul economico-financiar de constatare asupra prejudiciului, U.U.U. şi V.V.V., nu aveau avizul procurorului şi a invocat că este inadmisibilă acţiunea civilă formulată de SC B. SRL - art. 20 alin. (7) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. pen.

Inculpatul A. a invocat prin avocat ales excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 39 alin. (1) lit. b), c) C. pen., întrucât contravine prevederilor art. 23 alin. (1)2 din Constituţia României şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 374 alin. (7) teza a II-a C. proc. pen., întrucât încalcă art. 24, art. 11, art. 20 şi art. 21 din Constituţie şi art. 6, art. 13 şi art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Inculpatul A. a mai invocat prin avocat ales excepţia de nulitate absolută a încheierii de şedinţă din 19 septembrie 2013 (vol. 16 instanţă, fila 335), susţinând că organul de urmărire penală nu era competent, iar instanţa a respins în şedinţă publică excepţia şi s-a început cercetarea judecătorească prin citirea rechizitoriului (fila 4 - încheiere ședință din 19 septembrie 2013 Curtea de Apel Bacău).

Inculpatul A. prin avocat ales a susţinut că procurorul de şedinţă care a pus concluzii la 19 septembrie 2013 - procurorul X.X.X. nu mai reprezenta legal Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău la acea dată, întrucât, prin Hotărârea nr. 344 a Consiliului Superior al Magistraturii din 20 august 2013 îşi încetase activitatea din 15 septembrie 2013 la Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism.

A. Cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate invocate de inculpatul A., însuşite de coinculpaţi (invocate la termenul din 24 iunie 2015), completate ulterior şi susţinute în dezbateri instanţa a reţinut următoarele:

I. Inculpatul A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. (1)2 din Constituţia României conform cărora „nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii”.

Autorul excepției invocate a susţinut că: ”aplicarea pedepsei rezultante, constând în închisoare pentru infracţiuni concurente, în condiţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. excede principiului contopirii juridice a pedepselor şi nu permite instanţei de judecată să aprecieze asupra necesităţii aplicării sporului de pedeapsă şi a cuantumului acestuia, în funcţie de numărul şi gravitatea infracţiunilor concurente şi de datele care îl caracterizează pe infractor”.

Acesta propune de „lege ferenda" ca art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. să aibă următorul conţinut:

„Când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare se aplica pedeapsa cea mai grea la care se poate adăuga un spor de până la o treime din totalul celorlalte pedepse cumulate."

Pe de altă parte, în scopul evitării unor excese pe care le pot manifesta instanţele de judecată prin aplicarea unor sporuri de pedeapsă disproporţionate, în raport, cu numărul şi gravitatea infracţiunilor concurente şi cu datele care îl caracterizează pe infractor, autorul excepției a propus ca articolul 39 din N.C.P. să aibă următorul conţinut:

„Prin aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent, nu se poate depăşi totalul pedepselor stabilite de instanţă pentru celelalte infracţiuni concurente".”

Acesta a considerat că pedeapsa cea mai grea nu trebuie luată în calcul în nicio situaţie la stabilirea sporului de pedeapsă pentru aplicarea pedepsei principale în cazul concursului de infracţiuni, deoarece aceasta este cea care se execută şi în cazul în care ar fi cumulată cu celelalte pedepse condamnatul ar trebui să execute de două ori o parte din aceasta în urma cumulării tuturor pedepselor stabilite de instanţă, ceea ce legea penală nu permite.

Pentru identitate de argumentare, se susține că modificările la care s-a făcut referire trebuie efectuate de forul legislativ şi în privinţa art. 39 alin. (2) lit. c) C. pen. care reglementează după aceleaşi reguli aplicarea pedepsei rezultante când instanţa de judecată aplică pentru toate infracţiunile concurente numai pedeapsa amenzii.

În ceea ce priveşte reglementările art. 39 alin. (2) C. pen., în scopul evitării admisibilităţii unor excepţii de neconstituţionalitate, respectării principiului legalităţii sancţiunilor de drept penal înscris în art. 2 din N.C.P., cât şi pentru a nu da posibilitatea instanţelor de judecată să aplice pedeapsa detenţiunii pe viaţă în situaţiile când nu este prevăzută de lege pentru vreuna dintre infracţiunile concurente, se propune abrogarea acestui text de lege.

II. Inculpatul A. a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 374 alin. (7) teza a II-a C. proc. pen. - cu referire la art. 344 alin. (3) şi (4) C. proc. pen., apreciind că aceste norme încalcă garanţiile constituţionale prevăzute de art. 24, art. 11, art. 20 si art. 21 din Constituţie, fiind contrare prevederilor art. 6, art. 13 şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

De asemenea, s-a arătat că în opinia inculpatului prevederile art. 374 alin. (7) teza a II-a sunt neconstituționale, întrucât cererile şi excepţiile cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală sunt limitate la faza procesuala a camerei preliminare, în fata instanţei de judecată, în cauzele în care a fost depăşită faza procesuală a camerei preliminare, nemaifiind posibilă exercitarea deplina a dreptului la apărare sub, acest aspect al invocării nulităţii actelor de urmărire penală şi cu privire la legalitatea administrării probelor în faza de urmărire penală.

Autorul excepţiei a expus încălcarea dispoziţiilor art. 24, 11, 20, 21 din Constituţia României și dispoziţiile art. 6, 13, 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Cu privire la opinia instanței s-a apreciat că excepţiile invocate nu sunt întemeiate pentru următoarele argumente:

I. Dispoziţiile art. 374 alin. (7) teza a II a C. proc. pen. nu contravin prevederilor constituţionale şi ale Convenției Europene a Drepturilor Omului expuse;garanţiile şi drepturile constituţionale fiind strict respectate, iar dispoziţiile art. 374 alin. (7) C. proc. pen. nu au legătură cu soluţionarea cauzei pe fond.

Dispoziţiile art. 374 alin. (7) C. proc. pen. prevăd „Probele administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de către părți nu se readministrează în cursul cercetării judecătorești. Acestea sunt puse în dezbaterea contradictorie a părților și sunt avute în vedere de instanță la deliberare”.

Dispoziţiile art. 344 C. proc. pen. prevăd:

„al. (1) După sesizarea instanţei prin rechizitoriu, dosarul se repartizează aleatoriu judecătorului de cameră preliminară.

al. (2) Copia certificată a rechizitoriului şi, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deţinere ori, după caz, la adresa unde locuieşte sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură, aducându-i-se totodată la cunoştinţă obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-şi angaja un apărător şi termenul în care, de la data comunicării, poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Termenul este stabilit de către judecătorul de cameră preliminară, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile.

al. (3) În cazurile prevăzute de art. 90, judecătorul de cameră preliminară ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu şi stabileşte, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, termenul în care acesta poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, care nu poate fi mai scurt de 20 de zile.

al. (4) La expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) şi (3), judecătorul de cameră preliminară comunică cererile şi excepţiile formulate de către inculpat ori excepţiile ridicate din oficiu parchetului, care poate răspunde în scris, în termen de 10 zile de la comunicare” - astfel încât, instanţa reţine că acestea reglementează măsuri premergătoare, soluţiile în procedura camerei preliminare şi în faţa judecăţii cu privire la administrarea probelor.

II. Dispoziţiile art. 39 alin. (1) N.C.P. prevăd: „În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa (…).”

Aprecierea şi aplicarea dispoziţiilor art. 39 N.C.P. de către instanţă intervine la momentul stabilirii legii penale mai favorabile - C. pen. 1969 sau N.C.P.; astfel încât, la momentul invocării acestei excepţii, s-a arătat că, cercetarea judecătorească nu era finalizată şi chiar dacă instanţa ar fi reţinut ca fiind mai favorabile dispoziţiile N.C.P. în cazul inculpatului A., aplicarea dispoziţiilor art. 39 lit. b), c) este dată de legiuitor şi este obligatorie pentru instanţă, însă nu ar încălca prevederile constituţionale stipulate, respectiv art. 23 alin. (2) Constituţia României.

Pe cale de consecinţă, instanţa a apreciat că cele două excepţii de neconstituţionalitate nu sunt întemeiate, însă, având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 (modificată) a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 374 alin. (7) teza a II a C. proc. pen. şi ale art. 39 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen. şi s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale a României.

A fost înaintată o copie a hotărârii instanţei de sesizare, cuprinzând motivarea și susținerile autorului excepţiilor, precum şi opinia instanţei.

B. Cu privire la nulitățile absolute invocate de inculpatul A. prin avocat ales, însușite de coinculpații persoane juridice, instanța a reținut următoarele:

Analizând încheierea de ședință dată de Curtea de Apel Bacău la 19 septembrie 2013 și raportat la dispozițiile art. 280 alin. (1), (2) C. proc. pen. și ale Legii nr. 508/2004, dispozițiile Hotărârii nr. 344 din 20 august 2015 a Consiliului Superior al Magistraturii, instanța a constatat:

Dispozițiile art. 280 alin. (1), (2) C. proc. pen. prevăd:

„(1)Încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrage nulitatea actului în condiţiile prevăzute expres de prezentul cod.

(2) Actele îndeplinite ulterior actului care a fost declarat nul sunt la rândul lor lovite de nulitate, atunci când există o legătură directă între acestea şi actul declarat nul.”

Dispozițiile 281 alin. (1) C. proc. pen. prevăd:

”(1) Determină întotdeauna aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor privind:

a)compunerea completului de judecată;

b) competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor judecătoreşti, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente;

c) publicitatea şedinţei de judecată;

d) participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;

e) prezenţa suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;

f) asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum şi a celorlalte părţi, atunci când asistenţa este obligatorie.”

S-a apreciat că incidența dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. nu este aplicabilă în cauză, întrucât dezbaterile în cadrul ședinței de judecată din 19 septembrie 2013 au avut loc în prezența ”procurorului”.

De asemenea, s-a reţinut că procurorul Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău, domnul X.X.X. și-a exercitat atribuțiile de serviciu raportat la competența stabilită prin dispozițiile art. 56 C. proc. pen.; nu s-a regăsit în niciuna dintre situațiile de incompatibilitate prevăzute de art. 64 C. proc. pen. Dispozițiile art. 2 din Legea nr. 508/2004 (modificată prin O.U.G. nr. 131 din 21 decembrie 2006) prevăd la alin. (3) că ”procurorii parchetelor de pe lângă instanţele competente participă la judecarea oricărei cereri adresate instanţelor de judecată în cauzele de competenţa direcţiei, precum şi la judecarea în fond şi în căile de atac, în cauzele în care Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a sesizat instanţele de judecată, punând concluzii şi exercitând căile legale de atac, cu excepţia cazurilor în care procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism încunoştinţează parchetul de pe lângă instanţa competentă şi instanţa că vor participa în mod direct.”

Judecătorul instanţei de fond a apreciat că existența cazului de nulitate absolută invocată ar fi existat dacă ”dezbaterile din ședința publică din 19 septembrie 2013” ar fi avut loc fără participarea procurorului, iar din interpretarea și aplicarea dispozițiilor alin. (3) art. 2 Legea nr. 508/2004 rezultă fără echivoc legalitatea participării și punerii concluziilor de către domnul procuror X.X.X. în cadrul ședinței de judecată din 19 septembrie 2013 a Curții de Apel Bacău.

Cu privire la nulitatea actelor de urmărire penală efectuate de ofițerii de poliție ce ”nu ar fi avut avizul de numire al Ministerului Administrației și Internelor și al procurorului general”, instanța a reținut, ca fiind, nefondată susținerea.

Din analiza actelor și adreselor emise de Ministerul Administrației și Internelor și de Cabinetul procurorului general al României a rezultat legalitatea desfășurării activității organelor de urmărire penală (respectiv ca ofițeri de poliție judiciară) în condițiile art. 55 alin. (4), (5), (6) C. proc. pen. (înscrisuri aflate în vol. 16 dosar instanță - Curtea de Apel Iași), iar ofițerul de poliție judiciară C. Adrian Ionuț și-a încetat activitatea ca ofițer de poliție judiciară abia în luna octombrie 2013, după emiterea rechizitoriului.

Cu privire la nulitatea actelor de urmărire penală efectuate de specialiștii Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău, respectiv expertiza financiar-contabil, instanța a reținut că numiții V.V.V. și U.U.U. au desfășurat activități în conformitate cu dispozițiile art. 55 alin. (4) C. proc. pen., respectiv:

- în vol. I de urmărire penală, fila 80 și urm. se află ordonanța procurorului Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău de efectuare a constatării tehnico - științifice economico-financiară, de către specialistul V.V.V.; în vol. 34 urmărire penală, fila 405 și urm. se află ordonanța din 23 aprilie 2013 de efectuare a constatării tehnico - științifice de către specialiștii V.V.V. și U.U.U. din cadrul structurii centrale Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism București.

În raport cu ordonanțele procurorului Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău s-a constatat legalitatea actelor de urmărire penală (raportul de constatare tehnico - științifică din 15 mai 2013) efectuate de specialiștii desemnați V.V.V. și U.U.U. (specialiști în cadrul Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Structura Centrală conform legitimației de serviciu și în baza Legii nr. 508/2004), și astfel nu s-a justificat administrarea probei cu relațiile solicitate de inculpați la Ministerul Economiei și Finanțelor.

Cu privire la nulitatea absolută a actelor de urmărire penală și a rechizitoriului invocată de inculpatele persoane juridice SC J. SA și SC I. SRL (vol. 17 dosar instanță, la 1 iulie 2015) instanța a reținut că s-a susținut:

- încălcarea drepturilor procesuale, prin faptul că în aceeași zi s-au luat declarațiile de învinuit, apoi i s-a adus la cunoștință învinuirea; inculpatele persoane juridice nu au fost asistate de avocat sau reprezentant legal și totodată li s-a prezentat materialul de urmărire penală; s-a mai susținut nulitatea ordonanței procurorului de instituire a măsurii asiguratorii a sechestrului (ordonanța procurorului din 23 aprilie 2013).

Analizând actele de urmărire penală instanța a constatat, însă, că susținerile nu sunt întemeiate:

- prin rezoluția procurorului nr. 52 din 22 aprilie 2013 (Dosar nr. x/D/P/2011) s-a dispus începerea urmăririi penale față de persoanele juridice SC J. SA și SC I. SRL Bacău pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă, delapidare, spălare de bani;

- prin procesul - verbal din 23 aprilie 2013 i s-a adus la cunoștință învinuirea reprezentantului legal - administrator Z.Z.Z., al SC I. SRL Bacău și i s-a luat declarație ca învinuit acestui reprezentant legal (fila 34 dosar urmărire penală); prin ordonanța procurorului 22 aprilie 2013 s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra SC J. SA Bacău și SC I. SRL Bacău;

- prin procesul - verbal din 10 iulie 2013 (vol. 14 fila 514 dosar urmărire penală) i s-a adus din nou la cunoștință învinuirea reprezentantului legal al SC I. SRL Bacău - administratoarei Z.Z.Z., în prezența unui avocat. Susținerea nulității acestui act de urmărire penală prin faptul că, avocatul prezent era avocat ales al inculpatului A. - s-a apreciat că nu are relevanță și nu reprezintă un act de nulitate absolută (nici de încălcare a vreunui drept procesual);dimpotrivă asistența juridică obligatorie a inculpatei persoană juridică SC I. SRL a fost asigurată; s-a procedat ulterior la luarea unei alte declarații reprezentantului legal (care nu a solicitat să dea declarații) în prezența unui avocat și apoi i s-a prezentat materialul de urmărire penală inculpatei SC I. SRL.

Față de persoana juridică SC J. SA, procurorul a dispus prezentarea învinuirii reprezentantului legal (D.D. - conform relațiilor Oficiului Român al Comerțului Bacău) în prezența avocatului ales al inculpatului A.; apoi s-au luat declarațiile și i s-a prezentat materialul de urmărire penală.

Și față de inculpatele persoane juridice, s-a apreciat că procurorul a respectat drepturile și garanțiile procesuale, neexistând nicio vătămare dovedită (raportat la dispozițiile art. 24 din Constituția României, art. 6 alin. (5) și art. 79 alin. (2) C. proc. pen.).

Cu privire la aspectul invocat privind calitatea reprezentantului legal (la acel moment - 10 iulie 2013) al SC J. SA Bacău, numitul D.D. - conform fișei Oficiului Român al Comerțului figura ca reprezentant legal, astfel încât s-a reţinut că nu există vreo nulitate absolută la 10 iulie 2013.

Cu privire la aspectul invocat de inculpatul A., respectiv faptul că după prezentarea materialului de urmărire penală s-au mai efectuat de către procuror alte acte procedurale și ar fi trebuit prezentat din nou materialul de urmărire penală, instanța a constatat nedovedită susținerea și a respins-o (din actele de urmărire penală vol. 40 filele 520 și urm., rezultând clar că ultima prezentare a materialului de urmărire penală față de inculpatul A. s-a realizat la 15 iulie 2013 (fila 528) după luarea declarațiilor persoanelor juridice) și nu la data la care a susținut inculpatul A.

De altfel, nulitatea actelor de urmărire penală, invocată de inculpați s-a referit la alți polițiști și la calitatea de ofițeri de poliție judiciară, însă aspectele invocate nu s-au confirmat pentru argumentele deja expuse.

Cu privire la solicitarea apărării inculpatului A. de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale - instanța a reținut, ca fiind, inadmisibilă cererea, precum și faptul că instanța - Curtea de Apel Bacău s-a pronunțat pe aceeași cerere.

Aspectele invocate în susținerea cererii s-au referit la procedura camerei preliminare (art. 346 C. proc. pen. - soluțiile judecătorului de cameră preliminară), ori instanța Curții de Apel Iași a statuat încă de la primul termen de judecată cadrul procedural al judecății - respectiv dispozițiile art. 7 din Legea nr. 255/2013 (încheierea de ședință din 25 februarie 2014 - vol. I al Curții de Apel Iași, fila 4).

De asemenea, dispozițiile art. 394 C. proc. pen. în referire la art. 396 C. proc. pen. prevăd expres și limitativ soluțiile ce pot fi pronunțate de instanța de judecată; iar instituția restituirii cauzei la procuror în faza de judecată (a cercetării judecătorești - în speță) nu mai este prevăzută de noul C. proc. pen.;dimpotrivă, cele două faze procesuale (camera preliminară și judecată) și soluțiile ce pot fi pronunțate fiind distincte și expres statuate.

În ceea ce privește calitatea procesuală a SC R. SRL (contestată prin apărările și susținerile inculpatului A.) instanța a constatat că rechizitoriul a argumentat,iar instanța în expunerea motivelor cu privire la reținerea infracțiunilor în sarcina inculpaților și a răspunderii penale - a argumentat calitatea de parte responsabilă civilmente și cea de parte civilă a SC R. SA.

Cu privire la cererea de constatare a inadmisibilității acțiunii civile promovate de SC B. SRL - instanța a constatat neîntemeiată cererea și a respins-o.

Analizând acțiunea civilă promovată de SC A.A. SA în termen legal, până la citirea actului de sesizare, instanța a constatat admisibilitatea acțiunii civile formulate de partea civilă SC B. SRL (raportat la dispozițiile art. 20 C. proc. pen.) și a analizat-o asupra temeiniciei raportat la înscrisurile depuse și la răspunderea penală stabilită în sarcina inculpaților.

De asemenea, s-a arătat că din înscrisurile depuse în cursul cercetării judecătorești (vol. 16 Curtea de Apel Iași fila 157, din 10 iunie 2015) se reține că partea civilă SC A.A. SA a cesionat debitul inculpatului A. - contract credit către partea civilă SC B. SRL, care s-a constituit parte civilă cu suma, reprezentând contravaloarea contractului de credit (contract de cesiune creanță din 21 august 2014 prin care au fost cesionate toate drepturile și garanțiile accesorii acesteia și prin care SC B. SRL s-a subrogat în drepturile SC A.A. SA).

Având în vedere incidența dispozițiilor art. 20 alin. (7) teza a II-a C. proc. pen., instanța a constatat că acțiunea civilă poate fi disjunsă, însă acțiunea civilă a fost analizată și soluționată raportat la probatoriile administrate și s-a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. (7) teza I-a C. proc. pen. (când acțiunea civilă nu poate fi exercitată în procesul penal pentru ca instanța să poată reține inadmisibilitatea acesteia).

Cu privire la soluționarea fondului cauzei, instanța a analizat următoarele probe:

- cele evidențiate în cursul urmăririi penale și expuse în vol. nr. 1 - 41 și cele administrate în cauză în fața instanței de judecată, anume:

Au fost audiați inculpații (vol. I Curtea de Apel Bacău, fila 36 - declarația inculpatei C. din 12 noiembrie 2013; fila 74 - declarația inculpatului A. din 26 noiembrie 2013; declarația inculpatului G. - fila 118 din 10 decembrie 2013; declarația inculpatului G. - fila 120 din 10 decembrie 2013).

Înscrisurile depuse de inculpați (la Curtea de Apel Bacău: vol. I - de către inculpata E. - fila 142, inculpatul D. - fila 150 declarație, înscris medical, cereri fila 73 din 26 noiembrie 2013 - vol. I al Curții de Apel Bacău, la Curtea de Apel Iași: vol. 4 și vol. 6, fila 23 și urm. - înscrisuri originale depuse de inculpatul G. pentru efectuarea expertizei grafologice), față de care s-a dispus restituirea către inculpatul G. prin prezenta sentința penală, filele 115 și urm.; vol. 16 Curtea de Apel Iași înscrisuri opisate depuse de inculpatul A.; vol. 14 - înscrisuri depuse de inculpatul G., cereri de probatorii; cereri depuse de inculpatul A. pentru administrarea de noi probe - fila 120 și urm., cereri depuse prin avocat ales; vol. 17 - expertiza tehnică extrajudiciară depusă de inculpatul A.; înscrisuri depuse de inculpatul A. (vol. 13, vol. 7, vol. 8, vol. 12, vol. 9, vol. 10, vol. 11, vol. 15 - instanța Curții de Apel Iași) și un număr de 34 de volume, reprezentând înscrisurile depuse de inculpatul A. și neopisate - pentru care s-a întocmit procesul - verbal la data depunerii - 30 iulie 2015 (vol. 17 fila 193 verso); înscrisuri depuse de Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău, respectiv Rechizitoriul nr. x/D/2010 privind pe A. (vol. III al Curții de Apel Iași) și Rechizitoriul nr. x/P/2013 (vol. I a Curții de Apel Iași).

Înscrisurile depuse de părțile civile și precizările referitoare la pretențiile civile - fila 168 vol. I Curtea de Apel Bacău, relații privind citarea N. București,cerere-precizări constituire parte civilă, Y. București (fila 165 vol. 2 Curtea de Apel Bacău), fila 128 SC A.A. SA vol. 2 Curtea de Apel Bacău; Curtea de Apel Iași - vol. 16, fila 67 - parte civilă SC K. SA, adresele părților civile SC U. SA, SC Y. SA, SC B. SRL; precizările cu privire la achitarea debitului și a pretențiilor civile în cauză (anexându-se chitanțe), respectiv:

în vol. 4 (IV) - partea civilă SC L. SRL fila 163 și fila 164 - M. Focșani; vol. 2 (II) raport de investigație din 2013 al SC R. SRL depus de SC A.A. SA (care însă nu a fost avut în vedere la probele expuse de rechizitoriu); relații Oficiul Român al Comerțului privind inculpatele persoane juridice SC J. SA și SC I. SRL Bacău (fila 172 și urm. vol. 1 Curtea de Apel Bacău); sentința penală nr. 101 din 04 octombrie 2013 Curtea de Apel Bacău privind condamnarea inculpatei P. (fila 54, urm. vol. II Curtea de Apel Bacău) și Decizia penală nr. 570/2015 a Curții de Apel Bacău (vol. 17, fila 20); vol. 6 (VI) și vol. 20 (XX) Curtea de Apel Iași - fișe cazier judiciar și fiscal a inculpaților; precizări SC A.A.

SA (vol. 16 pag. 157/10 iunie 2015) privind cesionarea debitului către SC B. SRL și anexele corespunzătoare și cererea de introducere în cauză ca parte civilă (fila 222); acte depuse de SC B. SRL; declarațiile martorilor din lucrări date în fața instanței Curții de Apel Iași - vol. 4 fila 127 - declarațiile martorului Y.Y.Y., fila 147 - A.A.A.A., fila 142 - B.B.B.B., filele 130 - 144 - C.C.C.C., D.D.D.D. - fila 141, filele 136, 151 E.E.E.E., fila 140 - F.F.F.F., fila 145 - G.G.G.G., fila 148 - H.H.H.H., fila 150 - Y.Y.Y.; vol. 2 (II) fila 36 - I.I.I.I., fila 123 - J.J.J.J., fila 127 - K.K.K.K., fila 131 - G.G.G., fila 135 - L.L.L.L., fila 142 - M.M.M.M., fila 145 - N.N.N.N.; vol. 3 (III) - fila 35 urm. - O.O.O.O., P.P.P.P., R.R.R.R., S.S.S.S., T.T.T.T.; vol. 6 (VI) fila 159 și urm. - declarațiile martorilor U.U.U.U., I.I., Y.Y., V.V.V.V., X.X.X.X., vol. 16 - declarațiile martorilor Y.Y.Y.Y. - fila 169, declarațiile inculpatei P. - fila 168; vol. 5 - declarațiile martorului B.B.B. fila 140, A.A.A.A.A. - fila 142, B.B.B.B.B. - fila 143, C.C.C.C.C. - fila 144, D.D.D.D.D. - fila 145, E.E.E.E.E. - fila 146, F.F.F.F.F. - fila 147; vol. 4 - declarațiile martorilor din lucrări aflate la filele 136-151; vol. 6 - declarațiile martorilor din lucrări de la filele 158-167.

Prin încheierea de ședință din 21 martie 2014 a Curții de Apel Iași s-a dispus administrarea probelor solicitate și deja admise: martorii din lucrări și înscrisurile solicitate.

Prin încheierea de ședință din 02 aprilie 2014 a Curții de Apel Iași - s-a pus în discuția părților aplicarea legii penale mai favorabile în baza dispozițiilor art. 5 N.C.P., solicitându-se părților să facă precizări la dezbaterile pe fond a cauzei și, prin încheierea de ședință din 04 aprilie 2014 a Curții de Apel Iași s-a respins proba cu expertiza contabilă financiară solicitată în scris de inculpații A., C., SC I. SRL, SC J. SA Bacău, reținând că în cursul urmăririi penale au fost efectuate expertize contabile financiare și note de constatare financiar contabile.

În vol. III al Curții de Apel Iași - prin încheierea de ședință din 04 august 2014 s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei C. cu măsura preventivă a controlului judiciar; prin încheierea de ședință din 11 martie 2015 (vol. 6) a Curții de Apel Iași s-a constatat imposibilitatea efectuării expertizei grafologice a semnăturii solicitate de inculpatul H. și s-a respins proba.

În vol. I al Curții de Apel Iași - prin încheierea din 25 februarie 2014 s-a dispus continuarea cercetării judecătorești începută la Curtea de Apel Bacău; s-a luat act de constituirea părților civile, pretenții solicitate până la citirea actului de sesizare la Curtea de Apel Bacău, de către părțile civile citate în actul de sesizare și s-au pus în discuție probele solicitate la Curtea de Apel Bacău - expertiza contabilă, grafologică, martori, s-a dispus citarea inculpatului D. prin scrisoare recomandată la domiciliul indicat personal la Curtea de Apel Bacău, a inculpatului F. cu mandat de aducere, citarea persoanelor juridice inculpate prin reprezentant legal, au fost depuse note de probe de către inculpați, act medical de către inculpatul G. privind starea de sănătate a copilului său.

În vol. XIV al Curții de Apel Iași - încheierea din 22 mai 2015 a Curții de Apel Iași s-au dispus relații la Ministerul Administrației și Internelor, s-a respins proba cu efectuarea unei percheziții informatice solicitată de inculpatul G.; s-a respins, ca inadmisibilă, sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene solicitată de inculpatul A.;s-a prorogat pronunțarea asupra excepțiilor nulității actului de sesizare și a excepțiilor de neconstituționalitate - la termenul dezbaterii pe fond a cauzei.

În vol. XVI al Curții de Apel Iași - fila 68 și urm. - adrese ale Ministerului Administrației și Internelor și anexe cu caracter nesecret privind fișa de personal a ofițerilor de poliție judiciară, adrese emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Cabinetul procurorului general, privind numirea în structurile poliției judiciare a numiților G.G.G.G.G., H.H.H.H.H., I.I.I.I.I. (eliberat din poliția judiciară la 28 octombrie 2013), J.J.J.J.J., K.K.K.K.K., L.L.L.L.L., M.M.M.M.M. și N.N.N.N.N.; adresele Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu avizele procurorului general de numire a ofițerilor de poliție judiciară și anexele corespunzătoare.

În vol. XVI al Curții de Apel Iași - inculpatul A. a formulat cereri de reunire a cauzelor (aflate pe rolul Tribunalului Bacău) și cereri privind avizul specialiștilor V.V.V. și U.U.U. (fila 172).

În volumele Curții de Apel Iași nr. VII, VIII, IX, X, XI, XII, XIII, XV, XVIII, XIX se regăsesc înscrisuri depuse de inculpatul A. în instanță.

În vol. Curții de Apel Iași nr. V se regăsesc adresele părților civile SC K. SA - fila 58 de achitare a prejudiciului; sentința civilă nr. 3109 din 20 martie 2014 a Tribunalului București - secția civilă privind lichidatorul SC R. SA, fila 98 - adresa părții civile SC L. SRL de achitare a prejudiciului; cereri de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene formulate de inculpata persoană juridică SC J. SA - asupra cărora s-a pronunțat instanța; declarații ale martorilor din lucrări filele 140-147.

În vol. nr. XVII al Curții de Apel Iași se regăsesc cererile și excepțiile invocate de inculpatele persoane juridice SC J. SA și SC I. SRL (fila 8), cereri formulate de inculpatul A. asupra cărora s-a pronunțat instanța;declarații de abținere formulate de președintele completului de judecată, cereri de recuzare a judecătorului și procurorului - formulate de inculpatul A. și inculpata persoană juridică; cereri-excepții de nulitate absolute a încheierilor de ședință din 6 mai, 15 și 24 iunie 2015 ale Curții de Apel Iași asupra cărora s-a pronunțat instanța (prin încheierea de ședință din 3 august 2015); Rechizitoriul nr. x/P/2012, raportul depus de inculpatul A. de expertiză tehnică extrajudiciară filele 256-341M; cereri de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene formulate de inculpatul A.

În vol. nr. IV al Curții de Apel Iași - declarații ale martorilor din lucrări filele 127-151, cererile părților civile Colegiul Tehnic Focșani, SC L. SRL, cereri conexare dosare ale inculpatului A. aflate pe rolul Tribunalului Bacău.

În vol. nr. VI al Curții de Apel Iași - înscrisuri depuse de inculpatul H., declarații martori lucrări (filele 157-167).

În vol. XX al Curţii de Apel Iaşi s-au depus următoarele: cererea formulată de inculpatul A. de suspendare a soluţionării cauzei - depusă la termenul din 4 septembrie 2015; Ordonanţa nr. 281/II/1/2015 a Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Iaşi prin care s-a soluţionat cererea de recuzare a procurorului de şedinţă; cererea formulată de inculpatul A. prin care a solicitat efectuarea unei comisii rogatorii pentru audierea inculpatului D. şi pronunţarea prin încheiere, separată, asupra excepţiilor de neconstituţionalitate invocate la termenul din 24 iunie 2015, o altă cerere prin care a solicitat valorificarea bunurilor sechestrate, o serie cereri prin care solicită administrarea de probe, o ofertă de mediere şi înscrisuri în anexă - toate depuse la dosar la termenul din 10 septembrie 2015; declaraţia inculpatului A. dată în faţa instanţei la termenul din 10 septembrie 2015; declaraţia inculpatului G. dată în faţa instanţei la termenul din 10 septembrie 2015.

Prin serviciul de registratură la data de 24 septembrie 2015 avocat O.O.O.O.O. a depus la dosar cerere de reziliere a contractului de asistenţă juridică încheiat cu inculpata persoană juridică SC I. SRL.

La termenul din 25 septembrie 2015 inculpatul A. a solicitat să facă completări la declaraţia din 10 septembrie 2015, regăsindu-se în acest sens o completare a declaraţiei acestuia. Tot la acest termen s-au mai depus la dosar de către inculpatul A. prin apărătorii aleşi cerere prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor şi o serie de înscrisuri în susţinerea concluziilor formulate de fondul cauzei.

Avocat P.P.P.P.P. în calitate de apărător ales pentru inculpaţii A. şi C. a depus la dosar note de concluzii scrise. S-au mai depus note de concluzii scrise, la acest termen, de către inculpaţii F. şi G., prin apărători.

În termenul de pronunţare s-au solicitat şi s-au depus la dosar certificate de cazier judiciar, atât pentru inculpaţii persoane fizice, cât şi pentru inculpaţii persoane juridice. Tot în termenul de pronunţare s-au depus la dosar note de concluzii scrise formulate de inculpaţii A. prin apărătorii aleşi, SC J. SA prin administrator şi SC I. SRL SA şi alte înscrisuri depuse de inculpatul A.

Instanța Curții de Apel Iași a administrat nemijlocit probe raportat la art. 97 C. proc. pen. și în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. (2) C. proc. pen. și au fost apreciate raportat la dispozițiile art. 103 C. proc. pen., expuse mai sus și anume: înscrisuri (privind latura civilă a cauzei) emise de părțile civile, înscrisuri și cereri depuse de inculpați și privind latura civilă și penală a cauzei, adrese ale Ministerului Administrației și Internelor, adrese Parchetul General, înscrisuri în circumstanțiere, caziere inculpați; audierea tuturor martorilor din lucrări (cu excepția audierii nemijlocite a martorilor din lucrări R.R.R.R.R., S.S.S.S.S., F.F.F., T.T.T.T.T. și U.U.U.U.U.), față de care a fost constatată imposibilitatea audierii nemijlocite, iar cu ocazia dezbaterilor pe fond, au fost interpelate părțile cu privire la citirea declaraților acestora, s-a luat act de faptul că nu se contestată declarațiile acestora - s-a reţinut că sunt incidente dispozițiile art. 374 alin. (7) C. proc. pen. și nu s-a mai dat citire declarațiilor; declarațiile inculpaților A., G., probe ce au fost coroborate cu probele administrate la Curtea de Apel Bacău (înscrisuri, adrese părțile civile, declarațiile inculpaților A., G., C., E., P., H., persoanele juridice inculpate SC J. SA și SC I. SRL prin reprezentanți legali care nu au dat declarații).

În continuare, s-a menţionat că situația de fapt reținută de instanța de fond este următoarea:

Înfiinţarea societăţii SC I. SRL s-a realizat în anul 2009, asociaţi fiind inculpații A. şi soţia acestuia Z.Z.Z.. Ulterior, inculpatul A. s-a retras din asociere, iar în anul 2010, deoarece societatea nu avea un patrimoniu vast, s-a procedat la transferul unor bunuri din patrimoniul societăţii, după comiterea activităţilor infracţionale din prezenta cauză, prin divizarea SC J. SA - pe baza unor hotărâri Adunării Generale a Acționarilor, proiecte de divizare, ,,întocmite” de numitele Z.Z.Z. şi G.G.G. (care au recunoscut faptul că acest lucru s-a realizat sub coordonarea inculpatului A. şi a inculpatei C.).

Scopul divizării SC J. SA a fost unul cert, respectiv transferul aparent legal al unor active importante către SC I. SRL şi deţinerea lor în cadrul unei societăţi comerciale ce nu era implicată în activităţi infracţionale, astfel încât inculpatul A. să poată deţine o parte importantă a bunurilor pe care le obţinuse prin activităţi infracţionale într-o societate considerată,,curată,, şi să nu existe riscul instituirii unor măsuri asiguratorii din partea organelor fiscale sau de urmărire penală referitor la acestea.

O altă parte a activelor SC R. SA au fost utilizate ilicit în cadrul SC C.C. SRL, societate care a realizat venituri importante din această activitate şi care a fost înfiinţată la 30 septembrie 2009, de inculpatul A. (prin intermediul inculpatului G.).

SC C.C. SRL a fost înfiinţată de inculpatul A. prin intermediul inculpatul G. (care a recunoscut în declarațiile date la urmărire penală și instanță faptul că a figurat în mod formal ca fondator și asociat majoritar şi administrator al acestei societăţi).

Din actele de urmărire penală,cuprinsul Rechizitoriului nr. x/D/P/2011 și considerentele Deciziei nr. 53/A/2014 a Înaltei Curte de Casație și Justiție au rezultat aspecte ce atestă caracterul organizat al activității infracționale desfășurate de inculpatul A. și ceilalți coinculpați.

Astfel, spre sfârşitul anului 2008 şi începutul anului 2009, administratorul V.V.V.V.V. a hotărât să înstrăineze SC F.F. SRL Bacău.

Intenţia de înstrăinare a societăţii a fost comunicată numitului S.S.S. şi inculpatului F., care, la rândul lor, făceau parte din anturajul inculpatului A. şi inculpatei C.

Conform martorilor audiaţi în prezenta cauză, inculpatul F. era o persoană care căuta, la solicitarea unor administratori de societăţi comerciale cu probleme (datorii sau implicate în activităţi infracţionale), persoane dispuse să preia aceste societăţi, în fapt aceștia exercitându-şi în continuare controlul asupra societăţilor menţionate - prin intermediul acestor aşa zişi administratori - persoane ce îi erau apropiate (este cazul inculpatei P. sau a martorului Pătraşcu Dumitru Alexandru).

Dobândind, astfel, controlul asupra unor societăţi tip,,fantomă,, (ce nu funcţionau la sediul declarat, nu depuneau declaraţii obligatorii), inculpatul F., prin intermediul şi cu complicitatea inculpatei P. (persoană din anturaj ce a primit împuternicire de a efectua operaţiuni bancare prin conturile societăţilor), elibera diferiţilor solicitanţi - administratori ai unor societăţi comerciale - facturi fiscale ce atestau operaţiuni comerciale fictive, cu scopul înregistrării de cheltuieli.

În aceste împrejurări, luând cunoştinţă de intenţia de înstrăinare a SC F.F. SRL. Bacău de către V.V.V.V.V., inculpatul F. a hotărât să preia această societate, dar prin intermediul unei persoane interpuse, în sensul, că a solicitat inculpatei P. să devină administrator al SC F.F. SRL. şi să desfăşoare activităţi infracţionale cu caracter evazionist.

Inculpata P. - persoana dispusă să desfăşoare, astfel de activităţi - era concubina fratelui vitreg al inculpatului F., care la rândul său a preluat, la solicitarea inculpatului alte două societăţi în acelaşi scop.

Aceste aspecte au fost expuse pentru a evidenția premisele activității infracționale desfășurate de inculpații F. și P. și, ulterior, participația în cadrul grupului infracțional al inculpaților A., C. și D.

Inculpata C. şi inculpatul A. - în calitate de administrator şi respectiv acţionar majoritar la diferite societăţi comerciale, desfăşurau activităţi infracţionale prin intermediul societăţilor pe care le controlau (în cauza de față fiind vorba de SC J. SA şi SC R. SA - devenită ulterior SC R. SA, SC I. SRL şi SC C.C. SRL Bacău), respectiv:

Inculpata C. - a fost administrator la societăţile la care A. era acţionar majoritar (cazul SC R. SA, SC J. SA - din prezenta cauză şi SC X.X.X.X.X. SRL Bacău, SC C.C. SRL Bacău, SC E.E. SA Tg. Ocna, SC Z.Z.Z.Z.Z. SRL, ş.a.).

Inculpatul G. - era ,,angajat” şi în acelaşi timp,,acţionar” la societăţi controlate de inculpatul A. şi la care administrator era inculpata C., acesta răspundea, în principal, de parcurile auto (utilaje şi autovehicule), aparţinând societăţilor la care ”patron” era inculpatul A. (situaţie constatată şi în cazul SC R. SA). Acelaşi inculpat a acceptat înfiinţarea şi preluarea calităţii de acţionar la societăţi comerciale controlate de A., la care administrator era și inculpata C. şi unde, ulterior, ,,s-a vândut” pachetul de acţiuni majoritar inculpatului A. (respectiv către SC C.C. SRL Bacău).

Din declarațiile inculpatului H. s-a reținut, faptul, că a devenit acţionar majoritar al SC C.C. SRL la solicitarea inculpatului A., care s-a ocupat efectiv de înfiinţarea societăţii şi a contribuit în totalitate cu sumele necesare constituirii patrimoniului acesteia, fiind în fapt persoana care controla activitatea societăţii, întrucât inculpatul A. nu putea fi fondator al unei societăţi comerciale fiind condamnat anterior, având interdicţie legală în acest sens - prevăzută de Legea nr. 31/1990.

Din declarațiile martorului G.G. a rezultat că acesta a desfăşurat servicii de audit/cenzor la societăţi controlate de inculpatul A. (ex. SC J. SA şi SC R. SA )şi implicate în activitatea infracţională şi că a întocmit diferite documente (unele cu caracter fictiv) pentru inducerea în eroare a creditorilor SC R. SA şi a instanţelor de judecată.

Acesta a fost desemnat auditor de inculpata C. la SC R. SA prin hotărâre Adunării Generale a Acționarilor în perioada imediat anterioară înstrăinării societăţii către inculpatul D., calitate pe care acesta şi-a păstrat-o şi după acest moment, deşi a declarat că nu l-a văzut pe noul administrator, întocmind în schimb documente conţinând date necorespunzătoare adevărului utilizate în faţa instanţelor de judecată. Calitatea de auditor şi-a păstrat-o până la preluarea (în anul 2011) de către numitul Y.Y. (care a devenit auditor tot la solicitarea inculpaţilor A. şi C. şi nu a numitului D.).

De asemenea, martorul G.G. a indicat faptul că documentele ce conţineau date necorespunzătoare adevărului pe care le-a întocmit şi prezentat instanţei (oferte concordat, tabele creanţe, ş.a.) au fost realizate pe baza unor înscrisuri prezentate de inculpata C., de a căror caracter nereal/incomplet însă nu a ştiut. Acesta a mai indicat faptul că inculpata era cea care întocmea înscrisuri în numele SC R. SA pe care le ştampila şi semna, utilizând calculatorul pe care avea programul de contabilitate.

Martorul Y.Y. - expert contabil, auditor şi angajat pe linia protecţiei muncii la SC R. SA şi alte societăţi controlate de inculpatul A. şi C. a declarat că a întocmit, la solicitarea celor doi, şi documente false în numele SC R. SRL (fostă SC R. SA) - bilanţuri contabile, planuri de reorganizare, balanţe, cereri, ş.a.

Din actele dosarului s-a mai reținut că:

Inculpatul A. a fost acţionar majoritar la un grup de societăţi comerciale (ex. SC R. SA, SC E.E. SA, SC Z.Z.Z.Z.Z. SRL, SC C.C. SRL, SC X.X.X.X.X. SRL, ş.a.) unde desfăşura activităţi infracţionale beneficiind de sprijinul unor angajaţi/colaboratori de încredere.

În principal, activitatea infracţională a inculpatului A. şi a inculpatei C., a fost bazată pe controlarea mai multor societăţi comerciale, societăţi între care se înregistrau operaţiuni comerciale fictive sau operaţiuni prin care se realiza o diminuare a patrimoniului unora în favoarea altora.

Unele dintre aceste societăţi au fost folosite la desfăşurarea de activităţi infracţionale în domeniul economico-financiar (în cazul de faţă SC R. SA) iar ulterior, după ce inculpatul A. şi-a realizat scopul infracţional - prejudicierea bugetului de stat prin înregistrarea de operaţiuni comerciale fictive, sustragerea unor active şi redirecţionarea lor prin mijloace aparent legale către alte societăţi pe care le controla şi după prejudicierea partenerilor de afaceri şi creditori - acestea au fost înstrăinate/dizolvate.

Astfel, societăţile au declarat ”pierdută” evidenţa contabilă şi au fost radiate sau înstrăinate cu datorii însemnate în frauda creditorilor(în special unităţi bancare - instituţii credit şi Statul Român reprezentat de O. sau Garda Financiară).

Ulterior inculpatul A. a dobândit controlul unor noi societăţi (prin cumpărarea de acţiuni direct sau prin persoane interpuse), supuse ulterior aceloraşi procedee în condiţiile în care acestea deţineau importante active și s-a realizat, astfel, un transfer al activelor unor societăţi.

Cunoscând faptul că datoriile unei societăţi pe care o controlează nu vor mai fi achitate (societatea urmând a fi radiată/înstrăinată sau adusă în insolvenţă), inculpaţii A. şi C. au mărit prin orice mijloace pasivul societăţii (prin operaţiuni comerciale păguboase, contractarea unor credite, neplata datoriilor scadente), au transferat activul sau veniturile realizate la alte societăţi pe care le controlau prin mijloace aparent legale, iar în final au înstrăinat societatea către cetăţeni străini care au preluat,,pasivul” sau au declarat insolvenţa/sau au solicitat radierea acestei societăți.

Spre exemplificare probatorie a situației expuse, din cadrul SC R. SA, în perioada 2008 - 2010, inculpaţii A. şi C.,,au transferat”, active importante către SC J. SA, prin comiterea unor infracţiuni, iar ulterior aceste active au ajuns, în 2010, în patrimoniul altor societăţi controlate de inculpaţi (SC I. SRL şi SC E.E. SA ), SC R. SA fiind înstrăinată, aşa cum s-a mai arătat, cu datorii însemnate inculpatului D.; apoi inculpatul A. a înfiinţat, cu ajutorul inculpatului G., SC C.C. SRL (în 30 septembrie 2009), societate în care inculpatului G. a figurat ca asociat unic (până la 12 iulie 2012- când,,s-a retras,, şi l-a înlocuit A.) şi administrator(până în 04 ianuarie 2011- când ,,a desemnat-o” pe C.).

De asemenea, în perioada februarie 2010 -2013, activele sustrase de inculpaţi din patrimoniul societăţii în anul 2009, au fost utilizate de SC C.C. SRL (societate înfiinţată la 01 noiembrie 2009). Prin modalitățile de acceptare a înfiinţării societăţii şi deţinerea calităţii de administrator, inculpatul G. l-a sprijinit pe inculpatul A. în privinţa inducerii în eroare a creditorilor şi în comiterea infracţiunilor de delapidare, spălare de bani, evaziune fiscală.

Din analiza actelor dosarului de urmărire penală, declarațiile martorilor din lucrări audiați nemijlocit și în cursul judecății (în special a martorilor F.F.F.F., P.P.P.P., Y.Y.), din aprecierea declarațiilor inculpaților G., E., instanța a putut reține că inculpatul A. a reușit, în perioada 2007-2009, prin controlarea SC R. SA Bacău - societate care ulterior avea un număr important de active (utilaje şi autovehicule, terenuri) şi care avea un rulaj însemnat, contractarea unor împrumuturi bancare importante din partea SC A.A. SA dar şi din partea altor creditori (bănci, societăţi de leasing).

De asemenea, prin SC R. SA s-a procedat la înstrăinarea unor imobile în municipiul Bacău obţinându-se venituri substanţiale (respectiv vânzarea unui teren către SC Y.Y.Y.Y.Y. SRL în octombrie 2007 - şi, din adresa Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bacău a rezultat că, societatea înstrăina terenuri către diferite societăţi).

Deși, inculpatul A. a susținut constant că nu a prejudiciat în niciun fel interesele societății, nu a indus în eroare și nici nu a înșelat creditorii - argumentând cu veniturile importante (care se regăsesc și rezultă aparent din actele privind conturile SC R. SA, reprezentând ”aporturi de capital” în conturile SC R. SA), din modalitățile descrise anterior a rezultat o situație contrară, anume că inculpatul A., prin intermediul persoanelor care le controla (inculpata C., G., ş.a.) şi cu ajutorul unor persoane cunoscute, a început să acţioneze în sens contrar intereselor SC R. SRL (devenită SC R. SRL), a creditorilor acesteia, în scopul intrării în insolvabilitate şi insolvenţă, respectiv a început să sustragă din activele dobândite şi să le transfere/orienteze, prin căi ilicite (acte de delapidare, evaziune fiscală, fals, şa.) sau aparent licite (simularea de operaţiuni comerciale) către alte societăţi controlate de acesta sau de persoane apropiate, ajungând ca aceasta să aibă o datorie de 19.789.719 lei (aproximativ 4,5 milioane de euro) conform relaţiilor obţinute din partea SC S. IPURL - administratorul judiciar - care a formulat plângere în prezenta cauză.

Analizând plângerile penale ale părților civile și actele depuse în susținere, precum și actele de urmărire penală efectuate în cauză, a rezultat că, începând cu anul 2008, SC R. SA a început să nu-și mai plătească datoriile către SC A.A. SA și nici către O.

A fost exemplificat procesul - verbal de la vol. 12, fila 143 dosar de urmărire penală, din care rezultă faptul că în mai 2009, SC R. SRL datora numai către O. Bacău suma de 720.536 lei, reprezentând datorii neachitate la termen, sumă care a tot crescut, şi a ajuns la 1.216.071 lei în anul 2012.(datorii preluate de O. Ilfov, ca urmare a schimbării sediului social). Inculpații A. și C. erau interesați să înstrăineze SC R. SRL, care avea în perioada 2006-2007 profituri modeste sau pierderi (conform situației financiare rezultate din adresa I.I.I. - Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor) și în această situație au solicitat acordarea de împrumuturi bancare (conform relațiilor de la SC A.A.A.A.A.A. SA, SC B.B. SA, SC A.A. SA).

Această situație de fapt a rezultat din probatoriu şi care a înlăturat susținerile inculpaților C. și A. ce referă la bonitatea societății SC R. SA, la faptul că SC A.A. SA a ofertat acordarea unui împrumut, ce a fost agreat de SC R. SA - care îndeplinea condițiile de acordare.

Tot spre exemplificare, au fost expuse următoarele:

1) În cazul împrumutului de la SC A.A. SA - Sucursala Bacău contractat în anul 2008 cu o valoare de 11.300.000 lei, sumele obţinute de SC R. SA au fost garantate prin garanţii reale (cu sumele ce urmau a intra în conturile societăţii deschise la SC A.A. SA), respectiv cu bilete la ordin emise de inculpatul A. sau instituirea unei ipoteci asupra unor active - autovehicule şi utilaje aparţinând societăţii.

Toate aceste garanţii (active) însă, se aflau în posesia inculpaţilor A. şi C. dar şi a unor apropiaţi ai acestora la data intervenţiei organelor de urmărire penală (martie 2013), deşi societatea era înstrăinată inculpatului D. din anul 2010 şi nu au putut fi identificate sau recuperate de creditorii SC R. SA, nici măcar prin intermediul administratorului judiciar al SC R. SA (fostă SC R. SA) desemnat de Tribunalul Bucureşti în dosarul de insolvenţă al societăţii; activele fiind utilizate pentru a aduce venituri altor societăţi ale inculpatului A.

2) De asemenea, pe lângă aceste credite la SC A.A. SA, inculpata C., din dispoziţia inculpatului A. a contractat şi alte împrumuturi pentru societate, achiziţionând în leasing autovehicule de la diverși creditori (SC U. SA, SC A.A.A.A.A.A. SA).

3) În cazul contractului de împrumut încheiat cu SC A.A. SA și a actelor adiționale (respectiv contract din 18 aprilie 2008 în valoare de 11.313.010 lei) apare ca și ”garant” pentru SC R. SA și Statul Român prin SC Y. SA, care a preluat aceleași garanții depuse la SC A.A. SA (bilet la ordin depus de către SC R. SA și girat de inculpatul A. - însă refuzat la plată pentru că inculpatul A. și C. nu aveau mandat, iar biletul la ordin nu conținea numărul de semnături necesare și inculpatul D. nu depusese specimen de semnătură în bancă ca nou administrator al societății).

Așa cum a rezultat din plângerea penală formulată de SC Y. SA și tabelul definitiv al creanțelor SC R. SA, Statul Român prin intermediul SC Y. SA a achitat, în final, suma de 6.781.800 lei către unitatea bancară pentru creditele contractate de SC R. SA şi neachitate ca urmare a insolvenţei şi insolvabilităţii provocate de inculpaţii A. şi C.

Tot cu privire la aspectele susținute de inculpatul A., Curtea a constatat că acestea nu sunt reale, întrucât obţinerea creditului de la SC A.A. SA a rezultat și s-a realizat prin reeşalonarea creditelor mai mici luate anterior (pe care, de asemenea, inculpaţii A. și C. nu le achitase), aceştia urmărind în fapt o prelungire a momentului în care creditorii vor constata insolvabilitatea societăţii şi vor trece la executare, oferindu-şi, astfel, timp să sustragă activele societăţii şi să găsească o persoană dispusă să preia pasivul societăţii.

S-a reţinut că, prin aceste modalități inculpații A. și C. urmăreau să-și însușească și să folosească activele şi garanţiile depuse de către SC R. SA (inclusiv cele de la încheierea contractelor de credit), inducerea în eroare a creditorilor cu privire la situaţia reală a societăţii, al păstrării respectiv al folosirii activelor/garanţiilor ce au fost scoase, astfel, din sfera de dispoziţie a creditorilor - cu consecinţa prejudicierii acestora; iar finalitatea activităţii infracţionale a fost aceea că inculpaţii controlau activele/garanţiile SC R. SA (devenită apoi SC R. SRL Ilfov). Creditorii îl căutau pe inculpatul D. și se judecau în diverse procese civile cu acesta (persoană ce a preluat formal SC R. SA) pentru recuperarea creanţelor şi activelor existente, iar Statul Român a achitat o sumă de aproximativ 68.000.000 lei din datoriile inculpaţilor la SC A.A. SA.

S-a mai reţinut că, utilizând activele SC R. SRL, inculpatul A. a obţinut venituri importante care au fost însă direcţionate în conturile SC C.C. SRL (administrator fiind inculpatul H.), neexistând, astfel, nicio posibilitate ca acestea să fie utilizate pentru acoperirea creanţelor creditorilor SC R. SA.

Din actele și documentele dosarului de urmărire penală, declarațiile martorilor a rezultat că inculpatul A. și C., împreună cu inculpatul G., ajutați de inculpatul F., P., D. au contribuit în mod organizat la transferul unor active din patrimoniu SC R. SA și preluarea de alte societăți SC R. SRL, ș.a. - controlate de inculpați, prin înregistrarea de operațiuni nereale/ori de operațiuni simulate - toate cu scopul de a acoperi activitățile infracționale prin acte/documente ce conțineau date necorespunzătoare realității.

Gruparea a fost constituită de inculpatul A., coordonată de acesta în mod direct sau prin intermediul inculpatei C. (care era în fapt persoana care punea în aplicare deciziile luate de acesta), în subordonarea acestora, aflându-se persoane, precum inculpatul G.; ulterior la grupare aderând sau fiind sprijinită de inculpații D. - refugiat irakian, F., P. - cu sprijinul cărora a fost posibilă realizarea activităţilor infracţionale.

Sprijinirea grupării a fost acordată şi de alte persoane precum G.G.G., Z.Z.Z. - care au acceptat semnarea unor documente, fără să cunoască semnificaţia sau efectele pe care le produc și față de care nu au rezultat și nu s-au reținut acte infracționale, precum și Y.Y., G.G.G.G., C.C.C. (ce au avut calitate de martori) - angajaţi ai inculpaţilor A. şi C. - care au întocmit diferite documente ce conţineau date necorespunzătoare adevărului în folosul membrilor grupării.

Cu privire la operațiunile desfășurate pe relația SC F.F. SRL Bacău - SC J. SA Bacău - SC R. SA Bacău a rezultat următoarea situație de fapt (constatată și prin sentința penală de condamnare a inculpatei P., respectiv sentința penală nr. 101 din 04 octombrie 2013 a Curții de Apel Bacău, definitivă prin Decizia nr. 53/A din 14 martie 2014 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția penală):

- SC F.F. SRL Bacău controlată iniţial de V.V.V.V.V., aşa cum s-a arătat (administrator în perioada 21 februarie 2008 - 15 mai 2009), a fost preluată la data de 25 mai 2009 de inculpata P. care a devenit acţionar şi administrator prin retragerea acestuia.

S-a constatat faptul că în cursul anului 2009, reprezentanţii societăţii nu au depus declaraţii obligatorii, nefiind evidenţiate operaţiunile comerciale înregistrate de partenerii de afaceri (conform sesizării din 2010 a Gărzii Financiare Bacău).

- SC J. SA Bacău a fost înfiinţată şi înregistrată la data de 15 februarie 1991, având ca acţionar majoritar pe inculpatul A. (care s-a retras din societate la data de 26 august 2009). Ca administrator al societăţii a fost desemnată la data de 28 aprilie 2008, inculpata C., care s-a retras la rândul ei, din societate, după desfăşurarea activităţii infracţionale, la data de 21 august 2009, când a fost desemnată administrator numita G.G.G. şi numit auditor G.G.).

Din declarațiile martorei G.G.G. și ale altor martori s-a reținut faptul că activitatea societăţii a fost coordonată în continuare, în calitate de administrator, tot de inculpata C. care a primit împuternicire în acest sens (împuternicire ataşată la dosarul cauzei), împuternicirea fiind acordată tot la solicitarea inculpatului A. (administratora G.G.G. fiind verişoara soţiei acestuia).

De asemenea, a rezultat faptul că la solicitarea inculpaţilor aceasta a acceptat semnarea unor documente a căror conţinut nu îl cunoștea (procuri, hotărâri ale Adunării Generale a Acționarilor, ş.a.) recunoscând faptul că activitatea societăţii a fost controlată în totalitate de inculpatul A. direct sau prin intermediul inculpatei C.

- SC R. SA Bacău a fost înfiinţată şi înregistrată la data de 17 august 1994 având, ulterior, ca acţionar majoritar pe inculpatul A., începând cu data de 01 aprilie 2007 administrator al acestei societăţi fiind desemnată inculpata C. (care era şi acţionar alături de A.) fiind desemnat auditor G.G. în momentul imediat anterior preluării societăţii de către D. (ianuarie 2010).

La data de 09 februarie 2010, societatea şi-a schimbat denumirea în SC R. SA, fiind desemnat ca administrator şi acţionar majoritar cetăţeanul maghiar de origine irakiană D., prin retragerea din asociere a inculpatului A. şi revocarea ca administrator a inculpatei C., însă, în fapt persoanele care au controlat în continuare activitatea acestei societăţi după înstrăinarea ei, fiind tot inculpata C. şi inculpatul A., aspecte ce s-au reținut fără echivoc din declarațiile martorilor.

Chiar dacă s-a preluat societatea de către cetăţeanul de origine irakiană D. nu a fost realizată o predare efectivă a documentelor contabile și nu s-a realizat niciun transfer al utilajelor deţinute de societate (decât fictiv), iar toţi angajaţii (martorii din lucrări audiați și de instanță) nu l-au cunoscut sau văzut pe noul acţionar şi administrator.

Situația de fapt expusă anterior a rezultat din declarațiile martorilor (audiați, atât la urmărirea penală, cât și la instanța de fond), respectiv:

1) F.F.F.F. (casier la SC R. SA, persoană care se ocupa și de întocmirea de facturi şi depuneri numerar/transferuri bancare) a menționat că dispoziţiile de depunere sau ridicare numerar şi de întocmire a facturilor în cadrul societăţii erau date în fapt de C. care însă nu lua decizii fără încuviinţarea prealabilă a inculpatului A.; ea depunea sumele de bani în conturile SC R. SRL şi SC J. SA, inclusiv în cazul,,plăţii,, utilajelor menţionate în facturile emise de către SC F.F. SRL, consemnând pe acestea datele indicate de A. şi C.( facturi specificate în vol. 1 urm. pen., fila 146).

2) D.D.D. (contabilă la SC J. SA) a declarat că, inculpata C. era cea care coordona activitatea societăţii, deşi administrator figura numita G.G.G., iar martora G.G.G. a indicat faptul că a fost pusă administrator al SC J. SA de către inculpaţii A. şi C., însă nu a cunoscut acţionarii societăţii (nu cunoștea nici măcar faptul că a devenit acţionar majoritar), deşi a semnat hotărâri ale Adunării Generale a Acționarilor redactate în numele ei de inculpaţii A. şi C. şi nu a avut vreodată posesia documentelor contabile ale societăţii (vol.1 urm. pen. fila 141 și declarația dată la instanța de fond).

3) B.B.B.B. (contabil șef al SC R. SA) a menționat constant că nu a predat evidenţa contabilă actualizată a SC R. SA la data preluării societăţii de către D. şi nu şi-a făcut probleme cu privire la noul loc de muncă, deoarece a aflat că,,în fapt administratora societăţii la care va lucra va fi tot inculpata C.”, considerând că predarea unei evidenţe contabile incomplete către noul administrator nu era problema ei, ci a persoanei care preluase societatea; că, deşi întocmea listele de inventar ce cuprindeau utilajele societăţii, niciodată nu a verificat în teren conformitatea evidenţelor scriptice cu inventarul efectuat şi implicit nu a văzut niciodată utilajele ce erau menţionate în listele de inventar (aspect susținut și în fața instanței de fond, cât și la urmărirea penală, fila 138 - vol. I).

4) Martorul L.L.L.L. (gestionar al utilajelor (şef garaj) în cadrul SC R. SA) a menționat că primea utilajele după recepţia acestora în societate şi le repartiza pe muncitori, fără a se întocmi însă liste de inventar şi fără a participa la recepţia efectivă a acestora; indicând (și în fața instanței de fond) că la cesionarea societăţii către D. nu i s-a solicitat întocmirea unei situaţii cu privire la utilajele deţinute şi locaţia în care se aflau (diferite şantiere sau garaj) pentru a fi predate noului administrator pe care, însă nu l-a văzut şi nu l-a cunoscut, iar utilajele/autovehiculele aflate în patrimoniul SC R. SA la acea dată, au fost lăsate în aceeaşi locaţie în care erau, fiind utilizate la lucrări efectuate ulterior de SC C.C. SRL (societate la care, de asemenea, inculpata C. era administrator iar acţionar majoritar era inculpatul G.

5) Martorul R.R.R.R. (inginer mecanic) avea ca principale atribuţii lansarea comenzilor pentru piesele de schimb ale utilajelor şi autovehiculelor deţinute de SC R. SA; a declarat faptul că în anul 2009 lucra la SC R. SA, iar ulterior, a fost solicitat, de către secretara inculpatei C., să semneze un alt contract de muncă ca angajat al SC C.C. SRL (societate la care administrator este inculpata C., iar acţionar majoritar era G.); faptul că a primit comenzi pentru piese de schimb necesare unor utilaje ale SC R. SA şi SC J. SA la achiziţionaseră în anul 2009 și din declarația acestui martor s-a putut evidenția faptul că predarea utilajelor şi autovehiculelor SC R. SA către D. a avut caracter formal, inculpaţii A. şi C. au deținut în continuare aceste utilaje pe care le-au folosit la lucrări aparţinând altor societăţi pe care le controlau.

6) Martora D.D.D.D. (funcţionar economic în cadrul SC R. SA) a declarat faptul că a primit dispoziţie din partea inculpatei C. să treacă angajaţii SC R. SA şi SC X.X.X.X.X. SRL (o altă societate prin care inc. A. a desfăşurat activităţi infracţionale) pe alte societăţi respectiv SC Z.Z.Z.Z.Z. SRL şi SC C.C. SRL, fără a auzi vreodată de D.

Atât din declarațiile acestor martori, cât și din nota de constatare a Gărzii Financiare Bacău (vol. 3 fila 115 dos. urm.) și procesele-verbale întocmite fictiv - de inculpata C. și inculpatul D. - a rezultat caracterul formal al predării documentelor SC R. SA și patrimoniului către inculpatul D. (de exemplu, anexele întocmite de inculpata C. nu erau complete și nu indicau și nici nu identificau utilajele ”predate”, mijloacele fixe, ori documentele ”predate”).

Toate aceste acte materiale au prezentat modalităţi de acţiune în cazul inculpatei C., referitor la activităţile infracţionale desfăşurate, precum și faptul (indicat de inculpata C. în declarațiile date) că au fost realizate la solicitarea inculpaților A. şi H. în cauza în care s-a şi dispus condamnarea acestora de către Înalta Curte de Casație și Justiție - respectiv Dosar penal nr. x din 18 martie 2010.

Revenind la situația de fapt legată de activitatea inculpatei P., s-a constatat că inculpaţii A. şi C. s-au folosit de o nouă metodă de sustragere a activelor existente și s-a reuşit fraudarea bugetului de stat şi sustragerea sumelor din contul SC R. SA, inculpaţii profitând de numărul însemnat de utilaje/autovehicule deţinute la acea dată de SC R. SA şi implicit posibilitatea creării unei confuzii cu privire la existenţa/inexistenţa unora dintre acestea(având în vedere şi modul formal de întocmire a inventarelor în cadrul societăţii - fără niciun element de identificare pentru utilaje sau autovehicule).

Inculpata P. a fost condamnată printr-o hotărâre definitivă, demonstrându-se probator că:

La solicitarea inculpaților C. și F. a întocmit în fals 3 facturi din care rezultă vânzarea de la SC F.F. SRL la SC J. SA Bacău (3 utilaje - buldozer, ce nu are niciun element de identificare, excavator pe şenile şi braţ demolări).

Apoi, aceleași utilaje au fost facturate de către inculpata D.D.D. (care nu-și amintește în declarațiile date), însă a precizat că își recunoaște scrisul, însă precizează că inculpata C. i-a indicat cum să le întocmească (facturile din 26 iunie 2009).

De asemenea, din factura emisă de SC F.F. SRL către SC J. SA, este menționat ca ”delegat” inculpatul G.

În continuare, factura din 26 iunie 2009 a fost utilizată de inculpata C. şi la operaţiunea de compensare (proces - verbal de şedinţă din 20 noiembrie 2009 (vol. 6 fila 41 şi următoarele şi vol. 31, filele 172-177) dintre SC J. SA şi SC R. SA pentru a justifica scoaterea din patrimoniul SC R. SA a unor utilaje (obiectul compensării este constituit de facturile prin care utilajele SC R. SRL au fost vândute către SC J. SA pe baza facturilor din 05 octombrie 2009 şi al facturilor din perioada 05 octombrie 2009 - 11 noiembrie 2009 - ataşate în copie la vol. 31 şi respectiv o serie de facturi emise de către SC J. SA către SC R. SA (printre care şi factura din 26 iunie 2009 - vol. 6 fila 46).

Aceeaşi factură fiscală a fost utilizată şi la operaţiunea de compensare nr. 28169 (procesul verbal de compensare din 23 decembrie 2009 (vol. 31, filele 184, 185) dintre SC J. SA şi SC R. SA este constituit de facturile emise de către SC J. SA către SC R. SA pe de o parte şi facturile emise de SC R. SA către SC J. SA, pe de altă parte.

În consecință, a rezultat fără dubiu că operaţiunea comercială de achiziţie a utilajelor de la SC F.F. SRL. a fost una fictivă, aspect ce a fost stabilit pe baza unor elemente ce vor fi indicate ulterior; scopul acesteia fiind înregistrarea de cheltuieli în contabilitatea SC R. SA Bacău, diminuarea sumelor datorate bugetului de stat ca impozit şi mai ales, retragerea numerar a sumei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale sus menţionate şi utilizarea acesteia în alte scopuri de către membrii grupării infracţionale.

Chiar dacă inculpații A. și C. au încercat să creeze o aparentă legalitate operaţiunii comerciale (întrucât aceștia au obţinut sume importante de bani din patrimonial SC R. SA şi au diminuat taxele şi impozitele datorate bugetului de stat), chiar dacă operaţiunea comercială a fost înregistrată şi în evidenţele SC J. SA iar ,,plata” utilajelor a fost făcută prin instrumente bancare/non bancare succesive din contul SC R. SA în contul SC J. SA şi apoi prin plăţi directe efectuate de inculpatul A. în conturile bancare ale SC F.F. SRL deschise la SC L.L.L. SA, SC V.V.V.V.V.V. SA şi Banca SC L.L.L.L.L.L. SA, transferul ilicit al sumelor de bani nu a putut fi ascuns.

Sumele de bani au fost ridicate numerar de inculpata P. (în perioada iunie - august 2009) şi predate, conform declaraţiilor acesteia, numitului F. (care își oprea un comision din valoarea tranzacțiilor înregistrate pe baza facturilor false completate de ea).

Cu privire la activitatea infracțională desfășurată de inculpatul F. și participarea acestuia în cadrul grupului infracțional a rezultat că din dispoziția acestuia s-au întocmit documente contabile false în numele acestei societăți (facturi fiscale, contracte achiziții, declarații pe propria răspundere, șa).

Astfel, inculpatul A. a reușit să-și însușească fără drept suma de 1.420.656,97 lei în perioada iunie-iulie 2009 din contul SC R. SA cu sprijinul inculpatei C., apoi a depus-o ca aport asociat la SC J. SA și astfel s-a achitat suma datorată (prin transferuri bancare succesive prin conturile deschise la Romexterra, SC B.B. SA și SC L.L.L. SA).

Inculpata C. a întocmit şi o ,,notă de recepţie” - nr. 07 din 04 iunie 2009 emisă în numele SC J. SA; aceasta și inculpatul G. făcând parte din comisia de recepţie, deşi nu există o decizie a conducerii în acest sens, (aspect recunoscut şi de inculpata C.), deși inculpatul H. nu era angajat al acestei societăţi (ci la SC R. SA), însă nu a rezultat cert și nu s-a putut reține în sarcina acestuia întocmirea acestei note de recepție.

Din plângerea penală formulată de reprezentanţii Gărzii Financiare Bacău împotriva administratorilor acestei societăţi - P. şi V.V.V.V.V., a rezultat faptul, în urma verificărilor declaraţiilor depuse de partenerii de afaceri ai SC F.F. SRL (referitor la operaţiunile comerciale desfăşurate cu această societate comercială) s-a provocat bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 1.131.693,14 lei, reprezentând T.V.A. dedus nejustificat (suma de 615.899,19 lei) şi impozit pe profit nedeclarat (suma de 515.793, 95 lei).

S-a mai stabilit că utilajele nu au putut fi achiziţionate decât de la o societate comercială declarată în scopuri de T.V.A. (respectiv de la SC F.F. SRL. Bacău) - însă această achiziţie nu putea fi făcută decât anterior datei de 01 iunie 2009 (data la care s-a realizat înregistrarea SC F.F. SRL în scopuri T.V.A. ); drept urmare, SC F.F. SRL nu putea să-şi deducă ilegal T.V.A. pentru o operaţiune comercială anterioară, în condiţiile în care nu era înregistrată în acest scop şi în niciun caz să solicite T.V.A. deductibil în cuantum de 668.092 lei (aşa cum s-a indicat în declaraţia 300) în condiţiile în care, conform informaţiilor depuse de partenerii de afaceri până la acea dată, livrările efectuate de SC F.F. SRL. au avut o valoare de 274.699 lei (fără T.V.A.) şi T.V.A. –ul colectat de această societate a fost de 52.192,81 lei.

Esenţiale s-au apreciat a fi aspectele care au atestat caracterul fictiv al relaţiei comerciale desfăşurate pe direcţia SC F.F. SRL Bacău - SC J. SA Bacău - SC R. SA Bacău și reținute prin sentința penală de condamnare a inculpatei P. (sentința penală nr. 101 din 4 octombrie 2013 a Curții de Apel Bacău, definitivă prin Decizia nr. 53/A din 14 martie 2013 a Înaltei Curte de Casație și Justiție), însă această societate ca și alte societăți comerciale nu au fost reținute în actul de sesizare ca având răspundere penală, ci doar faptul că aparțineau grupului de societăți comerciale controlate de inculpatul A. (de ex.: SC X.X.X.X.X. SRL, SC B.B.B.B.B.B. SRL, SC Z.Z.Z.Z.Z. SRL etc).

Cu privire la achiziţia fictivă de utilaje relevante au fost declarațiile martorului P.P.P.P. (director tehnic la SC R. SA ) care a precizat și la instanța de fond faptul că era singurul care se ocupa de configurarea autovehiculelor şi utilajelor ce urmau a fi achiziţionate la solicitarea inculpatului A. (patronul societăţii), iar în anul 2009, datorită crizei economice, societatea a trecut printr-o perioadă grea şi nu a achiziţionat utilaje.

În aceeaşi modalitate (întocmirea unor înscrisuri false - facturi fiscale şi predarea spre înregistrare unei alte societăţi), SC F.F. SRL a contribuit la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală de către reprezentanţii SC C.C.C.C.C.C. SA fiind formulată în acest sens plângere penală, de către reprezentanţii Gărzii Financiare Bacău, iar sumele de bani virate în contul SC F.F. SRL de inculpata C. au fost ridicate numerar în foarte scurt timp (de obicei în aceeaşi zi) de inculpata P., pe ordinele de plată şi declaraţiile depuse în bănci, destinaţia sumelor fiind indicată de aceasta drept ,,achiziţii cereale”.

Din adresele din volumele de urmărire penală privind verificările efectuate în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date referitor la persoanele menţionate în borderourile de achiziţie depuse de inculpata P. la unităţile bancare de la care a ridicat numerar sumele de bani virate de SC R. SA, dar justificate ca proveniență - ,,achiziţii cereale”, a rezultat faptul că niciuna din persoanele menţionate în borderourile de achiziţii din 19 iunie 2009, borderourile din 15 iunie 2009, din 17 iunie 2009, borderourile din 24 iulie 2009 şi respectiv 16 iulie 2009 nu figura în baza de date cu seriile şi numerele Cărții de Identitate sau buletinului de identitate.

Cu privire la documentele de evidenţă contabilă a rezultat faptul că acestea nu au fost găsite, fiind luate, conform susţinerilor inculpatei P. şi a martorului Pătraşcu Alexandru (concubinul inculpatei și fratele inculpatului F.) de către F., iar cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatei P. au fost identificate mai multe documente (chitanţier, certificate emise de Oficiul Român al Comerțului Bacău, ştampile, ş.a.) dar şi o agendă în care inculpata efectua menţiuni cu privire la operaţiunile desfăşurate în numele SC F.F. SRL (conform procesului - verbal de percheziţie domiciliară).

Conform chitanţierului ridicat la percheziție - acesta cuprindea înscrisuri ale SC B.B.B.B.B.B. SRL Bacău, societate preluată de martorul U.U.U.U.U. la solicitarea inculpaţilor F. şi C., aspectele sus menţionate indicând implicarea certă a inculpatului F. în activitatea infracţională desfăşurată de inculpata P..

De asemenea, din declarațiile inculpatei P. și ale unor martori a rezultat faptul că aceasta a desfăşurat activităţi infracţionale, împreună cu inculpatul F. și că acesta a completat, în fals, unele contracte de achiziție, borderouri de achiziție cereale, declarații date în fața reprezentanților unităților bancare și a unor ordine de plată depuse la aceleași unități bancare, înscrisuri utilizate la justificarea retragerii aparent legale a sumelor de bani primite din conturile SC J. SA, iar datele fictive menționate în acestea i-au fost puse la dispoziție de inculpatul F., fiindu-i predat în acest scop, o filă pe care erau consemnate date personale a unor persoane fictive.

Înscrisurile false înregistrate în contabilitatea SC J. SA şi SC R. SA cu privire la operaţiunea de achiziţie a utilajelor de către inculpata C. se regăsesc la filele 80, 81-82, 206 - 211 vol. 2 dosar de urmărire penală şi vol. 6 filele 58-60 (notă recepţie, facturi fiscale, registru jurnal cumpărări/iunie 2009 şi jurnal de vânzări).

Inculpata C. - administrator al SC J. SA şi SC R. SA - a desfăşurat activităţi infracţionale anterior, la solicitarea inculpaţilor A. şi G. în aceeaşi modalitate, precum cea expusă în prezenta cauză (întocmirea în fals de facturi fiscale urmată de înregistrarea lor în evidenţele contabile a unor societăţi controlate de aceştia, întocmirea unor documente contabile care nu conţin toate elementele necesare verificării realităţii datelor înscrise pe acestea).

Aceasta a fost de acord cu preluarea calităţii de administrator al SC J. SA de la inculpatul A. (deși nu a recunoscut acest aspect) în condiţiile în care cunoştea activitatea infracţională desfăşurată de acesta şi pentru care societatea a şi fost obligată, în calitate de parte responsabilă civilmente, la plata dobânzii aferente prejudiciului cauzat şi achitat bugetului de stat în cauza în care s-a şi dispus condamnarea numitului A. (aspecte reținute din declarațiile martorilor angajați ai societăților și hotărârile judecătorești anexate la urmărirea penală).

Inculpata C. era și asociată la SC X.X.X.X.X. SRL - unde a desfăşurat acelaşi gen de activităţi infracţionale).

Inculpata C. a permis inculpatului G. să participe la întocmirea şi semnarea unor documente în numele SC J. SA, deşi acesta nu era angajat al acestei societăţi (nota de recepţie utilaje şi delegat pe facturile de livrare către SC R. SA), deși nu a rezultat cert în sarcina acestuia întocmirea acestora, însă a rezultat cert că inculpata C. a determinat-o pe martora G.G.G.G. să consemneze, în fals, pe facturile fiscale de livrare a utilajelor de la SC J. SA la SC R. SRL, numele inculpatului G.

S-a mai precizat faptul că SC J. SA este societatea prin care, în octombrie - decembrie 2009, importante active ale SC R. SA au fost scoase din patrimoniul societăţii prin simularea unor operaţiuni comerciale, chiar după ce D. cumpărase pachetul majoritar de acţiuni de la inculpatul A.

Edificatoare s-au apreciat a fi şi procurile din care rezultă faptul că inculpata C. era administrator, ,,de fapt”, al societăţii (că are dreptul să desfăşoare orice fel de activităţi în numele lui D. - vezi fila 30, fila 171 dos. u.p., ş.a. - dar şi adresele - declaraţiile întocmite de avocaţii contactaţi de aceasta - vezi de ex. şi adresa din vol. 30 dos. u.p., fila 348 din care rezultă că inculpata C. este ,,reprezentantul” societăţii - adresa primită din partea cabinetului de avocat A.A.A.A.A.), rezultând cert întocmirea procurorilor și, ulterior, utilizarea lor de către inculpata C.

Inculpata C. a indicat în declaraţiile date faptul că a semnat procesul - verbal de recepţie (din 04 iunie 2009), nu a văzut efectiv utilajele în momentul aducerii lor la SC R. SA, fără a le verifica (deoarece în curtea societăţii erau 100 utilaje), precizând că avea nevoie de acestea pentru a le închiria, dar pe numele unei alte societăţi decât cele cumpărătoare (SC J. SA), deoarece această societate avea contracte de lucrări.

Din actele dosarului și declarațiile inculpatei P. s-a reținut că, inculpata P. a emis factură în valoare de 2.619.451,8 lei către SC J. SA, iar inculpata C., prin simpla trecere a utilajelor prin această societate, îşi emite singură, alte trei facturi cu o valoare mai mare către SC R. SA, fapt ce atestă intenţia de a scoate bani din activele SC R. SA (îşi vinde ei însăşi acelaşi bun, dar cu o valoare mai mare).

Din plângerea şi relaţiile obţinute din partea SC S. IPURL - administrator judiciar al SC R. SRL, a rezultat faptul că societatea aflată în insolvenţă înregistrează o datorie de 19.789.719 lei către diferiţi creditori - stat, unităţi bancare sau societăţi comerciale;s-a comunicat faptul că nu s-a reuşit contactarea administratorului societăţii - respectiv a numitului D., iar administratorul judiciar nu a intrat în posesia documentelor contabile şi a activelor societăţii până în prezent, fiind ascunse şi garanţiile înregistrate în Registrul electronic ce au stat la baza acordării unor împrumuturi bancare societăţii SC R. SA.

Contrar susținerilor inculpatului A. (chiar și declarațiile date în fața instanței de fond) au rezultat cert împrejurările frauduloase ale înstrăinării SC R. SA (în condițiile existenţei unor datorii însemnate) - predarea documentelor şi activelor fiind formală, stabilindu-se şi faptul că activele acesteia au mai fost utilizate în cadrul altor societăţi controlate de inculpata C.

Astfel, cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate, la inculpații A. și C. organele de urmărire penală au identificat active ale SC R. SA în posesia inculpaţilor sau garate pe imobile aparţinând unor persoane apropiate acestora (ex. J.J.J.), active ce au fost utilizate pe diferite şantiere din ţară şi care au adus venituri altor societăţi controlate de inculpaţi(în special SC C.C. SRL).

În posesia inculpaţilor A. și C. au fost descoperite şi o ştampilă a SC R. SA dar şi diferite înscrisuri întocmite de inculpată în limba română (D. nu cunoștea această limbă) şi utilizate în faţa instanţelor de judecată, a instituţiilor publice şi a creditorilor.

Din actele dosarului de urmărire penală s-a reținut că inculpatul D.,care a preluat SC R. SRL, era administrator al altor 13 societăţi comerciale, (acte din vol. 22 u.p.), fiind cunoscut pentru implicarea în dosare ce au ca obiect săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală (preluarea unor societăţi comerciale ce nu funcţionează la sediul declarat) nefiind identificat până în prezent (nefiind însă localizat pe teritoriul României).

Sub aspectul predării documentelor SC R. SA către noul administrator inculpatul D. a rezultat că a fost justificată pe baza unor înscrisuri false întocmite de inculpata C. şi inculpatul A.

În acest sens s-a precizat că la data de 01 februarie 2010, la notarul public B.N.P., I.I., inculpatul D. a luat la cunoştinţă de conţinutul unor documente întocmite de inculpaţii A. şi C. (hotărâri Adunării Generale a Acționarilor - din 22 ianuarie 2010) şi a semnat procesul - verbal de predare primire a activelor/pasivelor societăţii, întocmit în limba română (fila 117 vol. 3) consemnându-se că a primit întreaga arhivă, documentele contabile şi utilajele SC R. SA.

Traducătorul autorizat care a efectuat traducerile actelor notariale la biroul notarial şi a aplicat semnătura şi ştampila pe acestea, a indicat faptul că inculpaţii A. şi C. aveau asupra lor ,,3-4 mape”, nerealizându-se cu acea ocazie o predare de documente sau bunuri (lucru indicat şi de notarul public).

Dacă procesul - verbal de predare primire a activelor/pasivelor SC R. SA (inclusiv a documentelor contabile) a fost redactat la notar şi adus la cunoştinţa inculpatului D. în aceeaşi împrejurare, nu a rezultat unde a primit D. toate aceste documente/active. Or, dacă martorii audiați și cu atribuţii pe linia predării utilajelor şi documentelor contabile au indicat faptul că nu l-au cunoscut pe D. şi nu li s-a solicitat întocmirea unor situaţii în vederea predării lor (iar la notar A. şi C. aveau asupra lor 3-4 mape) nu a rezultat faptul că inculpatul D. le-ar fi preluat, neştiind nici măcar ce conţin documentele înmânate, neexistând o locaţie unde să se fi predat activele şi documentele indicate sau să se fi transportat acestea pentru a fi depozitate.

Mai mult la notarul public I.I. (audiat ca martor), inculpatul D. a luat la cunoştinţă de conţinutul înscrisurilor pe care le-a semnat, deoarece avea traducător autorizat, însă nu se poate reține că anterior D. a preluat un număr important de documente şi utilaje, care impuneau şi utilizarea unor resurse umane şi materiale de transport (şoferi, spaţii de depozitare, şa), documente de a căror conţinut acesta nu avea cunoştinţă (traducătorul autorizat a fost prezent doar la notariat (în acest sens sunt și declaraţiile martorului D.D.D.D.D.D. şi care a tradus doar documentele redactate cu acea ocazie).

De asemenea, s-a reţinut că inculpata C. este cea care a obţinut (inclusiv prin documente false), procuri din partea inculpatului D. (însă nu a rezultat întocmirea de către acesta) de a desfăşura anumite activităţi în numele societăţii (a depus documente necesare schimbării denumirii şi sediului social, a întocmit şi depus documente false în faţa instanţelor, a formulat cereri în numele societăţii, ş.a.).

Din declaraţiile martorilor audiaţi şi înscrisurile existente la dosarul cauzei a rezultat faptul că şi după preluarea SC R. SRL de către D., inculpata C. și inculpatul A. au întocmit acte de administrare a societăţii (plăţi, contracte şa.), iar inculpata a semnat în fals în locul lui D. pe anumite documente, având la dispoziţie şi ştampila SC R. SRL şi a SC R. SA.

Cu privire la activitatea inculpatului G. și participația acestuia (care era asociat al SC C.C. SRL Bacău unde administrator era inculpata C.) a rezultat din actele dosarului că în cursul anului 2009 a fost angajat ca director la SC Z.Z.Z.Z.Z. SRL (o altă societate controlată de A.) şi, deşi nu a fost angajat al SC J. SA, a recepţionat pentru această societate utilajele menţionate în factura fiscală, semnând alături de persoane necunoscute (conform susţinerilor acestuia), nota de recepţie din 4 iunie 2009 şi facturile din 2009 (fiind probator demonstrat că au fost întocmite de D.D.D. conform declarației acesteia -”îmi recunosc scrisul (…)”).

Chiar și inculpatul H., în declarațiile date la urmărirea penală și instanță, cât și, în nota explicativă luată de reprezentanţii Gărzii Financiare Bacău (vol. 3 fila 135 dosar) arată faptul că, deşi apare delegat pe facturile emise de SC J. SA, nu a participat la transferul mijloacelor fixe, ci doar la descărcarea lor, la solicitarea inculpatului A. fără a face o verificare a datelor de identificare a acestora (deşi răspundea direct de parcul auto), dar a menționat faptul că a semnat nota de recepţie şi facturile din 2009 ca delegat, la solicitarea inculpatei C., cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a indicat faptul că, a făcut afirmaţii mincinoase în faţa organelor fiscale şi de urmărire penală, la solicitarea inculpaţilor A. şi C.

Cu privire la semnătura de la rubrica ,,gestionarul primitor” din cadrul SC J. SA, semnătură ce apare pe nota de recepţie din 04 iunie 2009, s-a precizat că după efectuarea verificărilor referitoare la contractele de muncă înregistrate la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău, niciuna din persoanele care erau angajate la SC J. SA la acea dată, nu a asistat la recepţia utilajelor (aspect rezultat în urma declaraţiilor date de angajaţi).

Deși s-a încercat în cursul judecății efectuarea unei expertize grafoscopice pe aceste înscrisuri - din lipsa exemplarului original nu s-a putut realiza.

Inculpatul G. apare şi delegat la expediţia utilajelor de la SC J. SA la SC R. SRL (vezi facturile fiscale), deşi nu avea nicio calitate în acest sens (angajat la SC J. SA) - nu era angajat al acestei societăţi - vezi adresa din 17 ianuarie 2012 a Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău şi nu avea permis de conducere - vol. 3 fila 30 şi următoarele, el necunoscând nimic în legătură cu acest aspect (declarând că utilajele le-a văzut ,,pe la poarta societăţii”) și acesta a declarat că nu a verificat corectitudinea datelor menţionate în nota de recepţie a utilajelor care i-a fost trimisă pentru a fi semnată la garaj şi nu poate indica faptul că a realizat un transfer al utilajelor de la SC J. SA la SC R. SA, deoarece nu cunoaşte măcar unde funcţiona prima dintre aceste societăţi.

Din actele de urmărire penală administrate, confirmate în cursul cercetării judecătorești prin declarațiile martorilor audiați, a rezultat faptul că inculpatul G. era cel care răspundea de utilajele societăţii SC R. SA (conform declaraţiilor martorului L.L.L.L.) ,,făcând parte din conducerea societăţii”, fiind cel care coordona activitatea unor persoane alături de A. (repartiţia utilajelor şi a muncitorilor pe diferite lucrări în cadrul SC R. SRL, deşi nu era angajat al acestei societăţi) - motiv pentru care, chiar şi acesta a declarat faptul că ,,a asistat, la solicitarea lui A., la descărcarea unor utilaje”.

De asemenea, inculpatul G. apărea ca delegat şi pe alte facturi fiscale emise de către SC J. SA către SC R. SA ce au atestat operaţiuni comerciale fictive ce au fost utilizate pentru a transfera ilegal, din patrimoniul SC R. SA, active în cadrul SC J. SA, în perioada noiembrie - decembrie 2009,acesta fiind un complice la activitatea de delapidare comisă de inculpata C.

Din declarațiile martorilor audiați și procesele - verbale de percheziții domiciliare a rezultat că inculpatul H. a fost persoana care a dispus demontarea unor active (autovehicule) ale SC R. SA ascunse creditorilor de inculpaţii A. şi C., fiind singurul care deţinea cheile de acces la containerul în care erau păstrate cărţile de identitate şi dublura cheilor autovehiculelor societăţii.

SC C.C. SRL a fost în fapt societatea care a utilizat activele SC R. SA, societate la care G. a figurat asociat (până în anul 2012 - când ,,a cedat” părţile sociale lui A.) şi administrator (până în 2010 - când a numit-o pe inculpata C.), active sustrase de inculpaţi prin actele de delapidare ce vor fi indicate ulterior în cuprinsul prezentului rechizitoriu, active ce au fost ,,preluate” din momentul ,,predării” societăţii către inculpatul D. (acest aspect dovedeşte complicitatea inculpatului la actele de actele de delapidare, spălare de bani, comise de A. şi C.).

De asemenea, inculpatul G., în calitate de acţionar/administrator, în perioada 2009-2012 a acceptat înfiinţarea SC C.C. SRL şi utilizarea unor active sustrase de inculpaţi din SC R. SA pe baza unor operaţiuni de compensare în cadrul acestei societăţi, aşa cum voi enunţa ulterior.

Chiar dacă în rechizitoriu s-a indicat că inculpatul G. a revenit asupra declarațiilor, că retractarea declaraţiilor inculpatului H. nu s-a făcut progresiv, ci aleatoriu și abia la finalul urmăririi penale, a invocat faptul că nu-şi recunoaşte semnătura pe facturile din 2009, deşi iniţial le recunoscuse pe cele din 2009 şi le contestase pe cele din 2009, iar la prezentarea materialului de urmărire penală nu a mai recunoscut nimic (cu excepţia notei de recepţie din 2009 pe care nu a contestat-o niciodată) - instanța de fond a reținut și apreciat toate aceste susțineri, coroborat și cu declarațiile inculpatului G. date în fața instanței, cât și a celorlalți martori din lucrări (D.D.D., șa) date în fața instanței.

Față de inculpatul A. s-a demonstrat probator că fără aprobarea acestuia nu se luau decizii în cadrul societăţilor - aspect indicat de toţi martorii audiaţi inclusiv inculpatul G.

Astfel, fără aprobarea acestuia nu se achiziţionau utilaje sau autovehicule în cadrul SC R. SA (conform declaraţiilor martorului P.P.P.P.,G., ş.a.), că inculpatul A. era cel care dispunea ce plăţi bancare vor fi efectuate (raportat și la declaraţia numitei F.F.F.F.), acesta punându-şi în aplicare deciziile prin intermediul inculpatei C. şi a inculpatului G.; inculpatul A. era cel care ”a împuternicit” persoane care nu sunt angajate la SC J. SA şi SC R. SA să întocmească documente în numele acestor societăţi, să efectueze plăţi prin bancă, ş.a.(cazul inculpatului G. şi a numitei F.F.F.F.).

Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor a evidenţiat faptul că plata utilajelor din conturile SC J. SA în conturile SC F.F. SRL a fost făcută, exclusiv, prin sume în numerar provenite de la acţionarul majoritar A. şi efectuate cu justificări, precum, încasări prestări servicii” şi ,,încasări diverse” urmărindu-se astfel:

- fie ascunderea sursei veniturilor, (provenite probabil din casieria SC R. SA şi virate prin conturile SC J. SA, în conturile SC F.F. SRL - ,,societate tip fantomă cu comportament evazionist”) pentru însuşirea sumelor de bani,

- fie înregistrarea în mod scriptic a unei operaţiuni comerciale nereale cu scopul însuşirii banilor proveniţi din conturile SC R. SA., toate acestea, având drept scop prejudicierea bugetului de stat şi însuşirea unor sume de bani ale SC R. SA de la masa credală (având în vedere datoriile existente),aspect indicat, atât în sesizarea şi adresa Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, cât şi de reprezentanţii Gărzii Financiare (vezi de ex. vol. .3 fila 40 şi următoarele) - situație de fapt reținută și prin sentința penală de condamnare a inculpatei P.

Din probele administrate s-a putut reține că inculpatul A. era singura persoană care ,,l-a cunoscut” pe D. - aspect indicat şi de către inculpata C. şi căruia i-a,,vândut” pachetul majoritar de acţiuni, întocmind diferite acte pentru acesta - acte redactate în limba română, deşi inculpatul D. nu cunoştea această limbă (conform declaraţiile traducătorilor audiaţi și de instanță de fond - care au asistat la întocmirea unor documente notariale şi la semnarea lor de către D. - inclusiv cele prin care a fost desemnat administrator).

Inculpatul A. s-a prezentat, alături de inculpata C., ca reprezentant al SC R. SRL (fostă SC R. SA) în faţa unor avocaţi şi după preluarea societăţii de către D., a dispus întocmirea în fals a unor documente în numele inculpatului D. (bilanţuri contabile, planuri de reorganizare, cereri, şa.) pentru inducerea în eroare a creditorilor şi a instanţelor de judecată (conform declaraţiilor martorului Y.Y. - cereri depuse la Tribunalul Bacău, Tribunalul Bucureşti; declaraţiile avocatului X.X.X.X., ale inculpatului G., martorului G.G.).

Chiar dacă în rechizitoriu s-a reținut că inculpatul A. a solicitat martorului Y.Y. şi inculpatului G. să dea declaraţii necorespunzătoare adevărului în faţa procurorului, încercând să - şi înlăture răspunderea penală şi să atragă doar răspunderea inculpatei C., acest aspect nu a putut fi reținut de instanța de fond, întrucât nu a rezultat și nu a fost confirmat cert prin niciun mijloc probator (nici chiar prin declarațiile martorului Y.Y. sau ale inculpatului G.).

Martorul Y.Y. audiat și la instanța de fond a precizat doar faptul că inculpatul A. l-a întrebat despre declarațiile date la procuror, precum și faptul că declarațiile pe care le-a făcut ca martor au fost conforme adevărului - însă aceste relatări s-a apreciat că nu pot constitui probe certe în susținerea vinovăției inculpatului A. și a inculpatei C. de săvârșire a infracțiunii de instigare neurmată de executare la mărturie mincinoasă.

Cu privire la activitatea inculpatului F. și participația sa au fost relevante declarațiile inculpatei P., ale martorilor, procesele - verbale privind transcrierea convorbirilor telefonice interceptate autorizat (din 18 iulie 2012) respectiv:

De la telefonul inculpatei P., concubinul său, discutând cu o persoană necunoscută, îi comunică acesteia despre reţinerea inculpatei P., precizând faptul că,, au luat-o pe Simina (…) pentru spălare de bani (…) îi complicată treaba (…) m-a dat în cap fratele meu vitreg (…) (F.) (…) el şi-a pus palma în c (…) r şi a plecat din ţară, şi când a plecat l-am întrebat : bă! Ai terminat toate? Da (…). Stai liniştit, că ce? Te-o căutat cineva până acum (…). Nici nu vreau să mă caute (…),, - vol. 30 fila 151 şi următoarele.

De asemenea, au fost evaluate în cauză și apreciate, atât sesizările părților civile, cât și înscrisurile depuse, raportul de constatare efectuat de specialiștii Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism cu privire la prejudiciul cauzat bugetului de stat prin activitatea infracţională desfăşurată de către inculpaţi; din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 02 iulie 2012 a Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Structura Centrală rezultând faptul că prejudiciul cauzat de inculpata C. prin înregistrarea în evidenţele SC R. SA a facturilor emise de către SC J. SA cu privire la utilajele livrate de către SC F.F. SRL Bacău este în cuantum de 422.414,12 lei reprezentând T.V.A. dedus nejustificat, prejudiciu ce concordă în totalitate cu prejudiciul indicat de Garda Financiară în plângerea formulată şi calculat concomitent (înscrisuri aflate în vol. 1, filele 82 şi următoarele).

Din acelaşi raport de constatare a rezultat şi prejudiciul cauzat de inculpata P., respectiv suma indicată de Garda Financiară Bacău (1.131.693,14 lei).

Sumele virate de către SC J. SA către SC F.F. SRL., au fost obţinute de inculpata C., prin ,,depuneri numerar în conturile societăţii” provenite,,de la acţionarul societăţii” (nu prin virament bancar în baza unor relaţii comerciale) cu justificarea ,,încasări diverse” (pentru a nu se identifica sursa), aspect indicat, atât în sesizarea şi adresa Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, cât şi de reprezentanţii Gărzii Financiare (vezi de ex. înscrisurile aflate în vol. 3 filele 40 şi următoarele).

Prin activitatea infracţională desfășurată - înregistrarea în evidenţele contabile ale SC R. SA de documente ce atestă operaţiuni comerciale fictive, întocmirea în fals de documente ş.a., inculpaţii A., SC J. SA, SC I. SRL, D., C., P., F. şi G., a rezultat cert săvârşirea de către inculpați a următoarelor infracţiuni:

1. Infracțiunea de evaziune fiscală cu consecinţa prejudicierii bugetului de stat cu T.V.A.-ul dedus nejustificat, conform constatării efectuate şi prejudiciului calculat de Garda Financiară Bacău şi Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism, a cărui cuantum fiind:

- suma de 422.414,12 lei, reprezentând T.V.A. dedus nejustificat în cazul SC R. SA prin înregistrarea în evidenţe a operaţiunii fictive de achiziţie a celor trei utilaje de la SC J. SA;

- suma de 1.131.693,14 lei, reprezentând T.V.A. dedus nejustificat (suma de 615.899,19 lei) şi impozit pe profit nedeclarat (suma de 515.793, 95 lei) în cazul operaţiunilor comerciale desfăşurate de P. cu alţi parteneri de afaceri, înregistrate fictiv la SC R. SA.

2. Infracțiunea de delapidare, cu consecinţa sustragerii prin mijloace aparent legale a sumei de 2.645.646, 33 lei din conturile SC R. SA menţionată în facturile emise în fals de către SC J. SA către SC R. SA (ataşate la vol. 2 dosar de urmărire penală, filele 206 - 208), cu privire la care a formulat plângere penală şi administratorul judiciar.

3. Infracțiunea de participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, constând în determinarea unor persoane, a întocmi, în fals înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals sau fals în înscrisuri sub semnătură privată (oficiale), constând în întocmirea unor înscrisuri sub semnătură privată (borderouri achiziţie, contracte achiziţie cereale, declaraţii) depuse la unităţile bancare pentru a justifica retragerea licită a sumelor de bani ce proveneau din comiterea de infracţiuni.

4. Infracțiunea de spălare de bani, constând în disimularea provenienţei ilicite a sumelor obţinute prin infracţiunile indicate anterior, şi schimbarea destinaţiei sumelor prin transferul/dobândirea acestora.

Inculpatul F. a sprijinit constant activitatea infracţională desfăşurată de inculpata C. prin instigarea inculpatei P. la comiterea aceloraşi fapte, desfăşurând, atât acte de instigare, cât şi complicitate la comiterea unor infracţiuni, astfel încât, în sarcina inculpatului F. va fi reținută doar instigarea inculpatei P. la comiterea faptelor.

Cu privire la prejudiciul cauzat s-a precizat faptul că la dosarul de urmărire penală nu au fost ataşate chitanţe care să dovedească plata integrală a prejudiciului în cazul infracţiunii de evaziune fiscală comisă de inculpata C. şi nici în cazul inculpatei P., însă în cursul judecății unele părți civile au precizat că prejudiciile sunt achitate - aspecte ce au fost apreciate cu ocazia evaluării laturii civile a cauzei.

Prejudiciul a fost achitat de către SC J. SA pentru SC R. SA, sumele provenind de la numitul J.J.J. (a fost achitată suma de 382. 515 lei) (vol. 33 dos. u.p., fila 23 şi următoarele).

La data de 09 mai 2007 între numiţii J.J.J. şi E.E.E.E.E.E. - în calitate de promitenţi vânzători şi între SC R. SA reprezentată de numita C. în calitate de administrator şi promitent cumpărător, a fost încheiată o promisiune de vânzare - cumpărare neautentificată (dar căreia i s-a acordat dată certă - din 09 mai 2007), prin care SC R. SA se obliga, ca în decurs de aproximativ 3 luni (până la data de 15 august 2007) să achite promitenţilor cumpărători suma de 430.000 euro, în schimbul transferului proprietăţii unui teren de 8.600 mp situat în com. Săuceşti jud. Bacău (50 euro/mp).

Promisiunea de vânzare cumpărare a fost încheiată sub forma unui înscris sub semnătură privată căreia numitul J.J.J. i-a acordat dată certă la un notar(din 09 mai 2007), astfel încât acesta nu putea fi investit cu formulă executorie(ca în cazul înscrisurilor autentice).

Cu privire la această faptă, a formulat plângere şi Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor - vol. 18 u.p., filele 19-35 - unde se indică faptul că în urma analizei conturilor deţinute de numitul J.J.J. la SC E.E.E.E.E.E.E. SA şi în baza informaţiilor furnizate de această unitate bancară, a rezultat faptul că, în perioada 8-28 mai 2007, acesta a încasat în cont - 771/lei, de la SC R. SA suma de 155.000 lei drept cv. contract teren, iar în aceeaşi perioadă acesta a acordat SC R. SRL un împrumut în valoare de 150.000 lei( vol. 18 fila 21).

Totodată, în perioada 5.10 - 5 decembrie 2007, în cont, numitul J.J.J. Sorin a mai primit în baza aceluiaşi contract suma de 1.036.900 lei, acesta primind şi suma de 55.000 lei de la numitul A.

Anterior încheierii prezentei promisiuni, la data de 01 mai 2007, SC R. SA (reprezentată de C.) mai încheiase o promisiune de vânzare - cumpărare (din 01 mai 2007) a unui teren de 21,798 mp situat în com. Săuceşti cu SC J. SA (reprezentată de inc. A., în aceeaşi locaţie, astfel încât, existau suficiente imobile la dispoziţia reprezentanţilor SC R. SA să gareze utilajele societăţii (ex. constatarea Gărzii Financiare - vol. 18, fila 176) - şi nu era necesară încheierea unei alte promisiuni de vânzare - cumpărare în acelaşi scop (cea cu J.J.J.).

Referitor la promisiunea de vânzare - cumpărare cu numitul J.J.J. s-a precizat faptul că, deşi nu avea posibilitatea de a achita o asemenea sumă într-un interval aşa scurt de timp, întrucât societatea nu avea lichidităţi (de aceea a şi contractat împrumutul cu SC A.A. SA şi un împrumut chiar de la numitul J.J.J.) şi existau şi alţi creditori - SC B.B. SA, societăţi leasing, societăţi comerciale - inculpata C., chiar şi după expirarea termenului de plată, a continuat să vireze în contul promitentului J.J.J. sume importante de bani, deşi promisiunea era, conform voinţei părţilor, desfiinţată.

Astfel, din conturile SC R. SA, pe baza unei promisiuni de vânzare - cumpărare ce îşi încetase efectele, inculpata C. a virat numitului J.J.J. chiar şi după ce promisiunea de vânzare - cumpărare îşi încetase efectele suma totală de 891.900 lei - aspect reclamat şi de Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor în plângerile formulate şi ataşate la dosarul cauzei.

Mai mult, promisiunea de vânzare - cumpărare nu a avut finalitate, terenul fiind în proprietatea promitenţilor - vânzători (conform adresa Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară - Serviciul de publicitate Imobiliară - vol. 30 dos. u.p., fila 366).

Cu privire la apărările inculpatului A. și ale inculpatei C. privind situația de fapt reținută în rechizitoriu, aspectele susținute s-a apreciat că nu sunt confirmate de probele administrate.

În acest sens, din analiza actelor dosarului de urmărire penală ce au reprezentat operațiunile comerciale desfășurate de inculpați prin firmele a căror administrare o realizau și cu ajutorul altor persoane din cadrul firmei, ori a coinculpaților s-au demonstrat:

- modalitățile și împrejurările în care a fost înstrăinată SC R. SA (respectiv datorită unor datorii, contractarea unor credite ce nu au mai putut fi onorate etc);

- modalitatea de inducere în eroare a SC A.A. SA și a Statului Român - reprezentat prin SC Y. SA la încheierea și executarea contractelor sus menționate, s-a realizat deci prin crearea aparenței bunei credințe cu prilejul încheierii contractelor sus menționate, inclusiv prin interpunerea ca garant al SC R. SRL, a inculpatului A. și emiterea unor bilete la ordin de către acesta (cu dată a plății - 2011 stabilită în așa fel încât oferea timp - permitea acestuia și inculpatei C. să sustragă activele existente și să-și ”cedeze” calitățile de acționar majoritar și administrator către D.).

Inculpații A. și C. au hotărât anterior înstrăinării societății, obținerea unor sume importante de la SC A.A. SA prin contractarea unui credit, sumă care oricum nu mai urma să fie returnată (cu atât mai mult cu cât exista și un protocol de colaborare între unitatea bancară și Y. - care urma să suporte 60% din valoarea sa în caz de neachitare a ratelor).

Chiar dacă inculpații au susținut că bonitatea firmei SC R. SA a permis obținerea noului credit de la SC A.A. SA și apoi reeșalonarea plăților prin încheierea unor acte adiționale îndeplinind toate condițiile bancare - aceștia au știut permanent situația financiară reală a firmei, situația lichidităților etc. și, tocmai aceste premise au constituit parte din modalitățile de inducere în eroare.

Spre exemplificare au fost indicate actele și înscrisurile aflate în dosarul de urmărire penală, declarațiile martorilor (audiați în cele două faze procesuale) ce au demonstrat că:

- începând cu anul 2008, SC R. SA nu şi-a mai achitat datoriile faţă de creditori iar unii dintre aceştia trecuseră la executare silită (conform adresei N. - O. Bacău - aflată la vol. 31 u.p.);

- existau probleme cu lichidităţile (din declarațiile martorilor salariaţi s-a reținut că aceștia primeau mereu salariul cu întârziere), dar inculpatul A. transfera sume de ordinul milioanelor de lei conform propriilor interese în patrimoniul altor societăţi;

- de la SC A.A. SA mai fuseseră contractate credite pentru sume mai mici, creditele nefiind achitate, fapt pentru care inculpaţii au recurs la reeşalonarea acestora - fiind obţinut astfel contractul cu valoarea cea mai mare;

- în perioada 2007 - 2009 importante active au fost scoase ilegal din patrimoniul societăţii, iar în noiembrie - decembrie 2009 o bună parte a utilajelor, autovehiculelor deţinute de societate (autobasculante, buldozere, excavatoare, autoturisme) - ce mai aduceau venituri (societatea desfăşurând lucrări în construcţii) - în număr de 68 - au fost ,,transferate” pe bază de facturi fiscale false către SC J. SA, în baza unor operaţiuni de compensare între societăţi (conform înscrisurilor din vol. 31 dos. urm. pen.);

- din situația financiară a SC R. SA în perioada 2008-2009 a rezultat faptul că în 2008 societatea a realizat profit modest (578.866 lei) şi 2009 societatea a lucrat ,,în pierdere” (14.274.224 lei) - aspecte ce au mai fost expuse anterior, însă în evidenţele SC R. SA erau înregistrate cheltuieli nejustificate (ex. închirierea unor utilaje în 2009 de la SC J. SA, deşi acest lucru nu era necesar - parcul auto nu era utilizat în totalitate (aspecte reținute și din declaraţiile martorilor P.P.P.P., M.M.M.M., ş.a.) cheltuieli ce ulterior au fost utilizate pentru a ,,transfera” active din patrimoniul SC R. SA către SC J. SA.;

- activele SC R. SRL (fostă SC R. SA) ce nu au fost transferate pe bază de documente către alte societăţi controlate de inculpatul A., au fost utilizate de alte societăţi (ex. SC C.C. SRL, SC Z.Z.Z.Z.Z. SRL), deşi ar fi trebuit să aducă venituri SC R. SA.

Prin activitățile infracționale desfășurate, inculpatul A. și inculpata C. au procedat la împărțirea activelor SC R. SA și transferul lor formal, pe bază de/sau fără documente, către alte societăți din cadrul aceluiași grup de interese,fapt ce a îngreunat identificarea lor, de către creditori sau organele de urmărire penală.

În aceste condiţii, inculpaţii au procedat la crearea aparenţei bunei credinţe a inculpatei C. în administrarea SC R. SA, şi au solicitat în anul 2008, obţinerea unui credit de la SC A.A. SA cu o valoare de 11.735.590 lei, sumă ce ulterior a fost modificată (suplimentată) prin acte adiţionale.

Aşa cum s-a mai arătat, încă din acea perioadă inculpata C. nu mai achita nici măcar contribuţiile la asigurări sociale datorate de angajator O. Bacău.

Astfel, pe lângă contractele pe care le aveau în derulare la SC B.B. SA şi SC A.A. SA (din perioada 2005-2008) - (aspect reținut din plângerea SC A.A. SA şi vol. 15 - filele 78,90 şi vol. 32), inculpaţii A. şi C., la data de 18 aprilie 2008 au contractat de la aceeaşi unitate bancară creditul SC A.A. SA Bacău, din 18 aprilie 2008, a cărui valoare iniţială a fost de 11.735.590 lei şi a cărui valoare a crescut prin contracte şi acte adiţionale - prin care au fost reeşalonate ratele restante şi reactivate şi prin care a devenit parte în contract şi SC Y. IFN.

Suma virată în contul SC R. SA a fost utilizată la achiziţia de autovehicule şi utilaje, asupra cărora a fost ulterior instituită ipotecă (bunurile nu au fost luate în sistem leasing, ci ca proprietar de către societate), numitul A., figurând în contractul de împrumut încheiat între SC A.A. SA şi SC R. SA drept ,,garant”, calitate în baza căreia a emis, la data de 19 mai 2008, un bilet la ordin - cu data scadentă 16 mai 2011.

SC Y. IFN a semnat cu SC A.A. SA, în baza unor convenţii de colaborare anterioare, contractul de garantare a creditului luat de către SC R. SA, respectiv contractul nr. 159/19 mai 2008 modificat şi completat prin acte adiţionale depuse la dosarul cauzei prin care se obliga, ca în situaţia în care SC R. SA nu achită creditul acordat, să achite unităţii bancare 60% din valoarea acestuia, respectiv suma de 7.041.354,00 lei.

Astfel, Statul Român prin SC Y. IFN a devenit parte în contractul de credit încheiat de către SC R. SA (reprezentată de C. şi A.) şi a preluat ,,garanţiile,, predate de inculpata C. şi A., inclusiv biletul la ordin enunţat anterior.

Cu ocazia încheierii contractului de credit, a contractului de reactivare credit şi a actelor adiţionale, SC A.A. SA a instituit drept garanţii reale mobiliare (ipoteci) asupra unor utilaje în baza a două contracte de garanţie fără deposedare, care au fost recuperate de la inculpaţi după efectuarea unor percheziţii domiciliare (a căror cărţi de înmatriculare se regăsesc în copie la vol. 30 u.p., filele 244-293) dar şi asupra sumelor ce urmau a intra conturile societăţii deţinute la SC A.A. SA, actele susmenţionate fiind încheiate la B.N.P., J.J.J. (conform declaraţiilor acestuia şi documentelor ataşate).

Astfel, după ce au obţinut din partea SC A.A. SA o sumă importantă (suportată în final de Statul Român în proporţie de 60%), inculpaţii nu numai că au sustras sumele de bani din conturile societăţii şi au transferat active către alte societăţi controlate de aceştia pentru a provoca insolvenţa şi insolvabilitatea (prin activităţi de delapidare, fals, şa.) dar au ascuns şi activele (utilajele) ce constituiau garanţii ale contractului de credit acordat de SC A.A. SA şi le-au utilizat în continuare.

O bună parte a garanţiilor la contractul cu SC A.A. SA au fost utilizate de inculpaţii A. şi C. până în momentul reţinerii lor (martie 2013),pentru acestea fiind încheiate contracte de închiriere/prestări servicii în numele SC C.C. SRL.

Din adresa SC C.C. SRL s-a reținut faptul că nu a deţinut documente legale în baza cărora a utilizat autovehiculele şi utilajele SC R. SA, această ultimă societate nefiind înregistrat ca partener de afaceri (din adresa nr. 87/08 iulie 2013 a SC C.C. SRL a rezultat faptul că din folosinţa activelor SC R. SRL aceasta a obţinut venituri în cuantum de 3.609.548 lei).

Utilizarea utilajelor de către aceeaşi inculpaţi în cadrul altor societăţi deţinute de aceştia a rezultat nu numai din declaraţiile martorilor audiaţi și la instanța de fond (în special şoferii de pe utilaje), din faptul că pentru unele dintre acestea au fost aplicate amenzi contravenţionale, fiind identificate în trafic (înscrisurile din vol. 30 - fila 475 şi următoarele), dar mai ales din faptul că au fost identificate în diferite locaţii din ţară sau pe proprietăţi private, desfăşurând activităţi şi aducând venituri inculpaţilor (ex. pentru SC C.C. SRL), deşi aceste venituri trebuiau înregistrate şi evidenţiate în cadrul SC R. SRL Ilfov (fostă SC R. SA).

De asemenea, inculpaţii A. şi C. au solicitat reactivarea unor rate restante ale creditului acordat, în anul 2009 prin acte adiţionale semnate şi de inculpatul A. (vol. 12, fila 85), iar dacă acestea iniţial urmau să aibă o valoare de peste 10.000 lei /lunar, ulterior ratele ajungeau la peste 100.000 lei/lunar, astfel încât era cert că dacă nu pot achita o suma mică în 2009 (de aceea se solicitau reeşalonări) nu puteau achita una mult mai mare ulterior. Din aceste împrejurări a rezultat că intenţia inculpaţilor a fost nu să se achite ratele, ci să li se ofere timp să găsească o persoană dispusă să preia pasivul societăţii.

Cu ocazia înstrăinării SC R. SA, dar şi ulterior au fost întocmite documente false care au atestat intenţia de inducere în eroare a creditorilor, dar şi a instanţelor de judecată cu privire la situaţia activelor SC R. SRL şi a calităţii numiţilor A. şi C. în cadrul societăţii.

De asemenea, prin schimbarea denumirii şi a sediului social al SC R. SA în mod succesiv şi crearea aparenţei desfăşurării de activităţi comerciale de către societate sub noua organizare (D.), inculpaţii au controlat în continuare societatea şi activele existente rămase, ce nu au putut fi scoase din patrimoniul acesteia de inculpaţi (ce nu puteau fi înstrăinate cu mijloace aparent legale, întrucât constituiau garanţii şi erau înscrise la Registrul electronic al garanţiilor mobiliare) şi ascunderea veniturilor realizate.

Totuși, inculpații au încercat crearea aparenţei bunei - credinţe pe parcursul executării contractelor, în sensul achitării către SC A.A. SA a unor sume în contul datoriei existente, dar în condiţiile impuse de inculpatul A. (care solicita aprobarea vânzării unor bunuri a căror preţ îl vira creditorului, bunuri care în fapt, le cumpăra tot el prin interpuşi) - fapt ce a demonstrat, însă că acesta putea achita direct ratele şi intenţia era de a-şi transfera bunurile ce îi aduceau venit fără ca SC A.A. SA să cunoască cine era de fapt cumpărătorul real).

Aceste modalităţi au constituit criterii de inducere în eroare şi a celorlalţi creditori ai SC R. SA, cu care această societate desfăşurase relaţii comerciale sau la care avea înregistrate debite (creditori care au formulat plângere în cauză).

Sub paravanul preluării SC R. SA de către D., inculpaţii C. şi A. nu mai aveau nicio calitate în cadrul societăţii şi nu mai răspundeau din punct de vedere civil - creditorilor pentru situaţia activelor, invocând, în mod nereal, faptul că au fost predate noului administrator statutar.

Atât din actele dosarului de urmărire penală, din declarațiile martorilor (în special ale martorului Y.Y.) s-a reținut că evidențele contabile, ale SC R. SA au fost ”falsificate și nu s-au mai găsit - deși fusese lăsate în custodia inculpatului A.”, totuși activitățile de sustragere a activelor SC R. SA de către inculpații A. și C. anterior preluării fictive de către inculpatul D. au rezultat clar din actele încheiate, respectiv:

La data de 09 mai 2007 între numiţii J.J.J. şi E.E.E.E.E.E. - în calitate de promitenţi vânzători şi între SC R. SA reprezentată de numita C. în calitate de administrator şi promitent cumpărător, a fost încheiată o promisiune de vânzare - cumpărare neautentificată (dar căreia i s-a acordat dată certă din 09 mai 2007).

Promisiunea de vânzare - cumpărare a fost încheiată sub forma unui înscris sub semnătură privată căreia numitul J.J.J. i-a acordat dată certă la un notar(sub nr. 1500/09 mai 2007), astfel încât acesta nu putea fi investit cu formulă executorie(ca în cazul înscrisurilor autentice).

Cu privire la această faptă, a formulat plângere şi Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor - vol. 18, filele 19-35 - unde s-a indicat faptul că în urma analizei conturilor deţinute de numitul J.J.J. la SC E.E.E.E.E.E.E. SA şi în baza informaţiilor furnizate de această unitate bancară, a rezultat faptul că, în perioada 8-28 mai 2007, acesta s-a încasat în cont, 771/lei, de la SC R. SA suma de 155.000 lei drept contravaloare contract teren, iar în aceeaşi perioadă acesta a acordat SC R. SRL un împrumut în valoare de 150.000 lei (vol. 18 dos. u.p., fila 21).

Totodată, în perioada 5.10 - 5 decembrie 2007, în contul în lei, numitul J.J.J. a mai primit în baza aceluiaşi contract suma de 1.036.900 lei, acesta primind şi suma de 55.000 lei de la numitul A.

Anterior încheierii prezentei promisiuni, la data de 01 mai 2007, SC R. SA (reprezentată de C.) mai încheiase o promisiune de vânzare - cumpărare (din 01 mai 2007) a unui teren de 21,798 mp situat în com. Săuceşti cu SC J. SA (reprezentată de inc. A.), în aceeaşi locaţie, astfel încât, existau suficiente imobile la dispoziţia reprezentanţilor SC R. SA să gareze utilajele societăţii (ex. actul de constatare a Gărzii Financiare - aflat în vol. 18, fila 176) - şi nu era necesară încheierea unei alte promisiuni de vânzare cumpărare în acelaşi scop(cea cu J.J.J.).

Referitor la promisiunea de vânzare - cumpărare cu numitul J.J.J. este de precizat faptul că, deşi nu avea posibilitatea de a achita o asemenea sumă într-un interval aşa scurt de timp, întrucât societatea nu avea lichidităţi (de aceea a şi contractat împrumutul cu SC A.A. SA şi un împrumut chiar de la numitul J.J.J.) şi existau şi alţi creditori - SC B.B. SA, societăţi leasing, societăţi comerciale-inculpata C., chiar şi după expirarea termenului de plată, a continuat să vireze în contul promitentului J.J.J. sume importante de bani, deşi promisiunea era, conform voinţei părţilor, desfiinţată.

Astfel, din conturile SC R. SA, pe baza unei promisiuni de vânzare - cumpărare ce îşi încetase efectele, inculpata C. a virat numitului J.J.J. chiar şi după ce promisiunea de vânzare - cumpărare îşi încetase efectele suma totală de 891.900 lei - aspect reclamat şi de Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor în plângerile formulate şi ataşate la dosarul cauzei.

Mai mult, promisiunea de vânzare - cumpărare nu a avut finalitate, terenul fiind în proprietatea promitenţilor - vânzători (conform adresei Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară - Serviciul de publicitate Imobiliară - vol. 30 dos. u.p., fila 366).

După data de 01 septembrie 2007, SC R. SRL (reprezentată de C.) a închiriat un alt teren cu aceeaşi destinaţie, în aceeaşi locaţie (conform înscrisurilor aflate la vol. 14, filele 401 - 408 şi următoarele) în com. Săuceşti de la SC J. SA (reprezentată tot de C.) - teren pe care inculpaţii A. şi C. îl deţineau deja la data încheierii promisiunii de vânzare - cumpărare(din anul 2005), fapt pentru care, era cert că promitentul cumpărător cunoştea faptul că nu se mai doreşte perfectarea vânzării - cumpărării, astfel încât nu mai era necesar transferul de bani în baza acestei promisiuni.

Cu toate acestea, din conturile SC R. SA, inculpata C. a virat în contul numitului J.J.J. în continuare sume de bani, chiar şi după această dată, în condiţiile în care terenul sus menţionat a avut aceeaşi destinaţie ca cea invocată de părţi la încheierea promisiunii de vânzare - cumpărare.

Situația financiară a SC R. SA privind rulajele efectuate și transferul sumelor în perioada mai 2007 - aprilie 2008 din conturile numitului J.J.J. în contul SC R. SA (drept împrumuturi, unele garantate cu bilet la ordin), cât și a sumelor din contul SC R. SA în contul numitului J.J.J. - au fost rulaje formale, premeditate și evidențiate în documentele contabile.

În cursul urmăririi penale numitul J.J.J. a precizat faptul că din împrumuturile acordate către SC R. SA mai are de primit o sumă modică (18.000 lei), împrumuturile fiind acordate societăţii în cuantum aproximativ egal cu suma virată acestuia de inculpata C., la solicitarea inculpatului A., pe baza promisiunii de vânzare - cumpărare ce nu mai avea valabilitate.

Inculpatul A. a susținut în apărare că prin rezoluții ale procurorului s-a dispus neînceperea urmăririi penale,însă din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă că soluţia procurorului a fost infirmată ulterior, cauza (înregistrată cu nr. x/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi respectiv nr. x/P/2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău) fiind declinată la Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism şi conexată la prezenta cauză (vol. 18, fila 48).

Caracterul premeditat al transferului sumelor de bani a rezultat şi din faptul că numitul J.J.J. şi inculpatul A. nu au reuşit să ajungă la o înţelegere cu privire la perfectarea vânzării - cumpărării sau la restituirea sumei încasate nici până în prezent.

Așa cum s-a precizat anterior, numitul J.J.J. a precizat faptul că, deşi cerea permanent perfectarea vânzării - cumpărării, promitenţii cumpărători au evitat să dea curs cererii, fapt pentru care, la data de 06 mai 2009 i-a notificat printr-un notar, ocazie cu care a hotărât unilateral, rezilierea promisiunii cu consecinţa păstrării sumei încasate (după cum s-a reținut din documentul întocmit de notarul public de unde rezultă că numita C. ,,nu a răspuns chemării,, în faţa notarului public - deşi părţile se cunoşteau foarte bine şi erau în permanent contact şi prin întocmirea unor acte notariale).

Din plângerea formulată de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor la datele de 16 noiembrie 2009 la Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău, a rezultat faptul că în luna mai 2007, precum şi în perioada octombrie-decembrie 2007 numitul J.J.J. a încasat, pe promisiunea de vânzare - cumpărare sus menţionată, suma totală de 1.191.900 lei, în aceeaşi perioadă şi în perioada următoare (2007 - 2008), acesta acordând împrumuturi SC R. SRL pe care şi le-a recuperat.

De asemenea, susținerile și apărările inculpaților A. și C. conform cărora aceștia au încheiat promisiunea de vânzare cumpărare a terenului din com. Săuceşti pentru a găsi un imobil necesar sediului şi garării utilajelor societăţii s-a apreciat că nu are nicio acoperire în condiţiile în care SC R. SRL a vândut în septembrie - octombrie 2007 un teren situat în mun. Bacău de peste 2,6 ha către o altă societate, la preţul de 184 euro/mp (vol. 10 fila 199).

Spre exemplificarea activităților ilicite, inculpata C. - în calitate de administrator avea (pentru obţinerea unui sediu social/gararea unor utilaje ale SC R. SA) încheiate următoarele acte: o promisiune de vânzare - cumpărare din 01 mai 2009 cu SC J. SA, o promisiune cu J.J.J., din 09 mai 2007, un contract de comodat din 01 septembrie 2007 cu SC J. SA, un contract de închiriere din 15 septembrie 2007 cu SC J. SA.

Una dintre modalitățile prin care s-a ajuns ca SC R. SA să ajungă în insolvabilitate, iar creditorii acesteia prejudiciaţi, a reprezentat-o însuşirea şi transferarea, de către inculpata C., din conturile societăţii, la solicitarea numitului A., a unei sume de 891.900 lei, operaţiune înregistrată în evidenţele societăţii, prin crearea unei aparenţe de legalitate a transferului sumei prin încheierea unei promisiuni de vânzare - cumpărare, suma fiind sustrasă/transferată din patrimoniul societăţii chiar şi după ce, conform voinţei exprimate de părţi, promisiunea era reziliată.

Tot spre exemplificare probatorie s-a arătat şi faptul că la 05 februarie 2008, SC R. SA a cumpărat de la SC J. SA (societate în lichidare aparţinând tot inculpatului A. - reprezentată de Y.Y.) şi un alt imobil în Comăneşti în suprafaţă de 1169 mp, cu suma de 581.842 lei (act încheiat tot la B.N.P., J.J.J.) - vol. 13, fila 168 şi următoarele) fapt ce atestă din nou, existenţa mijloacelor financiare după vânzarea terenului situat în mun. Bacău şi posibilitatea perfectării vânzării - cumpărării dacă s-ar fi dorit acest lucru (mai ales că părţile erau în contact permanent prin redactarea periodică a unor documente notariale la acelaşi notar).

Din actele dosarului de urmărire penală a rezultat și faptul că inculpatul A., a semnat promisiunea de vânzare - cumpărare din 1 mai 2007 dintre SC J. SA şi SC R. SA în calitate de promitent - vânzător, iar C. în calitate de promitent cumpărător, astfel încât nu mai era cazul să caute imobile pentru sediul social, aceştia neavând niciun fel de preocupări pentru înregistrarea de sedii sociale (au fost sancţionaţi pentru acest fapt de către reprezentanţii Gărzii Financiare, aşa cum am mai arătat), iar la percheziţiile domiciliare efectuate în martie 2013 - la sediile declarate ale unor societăţi nu au fost găsite documente, ci într-o altă locaţie (Calea Romanului 191) unde nu figura înregistrat niciun sediu social al vreunei societăţi aparținând inculpaților) - vol.32 filele 117-119.

Din actele dosarului de urmărire penală (respectiv sesizarea și adresele Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, ale Gărzii Financiare Bacău) a rezultat că inculpata C. a efectuat ,,restituiri aport de capital” către A. din conturile SC R. SA, în perioada iunie - iulie 2009 (data comiterii faptelor) în cuantum de 608.500 lei, operaţiunea nefiind înregistrată în evidenţele contabile ale societăţii şi pentru care nu exista justificare.

Acest fapt a rezultat din sesizarea Gărzii Financiare Bacău (17 septembrie 2009) urmare a controlului încrucişat la SC R. SA, SC J. SA şi SC H.H. SRL (controlate de A.), şi a procesului - verbal de constatare (vol. 18, fila 173 şi următoarele), a evidenţelor contabile pentru perioada iunie - iulie 2009.

Inculpații A. și C. au susținut prin declarațiile date și apărările formulate că această sumă a reprezentat ,,aport restituit” şi nu şi-au dat seama de faptul că depăşesc suma ce a fost introdusă în societate ca aport asociat de inculpatul A., acest lucru nu era posibil, deoarece deşi operaţiunea a fost înregistrată prin cont - unde se înregistrează aportul asociaţilor şi retragerea acestora - astfel încât sumele retrase nu proveneau din acest cont sau din aport, ci din casă sau alte conturi de trezorerie ale societăţii( întrucât soldul contului era pe roşu - pe minus).

De asemenea, expertiza contabilă întocmită, declarațiile martorului expert (Y.Y.) au demonstrat faptul că inculpatul A., în perioada 16 iulie 2009 - 31 iulie 2009, a primit din partea inculpatei C., din cont - aport asociaţi, o sumă totală de 3.809.093,43 lei, deşi depusese în acelaşi cont doar suma de 2.799.652,96 lei (diferenţă de 1.009.440,47 lei) iar în perioada 31 iulie 2009- 21 august 2009, soldul aceluiaşi cont a ajuns la suma de -1.420.656,97 lei (anexa 5), rezultând că din conturile SC R. SRL, inculpaţii au scos,fără documente legale şi fără justificare suma totală de 1.420.656,97 lei.

Practic, controlul efectuat de reprezentanţii Gărzii Financiare Bacău a atestat că la data de 17 septembrie 2009, inculpatul A. nu returnase nicio sumă de bani şi nu existau înregistrate operaţiunile de restituire a sumei în evidenţele contabile, însă acesta, pe baza documentelor întocmite de inculpata C. figura că în iulie 2009 inculpatul A. a restituit către SC R. SRL, doar prin intermediul unor chitanţe (numerar), suma de 1.477.707 lei).

Documentele depuse în apărare de inculpatul A. (la organele de poliție dar nu la organele fiscale sau administrator judiciar al SC R. SA) ce fac dovada restituirii sumelor scoase din patrimoniul SC R. SA sunt, de fapt, formale/nereale demonstrând clar că acesta deținea evidențe contabile multiple ale SC R. SA, în condiţiile în care bilanţul 2009 al SC R. SA depus de A. la I.P.J. Bacău şi inculpata C. la Oficiul Român al Comerțului Cluj (vol. u.p. 18 filele 159-162) - semnat de D. ca administrator - avea la bază balanţa de verificare pe luna decembrie 2009 (vol. u.p. 18 filele 152 - 157) depusă de acelaşi inculpat, care are alte sume la rulaj decât balanţa de verificare pe luna decembrie 2009 predată lui D. la data de 01 februarie 2009 la B.N.P., I.I. (vol. 3 dos.u.p., fila 128).

Aceeași situație a rezultat și din declarațiile martorului expert contabil Y.Y. (date la urmărire penală și în fața instanței de fond) reținându-se că acesta a întocmit bilanțul contabil pe anul 2009 pe baza unei balanțe pe luna decembrie 2009 pe care a contrasemnat-o (singura contrasemnată este cea de la Oficiul Român al Comerțului Cluj - vol. 26 fila 119), pusă la dispoziție de A. și C., însă cele trei balanțe pe luna decembrie 2009 prezentate de inculpații A. și C. au rulaj diferit, fapt ce atestă că aceștia întocmesc documente în fals și țineau o evidență contabilă dublă.

Cu privire la activitățile desfășurate de inculpații A. și C. prin modalitățile și împrejurările descrise anterior pe baza evaluării tuturor (declarațiilor și înscrisurilor existente) s-au conturat cert elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- delapidare în formă continuată prev. de art. 2151 alin. (1), (2) și art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 - inculpata C., în cursul anului 2007 - 2008, în calitate de administrator al SC R. SA (devenită SC R. SRL) și-a însușit, folosit și transferat, în interesul său și al unor persoane apropiate (A. și J.J.J.) suma de 891.900 lei din conturile SC R. SA pe care o gestiona și administra pe baza unor documente desființate deja prin voința părților și întocmite cu caracter formal;

- spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 și art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, săvârșită de inculpata C. începând din anul 2007 care, în calitate de administrator al SC R. SA (devenită SC R. SRL), pentru a crea aparența legalității transferului și înstrăinării sumei de 891.900 lei, a încheiat o promisiune de vânzare-cumpărare, pentru a justifica aparent legal scoaterea acestei sume din conturile SC R. SRL, cunoscând că sustragerea sumei din patrimoniul SC R. SA nu are justificare legală, cu scopul însușirii și că suma provine din comiterea unei infracțiuni.

În sarcina inculpatului A., activitățile ilicite întreprinse și anterior expuse au conturat cert elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- complicitate la săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 2151 alin. (1), (2) și art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, constând în aceea că în cursul anului 2007, în calitate de acționar majoritar la SC R. SA (SC R. SRL) a determinat-o pe inculpata C. să însușească, folosească și să transfere, în interesul său și al unor persoane apropiate (J.J.J.) suma de 891.900 lei din conturile SC R. SA pe care aceasta o gestiona și administra;

- complicitate la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă continuată prev. și ped. de art. 25 din C. pen. 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 constând în aceea că în calitate de acționar majoritar al SC R. SA (SC R. SRL), pentru a crea aparența legalității transferului și înstrăinării sumei sus menționate, a determinat-o pe inculpata C. să încheie o promisiune de vânzare - cumpărare, cunoscând că sustragerea/transferul sumei din patrimoniul SC R. SA nu avea justificare legală, iar suma provine din comiterea unei infracțiuni.

Chiar dacă s-a încercat de inculpații C. și A. să se dovedească prin actele încheiate (premeditat) transferul SC R. SA către inculpatul D. (raportat și la susținerile acestora prin declarațiile date în cursul urmăririi penale și al judecății) și chiar dacă operațiile de transfer a sumei în contul unei persoane fizice a avut loc în realitate această operație s-a realizat pe baza unui act simulat, având caracter fals raportat la intenția inculpaților, respectiv acea de a ”acoperi” transferul unei sume din conturile societății.

Cu privire la actele materiale reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpaților A. și C. în referire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. 1969, instanța a reținut următoarele:

Dispozițiile art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 prevăd falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice.

Dispozițiile art. 288 C. pen. 1969 prevăd falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice.

Din descrierea elementelor constitutive ale infracțiunii sus menționate raportat la analiza probelor acuzării (respectiv ”promisiunea de vânzare cumpărare” încheiată și căreia i s-a acordat dată certă din 09 mai 2007 în scopul creării aparenței legalității scoaterii din patrimoniu a SC R. SA a sumei de 891.900 lei), instanța a constatat că nu s-a putut demonstra fără putință de tăgadă că inculpații A. și C. au ”contrafăcut scrierea sau au alterat-o prin orice mod” - după cum impune textul de lege.

Pe cale de consecință, deși probele au dovedit caracterul formal (nereal) al înscrisului, caracterul premeditat al transferului și intenția reală a inculpaților (respectiv scoaterea din conturile SC R. SA a sumei de bani și că niciuna din părți nu intenționa să perfecteze ”promisiunea de vânzare-cumpărare”) a rezultat dubiul ”falsificării înscrisului” de către inculpații A. și C.

În acest sens s-a reţinut că sunt și aspectele rezultate din: - evaluarea declarațiilor martorei E.E.E.E.E.E. (soția lui J.J.J.) care a indicat faptul că nu cunoaște nimic cu privire la intenția de înstrăinare a terenului sus menționat, deși a semnat, ca parte, promisiunea de vânzare - cumpărare și că de înstrăinarea terenurilor s-a ocupat exclusiv soțul său;

- pentru suma de 891.900 lei, dată pe baza unei promisiuni de vânzare - cumpărare din conturile SC R. SA, inculpaţii A. şi C. nu au făcut niciun demers pentru a o recupera şi nici numitul J.J.J. nu a restituit-o, considerând că îi aparţine;

- din actele dosarului de urmărire penală a rezultat că promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată sub forma unui înscris sub semnătură privată i s-a acordat dată certă la un notar de către numitul J.J.J., deci nu de către inculpatul A.;

- din declarațiile numitului J.J.J. (pentru care cercetările au fost disjunse în prezenta cauză) s-a reținut într-adevăr că a discutat cu inculpatul A. despre încheierea acestei promisiuni de vânzare-cumpărare și că înscrisul a fost semnat de inculpata C. ca administrator, însă din această probă nu a rezultat certitudinea și nu se poate reține de către instanța de fond că inculpatul A. a săvârșit infracțiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. 1969.

Pe cale de consecință, constatând faptul că din probe nu a rezultat că inculpatul A. a săvârșit infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată conturându-se dubiul, s-a dispus achitarea acestuia în baza dispozițiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. c) C. proc. pen.

Tot sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, rechizitoriul a reținut în sarcina inculpaților A. și C. că aceștia au prezentat documente contabile false organelor de urmărire penală (altele decât cele înregistrate la oficiul român al comerțului Cluj), însă instanța nu a putut reține cert că inculpații le-au falsificat (nu a rezultat prin ce mod, nu au rezultat dispozițiile art. 288 C. pen. 1969).

În acest sens, chiar expertiza contabilă efectuată, în prezența unui expert parte, a indicat faptul că ”în ceea ce privește întocmirea acestor documente de plată, s-a precizat că s-a putut stabili acest lucru, urmând ca organele de urmărire penală să se pronunțe”.

De asemenea, chiar în expunerea situației de fapt din rechizitoriu (fila 118) se reține că ”în urma actelor de urmărire penală s-a reuşit identificarea persoanei care a completat chitanţele utilizate de inculpatul A. şi C. pentru a justifica plata prejudiciului (din 18 septembrie 2009, din 21 septembrie 2009, din 22 septembrie 2009, din 23 septembrie 2009, din 24 septembrie 2009, din 25 septembrie 2009, din 28 septembrie 2009, din 29 septembrie 2009, din 30 septembrie 2009 prin care numitul A. justifică restituirea unor importante sume de bani în conturile SC R. SA), stabilindu-se că acestea au fost completate în anul 2010 (deşi sunt datate cu anul 2009) de numitul C.C.C. la solicitarea inculpatei C. şi a inculpatei E. - persoana de încredere a acesteia, tocmai în scopul ascunderii activităţii infracţionale”.

Chiar dacă aceste documente cât și cele întocmite în numele inculpatului D. au fost ”completate-întocmite de martorul O.O.O.O.” în perioada 2010-2012 (aspect confirmat și prin declarația acestuia dată în fața instanței de fond) și chiar dacă au fost întocmite la solicitarea inculpaților, totuși rechizitoriul a reținut greșit ca autor al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată pe inculpatul A.

Prin modalitatea de acțiune a inculpaților A. și C. s-a putut contura cert doar săvârșirea infracțiunii de participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 31 C. pen. 1969 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, iar în sarcina inculpatei C. și infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată constând în aceea că:

- a întocmit în fals şi utilizat documente în numele numitei G.G.G.,falsificând semnătura acesteia (pe cererea depusă la Oficiul Român al Comerțului înregistrată din 09 aprilie 2010,pe declaraţia pe proprie răspundere dată la cererea indicată anterior, pe actul adiţional la actul constitutiv la SC J. SA, depuse la Oficiul Român al Comerțului Bacău, înregistrat la 09 aprilie 2010, pe hotărârea 2 din 16 martie 2010 Adunarea Generală Executivă a Acționarilor, pe contractul de comodat din 08 aprilie 2010 dintre SC J. SA şi SC H.H. SRL, pe cererea înregistrată din 16 iunie 2010 de la Oficiul Român al Comerțului Bacău şi documentele aferente, pe cererea adresată Tribunalului Bacău prin care s-a solicitat înregistrarea la Oficiul Român al Comerțului a divizării capitalului social al SC J. SA, înregistrată din 16 iunie 2010, pe actul adiţional al actului constitutiv al SC J. SA prin care s-a aprobat divizarea SC J. SA, semnătura de pe hotărârea nr. 1/16 martie 2010 a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor şi Actul Constitutiv Actualizat, pe protocolul privind predarea primirea patrimoniului dintre SC J. SA şi SC I. SRL) cu scopul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor, precum şi pe facturile fiscale din 30 septembrie 2009, din 30 decembrie 2009, din 18 septembrie 2009, din 24 septembrie 2009, din 24 septembrie 2009, din 02 octombrie 2009, din 09 octombrie 2009, din 14 octombrie 2009, din 21 octombrie 2009, din 03 noiembrie 2009, din 06 noiembrie 2009, din 09 noiembrie 2009, din 10 noiembrie 2009, din 11 noiembrie 2009, din luna mai 2010, din 28 ianuarie 2010, din 30 ianuarie 2010;

- întocmirea unei promisiuni de vânzare - cumpărare (căreia i s-a acordat dată certă din 09 mai 2007) ce atesta aspecte necorespunzătoare adevărului, şi utilizată cu scopul creării aparentei legalităţi a scoaterii din patrimoniul SC R. SA a sumei de 891.900 lei pe care a transferat-o numitului J.J.J.;

- întocmirea de înscrisuri sub semnătură privată (contract audit cu Y.Y. pe care a contrafăcut semnătura lui D., plan reorganizare depus la Tribunalul Bucureşti pe care a contrafăcut semnătura lui B.B.B.) şi instigarea numiţilor D., G.G., G., în perioada 2009 - 2012, la întocmirea de astfel de înscrisuri, conţinând date necorespunzătoare adevărului (cereri, revizuiri bilanţuri, tabelele creanţe creditori, declaraţii, decizii administrator, hotărâri Adunării Generale a Acționarilor, decizii, proces - verbal de predare primire, act constitutiv actualizat - cărora li s-a acordat dată certă de către notarul public, ş.a.) ce au fost utilizate în faţa instanţelor de judecată, a organelor de urmărire penală şi a organelor fiscale cu scopul inducerii în eroare a acestora şi a creditorilor referitor la situaţia SC R. SA;

- a întocmit în fals şi utilizat, contractul de comodat din 14 mai 2010 încheiat cu numiţii F.F.F.F.F.F. și G.G.G.G.G.G. ce conţinea date necorespunzătoare adevărului, falsificând semnătura numitului D. pe acesta;

- a determinat-o pe numita E. a întocmi în fals facturile fiscale din 01 octombrie 2009, din 05 octombrie 2009, din 11 noiembrie 2009, din 21 decembrie 2009 emise de către SC R. SA, factura fiscală emisă de către SC J. SA către SC R. SA din 21 octombrie 2009 şi respectiv chitanţe în numele SC R. SRL: chitanţele din 05 septembrie 2011, din 23 septembrie 2011, din 19 septembrie 2011, din 14 septembrie 2011, din 27 septembrie 2011, din 30 septembrie 2011, din 03 octombrie 2011, din 10 octombrie 2011, din 13 octombrie 2011, din 17 octombrie 2011, din 06 septembrie 2011, din 12 august 2011, din 09 august 2011, din 04 august 2011, din 23 august 2011, din 18 august 2011, din 15 august 2011, din 31 august 2011, din 02 august 2011, din 26 august 211, din 09 septembrie 2011, din 01 iulie 2011, din 11 iulie 2011, din 07 iulie 2011, din 05 iulie 2011, din 22 iulie 2011, din 20 iulie 2011, din 15 iulie 2011, din 26 iulie 2011, din 29 iulie 2011, din 01 august 2011).

Din expunerea probatorie anterioară expusă instanța nu a putut reține însă cu certitudine vinovăția inculpaților A. și C. în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 - ca autori și în această ipoteză (ori în ipoteza în care au fost determinate persoanele care au completat înscrisurile falsificate și nu s-a dispus trimiterea în judecată a acestora) instanța a reținut în sarcina inculpaților A. și C. participația improprie prev. de art. 31 C. pen. 1969 raportat la art. 290 C. pen. 1969 la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată - aceștia au prevăzut prin acțiunile ilicite expuse urmarea a cărei producere și-au dorit-o.

Spre exemplificare - inculpații au determinat alte persoane (martorii F.F.F., E.E.E., O.O.O.O., G.G.G.G., inculpata E.) să completeze în fals înscrisuri/documente și aceștia le-au completat (sau semnat) - în cazul inculpatului G., fără să verifice realitatea faptică (aspect evidențiat și la fila 140 din rechizitoriu).

Autorii săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (respectiv martorii) - au acționat fără vinovăția cerută de conținutul infracțiunii, de aceea s-a dispus prin rechizitoriu neînceperea urmăririi penale împotriva acestora, iar inculpata E. a acționat cu vinovăție în săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată având în vedere și calitatea acesteia - fiind contabilă (și a fost reținută răspunderea penală a acesteia).

Din probatoriile administrate a rezultat caracterul nereal/formal a acestor înscrisuri ce au fost evidențiate ulterior, însă nu s-a putut proba fără dubiu ”întocmirea lor de către inculpații A. și C.”

Instanța de fond a evaluat în mod direct și a apreciat asupra declarațiilor martorului O.O.O.O. și ale inculpatei E. (față de care s-a reținut în rechizitoriu că a întocmit o parte din aceste documente la solicitarea inculpaților, ori că aceasta a solicitat martorului O.O.O.O. întocmirea documentelor - aspect ce a fost recunoscut și confirmat de inculpata E. - contabilă).

Spre exemplificarea probatorie a situației de fapt expuse, instanța de fond a constatat că:

- martorul C.C.C. a indicat faptul că a emis şi alte documente în numele SC R. SRL (în numele inc. D. ) - respectiv chitanţele din 05 septembrie 2011, din 23 septembrie 2011, din 19 septembrie 2011, din 14 septembrie 2011, din 27 septembrie 2011, din 30 septembrie 2011, din 03 octombrie 2011, din 10 octombrie 2011, din 13 octombrie 2011, din 17 octombrie 2011, din 06 septembrie 2011, din 12 august 2011, din 09 august 2011, din 04 august 2011, din 23 august 2011, din 18 august 2011, din 15 august 2011, din 31 august 2011, din 02 august 2011, din 26 august 211, din 09 septembrie 2011, din 01 iulie 2011, din 11 iulie 2011, din 07 iulie 2011, din 05 iulie 2011, din 22 iulie 2011, din 20 iulie 2011, din 15 iulie 2011, din 26 iulie 2011, din 29 iulie 2011, 867961/01 august 2011);

Astfel, au fost dovedite următoarele activități infracționale:- ascunderea sustragerii sumei predate inculpatul A. din patrimoniul SC R. SA - întocmindu-se chitanţe justificative, inducerea în eroare a creditorilor SC R. SRL pe parcursul executării contractelor, creându-se aparenţa preluării societăţii de către acesta, înscrisurile false întocmite fiind utilizate în diferite scopuri (inclusiv justificarea înregistrării de cheltuieli la parteneri de afaceri ai inculpatului A. şi compensarea datoriilor formal existente între aceştia,pentru crearea aparenţei realităţii unor operaţiuni comerciale fictive pe baza cărora s-au înregistrat cheltuieli în patrimoniul SC E.E. SA şi transferul produsului infracţiunilor în favoarea inculpatului A.).

Prin folosirea acestor înscrisuri în numele SC R. SRL, inculpaţii A. și C. au creat aparenţa preluării societăţii şi continuării activităţii de către inculpatului D., inducând în eroare creditorii cu privire la situaţia reală a societăţii (desfăşurarea sau nu de relaţii comerciale, persoana care se ocupă efectiv de aceasta) - fapte de înşelăciune şi bancrută frauduloasă.

Cu privire la inculpata E. ce avea calitatea de contabilă la SC R. SA, din declarațiile acesteia și ale celorlalți martori s-a reținut că nu a avut motiv să dispună întocmirea unor chitanţe conţinând date necorespunzătoare adevărului (în perioada 2010 - 2011) pentru SC R. SA, în condiţiile în care sumele menţionate pe acestea - de ordinul milioanelor de lei nu au fost încasate; iar aceasta a declarat faptul că nu l-a cunoscut pe D.; inculpaţii A. și C. nu i-au indicat ce au făcut cu acele înscrisuri,fiind valori care aparent au intrat în patrimoniul SC R. SA şi SC R. SRL, dar pe care nici administratorul judiciar nu le-a putut identifica.

Și aceste modalități de realizare a activităților de către inculpații A. și C. au concretizat și demonstrat alte acte materiale ce au intrat în conținutul infracțiunii de delapidare în formă continuată reținută în sarcina acestora, a infracțiunii de spălare de bani și a infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 241/2005 - constând în aceea că în calitate de administrator al SC R. SA, inculpatul A. în anul 2009, a întocmit, prin înscrisuri, evidențe contabile multiple ale societății pe care o administra (SC R. SA).

De asemenea, față de inculpata E. s-a evidențiat probator că a dispus întocmirea de documente contabile false (în numele SC R. SRL și SC R. SRL) ce ulterior au fost utilizate pentru a ascunde comiterea faptelor de delapidare, efectuarea de înregistrări inexacte în contabilitate și pentru a justifica introducerea în evidențele contabile a unei sume care nu a fost încasată în realitate, anume: în perioada 2010-2012, l-a determinat cu intenţie pe numitul C.C.C. să întocmească, în fals, chitanţe în numele SC R. SA (chitanţele din 18 septembrie 2009, din 21 septembrie 2009, din 22 septembrie 2009, din 23 septembrie 2009, din 24 septembrie 2009, din 25 septembrie 2009, din 28 septembrie 2009, din 29 septembrie 2009, din 30 septembrie 2009) ce au fost utilizate de inculpaţii A. şi C. pentru a justifica, în anul 2010, restituirea sumelor aferente, în contul SC R. SA dar şi alte înscrisuri în numele SC R. SRL (chitanţele din 05 septembrie 2011, din 23 septembrie 2011, din 19 septembrie 2011, din 14 septembrie 2011, din 27 septembrie 2011, din 30 septembrie 2011, din 03 octombrie 2011, din 10 octombrie 2011, din 13 octombrie 2011, din 17 octombrie 2011, din 06 septembrie 2011, din 12 august 2011, din 09 august 2011, din 04 august 2011, din 23 august 2011, din 18 august 2011, din 15 august 2011, din 31 august 2011, din 02 august 2011, din 26 august 211, din 09 septembrie 2011, din 01 iulie 2011, din 11 iulie 2011, din 07 iulie 2011, din 05 iulie 2011, din 22 iulie 2011, din 20 iulie 2011, din 15 iulie 2011, din 26 iulie 2011, din 29 iulie 2011, din 01 august 2011).

Din declarațiile inculpatei E., coroborate cu declarațiile coinculpatei C., ale martorului O.O.O.O. a rezultat că activitatea inculpatei E. în cadrul firmei SC R. SA s-a limitat în ceea ce privește activitățile ilicite reținute în sarcina inculpatei C., doar la întocmirea acestor documente ”false”, fără ca aceasta să cunoască însă scopul în care au fost folosite și consecințele juridice produse,fără a cunoaște tranzacțiile financiare sau operațiunile comerciale fictive realizate de coinculpații A. și C. prin intermediul firmelor, fără a-l cunoaște pe inculpatul D.

În concret, faptele săvârșite de inculpata E., constând în aceea că în anul 2009, a procedat la întocmirea de documente false (facturi fiscale din 01 octombrie 2009; din 05 octombrie 2009, din 11 noiembrie 2009; din 21 decembrie 2009 şi factura fiscală emisă de către SC J. SA către SC R. SA din 21 octombrie 2009) pe care ulterior le-a predat inculpatei C. pentru a fi utilizate la sustragerea unor active din patrimoniul SC R. SA - s-a apreciat că, constituie elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969.

Față de aceste aspecte conturate din probele dosarului, instanța nu a putut reține însă în sarcina inculpatei E. săvârșirea infracțiunilor de bancrută frauduloasă, spălare de bani, înșelăciune și delapidare, nici de favorizare a infractorului (în ceea ce privește infracțiunea de delapidare, ori constituire/aderare la un grup infracțional).

Așa cum s-a mai expus anterior referitor la elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 29 din Legea nr. 656/2002, din niciunul din modalitățile descrise în actul de sesizare și prin niciuna dintre probele nemijlocit administrate de instanță - nu a rezultat în sarcina inculpatei E. în mod cert că, aceasta a ascuns ori disimulat adevărata natură a circulației bunurilor transferate prin societățile SC R. SA ș.a. de către inculpați, ori că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni (delapidare, bancrută frauduloasă, evaziune fiscală, înșelăciune).

De asemenea, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 143 din Legea nr. 85/2006 sub forma complicității, s-a constatat că probele administrate nu au demonstrat niciun moment că inculpata E. (prin activitatea de completare a facturilor/chitanțelor ori prin dispoziția sa de a fi completate aceste documente contabile de unii salariați - martori audiați în cauză) - a sprijinit pe inculpații A. și C. în falsificarea documentelor contabile ale SC R. SRL, ori ascunderea activului SC R. SA, ori distrugerea evidențelor.

Pe de altă parte, s-a reţinut că inculpata E. (una dintre contabilele SC R. SA) nici nu avea calitatea de subiect activ al infracțiunii prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) Legea nr. 85/2006 (”fapta săvârșită de debitorul persoană fizică ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare (…)”).

Cu privire la infracțiunea de favorizare a infractorului reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpatei E. raportat la infracțiunea de delapidare, respectiv infracțiunea prev. de art. 264 C. pen. 1969 raportat la art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969 și la infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, instanța a constatat următoarele:

Dispozițiile art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 prevăd ”iniţierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui astfel de grup”, respectiv ”dacă faptele prevăzute la alin. (1) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni grave, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni”.

Dispozițiile art. 264 C. pen. 1969 prevăd ”ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuia sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii”.

Chiar din declarațiile inculpatei E. s-a reținut că”am completat următoarele facturi fiscale emise de către SC R. SA către SC J. SA” și că ”toate aceste facturi mi-au fost prezentate de organele de urmărire penală, recunosc că le-am completat la solicitarea numiților A. și C., inclusiv prețul, nu îmi asum conținutul acestor facturi, întrucât nu am fost implicată în niciun fel în relația comercială dintre cele două societăți”.

Analizând probele expuse în actul de sesizare și activitatea infracțională aferentă acestora, anume că ”inculpata E. prin întocmirea de documente false (respectiv chitanțe) în cursul anului 2010 a sprijinit activitatea inculpatei C. (administrator al SC R. SA) de a-și însuși, folosi, transfera în interes personal sau al altor persoane sume de bani din contul SC R. SA - activitate din care făceau parte și inculpații A., G. ce au constituit un grup infracțional” - Curtea a reținut că actele materiale reținute ca element constitutiv al infracțiunii de favorizare a infractorului, așa cum au fost descrise sunt absorbite în elementele constitutive descrise ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Pe cale de consecință, pe de o parte și pentru considerentele expuse, s-a apreciat că nu pot fi reținute în sarcina inculpatei E. cele 2 infracțiuni în formă distinctă, ci eventual doar infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1), (3) Legea nr. 39/2003 - însă, în privința evaluării probelor, potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 ”grupul infracțional organizat este acel grup structurat, format din trei sau mai multe persoane care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracțional organizat - grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membri săi”.

Cu privire la modul coordonat de funcționare, s-a apreciat că era nevoie ca în cadrul grupului (inculpaților A., G., C. și D.) să existe o subordonare ierarhică, prestabilită, în sensul că trebuia prevăzut rolul fiecărui membru în parte în comiterea infracțiunii, caracterul coordonat presupunea planificare, organizare, control, cât și procurarea de instrumente, mijloace specifice, folosirea de combinații, ori, în speță, activitatea desfășurată de inculpata E. nu a generat aceste elemente.

Aderarea la grup reținută în sarcina inculpatei s-a apreciat că s-ar fi realizat prin exprimarea consimțământului expres de a face parte din structura infracțională, în timp ce sprijinirea grupului a presupus furnizarea de asistență, ajutor sau sfaturi în vederea săvârșirii infracțiunilor or, inculpata nici nu a știut de activitatea desfășurată de inculpați.

Sub aspectul laturii subiective, s-a arătat că fapta trebuia săvârșită cu intenție directă, aceasta trebuind să fie calificată de scop cel puțin din două considerente:

- inculpata trebuia să știe și să fie de acord cu înființarea, aderarea și sprijinirea grupului, știind că urmează a fi comise infracțiuni grave;

- trebuia să urmărească obținerea unor foloase sau avantaje materiale.

Instanţa a apreciat că a reține în mod arbitrar aspectele din actul de sesizare, fără o determinare probatorie precisă presupune un caracter general și ambiguu, însă s-a conturat lipsa intenției directe (în cazul inculpatei E.).

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru a se evita derapajele, neconcordanțele și confuziile, este necesar ca instanțele naționale, cu ocazia judecării cauzelor cu care sunt sesizate, să aplice un drept unic și definiții precise pentru a se realiza un proces echitabil într-un termen rezonabil.

Instanța a constatat pe de o parte că aceleași acte materiale au fost reținute și pentru a susține acuzarea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată sub forma participației improprii, dar și pentru infracțiunea de ”aderare” la un grup infracțional, bancrută frauduloasă și spălare de bani.

Pe de altă parte,evaluând probatoriile administrate, declarațiile inculpatei E., ale martorilor din lucrări, declarațiile inculpatei C., înscrisurile din dosarul de urmărire penală pe care s-a sprijinit acuzarea (procesele - verbale privind operațiile de compensare), facturile fiscale privind transferul fictiv al utilajelor, instanța a constatat că din aceste probe nu a rezultat cu certitudine că inculpata E. a săvârșit aceste infracțiuni.

Instanţa a reţinut că, inculpata E. a întocmit în fals declarațiile specificate și expuse cu ocazia reținerii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, și a reținut răspunderea acesteia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 și a infracțiunii prev. de art. 291 C. pen. 1969 (uz de fals) însă, nu s-a putut demonstra în ce mod a sprijinit pe inculpații A. și C. de a sustrage active din patrimoniul societății, ori de traficare a activelor (unele constituite drept garanții la contractul de credit cu SC A.A. SA), și nici realizarea scopului inducerii în eroare a creditelor SC R. SA.

Inculpata E. nu a urmărit și nici realizat scopul urmărit de coinculpații A. și C., din declarațiile acesteia și ale martorilor din lucrări a rezultat că era o ”practică” în ceea ce privește completarea înscrisurilor (facturi, chitanțe, documente) la solicitarea administratorului, respectiv inculpata C. și că nu a verificat niciodată realitatea celor inserate și nici nu intra în sfera atribuțiilor de serviciu.

Pe cale de consecință și pentru argumentele expuse, s-a dispus achitarea inculpatei E. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) Legea nr. 656/2002, art. 143 alin. (2) lit. a) Legea nr. 85/2006 și art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. 1969, art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 264 C. pen. 1969 și condițiile pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârșită în formă continuată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 și de participație improprie la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 31 raportat la art. 290 alin. (1)C. pen. 1969, săvârșită în formă continuată.

Cu privire la activitatea inculpaților C., A., G., raportat la declarațiile inculpaților (urmărire penală și în fața instanței) coroborate cu declarațiile martorilor și raportat la înscrisurile cauzei, instanța a reținut că facturile de livrare emise de către SC R. SA din 2009 (vol. u.p. 31, filele 7-70) au demonstrat faptul că în perioada 01 octombrie 2009 - 21 decembrie 2009 (deşi A. încheiase cu inculpatul D. contract de vânzare - cumpărare acţiuni din 01 noiembrie 2009), inculpaţii A. şi C. au sustras din patrimoniul SC R. SA către SC J. SA un număr de 68 de autovehicule Dacia și Audi, basculante, compactoare, buldozere, autotractoare, ş.a., facturile fiind trimise prin ”corespondenţă”, la SC J. SA.

Activele SC R. SA înscrise în facturile sus menţionate aveau o valoare de 6.473.960 lei, fiind ,,vândute” de inculpata C. ei însăşi,respectiv către SC J. SA (unde acţionar majoritar era tot inculpatul A.).

Pentru a justifica scoaterea activelor, inculpata C. a emis, în cursul anului 2009, în calitate de administrator al SC J. SA alte facturi către SC R. SA (de achiziţii piese, carburanţi ş.a.) şi o a procedat la compensarea lor (procese - verbale de compensare ce se regăsesc în vol. 31 dos. u.p.).

O parte a utilajelor şi autovehiculelor SC R. SA sus menţionate (inclusiv cele utilizate la lucrări de construcţii asupra cărora susțin și apărările inculpatului A.) au fost succesiv transferate prin compensare la SC J. SA, vândute apoi SC H.H.H.H.H.H. SRL (de unde au adus venituri la SC J. SA), fiind revândute de această societate către SC E.E. SA (societate controlată tot de inculpaţi de unde au fost scoşi bani pentru plata SC H.H.H.H.H.H. SRL).

Compensarea facturilor de vânzare a activelor SC R. SRL către SC J. SA s-a realizat prin emiterea unor facturi de inculpata C., ce apar ,,confirmate” în bună parte de angajaţi ai inculpaţilor (inclusiv şi de inc. G. care apare pe acestea ca delegat, înscrisuri aflate în vol. 31 filele 81-156).

Inculpații C.,G., A. au susținut în apărare faptul că prin închirierea unor utilaje la SC R. SA la SC J. SA și achiziția de consumabile (cauciucuri, carburant, ulei), ulterior, SC R. SA a fost nevoită să vândă cu totul utilajele pe care le deținea către SC J. SA”, însă din probe a rezultat faptul că inculpații A. și C. au mai realizat un venit pe baza acelorași utilaje închiriate, respectiv prin vânzarea utilajelor dobândite de la SC R. SA la SC H.H.H.H.H.H. SRL. Practic, printr-o simplă închiriere și echipare cu piese, SC J. SA a obținut, atât utilajele SC R. SA, cât și alte sume din vânzarea acestora către SC H.H.H.H.H.H. SRL.

Cu privire la activitatea inculpatului H. a rezultat probator că acesta a semnat facturile emise de SC J. SA, ca delegat și a confirmat, astfel documentele false întocmite de inculpata C., la acel moment ocupându-se de parcul auto al societăților, aspect confirmat prin declarațiile inculpatului G. și ale martorilor Călan Mariana și R.R.R.R. - angajați ai SC J. SA.

Pe baza documentelor întocmite au fost realizate compensări de facturi (prin care au fost scoase utilaje - autobasculante SC H.H.H.H.H.H. SRL), scoase din patrimoniul SC R. SA și preluate de SC J. SA (unde inculpata C. era administrator) apoi au fost revândute către SC H.H.H.H.H.H. SRL (piesele livrate și consumabilele aducând din nou profit la SC J. SA pe lângă faptul că au generat scoaterea din patrimoniul SC R. SA a utilajelor cu totul) iar ulterior, preluate de la SC H.H.H.H.H.H. SRL de SC E.E. SA (societate controlată tot de inculpați) dar cu cheltuieli în dauna acestei societăți.

O parte a activelor SC R. SA, ce făceau obiectul compensării au ajuns prin ”divizarea” SC J. SA la SC I. SRL, așa cum au fost expuse faptele, ulterior.

Intenția inculpaților A. și C., de a transfera în cadrul altor societăți controlate de acesta, active ale SC R. SA în perioada imediat anterioară ”preluării” societății, de către inculpatul D. în condițiile în care creditorii trecuseră la executare, scoaterea acestora din sfera de dispoziție a creditorilor.

Caracterul fals al documentelor (facturilor) ce stau la baza operațiunilor de compensare sus menționate a rezultat și din faptul că, deși pe facturi s-a menționat faptul că ”închirierea” unor utilaje de către SC J. SA către SC R. SA se face ”conform contractului”, la solicitarea organelor de urmărire penală de a fi reprezentate toate documentele ce vizează relația comerciale dintre cele două societăți, la data de 12 iunie 2012, inculpata C. nu le-a pus la dispoziție (vol. 11, filele 174-176), iar la percheziții nu au fost identificate.

Faptele inculpatului G. - care apare şi delegat pe factura din 2009 cum s-a mai arătat, de a sprijini comiterea infracţiunilor sus menţionate (inclusiv prin,,confirmarea” facturilor false emise de către SC J. SA către SC R. SA) întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 26 din C. pen. 1969 raportat la art. 2151 alin. (1), (2) din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, constând în aceea că a sprijinit-o pe inculpata C., în calitate de administrator al SC R. SA, a sustrage din patrimoniul societăţii, în perioada noiembrie - decembrie 2009, prin întocmirea şi înregistrarea de documente contabile ce atestau operaţiuni comerciale fictive (facturi fiscale), active (utilaje, autovehicule, şa.) în valoare de 3.174.913,3 lei pe care le-a transferat în baza unor operaţiuni de compensare, în patrimoniul SC J. SA, prev. de art. 26 din C. pen. raportat art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, constând în aceea că a sprijinit-o pe inculpata C., în calitate de administrator al SC R. SA şi SC J. SA, a transfera pe baza unor documente contabile fictive, din patrimoniul SC R. SA, bunuri a căror proveniență a disimulat-o şi pe care le-a dobândit/ folosit ulterior, cunoscând că provin din comiterea unor infracţiuni (delapidare, fals la legea contabilităţii).

Inculpatul G. nu a recunoscut semnăturile aplicate pe facturile fiscale din 2009, considerând că operaţiunile consemnate în facturile în care apare delegat atestă operaţiuni comerciale fictive - aşa cum a reţinut şi procurorul.

Acesta a susţinut că nu are cunoştinţă de operaţiunile comerciale şi nici de menţionarea sa ca delegat pe facturi, deşi în condiţiile în care răspundea de parcul auto al societăţilor controlate de A. (SC R. SA şi SC J. SA), a constatat unde sunt utilizate activele, de către cine şi pentru ce societăţi - aspecte relatate în declaraţiile acestuia date și în fața instanței de fond, ale martorilor audiați - martorul L.L.L.L. menționează că ”am fost angajat la SC R. SA în funcţia de inginer, ocupându-mă de reparaţia utilajelor şi repartiţia angajaţilor pe utilaje (…). Despre utilajele pe care eu nu le primeam în depozit şi care mergeau direct pe şantier aflam de la A. sau de la H. care îmi spuneau că au achiziţionat un anume utilaj şi îmi solicitau să caut oameni şi să îi trimit pe acestea (…). Problemele de serviciu le discutam în principal cu H., dar nu ştiu ce funcţie are acesta, făcând parte din conducere”; martorul M.M.M.M. menționează că:,, La data de 01 ianuarie 1980 am devenit angajat al SC R. SA, având funcţia de şef coloană (…). În urmă cu aproximativ 2-3 luni am întocmit o situaţie cu autocamioanele deţinute de SC R. SA, cumpărate de numitul A. în perioada 2007 - 2008, pentru a şti pe ce şantiere lucrează acestea. Arăt că faptul că în principiu în fiecare duminică, împreună cu A., P.P.P.P., E.E.E., G., L.L.L.L. făceam şedinţe la o vilă situată pe Calea Romanului, nr. 191 unde se discuta ce contracte au fost încheiate şi ce utilaje sau autocamioane urmează să plece la lucru în săptămâna următoare”.

În ceea ce privește actele materiale desfășurate de inculpații A. și C. de a transfera din patrimoniul SC R. SA active (utilaje, autocamioane) în patrimoniul altor societăți (respectiv SC J. SA) pe care le administrau pe baza documentelor justificative false și incomplete - expuse anterior; și alte activități ilicite - au conturat și probat cert elementele constitutive ale infracțiunilor de: delapidare (ca autor inculpata C. și instigator inculpatul A.), infracțiunea de spălare de bani, constând în aceea că inculpata C. - în calitate de administrator al SC R. SA și SC J. SA și inculpatul A. - care a sprijinit-o pe inculpata C., au transferat bunuri pe baza documentelor contabile fictive, din patrimoniul SC R. SA, disimulându-le proveniența și pe care ulterior le-au dobândit cunoscând că provin din infracțiunea de delapidare; inculpata C., în calitate de administrator al SC R. SA și SC J. SA, prin acțiunile efectuate a încălcat dispozițiile Legii nr. 31/1990 (art. 127 cu privire la incompatibilități), respectiv a efectuat acte comerciale între cele două societăți, având interese contrare cu SC R. SA (de unde a sustras activele) - elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 277 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

În urma analizei activităţii infracţionale desfăşurate de inculpaţii A. și C. a rezultat faptul că, inculpatul A. l-a găsit pe inculpatul D. - cetăţean irakian - persoană cu statut de refugiat în Ungaria, iar după preluarea SC R. SA în ianuarie 2010 de către acesta, împreună cu inculpata C. au continuat să întocmească/depună, în mod direct sau prin interpuşi, înscrisuri conţinând date necorespunzătoare adevărului pentru a induce în eroare creditorilor/organelor fiscale/judiciare.

Faptul că inculpaţii întocmeau şi depuneau documente și cunoşteau caracterul fals al acestora a rezultat clar din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale (declaraţiile inculpaților coroborate cu declarațiile martorilor Y.Y., G.G. ș.a., procese - verbale privind percheziţiile efectuate, înscrisuri depuse) - rezultând că anumite documente întocmite în numele inculpatului D. au fost găsite în posesia inculpaţilor A. și C. cu ocazia percheziţiilor domiciliare și informatice efectuate, acestea fiind redactate la calculatorul ridicat de organele de urmărire penală din biroul în care niciun alt angajat al inculpaţilor și nici inculpatul G., inculpata E. nu l-au văzut vreodată pe inculpatul D., însă s-a confirmat faptul că inculpata C. era cea care semna în locul inculpatului D. pe anumite documente, aplicând şi ştampila SC R. SRL (prin schimbarea denumirii SC R. SA în februarie 2010).

După predarea SC R. SA către inculpatul D., inculpaţii A. şi C. au considerat că pot desfăşura în continuare activităţi infracţionale întocmind înscrisuri (direct sau prin interpuşi) în numele inculpatului D.

Pentru a justifica interpunerea unor persoane în activitatea infracţională şi mai ales pentru a justifica depunerea unor documente (cereri, bilanţuri, adrese ş.a.) în numele societăţii, inculpaţii A. şi C. au obţinut din partea numitului D. aşa zise procuri de ,,reprezentare” pentru inculpata C. referitor la anumite activităţi (în principal depunere de documente) dar şi au deţinut procuri false, emise în Irak şi România, prin care numitul Y.Y. avea dreptul de a întocmi situaţii financiare pentru societate cu scopul aparentei continuări a activităţii acesteia, de către inculpatul D.

Din declarațiile martorului Y.Y. (menținute și în fața instanței), instanța a reținut faptul că, contractul de prestări servicii audit (încheiat cu D.) a fost semnat în fals, în faţa sa, de către inculpata C. pentru acesta; că la solicitarea inculpaţilor A. şi C. martorul Y.Y. a întocmit diferite documente pentru SC R. SA, pe care a semnat în fals inculpata C. (care a falsificat, de exemplu, semnătura numitului B.B.B. pe planul de reorganizare depus la Tribunalul Bucureşti).

Activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi a rezultat și din plângerea penală formulată la data de 07 ianuarie 2013 de către SC S. IPURL (aflată în vol. u.p. 30, fila 409) - administrator judiciar al SC R. SA Ilfov (fostă SC R. SA), plângere penală care apoi a fost completată şi pentru alte acte materiale descoperite în sarcina inculpaţilor (inclusiv actele de delapidare enunţate anterior) în care s-a indicat faptul că nici până în prezent acesta nu a intrat în posesia documentelor contabile ale societăţii (deşi avocatul ales al societăţii, în cauza aflată pe rolul Tribunalului Bucureşti, având ca obiect cererea de deschidere a procedurii insolvenţei SC R. SRL, a depus astfel de înscrisuri şi a fost notificat în două rânduri despre obligativitatea depunerii lor), iar activele societăţii sunt ascunse creditorilor şi administratorului judiciar, neputând fi valorificate.

Din declarațiile martorului E.E.E.E. - în calitate de reprezentant al SC S. IPURL (date, atât în fața procurorului, cât și în fața instanței) s-a reținut că în anul 2012, acesta nu intrase încă în posesia documentelor contabile şi a activelor societăţii (unele dintre ele fiind înscrise în Registrul Electronic al Garanţiilor Mobiliare), în fapt inculpaţii A. şi C., păstrând controlul acestora sub aparenta preluare a societăţii de către inculpatul D.

Acesta a mai indicat faptul că activele societăţii sunt identificabile doar scriptic nu şi faptic, fiind ascunse de inculpaţi, care au deschis diferite proceduri în faţa instanţelor de judecată cu scopul folosirii în continuare a utilajelor ce constituiau garanţii ale contractelor de credit şi amânării momentului predării acestora către creditori; utilaje care au fost, însă identificate cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate ale inculpaţilor în martie 2013.

De asemenea, plângeri penale au formulat și Statul Român prin H.H.H. şi SC A.A. SA referitor la prejudiciul cauzat de inculpaţii A. şi C. prin inducerea lor în eroare, provocarea stării de insolvenţă şi insolvabilitate, delapidarea activelor SC R. SA şi ascunderea garanţiilor la contractele de credit/de garantare; alţi creditori ai SC R. SRL (fostă SC R. SA) sub aspectul comiterii infracţiunii de înşelăciune cu prilejul încheierii sau executării unui contract, respectiv: SC K. SRL Timişoara, M. Focşani, SC L. SRL Braşov, SC Z. SRL, SC U. SA, I.I.I. - O. Ilfov, Guvernul României - X., SC T. SA.

În cursul cercetării judecătorești o parte din părțile civile sus menționate au precizat recuperarea integrală a prejudiciilor, anume: SC K. SRL Timișoara (vol. 5 dos. u.p., filele 58-59), suma de 7.065,91 lei; M. Focșani (vol. 5 dos. u.p.), suma de 2.458 lei, SC L. SRL Brașov (vol. 5 dos. u.p., fila 99), suma de 3.246,94 lei.

Preluarea SC R. SA de către D. a avut caracter formal, aspect care a rezultat din însăşi modul de întocmire a documentelor de vânzare a acţiunilor deţinute de către inculpatul A. şi de întocmire a documentelor de predare - primire a activelor/pasivelor societăţii, din procesele - verbale de efectuare a percheziţiilor autorizate de instanţa de judecată în luna martie 2013, în imobile utilizate de inculpaţi sau persoane apropiate, fiind găsite autovehicule/utilaje, aparţinând SC R. SRL aflate în posesia inculpaţilor, unele dintre ele fiind în stare avansată de degradare(dezmembrate) sau ascunse prin diferite modalităţi (schimbate plăcuţe de înmatriculare - vezi autobasculanta identificată în jud. Teleorman, acoperite cu prelate în zone fără posibilitatea de a fi vizualizate de pe domeniul public).

Cu privire la partea civilă SC A.A. SA s-a precizat faptul că dacă toate creditele neachitate de către SC R. SA, ar fi fost înregistrate ca pierderi în evidenţele unităţii bancare la un anumit cuantum dacă societatea şi-a fi declarat insolvenţa şi ar fi intrat în faliment, iar o parte a garanţiilor ar fi fost recuperate (moment în care nu ar mai fi fost percepute dobânzi), însă, prin manevrele infracţionale desfășurate de inculpaţi (formularea unor cereri în numele inculpatului D. la instanţe şi suspendarea executării - atrasă de deschiderea procedurii de insolvenţă, cereri de reorganizare ş.a.), aceste pierderi au continuat să înregistreze permanent creşteri semnificative (generate şi de aşa - zisele dobânzi şi penalităţi).

Cu privire la activitatea inculpatului D. care a preluat firma SC R. SA, din actele de urmărire penală a rezultat clar că acesta avea statut de refugiat în Ungaria, şi-a declarat un domiciliu fals în România în calitate de administrator al SC R. SA (înscrisul de la vol. 3 dos. u.p. fila 169) şi era cercetat în alte cauze penale pentru evaziune fiscală, contrabandă cu prejudicii ce depăşesc suma de 1.000.000 euro (conform înscrisurilor aflate în vol. 30 dos. u.p., reprezentând plângeri penale înregistrate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov).

Martorii audiaţi în cauză (traducătorii autorizaţi) au confirmat faptul că numitul K.K.K. este cel care s-a deplasat la notariate în România cu inculpatul D. pentru ca acesta să preia societăţi comerciale cu datorii însemnate la bugetul de stat; aceeaşi situaţie se regăseşte şi în cazul SC R. SA, martorii din lucrări, confirmând şi faptul că la B.N.P. I.I. (martor audiat și în fața instanței), inculpatul D. mai era însoţit de un alt cetăţean în vârstă de origine arabă.

Din actele dosarului de urmărire penală (vol. 30 fila 364) s-a reținut că numitul K.K.K., este un cetăţean irakian care a intrat în România,,cu viză de afaceri”, a fost condamnat de instanţele de judecată la 12 ani închisoare pentru evaziune fiscală şi contrabandă, s-a sustras executării pedepsei, intrând în România şi prezentându-şi o altă identitate, obţinând în fals statut de refugiat, statut ce i-a fost retras prin hotărârea instanţei de judecată după ce s-a descoperit, că acesta şi-a prezentat două identităţi în faţa autorităţilor române.

De asemenea, din actele dosarului de urmărire penală s-a reținut că inculpatul D. a realizat următoarele acte ilicite:

- a dat o decizie în limba română (din 14 mai 2010) prin care o împuterniceşte pe C. să depună documente la Oficiul Român al Comerțului (inclusiv actul constitutiv actualizat al SC R. SRL - prin care este preluat G.G. ca auditor), inclusiv pentru schimbarea sediului societăţii în acele judeţe (aflată în vol. 23, fila 288), aceasta nefiind însă autentică, fiind falsificată de către inculpaţii A. şi C. în condiţiile în care inculpatul D. nici nu se afla în ţară la acea dată, iar F.F.F.F.F.F. arată faptul că nu îl cunoaşte pe D. (deşi există un contact de comodat încheiat cu aceeaşi dată pentru schimbarea sediului social);

- a întocmit ,,în Irak’’ o procură falsă, pe baza căreia inculpaţii A. şi C. au obţinut (prin legalizare) în România, procuri prin care Y.Y. (o persoană pe care o controlau) a obţinut dreptul de a întocmi şi depune documente contabile în numele SC R. SA.

Din declaraţiile traducătorului autorizat şi ale notarului public I.I. a rezultat că inculpatul D. a semnat la data de 01 februarie 2010 documente redactate în faţa notarului public după ce acestea i-au fost traduse în limba arabă, documente ce au fost întocmite cu dată anterioară la solicitarea inculpaţilor (de aceea nu puteau fi autentificate).

Din declarațiile martorului Y.Y. și ale actelor dosarului de urmărire penală a rezultat că inculpatul D. nu a depus la O. Ilfov bilanţuri contabile pentru anii 2010-2011 pentru SC R. SRL, deşi, pe baza unor documente false, puse la dispoziţie numitului Y.Y. de inculpatul A., au fost realizate, astfel de bilanţuri, care au fost utilizate în scopul inducerii în eroare a creditorilor şi depuse doar în faţa instanţelor de judecată (bilanţuri provizorii).

Spre exemplificarea probatorie a acestei situații, la dosarul cauzei se regăsesc ataşate documente contabile (declaraţii informative depuse la O. Ilfov, balanţe, bilanţuri contabile) întocmite în fals de inculpaţi, pentru a crea aparenţa desfăşurării în continuare de activităţi de către D. prin intermediul societăţii, deşi aceasta nu figura cu angajaţi. Documentele sunt false pentru că sunt realizate de inculpaţii A. şi C. şi ,,certificate” de expertul contabil Y.Y. pe baza unei înscrisuri false (procuri sau contracte false ), acesta indicând faptul că toate documentele i-au fost puse la dispoziţie de către inculpaţii menţionaţi anterior.

Inculpatul D., în calitate de administrator/acţionar majoritar al SC R. SRL nu a avut angajaţi (societatea nu a figurat în perioada 2010- 2012 cu angajaţi la Inspectoratul Teritorial de Muncă Ilfov şi Inspectoratul Teritorial de Muncă Cluj - vol. 32 fila 186), a procedat la radierea unor puncte de lucru ale SC R. SA - vezi hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 2 din 22 ianuarie 2010, schimbarea sediului social şi înfiinţarea unor puncte deşi nimeni nu l-a văzut în acele locaţii, locaţii deţinute anterior de A. şi C. (locaţii de care nici nu avea cunoştinţă).

Schimbarea sediului social al SC R. SRL Cluj în judeţul Ilfov a fost realizată pe baza declaraţiilor depuse la Oficiul Român al Comerțului Ilfov de inculpata C. (inclusiv a unui act constitutiv actualizat din 14 mai 2010), declaraţii depuse pe baza unei Decizii (nr. 1 din 14 mai 2010) a inculpatului D. neautentificate, redactate în limba română, tot în perioada în care D. nu se afla în România (vol. 23, fila 288). De menţionat este faptul că declaraţia nu conţine nici ştampila SC R. SRL, inculpata C. fiind cea care a depus actele la Oficiul Român al Comerțului.

În urma investigaţiilor efectuate şi a declaraţiilor date de martora F.F.F.F.F.F. a rezultat faptul că a fost contactată de un cetăţean care i-a solicitat să semneze documentul sus menţionat în schimbul unei sume modice (150 lei), nu îl cunoaşte pe D. şi nici nu a discutat cu acesta, iar în casa sa, compusă din două camere, nu a funcţionat niciodată SC R. SA Ilfov (nici nu avea spaţiu unde să se desfăşoare astfel de activităţi).

Documentele false (decizie, declaraţie pe propria răspundere, contract, act constitutive - întocmite în numele inculpatului D. - au fost însă falsificate de inculpaţii A. şi C. şi prezentate Oficiul Român al Comerțului Cluj de inculpata C. şi ataşate cererii de schimbare a sediului societăţii (vol. 23, fila 277 verso). Mai mult sediul social sus menţionat a fost vizitat şi de administratorul judiciar al SC R. SRL, acesta, confirmând faptul că este unul fictiv, fiind formulată plângere în acest sens, atât de administratorul judiciar, cât şi de reprezentanţii O. Ilfov.

Sub aspectul întocmirii acestor documente false - rechizitoriul a reținut că inculpații A. și C. le-ar fi întocmit (redactat, semnat) prin folosirea calculatorului găsit la perchezițiile domiciliate, la domiciliul inculpatei C. a fost găsită o procură autentică emisă în Irak, redactată în limba arabă, care a fost utilizată la autentificarea unor procuri în România, cu scopul clar al împuternicirii inculpatei şi a altor persoane (ex. Y.Y.) de a desfăşura activităţi în continuare în numele SC R. SRL (vol. 1 dos. u.p., fila 202), însă instanța nu a putut reține cu certitudine ca autor pe inculpatul A. în săvârșirea infracțiunii de fals prev. de art. 290 C. pen. 1969 în sensul prevăzut de art. 288 C. pen. 1969 (respectiv al modalităților de realizare).

Aşa cum s-a expus anterior, doar în sarcina inculpatei C. se poate reţine infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals (pentru care a şi fost trimisă în judecată) prin aceea că a folosit aceste documente şi le-a prezentat la Oficiul Român al Comerțului Cluj la cererea de schimbare a sediului societăţii.

Cu toate acestea, când era vorba de recuperat creanţele datorate SC R. SA, inculpata C. formula cereri în numele inculpatului D. în faţa instanţelor de judecată, solicitând deschiderea procedurii insolvenţei a unor debitori, formulând cereri în numele societăţii pe care aplica semnătura proprie (vol. 30 dos. u.p. fila 348 şi urm.).

Procura falsă emisă în Irak a stat însă la baza autentificării unor procuri în România pentru expertul Y.Y., fiind utilizată la notariat şi la depunerea, la organele fiscale competente (O. Cluj, Ilfov) a unor declaraţii în numele SC R. SRL (declaraţii informative). Faptul că procura emisă în Irak este falsă, a fost comunicat de Ambasada Republicii în Irak în România şi s-a precizat că specimenul de semnătură şi ştampila Ministerului de Externe Irakian sunt contrafăcute. (vol. 32 dos. u.p. fila 123).

Dintre persoanele care au întocmit documente în fals în numele SC R. SRL şi ale inculpatului D., a fost determinat în cursul urmăririi penale, confirmat şi la instanţa de judecată prin declaraţiile date - martorul Y.Y. - expert (faţă de care însă s-a dispus neînceperea urmăririi penale). Din declaraţia martorului Y.Y. s-a reţinut că a fost rugat de A. şi C. a întocmi, astfel de documente în numele SC R. SRL şi nu de către inculpatul D., aceştia punându-i la dispoziţie documente contabile, deşi nu aveau nicio calitate în cadrul societăţii. Dintre documentele găsite la locuinţa inculpatei C. cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în anul 2012, documente identificate şi la B.N.P., I.I.I.I.I.I. au fost identificate:

1) declaraţie, emisă la 27 ianuarie 2010 de B.N.P., I.I.I.I.I.I., din care rezultă faptul că numitul D., sub sancţiunea prev. de art. 292 din C. pen. 1969, declară faptul că pe perioada cât este administrator şi acţionar la SC R. SA, are domiciliul ales în România, (vol. 30, fila 165), adresa fiind inexistentă( vol. 30, fila 358);

2) declaraţie, emisă la 27 ianuarie 2010 de B.N.P., I.I.I.I.I.I., din care rezultă faptul că numitul D., sub sancţiunea prev. de art. 292 din C. pen. 1969, declară, în fals, faptul că îndeplinește condiţiile legale pentru a fi administrator al SC R. SA;

3) procură autentică, emisă în Irak, la 27 decembrie 2010 din care rezultă faptul că numitul D. îl împuterniceşte pe numitul Y.Y. să depună declaraţiile fiscale pentru SC R. SRL - procură falsă în condiţiile în care procura din Irak este emisă pe baza unui,,document de călătorie” fără valabilitate, iar ştampila şi semnătura aplicate pe aceasta nu sunt autentice - vezi şi relaţii Ambasada Irakului. (vol. 1,fila 206 - 212 şi următoarele);

4) procură autentică emisă de B.N.P., J.J.J.J.J.J. - de legalizare a semnăturii traducătorului autorizat de limbă arabă U.U.U.U. - care a efectuat traducerea înscrisului indicat anterior.(încheiere de legalizare din 14 ianuarie 2011);

5) procură autentică emisă de B.N.P. J.J.J.J.J.J., de legalizare a semnăturii traducătorului autorizat de limbă arabă U.U.U.U., întocmită pe baza procurii din Irak, din care rezultă că numitul Y.Y. este împuternicit să depună declaraţiile fiscale pentru SC R. SRL, utilizând semnătura sa electronică (încheiere de autentificare din 20 ianuarie 2011).

Procurile notariale sus menţionate s-a apreciat că sunt false în condiţiile în care au avut la bază un înscris fals, emis în Irak, (conform menţiunilor din adresa emisă de Ambasada Română);

6) procuri autentice (încheiere de autentificare din 10 februarie 2010) emise de B.N.P. I.I.I.I.I.I., - prin care D. o împuternicea pe inculpata C. următoarele: ca în numele său, să reprezinte societatea SC R. SRL (fostă SC R. SA ) în vederea contractării sau derulării liniilor de credit, să reprezinte societatea SC R. SRL (fostă SC R. SA ) cu puteri depline în faţa oricărei instituţii publice, instituţii bancare sau private pentru a depune şi ridica orice documente ale societăţii inclusiv cele contabile şi să reprezinte societatea SC R. SRL (fostă SC R. SA) la Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/110/2010, având ca obiect judecarea cererii de concordat preventiv.

Chiar dacă în declaraţiile inculpatei C. aceasta a invocat faptul că,,documentele găsite la mine mi-au fost predate de inculpatul D., dar nu mai ştiu în ce împrejurări,” susţinerile au fost apreciate ca nepertinente, întrucât procura cuprinde date personale ale numitului Y.Y. şi acesta a afirmat că nu a discutat niciodată cu inculpatul D., astfel încât instanţa a constatat că procura a fost întocmită pe baza înţelegerilor dintre inculpaţii D., A., C. şi martorul Y.Y..

De asemenea, s-a apreciat că acest lucru a confirmat şi vinovăţia inculpatului D. care a întocmit şi a predat prin interpus (K.K.K.) o procură falsă inculpaţilor la solicitarea acestora, inculpaţii A. şi C. având cunoştinţă de caracterul fals, în condiţiile în care cei doi au primit o procură emisă în Irak, dar nu de la inculpat (în timp ce nu se afla în România), documentul de călătorie menţionat în procură al numitului D. era expirat ca valabilitate, de foarte mult timp, lucru pe care şi aceştia îl puteau constata şi aceştia (inculpaţii A. şi C.) nu aveau motiv să intermedieze obţinerea unei, astfel de procuri pentru numitul Y.Y., în fapt procura şi cele ulterioare obţinute în baza acesteia, fiind folosite exclusiv în interesul inculpaţilor.

Pentru obţinerea unei astfel de procuri,inculpaţii se puteau deplasa direct la notariat, aşa cum au mai procedat şi cu alte ocazii, nefiind necesară întocmirea şi utilizarea unei procuri,,emise,, în Irak. Acest lucru a demonstrat faptul că în momentul predării procurii şi depunerii sale la notar pentru autentificarea unora în limba română, D. nu se afla în ţară. Procura a fost primită, de către inculpaţii A. şi C., nu din partea inculpatului D. - care nici nu se afla în ţară - ci de la K.K.K. - aşa cum arată şi martorul U.U.U.U. (audiat în faţa instanţei).

Din situaţia de fapt descrisă, instanţa a reţinut caracterul nereal al declaraţiilor inculpatei C. referitor la persoana din partea căreia a primit procura.

Toate aceste procuri aveau specificată menţiunea, că nu se substituie calitatea de administrator (menţiune realizată tocmai în scopul înlăturării unei eventuale răspunderi penale a inculpatei C. şi a nu fi atrasă răspunderea patrimonială a acesteia conform Legii nr. 31/1990 şi a Legii nr. 85/2006 privind insolvenţa).

Cu privire la procura falsă emisă în Irak, prin care a fost împuternicit expertul contabil Y.Y., a fost redactată şi pe baza unui document de călătorie (nu de identitate) emis de autorităţile ungare numitului D.; document care la data întocmirii procurii nu mai avea valabilitate (expira la 27 februarie 2010) şi din acest considerent întocmirea şi depunerea de documente contabile în numele societăţii de către numitul Y.Y. - expert contabil nu putea avea justificare legală.

Spre exemplificare probatorie, s-a reţinut că este procesul - verbal de percheziţie efectuată la domiciliul inculpatei C. unde a fost găsită cu ocazia percheziţiei domiciliare doar procura emisă în Irak şi documentele ulterioare ce aveau la bază acest înscris, utilizate pentru a se realiza documente contabile de către Y.Y. şi restul procurilor, documentele care au stat la baza acestora fiind identificate după solicitarea de relaţii unor birouri notariale (nu au fost folosite în faţa instanţelor şi a creditorilor, ci doar pentru depunerea unor declaraţii informative la O. Ilfov), aspect ce a atestat faptul că inculpata C. şi inculpatul A. nu doreau să se cunoască acest lucru (că nu au drept de administrare), iar creditorii/instanţele să nu aibă posibilitatea să-şi dea seama că aceştia controlează SC R. SRL.

Raportat la cronologia folosirii documentelor false de către inculpaţii A. şi C., (o parte fiind întocmite de aceasta), documente ce au vizat preluarea societăţii de către D. a rezultat faptul că acesta a fost ales administrator al SC R. SA de inculpaţii A. şi C., pe baza unei hotărâri Adunării Generale a Acționarilor redactate, în fapt, de aceeaşi inculpată, - prin care s-a luat act de asocierea în societate a inculpatului D. (deşi acesta cumpărase de ceva timp acţiunile lui A.), ulterior desemnării sale ca administrator.

Acţiunea infracţională a inculpaţilor A. şi C. a început prin schimbarea sediului social al societăţii SC R. SRL în judeţul Cluj, unde s-ar fi creat aparenţa unei preluări legale a pachetului majoritar de acţiuni de către D., iar inculpaţii nu erau cunoscuţi pentru preocupările infracţionale şi la data de 21 septembrie 2009, inculpata C., în calitate de administrator al SC R. SA a închiriat de la numitul K.K.K.K.K.K. un imobil în mun. Cluj, jud. Cluj, pentru o perioadă de 12 luni (vol. 3 fila 161), contractul de închiriere fiind înregistrat la O. Cluj, formalitate necesară pentru întocmirea documentaţiei de schimbare a sediului social al SC R. SRL în judeţul Cluj.

În cursul lunii ianuarie 2010, după ce l-au găsit pe inculpatul D., inculpata C. şi inculpatul A. sub forma instigării a participaţiei improprii, au întocmit, un întreg şir de documente false, documente emise în numele SC R. SA şi ale inculpatului D., cu scopul preluării de către acesta din urmă, în mod formal, a activelor şi pasivelor societăţii.

Dintre aceste documente au fost enumerate următoarele:

a) la data de 1 noiembrie 2009 un contract de vânzare - cumpărare acţiuni între inculpatul A. şi inculpatul D., din care rezulta că ultimul a dobândit un număr de 409.636 acţiuni la SC R. SA în schimbul sumei de 1.024.090 lei.

b) la data de 15 ianuarie 2010, inculpata C. a încheiat cu auditorul G.G. (audiat şi în faţa instanţei ca martor), un contract de prestări servicii în numele SC R. SA (înscrisuri şi declaraţii aflate în vol. 3 fila 175 şi următoarele), având ca obiect efectuarea de audit financiar la SC R. SA (pentru a se confirma realitatea menţiunilor din evidenţele contabile)

Pe baza contractului de vânzare - cumpărare acţiuni, la data de 22 ianuarie 2012, inculpata C. şi inculpatul A. au redactat, în limba română, alte trei acte respectiv: hotărâri ce li s-a acordat dată certă la B.N.P., I.I. - la 1 februarie 2012, aflate în vol. 3 u.p. filele 150-152:

- hotărârea nr. 1 a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor a SC R. SA;

- hotărârea nr. 2 a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor a SC R. SA;

- hotărârea nr. 1 a Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor SC R. SA.

Cu privire la actele materiale descrise ulterior, instanţa a reţinut că au rezultat fără dubii săvârşirea de către inculpatul D. a infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale săvârşită în formă continuată prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. (falsificarea unui înscris oficial de natură să producă consecinţe juridice), anume că, împreună cu K.K.K. a falsificat „o procură” (cu aparenţa unei procuri emise în Irak) - însă neconfirmată prin relaţiile emise de Ambasada Română în Irak şi pe baza căreia au fost autentificate alte două procuri - autentificate la B.N.P., din 20 ianuarie 2011 şi din 14 ianuarie 2011.

Cele trei procuri au fost folosite de inculpaţii A., C., D., în faţa organelor judiciare.

Sintetizând situaţia de fapt şi probele expuse anterior, a mai rezultat cert că în anul 2010, cu ocazia preluării SC R. SA de către inculpatul D., acesta (în momentul găsirii de către inculpaţii A. şi C. prin intermediul lui K.K.K.) a semnat înscrisuri/documente întocmite de inculpata C. - înscrisuri ce conţineau date nereale, cărora li s-a acordat dată certă la B.N.P. (cele trei hotărâri Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor şi Adunării Generale a Acționarilor) contractul de vânzare-cumpărare acţiuni din 10 noiembrie 2009, actul constitutiv Ara Escavatoare din 22 ianuarie 2010, proces - verbal, balanţă de verificare - 2009, mijloace fixe predate - listă).

Instanţa a reţinut că aceste acte şi activităţi notariale au constituit conţinutul constitutiv al infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. 1969 şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen. 1969, ambele săvârşite în formă continuată de către inculpatul D..

O parte din înscrisuri (oficiale - cele trei procuri sub semnătură privată - document secret) au fost falsificate de inculpatul D. şi încredinţate şi folosite de inculpaţii A. şi C. în vederea producerii de consecinţe juridice:

- inculpatul D. a semnat o parte din înscrisurile întocmite de inculpata C.;

- inculpatul D. a falsificat o procură ca fiind emisă în Irak și pe baza acesteia s-au autentificat alte două procuri.

Obiectul material al infracțiunii de fals în înscrisuri l-au constituit procurile, înscrisurile societății care au produs grave și vădite consecințe juridice, iar latura obiectivă a fost realizată prin intenția directă și prin acțiunea inculpatului D. de a falsifica o procură ca fiind emisă în Irak și apoi folosită la autentificarea altor două procuri, cât și prin acțiunea de a semna înscrisurile ce conțineau date nereale întocmite de inculpata C. și ulterior folosite de toți trei inculpații A., D. și C. pentru a produce urmarea și consecințele juridice dorite.

Deși, inculpatul D. nu a putut fi audiat nici în cursul urmăririi penale nici al judecății în fond a cauzei, acesta a știut permanent de derularea procedurilor judiciare, fiind legal citat la adresa din Ungaria - indicată de acesta în cererile depuse la dosar, adresa fiind identică cu cea rezultată din actele oficiale și înscrisul depus la dosarul de urmărire penală, declarațiile notariale ale inculpatului D.

De asemenea, s-a reţinut că inculpatul D. a avut și avocat ales la instanța Curții de Apel Bacău, ulterior acesta nu s-a mai prezentat, fiind desemnat avocat din oficiu; din comunicările privind citațiile efectuate prin scrisori de recomandare - instanța Curtea de Apel Iași a constatat că inculpatul are cunoștință de proces și că nu dorește să dea declarații în cauză, fiind reprezentat de av. din oficiu la toate termenele de judecată.

Situația de fapt expusă față de inculpatul D., raportat la infracțiunile descrise a rezultat însă din coroborarea declarațiilor martorilor (care deși nu l-au văzut, au descris activitățile despre care aveau cunoștință cât și a martorilor din lucrări - traducători autorizați și ale notarului public - care l-au văzut pe inculpat) procesele - verbale privind percheziția efectuată la inculpații C. și A.,la sediile societăților, adresele și înscrisurile doveditoare de constituire a proceselor civile față de inculpatul D., relațiile privind activitatea societății comerciale în legătură cu inculpatul D., înscrisurile notariale și ale ambasadei.

În legătură cu activitatea infracțională a inculpatului D. au rezultat probator și elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals săvârșită în formă continuată prevăzută de art. 291 C. pen. 1969, în sarcina inculpatei C. (sub forma instigării) și A. (autor) - care au utilizat înscrisuri oficiale (procura întocmită de inculpatul D.) și înscrisuri sub semnătură privată ce conțineau date necorespunzătoare adevărului (expuse anterior) pe care le-au folosit la notarii publici, în scopul inducerii în eroare a creditorilor, organelor fiscale (O. Ilfov).

De asemenea, s-a apreciat că activitatea ilicită a inculpatului A. a constat în utilizarea, folosirea înscrisurilor sub semnătură privată întocmite de inculpata C. în numele inculpatului D. (semnate de acesta, enunțate anterior: hotărâri Adunării Generale a Acționarilor, documente contabile, contract de vânzare-cumpărare acțiuni) sub forma participaţiei improprii la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și sub forma instigării la uz de fals (prin determinarea inculpatului D. de a întocmi procesele notariale expuse și înscrisuri sub semnătură privată prin determinarea martorului G.G. împreună cu coinculpata C. de a întocmi înscrisuri sub semnătură privată.

Raportat la modalitățile și împrejurările probatorii descrise ce au concretizat participația și acțiunea inculpatului A. s-a apreciat că nu se poate reține, însă în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii de fals prev. de art. 290 C. pen. 1969 (expusă la pag. 370 din rechizitoriu).

Dimpotrivă au rezultat doar modalități de determinare, instigare, utilizare, a coinculpaților C. și D., a martorului din lucrări G.G. - auditor al SC R. SA - de a întocmi înscrisuri sub semnătură privată cu scopul inducerii în eroare a creditorilor, organelor fiscale, notarilor.

Autorul infracțiunii de fals în înscrisuri este persoana care falsifică înscrisul respectiv (oficial sau sub semnătură privată) prin modalitățile prevăzute la art. 288 C. pen. 1969, ori niciun mijloc probator nu a dovedit cu certitudine „acțiunea materială a inculpatului A. asupra înscrisului” dimpotrivă chiar probele administrate la urmărirea penală și chiar rechizitoriul a reținut și descris persoanele (martori, inculpata C., inculpatul D.) care au intervenit, au întocmit înscrisurile false.

Instanţa a reţinut că, inculpatul A. doar a folosit înscrisurile falsificate realizându-se elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals sub forma instigării altor persoane (inculpatul D.), nerezultând modalitatea de contrafacere a scrierii/subscrierii, ori alterare a înscrisului - sub forma executării semnăturii pretins autentice a celui ce trebuia să semneze înscrisul.

De asemenea, instanţa a apreciat că probatoriul reţinut în rechizitoriu în susţinerea acuzaţiei de fals în înscrisuri sub semnătură privată - nu a putut demonstra cert în sarcina inculpatului A., săvârşirea acestei infracţiuni (din declaraţiile martorilor G.G.G. se reţine că i-au fost înmânate diverse documente de către inculpaţii A. sau C. deja completate însă, nu se poate reţine că inculpatul A. le-a întocmit; martorii F.F.F.F.F.F. şi G.G.G.G.G.G. precizează în acelaşi sens; inculpata E. precizează că inculpata C. i-a indicat întocmirea facturilor false - specificate în rechizitoriu la pag. 371 - 372), din declaraţia inculpatei C. confirmată şi de declaraţiile martorilor din lucrări audiaţi, s-a reţinut că aceasta a întocmit în fals în numele martorei G.G.G. - cererea Oficiului Român al Comerțului declaraţie pe propria răspundere, act constitutiv SC J. SA etc., cât şi înscrisurile sub semnătură privată - în numele inculpatului D. - astfel încât, în mod greşit s-a dispus reţinerea şi trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru infracţiunea de fals prevăzută de art. 290 C. pen. 1969 în formă continuată (fila 369 rechizitoriu).

Totodată, s-a apreciat că în mod legal s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată sub forma participaţiei improprii în sarcina inculpatei C. şi a uzului de fals, anume: întocmirea în numele inculpatului D. a înscrisurilor sub semnătură privată prin contrafacerea semnăturii acestuia pe contractul de audit încheiat cu Y.Y.; prin instigarea inculpatului D., G.G. (în perioada 2009 - 2012) la întocmirea de înscrisuri, conţinând date nereale; utilizarea înscrisurilor oficiale (falsificate de D.) în perioada 2010 - 2011 în faţa notarilor publici, O. Ilfov şi în realizarea scopului urmărit, respectiv inducerea în eroare a acestora; iar în ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârşită de inculpatul A. - aceasta constă în determinarea inculpatului D. de a întocmi procuri false (cea emisă în Irak şi cele prin care l-a împuternicit pe martorul Y.Y.) documente utilizate ulterior la notarii publici, organele fiscale pentru obținerea de procuri şi depunerea unor documente contabile ale SC R. SRL.

Cu privire la infracțiunea prev. de art. 277 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, reținută în sarcina inculpatei și în referire la art. 117 alin. (1)-3 din Legea nr. 31/1990, instanța a reținut că, ”pentru desfăşurarea unor adunări generale a acţionarilor în cazul societăţilor comerciale pe acţiuni este necesară întocmirea unui convocator, publicarea acestuia şi a ordinii de zi în M. Of., cu cel puţin 30 zile înainte de data desfăşurării adunărilor generale, iar în situaţia revocării şi numirii unor administratori, este necesară, conform alin. (6),întocmirea unei liste cu datele personale (nume, domiciliu,ş.a.) a persoanei propuse pentru funcţia de administrator(în cazul nostru D.).

Aceste convocări ale acţionariatului nu au fost efectuate conform prevederilor legale în condiţiile în care convocatorul de revocare a administratorului C. este din data de 15 septembrie 2009 (M. Of. nr. 4907 din 15 septembrie 2009) şi nu cuprinde nicio menţiune cu privire la persoana inculpatului D..

Instanţa a reţinut că nu există proces - verbal de desfăşurare al acestor adunări generale, proces - verbal ce consemna rezultatul votului şi care trebuia semnat de secretarul desemnat.(sunt semnate direct de D. ca administrator, deşi dobândeşte această calitate după hotărârea 1 Adunării Generale Ordinare a Acționarilor).”

Această situație de fapt a fost confirmată și de martorii P.P.P.P., B.B.B.B. (acționară) care au precizat în declarațiile date că acționarii SC R. SA”nu au fost convocaţi pentru desfăşurarea adunării generale sus menţionate, neavând cunoştinţă despre schimbarea acţionarului până în momentul audierii lor de către procuror” (declarații date la urmărirea penală-vol. 33 fila 216 și în fața instanței de judecată).

Prin hotărârea nr. 1 a Adunării Generale a Acționarilor, a SC R. SA a fost împuternicit inculpatul D. - ca administrator şi acţionar unic să semneze documente SC R. SRL de către A.; prin hotărârea a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor a fost aprobată noua structură a acţionariatului - inculpatul D. cu procent corespunzător prin retragerea lui A. și apoi inculpata C. a fost revocată şi desemnat D. administrator (prin hotărârea a Adunării Generale Ordinare a Acționarilor).

În aceste condiții a rezultat că inculpatul A. nu s-a retras din acţionariat cu mult după ce vânduse acţiunile şi nu avea cum să mai participe la adunări generale la 22 ianuarie 2010 (nu mai avea acţiuni) - aspect ce trebuia consemnat în registrul acţionarilor şi adus la cunoştinţa Oficiul Român al Comerțului Bacău, iar D. nu avea cum să fie desemnat administrator de către A., ca acţionar majoritar la aceeaşi dată şi cooptat ulterior în acţionariat.

Inculpatul D. nu l-a cunoscut pe numitul G.G. (aspect recunoscut de acesta din urmă prin declarațiile date), nu a încheiat cu acesta niciun contract de audit, pentru a-l desemna auditor financiar la aceeaşi societate, contractul fiind încheiat între acesta şi C. la data de 15 ianuarie 2010 (vol. 3 dos. u.p., fila 175).

Inculpatul D. a luat cunoştinţă de conţinutul documentelor sus menţionate, odată cu prezentarea lui la B.N.P. I.I., la data de 01 februarie 2010, când au şi fost redactate documentele şi traduse (aceste aspecte se rețin și din declaraţiile notarului public şi ale traducătorului autorizat D.D.D.D.D.D. - audiați și în fața instanței de fond).

După preluarea formală a societăţii de către D., la data de 05 februarie 2010, inculpata C. s-a deplasat la Oficiul Român al Comerțului Bacău, unde a declarat, în fals, că este administrator al SC R. SRL, (vol. 3 dos. u.p., fila 149 şi vol. 10, fila 7) şi a depus documentaţia solicitată de Legea nr. 31/1990 necesară schimbării denumirii societăţii în SC R. SRL şi a sediului social al societăţii la Cluj (vol. 3, fila 143) - deşi conform art. 15, 17 şi 36 alin. (2) al Legii nr. 31/1990, reprezentantul Oficiul Român al Comerțului Bacău trebuia să ia act de prezenţa adevăratului administrator - D. - aşa cum era menţionat în documentele prezentate şi să solicite acestuia să dea o declaraţie pe propria răspundere că îndeplineşte condiţiile legale.

Cunoscându-l din perioada anterioară pe numitul Y.Y. - expert contabil şi angajat pe linia protecţiei muncii la societăţi controlate de inculpatul A., acesta împreună cu inculpata C., pentru a crea aparenţa continuării activităţii de către SC R. SA şi pentru a întocmi/depune documente în acest sens, au apelat la persoana acestuia, solicitându-i să întocmească un bilanţ pe anul 2009 al SC R. SA (ce urma să fie depus la organele fiscale).

Ca urmare a solicitărilor inculpaţilor A. şi C., numitul Y.Y. a întocmit, în mai 2010, pe baza documentelor puse la dispoziţie de cei doi inculpaţi, bilanţul pe anul 2009 al SC R. SA, în birourile situate în mun. Bacău, fără a cunoaşte că societatea a fost preluată de inculpatul D. și a constatat, faptul că pe documentele redactate, trebuia trecut ca administrator, numitul D.

Din declarațiile martorului Y.Y. a rezultat că cei doi inculpaţi, i-au precizat că documentul va fi semnat de D., inculpata C. deţinând procură de reprezentare a acestuia.

Ulterior, acest bilanţ şi înscrisurile aferente, pentru a fi depus la Oficiul Român al Comerțului trebuia auditat conform dispoziţiilor legale, motiv pentru care inculpaţii l-au desemnat, ca auditor, pe numitul G.G., care a procedat la revizuirea bilanţului pe anul 2009, întocmind un raport de revizuire al bilanţului de la 31 decembrie 2009 al SC R. SRL, depus la Oficiul Român al Comerțului Cluj (vol. 26, fila 121 şi următoarele), toate aceste documente fiind depuse la Oficiul Român al Comerțului de către inculpata C. pe baza procurii autentificate sub nr. 28 la B.N.P., I.I.I.I.I.I.

Instanţa a reţinut că bilanţul contabil pe anul 2009 al SC R. SRL şi raportul de revizuire al acestuia (cu documentele anexe) au fost false, întrucât întocmirea acestora nu a fost dispusă de administratorul societăţii, persoanele care au dispus întocmirea lor (inculpatul A. şi C.)fiind fără calitate legală, aceştia întocmind documentele necesare după bunul lor plac, aşa cum am mai arătat (existând mai multe balanţe pe luna decembrie 2009;redactând şi ştampilând documentele solicitate, deşi nu aveau calitate).

De asemenea, instanţa a constatat că desemnarea numitului G.G. ca auditor al societăţii a fost bine gândită de inculpaţi, în condiţiile în care acesta era auditor şi la SC J. SA în perioada în care s-a realizat operaţiunea de compensare a facturilor emise de către SC R. SA.

Auditorul în cadrul unei societăţi comerciale avea drept sarcini verificarea situaţiilor financiare şi a realităţii documentelor întocmite, pe bază de elemente probante-documente contabile (aspect indicat şi în contractul de audit), documente care, conform actelor încheiate de inculpaţii A. şi C. fuseseră predate inculpatului D. încă din data de 01 februarie 2010 (proces - verbal aflat la vol. 3 dos. u.p.,fila 117 şi următoarele).

Dacă iniţial numitul G.G. a fost desemnat auditor al SC R. SRL prin actul constitutiv, încheind un contract de audit cu C., ulterior acesta va încheia un alt contract de prestări servicii cu aceeaşi inculpată.

Astfel,la data de 15 aprilie 2010, numitul G.G. încheie un nou contract de audit (prestări servicii) cu SC R. SRL Cluj (reprezentată de D.), contract semnat în realitate de inculpata C. şi pe baza căruia va proceda la verificarea şi revizuirea bilanţului contabil pentru anul 2009 întocmit de numitul Y.Y.,document necesar depunerii bilanţului contabil la Oficiul Român al Comerțului Cluj (a certificat astfel un înscris fals).

G.G. a declarat faptul că, pe toată perioada desfăşurării activităţii sale în calitate de auditor/conciliator pentru SC R. SRL, documentele contabile i-au fost puse la dispoziţie de inculpata C. şi nu de administratorul legal.

Prin activitatea desfăşurată de inculpatul D., anterior deplasării la B.N.P. I.I. la data de 01 februarie 2010, inculpatul D. a întocmit, aşa cum s-a mai arătat, o declaraţie autentică în faţa B.N.P., I.I.I.I.I.I., în care a declarat în fals că are domiciliul ales în mun. București, adresă ce s-a dovedit a fi inexistentă (aspect rezultat din procesul - verbal întocmit de organele de poliţie) şi a declarat în fals că nu desfăşoară activităţi comerciale pe teritoriul României şi nu are datorii faţă de statul Român, declaraţii necesare a fi depuse la Oficiul Român al Comerțului Bacău pentru preluarea calităţii de administrator şi schimbarea sediului societăţii (înscrisuri aflate în vol. 10 u.p. filele 25-26).

Întocmirea documentelor sus menţionate era necesară îndeplinirii formalităţilor din faţa B.N.P., I.I. (preluarea societăţii) şi depunerii lor la Oficiul Român al Comerțului (trebuia să figureze cu domiciliu conform legii societăţilor comerciale - art. 8 lit. a) şi art. 81 Legea nr. 31/1990), iar inculpatul D., având statut de refugiat, cetăţean irakian, trebuia să prezinte documente de identitate emise în Irak şi nu documentele,,de călătorie” din Ungaria.

Pe baza solicitării inculpaţilor A. şi C., a procurii false emise în Irak şi a unui contract de audit, numitul Y.Y. a devenit împuternicit a întocmi/depune documente contabile în numele inculpatului D., calitate în baza căreia a întocmit şi depus în faţa organelor fiscale următoarele înscrisuri:

- bilanţ la 31 decembrie 2009 al SC R. SA, contul de profit - pierdere, date informative, situaţia activelor imobilizate, situaţia ajustărilor pentru depreciere, situaţia modificărilor capitalului propriu, situaţia fluxurilor de numerar, notele 1-18 (vol. 26 u.p. fila 72 - 107, vol. 14 u.p. fila 598) depuse la Oficiul Român al Comerțului Cluj;

- situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii SC R. SRL la 30 iunie 2010 (vol. 13 u.p. filele 65 - 66);

- contul de profit - pierdere la 30 iunie 2010 ( vol. 13 u.p. filele 67 - 69);

- date informative la 30 iunie 2010 ( vol. 13 u.p. filele 70 - 73);

- balanţa verificare iunie 2010 (vol. 13 u.p. filele 74 - 78) depuse la O. Ilfov.

După ce a fost solicitat de inculpaţii A. şi C., iar aceştia i-au prezentat şi procura falsă emisă în Irak, numitul Y.Y. a încheiat cu D., în anul 2011, un contract audit cu SC R. SRL (contract prestări servicii din 17 ianuarie 2011 şi act adiţional - vol. 28 u.p. filele 144 -154), - contract semnat în fals de către C. pentru inculpatul D. - convenindu-se fictiv cu aceştia să întocmească alte documente precum:

- declaraţii privind deconturi T.V.A. (declaraţia 300) pentru lunile ianuarie - septembrie 2011, cu situaţii active, datorii, capitaluri proprii (raportări contabile semestriale) la datele de 30 iunie 2010 şi 30 iunie 2011 - vol. 26 u.p. fila 5 şi următoarele) depuse la O. Ilfov;

- plan redresare, bilanţ prescurtat 31 mai 2011, contul profit pierdere la 31 decembrie 2010, balanţă verificare mai 2011, lista bunurilor SC R. SRL, plan reorganizare (vol. 21 u.p. filele 12- 23, 65-107), toate depuse în faţa instanţei de judecată, având la bază documente prezentate de inculpaţii sus menţionaţi.

Pe lângă aceste documente utilizate, numitul Y.Y. a întocmit şi alte declaraţii informative 100 şi 101, 300 pentru luna octombrie 2011 (vol. 28 up.fl.160 şi următoarele) aflate în posesia sa dar nedepuse în faţa organelor fiscale.

Astfel, s-a reţinut că a rezultat cert din probatoriu că inculpaţii întocmeau documente în numele SC R. SRL pe care le depuneau sau nu după bunul lor plac, sau le utilizau potrivit propriilor interese.

Prelungirea momentului în care activele societăţii urmau să fie preluate de către creditori s-a realizat nu numai prin aparenţa preluării SC R. SA de către D. şi întocmirea de documente în numele acestuia, ci şi prin introducerea unor cereri, în numele societăţii SC R. SA, în faţa instanţelor de judecată, respectiv a unei cereri de concordat preventiv şi a unei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei, dosare în care erau utilizate înscrisuri false.

Asupra acestor împrejurări de fapt au fost expuse probatoriile cu privire la infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor privind Legea nr. 85/2006, legea privind procedura insolvenţei.

Conform art. 20, 79, 80 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar este cel care are, atât răspunderea, cât şi puterea de decizie în privinţa patrimoniului debitorului (supravegherea operaţiunilor de gestiune a patrimoniului, încasarea creanţelor debitorului, ş.a.).

Pentru a amâna momentul în care instanţele de judecată ar fi desemnat un administrator judiciar şi ar fi ridicat dreptul de administrare a SC R. SRL inculpatului D. (moment în care se pierdea controlul activelor, încetau efectele aşa ziselor procuri enunţate anterior) şi se proceda la căutarea activelor şi identificarea acestora (atrăgându-se răspunderea inculpaţilor), inculpatul A. şi inculpata C., au întocmit prin interpuşi sau direct documente false şi au introdus cereri în faţa instanţelor creând aparenţa că provin de la administratorul desemnat.

Astfel,s-a evidenţiat în probatoriu introducerea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei de către SC H.H.H.H.H.H. SRL ce a constituit obiectul Dosarului civil nr. x/110/2009 al Tribunalului Bacău (înscrisuri aflate în vol. 25 dos. u.p.).

Cu privire la acest dosar este de precizat că SC H.H.H.H.H.H. SRL, în calitate de creditor a solicitat la 14 decembrie 2009 deschiderea procedurii insolvenţei SC R. SA (care figura cu un debit neachitat de 374.396,88 lei), procedură ce a fost blocată de inculpaţi o perioadă prin depunerea de către aceştia a unei cereri de concordat preventiv şi prin ascunderea înstrăinării societăţii către inculpatul D..

În situaţia deschiderii procedurii insolvenţei a SC R. SA (a admiterii cererii) s-ar fi constatat şi antrenat (în caz de refuz a pune la dispoziţie documentele contabile sau în caz de depunere a acestora), şi răspunderea penală şi civilă a foştilor administratori şi acţionari pentru insolvabilitatea şi insolvenţa societăţii motiv pentru care, inculpaţii aveau interes să oprească această procedură. La acel moment,SC R. SA nu fusese ,,predată” inculpatului D., astfel încât, era antrenată răspunderea penală/ civilă a inculpaţilor, care doreau să finalizeze procedura de predare a societăţii acestuia (de aceea au şi întocmit documentele antedatate - expuse anterior).

S-a observat faptul că în luna martie 2010, chiar şi după predarea societăţii către inculpatul D., inculpata C. s-a prezentat în faţa instanţei ca administrator statutar, avocatul A.A.A.A.A. reprezenta SC R. SA (în mai 2010) fără ca niciunul dintre aceştia să facă referire la persoana inculpatului D. sau la schimbarea denumirii şi sediului societăţii în alt judeţ. De altfel, avocatul a precizat în declaraţiile date că a încheiat contract de asistenţă juridică cu C. - ca administrator al SC R. SA în cauze în care parte era această societate (fapt ce atesta din nou cine controla activitatea societăţii şi se prezenta şi încheia acte ca administrator).

Inculpatul A. a efectuat demersuri pentru a determina SC H.H.H.H.H.H. SRL a-şi retrage cererea (vezi adresa SC H.H.H.H.H.H. SRL), deşi acesta nu mai avea calitate în cadrul SC R. SA şi nu exista împuternicire emisă de D., iar aceştia au retras cererea, deşi nu şi-au recuperat prejudiciul.

O altă activitate infracţională derulată de inculpaţii A. şi C. a fost realizată începând din 21 ianuarie 2010 când SC R. SA (reprezentată de C.) a introdus o cerere de deschidere a procedurii concordatului preventiv referitor la datoriile SC R. SA, fiind desemnat, la propunerea debitorului, drept conciliator, numitul G.G..

Proiectele de concordat au fost întocmite de numitul G.G. (care figura şi auditor la SC R. SA - devenită SC R. SRL) şi C., persoane care negociau şi cu creditorii - conform delegaţiilor şi proceselor - verbale de şedinţă întocmite, deşi, chiar şi în baza procurilor eliberate de D., aceasta din urmă nu avea drept de administrare a societăţii.

Odată cu cererea de deschidere a procedurii concordatului preventiv, SC R. SA a solicitat prin intermediul avocatului ales M.M.M.M.M.M., numirea ca şi conciliator al SC R. SA a numitului G.G., la dosarul civil ataşat în copie la dosarul cauzei (vol. 15-17 dosar u.p.) existând dovada, că o parte a creditorilor trecuseră la executare silită,(conform cererii SC A.A.A.A.A.A. SA - care se adresase executorului judecătoresc - aflată în vol. 15 dos. u.p. fila 11 încă din noiembrie 2009 şi solicita restituirea garanţiilor la contractul de leasing, sau a adreselor emise de SC L.L.L.L.L.L. SA, fila 22 şi O. Bacău - fila 27 şi următoarele).

Pe data de 01 februarie 2010, când C. nu mai avea nicio calitate în cadrul SC R. SA, având în vedere hotărârile Adunării Generale a Acționarilor din 22 ianuarie 2010, aceasta a dat o declaraţie pe propria răspundere în faţa avocatului M.M.M.M.M.M. conform căreia SC R. SA nu se încadrează în niciuna din situaţiile de excepţie prevăzute de art. 13 din Legea nr. 381/2009, deşi acest lucru nu era real.

Sub acest aspect de fapt - cert rezultat probatoriu, instanţa a constatat că inculpata C. a săvârşit infracţiunea de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. 1969, anume a declarat în fals în cursul lunii februarie 2010, în faţa reprezentanţilor Oficiului Român al Comerțului Bacău că este unic administrator al SC R. SRL.

Dispoziţiile art. 292 C. pen. 1969 prevăd „Declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe”.

Inculpata C. a declarat în sensul menţionat, în scopul producerii scopului infracţional urmărit; anume, ulterior la data de 25 noiembrie 2010 inculpata C. a făcut în continuare referiri în fals la situaţia SC R. SRL (mijloace fixe, conturi, angajaţi), indicând prin balanţele partenerilor de afaceri - ce trebuiau întocmite de administratorul societăţii - că inculpaţii C. şi A. au continuat să administreze în continuare societatea.

La acea dată, conform relaţiilor obţinute din partea Inspectoratului Teritorial de Muncă Cluj şi Ilfov, SC R. SRL nu avea niciun angajat, numitul G.G., precizând că inculpata C. i-a pus la dispoziţie datele pe care le-a utilizat la întocmirea ofertelor de concordat. Mai mult, situaţia conturilor societăţii şi toate celelalte documente îi erau puse la dispoziţie acestuia tot de către inculpata C. care le redacta şi le imprima şi care se afla în posesia ştampilei SC R. SRL.

Cererea de concordat preventiv depusă la instanţă la 25 noiembrie 2010 a fost respinsă în final de instanţa de judecată, nu numai pentru că obligaţiile SC R. SRL către Statul Român (O., H.H.H.) nu puteau fi negociate şi nu pot constitui conform legii, obiect al concordatului preventiv, dar şi pentru că instanţa de judecată a luat act de faptul că se încearcă inducerea în eroare a sa şi a creditorilor cu privire la situaţia reală a societăţii.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 14 din 25 octombrie 2010 a Tribunalului Bacău, s-a dispus închiderea procedurii, instanța motivând că ,,un alt motiv pentru care instanţa îl are în vedere la pronunţarea soluţiei (pe lângă încălcarea prevederilor legale) este lipsa de transparenţă a societăţii cu privire la motivele care au determinat schimbarea sediului societăţii pe parcursul procedurii de la Bacău la Cluj şi de la Cluj la Ilfov, precum şi cu privire la conducerea efectivă a societăţii”.

Din declaraţiile numitului G.G. (audiat ca martor în faţa instanţei) a rezultat faptul că documentele întocmite de el i-au fost puse la dispoziţie de inculpata C., pe care o considera ca reprezentant al SC R. SA, cunoscând că aceasta deţine o procură, datele din oferta de concordat din noiembrie 2010 fiind ,,preluate” din oferta din luna martie 2010 fără a face verificări în teren cu privire la angajaţi/situaţia activelor.

În acest sens, au fost indicate următoarele documente:

- tabelul creditorilor şi creanţele datorate de SC R. SA (instanţa, constatând faptul, că nu au fost introduse toate creanţele şi la valoarea corectă);

- raportul privind descrierea modului de îndeplinire a atribuţiilor din 20 mai 2010 şi tabelul creditorilor restanţieri la 31 ianuarie 2010 semnat de acesta în care arată instanţei că rezultă un coeficient de 79% voturi favorabile din valoarea creanţelor - vol. 15 u.p. fila 178 şi anexa, deşi acest lucru nu era real;

- raportul privind descrierea modului de îndeplinire a atribuţiilor din 22 aprilie 2010,semnat de acesta în care arată instanţei că SC R. SRL şi-a schimbat sediul în Cluj şi denumirea (cunoştea deci despre hotărârile AGA din 22 ianuarie 2010) - vol. 15 u.p. filele 116 -118;

- adrese în numele SC R. SRL pe care a semnat ca reprezentant al acestei societăţi inculpata C. (vol. 16), iar împreună cu inculpata C., a depus personal la instanța civilă (în şedinţa de judecată - filele 256, 261 dosar) - cereri ce provocau amânarea cauzei, dar semnate de aceasta ca reprezentant al SC R. SRL;

- în martie 2010 şi noiembrie 2010 a întocmit două oferte concordat preventiv pentru SC R. SA, (vol. 16 - fila193).

Însă, cu privire la activitatea numitului G.G. s-a dispus prin rechizitoriu disjungerea cauzei în vederea completării cercetărilor penale.

Un alt act este constituit de introducerea,în numele SC R. SRL a unei cereri de deschidere a procedurii falimentului la Tribunalul Bucureşti ce a constituit obiectul Dosarului civil nr. x/3/2011, aflat în prezent pe rol (vol. 21), rezultând că:

La începutul anului 2011, numitul A. şi inculpata C. cunoşteau faptul că activele SC R. SRL pe care le deţineau ilegal pot constitui obiect al unei executări silite (deja începute conform documentelor ataşate) fapt pentru care au fost nevoiţi să găsească o nouă cale de a amâna momentul preluării lor de către creditori.

În fapt,chiar şi SC A.A. SA deschisese la 27 decembrie 2010 (Dosar nr. x/3/2010 al Tribunalului Bucureşti) cerere de deschidere a procedurii insolvenţei SC R. SRL, fapt ce ar fi atras, printre altele, ridicarea dreptului de administrare pentru D. şi descoperirea faptelor comise de inculpaţi.

Drept urmare, inculpaţii A. şi C. au hotărât din nou să blocheze executările începute şi să contracareze cererea SC A.A. SA, pentru a păstra în continuare activele SC R. SRL, care aşa cum s-a arătat în continuare, aduceau venituri acestora, dar unor alte societăţi decât cea care cauzase prejudicii creditorilor (ex. SC C.C. SRL, SC Z.Z.Z.Z.Z. SRL).Singura cale care le-ar fi permis păstrarea controlului activelor SC R. SRL ce constituiau garanţii la contractele de credit încheiate de societate cu SC A.A. SA era introducerea unei cereri de faliment cu reorganizare deoarece:

- se suspendau executările începute (adresa O. Bacău - vol. 31, fila 304);

- se putea decala perioada pronunţării falimentului (întrucât etapele până la faliment - prevăd că în perioada de observaţie se păstrează drept de administrare) şi implicit se prelungea apariţia momentului pierderii dreptului de administrare.

Instanţa de fond a mai reţinut că, la începutul anului 2011, inculpaţii A. şi C.,pentru a putea controla în continuare activitatea SC R. SRL şi pentru a induce cât mai mult timp în eroare creditorii şi organele fiscale, şi-au dat seama că este necesar a întocmi şi depune, documente contabile în numele societăţii preluate de inculpatul D. (documente necesare şi deschiderii procedurii falimentului).

În aceste condiţii, aşa cum s-a expus anterior, inculpaţii au,,obţinut” din partea inculpatului D. procura autentică emisă în Irak, ce permitea numitului Y.Y. - expert contabil - să semneze documente contabile ale SC R. SRL la N., utilizând inclusiv semnătura sa electronică.

Din declaraţiile martorului Y.Y. şi înscrisurile dosarului a rezultat că în ianuarie 2011 inculpata C. a încheiat cu acesta un contract (contract de prestări servicii din 17 ianuarie 2011) în numele inculpatului D., unde a falsificat semnătura acestuia şi a aplicat ştampila SC R. SA, comunicând-i semnalmentele inculpatului D. în situaţia în care va fi întrebat de cineva cu privire la persoana acestuia.

De asemenea, şi inculpatul A. a solicitat numitului Y.Y. să întocmească documentele necesare depunerii unei cereri de deschidere a procedurii falimentului SC R. SRL cu plan de reorganizare, (deşi A. nu avea nicio calitate legală), fapt pentru care acesta din urmă s-a preocupat de întocmirea unei cereri şi a unui bilanţ contabil prescurtat la 31 iunie 2010 (documente întocmite pe baza calităţii de auditor a acestuia din urmă,deşi a precizat faptul că desemnarea sa ca auditor s-a realizat prin întocmirea şi semnarea în fals a unui contract de către C. în locul inculpatului D.).

Însă pe baza acestor situaţii de fapt, instanţa nu a putut reţine în sarcina inculpaţilor C. şi A. săvârşirea infracţiunii de instigare neurmată de executare la declaraţii necorespunzătoare adevărului, anume că ar fi încercat determinarea martorului Y.Y. - neurmată de executare de a face declaraţii necorespunzătoare adevărului, în perioada iunie - octombrie 2012.

Instanţa a constatat că nu s-a putut demonstra probator în mod indubitabil că inculpaţii au săvârşit infracţiunea pentru următoarele argumente:

În primul rând, dispoziţiile art. 29 alin. (1) C. pen. 1969 prevăd: „ (…) actele de instigare neurmate de executarea faptei, precum şi actele de instigare urmate de desistarea autorului ori de împiedicarea de către acesta a producerii rezultatului, se sancţionează.”

Instanţa a reţinut că, pentru a atrage răspunderea penală certă a inculpaţilor A. şi C., ar fi trebuit dovedit probatoriu clar şi neîndoielnic că aceştia au încercat să-l determine pe martorul Y.Y. să comită o faptă prevăzută de legea penală şi ulterior acesta să se fi răzgândit şi să nu mai comită niciun act de executare (în speţă,numitul Y.Y. să se răzgândească să facă declaraţii necorespunzătoare).

De asemenea, s-a arătat că susţinerile şi apărările inculpaţilor A. şi C. prin declaraţiile date, coroborate cu declaraţiile martorului Y.Y. şi înscrisurile aflate în dosar - au demonstrat faptul că aspectele reţinute în actul de sesizare, raportat la activitatea infracţională nu au confirmat, fără putinţă de tăgadă săvârşirea infracţiunii de către inculpaţi,astfel încât instanţa a dispus achitarea inculpaţilor A. şi C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 29 raportat la art. 260 C. pen. 1969.

Ulterior, inculpatul A. a renunţat la ideea utilizării numitului Y.Y. în procedura de deschidere a falimentului SC R. SRL (fostă SC R. SA) dar a preluat de la acesta documentele întocmite, utilizându-l pe acesta în schimb pentru a întocmi pe parcursul procedurii documentele care îi erau necesare sau pentru a găsi alte persoane pe care să le interpună în activitatea infracţională.

Pentru a deschide procedura sus menţionată, inculpatul A. a ajuns,,prin recomandări” la avocatul X.X.X.X. din Baroul Botoşani,care era specializat în dosare comerciale ce aveau ca obiect procedura insolvenţei. În urma analizei înscrisurilor aflate în dosarul de urmărire penală a rezultat faptul că în cursul lunii iunie 2011, la biroul avocatului X.X.X.X. din cadrul Baroului Botoşani, inculpaţii A. şi C. s-au prezentat ca reprezentanţi ai SC R. SRL Ilfov şi i-au solicitat să întocmească şi să depună în numele societăţii o cerere de deschidere a procedurii falimentului.

Observând că pe documentele prezentate de inculpatul A. figurează ca administrator al societăţii o altă persoană (inculpatul D.), numitul X.X.X.X. a întocmit documentele solicitate (cerere de deschidere a procedurii insolvenţei,contract de asistenţă juridică, împuternicire avocaţială) dar le-a înmânat inculpatului A. şi a precizat faptul că vor fi depuse la instanţă doar după ce vor fi semnate de administratorul desemnat, respectiv D.

Din declaraţiile martorului - avocat X.X.X.X. (audiat nemijlocit şi de instanţa de fond) a rezultat faptul că, ulterior i-au fost înmânate, de către,,contabila SC R. SRL” - inculpata C. - documentele,,semnate” de D., anume:

- o cerere de deschidere a procedurii,,întocmită” de inculpatul D. la 21 ianuarie 2011, un plan de redresare, un bilanţ prescurtat 31 mai 2011, contul profit pierdere la 31 decembrie 2010, balanţă verificare mai 2011, lista bunurilor SC R. SRL (apar 71 bunuri - unele nu sunt garanţii la credite - fapt ce a atestat ascunderea şi a altor active faţă de creditori, aşa cum am precizat) - documentele contabile fiind întocmite de Y.Y. şi declaraţii date de inculpatul D. în limba română conform cărora,,îşi manifestă intenţia de a intra în reorganizare” (înscrisuri aflate în vol. 21 dosar urmărire penală).

După depunerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei la Tribunalul Bucureşti, (aflată la filele 2, 3 - vol. 21 dosar de urmărire penală), avocatul X.X.X.X. nu a mai fost contactat de nicio altă persoană și în aceste condiţii, la dosarul cauzei a fost depusă o împuternicire avocaţială de către avocat G. din cadrul Baroului Bucureşti (împuternicire nesemnată de către client), împuternicire în baza căreia acesta reprezenta SC R. SRL Ilfov în faţa instanţei.

În baza acestei împuterniciri, avocatul G. s-a prezentat la termenele desfăşurate în perioada 2011-2012, depunând la dosar diferite documente false (situaţii, cereri, ş.a.) ca provenind de la inculpatul D.. Contractul de asistenţă juridică menţionat în împuternicirea avocaţială (din 2011) nu era semnat de nicio persoană, fiind întocmit ,,în alb” - originalul aflându-se în vol. 34 dos. u.p., fila 60.

În baza acestei împuterniciri avocaţiale, ca reprezentat la SC R. SRL Ilfov, avocatul G. a contestat creanţele creditorilor şi a depus la dosarul cauzei înscrisuri false, emise în numele SC R. SRL, dar redactate la solicitarea inculpatului A. de diferite persoane (Y.Y. sau B.B.B.), pe baza cărora s-a şi efectuat o expertiză referitor la creanţa SC A.A.A.A.A.A. SA.

Ca urmare a cererii depuse la solicitarea numitului A., la data de 23 iunie 2011,Tribunalul Bucureşti a dispus deschiderea procedurii insolvenţei şi a desemnat ca administrator judiciar al SC R. SRL Ilfov, SC S. IPURL. Din acest moment, toate actele de administrare ale societăţii trebuiau desfăşurate de acesta sau cu aprobarea SC S. IPURL, activele societăţii trebuiau predate acestuia, precum şi întreaga evidenţă contabilă, însă inculpaţii A., D., C. nu au respectat aceste obligaţii.

În actul de sesizare s-a reţinut, însă că avocatul G. nu avea la bază un contract de asistenţă juridică (acesta fiind în alb întocmit), legal întocmit şi înregistrat cu inculpatul D. şi astfel s-a reţinut desfășurarea unei activităţi infracţionale a acestuia - inculpatul G. - alături de coinculpaţii C., A., D.

Analizând înscrisurile dosarului de urmărire penală (contract asistenţă juridică din 2011, delegaţia de avocat, declaraţiile martorilor Y.Y. şi B.B.B., declaraţiile martorului X.X.X.X., ale inculpaţilor A. privind momentul la care a apelat la avocat G., după ce renunţase la serviciile avocatului X.X.X.X., declaraţiile inculpatului G. şi înscrisurile depuse în instanţă - copia registrului etc.) instanţa a reţinut că s-a dovedit cert că toate actele depuse în instanţa civilă i-au fost înmânate de A. personal sau prin şoferul N.N.N.N.N.N.

Instanţa a reţinut că, această activitate nu poate însă institui automat vreo atitudine infracţională certă şi în cunoştinţă de cauză cu privire la legalitatea înscrisurilor, la autorul acestora, ori cu privire la existenţa ca persoană fizică a inculpatului D.

În ceea ce priveşte activitatea desfăşurată în instanţa civilă de către inculpatul G. - ca avocat, analizând conţinutul încheierilor de şedinţă - Dosar insolvenţă nr. x/3/2011 al Tribunalului Bucureşti, instanţa de fond a constatat următoarele:

a) avocatul G. a solicitat la termenul din 03 noiembrie 2011 continuarea procedurii şi acordarea unui termen (învederând instanţei că se doreşte reorganizarea - fila 53 vol. 21 u.p. - iar ulterior, în calitate de reprezentant al SC R. SRL a depus la instanţă, actele necesare acestui scop şi a primit din partea acestuia:

- hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 1 din 20 decembrie 2011 semnată de D. prin care acesta îl desemnează ca administrator special al societăţii pe numitul B.B.B. şi;

- planul de reorganizare întocmit de acesta (fără a exista convocator de adunări generale) - vol. 29 u.p., fila 96.

b) la termenul din 15 martie 2012 avocatul G. a contestat, în numele debitoarei, creanţa SC A.A.A.A.A.A. SA, solicitând expertiza contabilă pe bază de documente (deşi aceste documente contabile nu au intrat nici până în prezent în posesia administratorului judiciar), acesta comunicând şi faptul că a primit sume de bani din partea inculpatului A. pentru activitatea prestată.

Instanţa a apreciat că declaraţiile martorului Y.Y. şi ale martorului B.B.B. - sunt edificatoare în ceea ce priveşte activitatea inculpatului G. - care a fost una licită, desfăşurată în limitele prevăzute de Statutul profesiei de avocat, respectiv:

„(1) Contractul de asistenţă juridică este încheiat în formă scrisă, cerută ad probationem. Acesta trebuie să îndeplinească toate condiţiile cerute de lege pentru încheierea valabilă a unei convenţii şi dobândeşte dată certă prin înregistrarea sa în registrul oficial de evidenţă al avocatului, indiferent de modalitatea în care a fost încheiat.

(2) Contractul de asistenţă juridică poate fi încheiat şi prin orice mijloc de comunicare la distanţă. În acest caz, data încheierii contractului este data la care a intervenit acordul de voinţă între avocat şi client. Se prezumă că avocatul a luat cunoştinţă de încheierea contractului la una dintre următoarele date:

a) data la care contractul a sosit prin fax sau e-mail (semnătură electronică) la sediul profesional al avocatului; daca transmisiunea prin fax are loc după ora 19,00, se prezumă că avocatul a luat cunoştinţă în ziua lucrătoare următoare zilei transmisiunii;

b) data primirii contractului semnat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(3) Contractul de asistenţă juridică poate lua forma unei scrisori de angajament care să indice raporturile juridice dintre avocat şi destinatarul scrisorii, inclusiv serviciile avocaţiale şi onorariul, semnată de avocat şi transmisă clientului. În cazul în care clientul semnează scrisoarea sub orice menţiune expresă de accept a conţinutului scrisorii, aceasta dobândeşte valoarea unui contract de asistenţă juridică.

(4) Contractul de asistenţă juridică se consideră a fi fost încheiat în mod tacit dacă clientul a achitat onorariul menţionat în cuprinsul acestuia, achitarea acestui onorariu semnificând acceptarea contractului de către client, caz în care data încheierii contractului este considerată a fi data menţionată în cuprinsul contractului.

(5) Contractul de asistenţă juridică poate fi încheiat, în mod excepţional, şi în formă verbală. In acest caz, ca şi în situaţia prevăzută la alin. (2), dispoziţiile art. 44 din Lege se aplică în mod corespunzător. Contractul în formă scrisă va fi încheiat în cel mai scurt timp posibil.

(6) În cazul în care avocatul şi clientul convin, o terţă persoană poate fi beneficiarul serviciilor avocaţiale stabilite prin contract, dacă terţul acceptă, chiar şi tacit, încheierea contractului în astfel de condiţii.

(7) Cu excepţia cazului prevăzut la alin. (2), contractul de asistenţă juridică se încheie în atâtea exemplare câte părţi sunt. Orice exemplar care poartă în original semnăturile părţilor va fi considerat exemplar original.

(8) Avocatul va ţine o evidenţă strictă a contractelor încheiate într-un registru special şi va păstra în arhiva sa un exemplar al fiecărui contract şi un duplicat sau o copie a oricărei împuterniciri de reprezentare primite în executarea contractelor."

În acest sens, din înscrisurile dosarului instanţa a reţinut că:

a) numitul B.B.B. nu l-a cunoscut niciodată pe D., a acceptat calitatea de administrator special la propunerea numitului Y.Y. care, la rândul său a fost solicitat de A. să găsească un administrator special pentru SC R. SRL şi să întocmească, din nou, un plan de reorganizare a societăţii pe care să-l prezinte instanţei.

b) avocatul G. a solicitat prezenţa numitului B.B.B. la Bucureşti pentru a încheia un contract de asistenţă juridică cu un reprezentant al SC R. SRL şi a emis o nouă împuternicire avocaţială pe care a semnat, ca reprezentant al SC R. SRL, noul administrator special B.B.B. (vol. 21 u.p. fila131), iar la refuzul acestuia din urmă de a-l plăti, a precizat că ,,va lua legătura cu administratorii societăţii”.

Faptul că numitul B.B.B. a fost desemnat administrator special al SC R. SRL pentru ca inculpaţii să-şi acopere activitatea infracţională (formularea de cereri şi depunerea de înscrisuri false fără a avea împuternicire) şi să aibă posibilitatea de a depune, în continuare, prin intermediul unui cetăţean român, documente la instanţă - a rezultat cert; însă nu a rezultat cert participaţia şi implicarea infracţională a inculpatului G. în cadrul grupului.

De asemenea, instanţa a apreciat faptul că în reţinerea acuzaţii penale se invocă „denunţarea” contractului semnat de B.B.B. abia după chemarea inculpatului G. la organele de urmărire penală - instanţa a reţinut ca reală şi veridică susţinerea inculpatului G. din declaraţiile date, anume că ,,în momentul în care m-am întâlnit cu numitul A. în noiembrie 2012 înainte de prima audiere de către procuror şi i-am reproşat faptul că voi fi audiat deoarece nu a semnat nimeni contractul de asistenţă juridică, acesta mi-a spus să nu îmi fac probleme şi dacă doresc va aduce un cetăţean străin care să semneze contractul în numele lui D.”

De asemenea, inculpatul G. a mai arătat că a încercat şi a comunicat cu reprezentantul legal al SC R. SA după cum îi precizase inculpatul A., pe adresa de email - aspecte confirmate probator.

Instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 290 C. pen. 1969, reţinute în sarcina inculpatului G., anume că „falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice”, nu s-au putut dovedi sub aspectul vinovăţiei prevăzute de legea penală.

De asemenea, s-a apreciat că, conduita autorului expusă în rechizitoriu nu a demonstrat vreun moment nici conştiinţa şi nici vinovăţia inculpatului G. de a falsifica contractul de asistenţă juridică, acesta fiind ulterior semnat de reprezentantul legal al societăţii, iar până în acel moment (conform consemnărilor din încheierile de şedinţă din dosarul de insolvenţă) nu s-au desfăşurat acte procesuale (în sensul reţinerii consecinţelor juridice din rechizitoriu).

Instanţa a reţinut că, în conştiinţa făptuitorului (în speţă, inculpatul G.), ar fi trebuit să apară ideea de a săvârşi o faptă şi reprezentarea urmărilor ei; să fie luată apoi hotărârea de săvârşire a faptei şi implicit să rezulte manifestarea de voinţă.

S-a apreciat că voinţa de a săvârşi o faptă penală trebuia să existe ca element al voinţei, atât în situaţia în care fapta are forma acţiunii, ca şi cea a omisiunii (imputată inculpatului G.) reprezentată prin actul de conduită contrar legii, de a nu face tot ceea ce trebuie pentru a cunoaşte caracterul ilicit al actului său.

Tocmai conduita constantă a inculpatului G., de a insista la inculpatul A., la martorul Y.Y. (discuţii, convorbiri telefonice), la martorul B.B.B. pentru semnarea contractului de asistenţă juridică, declaraţiile şi argumentele inculpatului A. - în opinia instanţei de fond, au reprezentat elemente clare ce nu pot atrage vinovăţia şi răspunderea penală a inculpatului G. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Totodată, s-a reţinut că şi declaraţiile martorului E.E.E.E. indică faptul că a discutat cu inculpatul G. şi acesta i-a precizat că a discutat cu numitul A., fostul acţionar al societăţii, anume: „Eu nu l-am cunoscut pe numitul A., C. şi nici pe D. până în prezent, dar i-am cunoscut scriptic. Am efectuat personal verificări cu privire la persoana numitului A. am constatat că acesta prezintă o serie de probleme (cazier), iar experienţa profesională m-a determinat să cred că acesta este periculos. Drept urmare toate aceste lucruri m-au determinat să-i comunic şi numitului G. să aibă grijă pe cine reprezintă şi activităţile pe care le desfăşoară în numele unor persoane. El mi-a spus că în curând va fi angajat de administratorul special al societăţii, dar la acea dată nu mi-a precizat despre cine anume este vorba”.

Instanţa de fond a mai arătat că, deşi în actul de sesizare sunt expuse detaliat activităţile desfăşurate de martorii Y.Y. şi B.B.B., în strânsă legătură cu activităţile desfăşurate de inculpaţii A., C. şi D., faţă de aceştia nu s-a reţinut vreo formă de vinovăţie.

Astfel, s-a reţinut că Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 1 din 20 decembrie 2011 semnată de D. prin care acesta îl desemnează ca administrator special al societăţii pe numitul B.B.B. şi - planul de reorganizare întocmit de acesta (fără a exista convocator de adunări generale) sunt false în condiţiile în care sunt redactate în limba română de inculpaţii A. şi C. şi în perioada când acesta nu se afla în ţară, iar Y.Y. a discutat cu inculpatul A. desemnarea administratorului special.

Toate aceste documente au fost însă remise inculpatului G. fără ca acesta să ştie vreun moment de intenţia infracţională a coinculpaţilor A., C. şi D. (pe inculpaţii D. şi C. nici nu i-a cunoscut inculpatul G.).

Referitor la desemnarea ca administrator special a numitului B.B.B. au fost precizate următoarele:

- acesta era prieten cu numitului Y.Y. şi a acceptat propunerea acestuia de a deveni administrator special al SC R. SRL fără a-l cunoaşte pe D., s-a deplasat în Bucureşti la avocatul G. pentru a semna o împuternicire avocaţială cu acesta,la solicitarea inculpatului A. (vezi declaraţii martor Y.Y.), semnătura acestuia pe planul de reorganizare depus în numele SC R. SRL la Tribunalul Bucureşti (vol. 21 u.p. fila 66 şi următoarele) nu îi aparţine fiind realizată de inculpata C., inculpată care a falsificat şi semnătura inculpatului D. pe contractul de audit (prestări servicii) încheiat la data de 17 ianuarie 2011 între Y.Y. (ca auditor) şi D., vol. 28 u.p. filele 144-154.

Martorul Y.Y. a arătat că a pus la dispoziţia organelor de urmărire penală email-urile, corespondenţă din care rezultă în momentele ulterioare preluării SC R. SA de către D., că a desfăşurat activităţi sub coordonarea persoanelor care utilizează adresa de email respectiv inculpaţii A. şi C. (vol. 30 u.p. filele 205 - 222) şi de la aceeaşi adresă, avocatul G. primea documente, aparţinând SC R. SA (vol. 30 u.p., filele 225 - 235), numitul E.E.E.E., confirmând faptul că acesta ,,îl reprezenta” pe A..

Tot din declaraţiile date de martorul Y.Y. - a rezultat rolul inculpatului A. în perioada în care D. ,,preluase,, societatea respectiv luarea, de către acesta, a deciziei de:- întocmire de documente contabile false (ex. bilanțuri contabile); de întocmire de cereri în numele inculpatului D. pentru SC R. SRL; de a deschide procedura insolvenţei SC R. SRL la Tribunalul Bucureşti; de a desemna,,administratorul special” al SC R. SRL în numele lui D. care să reprezinte societatea în faţa instanţei; de a se întocmi ,,planuri de reorganizare” a SC R. SRL ce au fost depuse la instanţa de judecată.

Aceste aspecte probatorii au confirmat argumentele față de care vinovăția inculpatului G. nu a putut fi reținută în întocmirea în fals a delegației nesemnate de client, întocmită în baza contractului de asistență juridică din 29 iulie 2011 pe care a depus-o în Dosarul civil nr. x/3/2011 al Tribunalului București;contract în baza căruia a depus înscrisuri în perioada 2011 - 2012 în fața instanței de judecată cu privire la situația SC R. SA - înscrisuri despre care „ar fi știut că sunt false”.

De asemenea, sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței care presupune „fapta persoanei care ascunde, falsifică, distruge evidențele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia”– în sarcina inculpatului G., față de argumentele expuse, s-a apreciat că nu se poate reține vreo formă de vinovăție.

Rechizitoriul a reținut ca formă și modalitate de săvârșire a acestei infracțiuni în sarcina inculpatului G. că „a depus înscrisuri false fără calitate legală și a sprijinit activitatea inculpaților de falsificare, distrugere etc. a evidențelor SC R. SA.

Instanţa de fond a apreciat că din probele dosarului nu a rezultat vreun moment că inculpatul G. a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de lege (expusă anterior); acesta nu a știut vreun moment de caracterul fals al documentelor ce le-a depus în instanță, nu a știut de intenția frauduloasă a inculpaților A., D. și C.

De asemenea, cu privire la aspectul că inculpatul G. nu avea calitatea cerută de lege pentru a reprezenta SC R. SA în instanță (nefiind semnat contractul de asistență juridică), instanţa de fond a apreciat că nu a rezultat probator vinovăția inculpatului; dimpotrivă inculpatul G. avea un contract de asistență juridică (nesemnat) dar înregistrat în registrul de evidență și a emis o delegație de asistență juridică pe baza căreia a reprezentat în instanță societatea.

În al doilea rând, prin toată activitatea desfășurată de inculpatul G. - actele încheiate, momentul la care a reprezentat societatea (actele premergătoare fiind inițiate de avocat X.X.X.X.), convorbirile cu reprezentanții legali ai firmei - Y.Y. și B.B.B. în sensul semnării contractului de asistență juridică și achitării onorariului - a rezultat buna - credință a inculpatului și nu s-a conturat vreun element constitutiv al infracțiunii de sprijinire a „grupării infracționale - inculpații A., C., D.” ori de complicitate la infracțiunea de înșelăciune, anume că ar fi sprijinit acțiunea inculpaților în inducerea în eroare a creditorilor prin modalitățile descrise în actul de sesizare.

După cum s-a expus anterior, activitatea de depunere a înscrisurilor, constatate ca fiind false, la dosarul Tribunalului București (înscrisuri puse la dispoziție de inculpatul A.) - instanţa de fond a apreciat că nu poate fi reținută aprioric ca o activitate de sprijinire a unor persoane (inculpații în prezenta cauză) în realizarea unor infracțiuni, ci, dimpotrivă a concretizat un raport juridic licit a avocatului inculpat G., în calitate de reprezentant convențional în procedura de insolvență.

Curtea a reținut că actele materiale reținute ca elemente constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului, aşa cum au fost descrise, sunt incluse și în elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Pe cale de consecință, pe de o parte și pentru considerentele expuse, s-a apreciat că nu pot fi reținute în sarcina inculpatului G. cele 2 infracțiuni în formă distinctă, ci eventual - doar infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1), (3) Legea nr. 39/2003.

În privința evaluării probelor, potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 „grupul infracțional organizat este acel grup structurat, format din trei sau mai multe persoane care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membri săi”.

Cu privire la modul coordonat de funcționare, era nevoie ca în cadrul grupului să existe o subordonare ierarhică, prestabilită, în sensul că trebuia prevăzut rolul fiecărui membru în parte în comiterea infracțiunii, caracterul coordonat presupune planificare, organizare, control, cât și procurarea de instrumente, mijloace specifice, folosirea de combinații, ori, în speță,s-a apreciat că activitatea desfășurată de inculpatul G. nu a generat acest fapt.

Aderarea la grup reținută în sarcina inculpatului s-ar fi realizat prin exprimarea consimțământului expres de a face parte din structura infracțională, în timp ce sprijinirea grupului presupunea furnizarea de asistență, ajutor sau sfaturi în vederea săvârșirii infracțiunilor or, inculpatul nici nu a știut de activitatea desfășurată de coinculpații A., D., C. (pe ultimii nici nu-i cunoștea).

De asemenea, s-a arătat că sub aspectul laturii subiective, fapta trebuia săvârșită cu intenție directă, aceasta trebuind să fie calificată de scop cel puțin din două considerente:

- inculpatul trebuia să știe și să fie de acord cu înființarea, aderarea și sprijinirea grupului, știind că urmează a fi comise infracțiuni grave și trebuia să urmărească obținerea unor foloase sau avantaje materiale.

S-a apreciat că nu se pot reține în mod arbitrar aspectele din actul de sesizare, fără o determinare probatorie precisă - dimpotrivă s-a conturat lipsa intenției directe (în cazul inculpatului G.) în săvârșirea infracțiunii.

Instanța a constatat pe de o parte că aceleași acte materiale au fost reținute și pentru a susține acuzarea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, a infracțiunii de ”aderare” la un grup infracțional, bancrută frauduloasă și spălare de bani.

Instanţa de fond a apreciat că prin niciun mijloc de probă nu s-a dovedit participația ilicită a inculpatului G., nu a rezultat vreo înțelegere în săvârșirea faptelor penale ori realizarea scopului infracțional urmărit (infracțiuni ce au fost dovedite în sarcina inculpaților A., C. și D., respectiv art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003; infracțiunea de delapidare și infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969, art. 215 alin. (1) - 5 C. pen. 1969 față de inculpații A. și C.).

Curtea a reţinut că declarațiile martorului Poenaru - șoferul inculpatului A. nu evidențiază vreo înțelegere infracțională între inculpații G. și A., iar cu inculpata C., inculpatul G. nu s-a cunoscut.

Astfel, s-a apreciat că nedovedindu-se probator că inculpatul G. ar fi sprijinit gruparea infracțională a inculpaților A., C., D. - în niciunul din modurile prevăzute de norma incriminatorie - art. 2 Legea nr. 39/2003, s-a impus achitarea inculpatului pentru activitatea infracțională, reținând art. 16 lit. c) C. proc. pen., anume, inculpatul nu a realizat niciun beneficiu (material - nu i s-a achitat nici onorariul corespunzător activității), derularea activităților ilicite ale inculpaților era începută din perioada 2007 - 2010; inculpatul G. a intrat ocazional în relații cu inculpatul A. pe o perioadă scurtă și determinată de timp și nu a avut un rol prestabilit ori determinat (ca membru al grupului infracțional).

De asemenea, s-a menţionat că nici practica juridică în materia infracțiunii prevăzute de art. 7 cu referire la art. 2 din Legea nr. 39/2003 și nici textul art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 - prin enumerarea elementelor constitutive - nu evidențiază ca act constitutiv ilicit, activitatea desfășurată de inculpatul G. - ca avocat și nici vreo intenție preexistentă pentru a sprijini vreun grup infracțional.

Caracterul de „sprijin” al grupării infracționale și „scopul” comiterii de infracțiuni - nu a rezultat din probele administrate în sarcina inculpatului G. Faptul că din probe nu s-a putut reține cu certitudine săvârșirea de către inculpatul G. a infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 (sub forma, sprijinirii grupului) nu au putut fi reținute, nerezultând din probe - săvârșirea infracțiunilor scop (delapidare ori înșelăciune).

Față de aceste argumente s-a dispus reținerea incidenței dispozițiilor art. 16 lit. c) C. proc. pen. și achitarea inculpatului G.

Cu privire la activitatea inculpatului G. (din declarațiile martorilor, procesele - verbale de percheziție domiciliară efectuată la sediile societăților controlate de inculpații A. și C. privind activele identificate ale SC R. SA), instanţa de fond a reţinut că s-au putut proba cert următoarele activități infracționale:

- inculpatul G. (angajat ca șef al parcurilor auto) coordona întreaga activitate cu privire la activele SC R. SA - utilaje etc. conform dispozițiilor inculpatului A.;

- din declarațiile martorilor, respectiv şefi de lucrări, şoferi, ş.a., angajaţi ai numitului A. (ex. B.B.B.B.B., V.V.V.V., E.E.E.E.E., D.D.D.D.D., C.C.C.C.C., K.K.K.K., S.S.S.S.S., R.R.R.R.R. şa.), dar şi alţii, precum M.M.M.M., I.I.I.I., L.L.L.L. (vol. 33 u.p. filele 207-211), au indicat unde au lucrat şi cine a utilizat activele SC R. SA în perioada 2010-2013 - vezi vol. 30 u.p., file 453 şi următoarele), respectiv pentru inculpaţii A. şi C. şi a rezultat că „Dublura cheilor de autocamioane şi certificatele au fost depozitate în com. Bogdan Vodă, la punctul de lucru de către G., acesta era singurul care avea cheie de la baraca în care au fost găsite. Eu nu ştiam că deţine acesta şi certificatele de înmatriculare. Nu cunosc exact a cui sunt exact aceste autocamioane, dar sunt sub controlul numitului A.”;

- utilajele şi autovehiculele găsite în posesia inculpaţilor A. şi C. nu constituiau doar garanţii la contractul de credit, ci şi active ale SC R. SA, care conform, documentelor false întocmite de inculpaţi, trebuiau să fie predate inculpatului D.;

- utilajele şi autovehiculele identificate ce constituiau garanţii la contractele de credit, aveau ascunse cărţile de identitate şi dublura cheilor într-un container, ale cărui chei de acces erau doar în posesia inculpatului G., acesta fiind desemnat să răspundă de parcul auto, aşa cum am mai arătat. Aceste chei şi cărţi de identitate erau căutate şi de administratorul judiciar, care de deplasase în mun. Bacău împreună cu un angajat al SC A.A. SA, dar nu reuşise să identifice sau să recupereze active/bunuri/documente de la inculpaţi.

Cu privire la activitatea firmelor, din actele de urmărire penală a rezultat că în mai 2009, inculpata C. şi-a donat apartamentul personal către fiul acesteia - numitul C. Ionuţ (vol. 34 u.p. fila 60), aceasta, nefigurând, în prezent cu bunuri urmăribile.

Inculpatul A. şi soţia acestuia - Z.Z.Z. şi-au donat bunuri proprii (imobile) către SC I. SRL, în luna mai 2009 (vol. 34 u.p. fila 149).

Intenţia infracţională a inculpaţilor A. şi C. a rezultat şi din faptul că provocarea insolvenţei societăţii, transferul unor active din patrimoniul SC R. SA şi ascunderea lor faţă de creditori s-a realizat şi prin utilizarea unor interpuşi, cunoscuţi ai inculpatului A.:

- un imobil aparţinând SC R. SA a fost vândut de inculpata C. la 23 februarie 2010, în calitate de administrator al SC R. SA (deşi calitatea nu o mai avea de la 01 februarie 2010), către SC O.O.O.O.O.O. SRL Bacău (reprezentată de P.P.P.P.P.P. şi soţul ei - condamnat împreună cu A. în dosarul de la Înalta Curte de Casație și Justiție) iar ulterior, aceeaşi societate, după câteva zile,vinde acelaşi teren către SC I. SRL S.R.L. (reprezentată în fapt tot de inculpatul A. şi soţia acestuia Z.Z.Z.). P.P.P.P.P.P. a indicat faptul că, deşi era administrator al societăţii, nu cunoaşte nimic despre tranzacţia sus menţionată - deşi este parte în contract,soţul său - urmărit pentru punerea în executare a condamnării dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție - fiind cel care a discutat cu A.. (vol. 37, fila 147). Suma a fost folosită, pentru alimentarea contului SC A.A. SA, în condiţiile în care inculpaţii A. şi C., puteau achita direct debitul către creditor, fără a mai întocmi acte fără calitate legală, doar cu scopul scoaterii de la urmărirea creditorilor a unui activ (chiar dacă era garanţie la SC A.A. SA şi ceilalţi creditori îl puteau urmări, după achitarea acestuia, fiind în patrimoniul societăţii);

- martorul H.H.H.H. - reprezentant al SC R.R.R.R.R.R. SRL Bacău, a achiziţionat de la SC R. SRL, active (utilaje, autocamioane) cu facturi şi contracte (din 05 iulie 2010 şi din 20 decembrie 2010),,emise” de inculpatul D. (vol. 37, fila 46), acesta, arătând, că, în fapt, cel care i-a prezentat contractele pentru semnare este inculpatul A. Acesta a mai arătat faptul că în realitate nu a fost vorba de o vânzare - cumpărare, ci ,,de o lăsare în gaj”,activele fiind restituite ulterior inculpatului A. şi nu inculpatului D. - acesta neaflându-se în ţară, activele nefiind identificate până în prezent;

- din adresa SC S.S.S.S.S.S. SRL a rezultat faptul că SC R. SA a achiziţionat în leasing utilaje care au fost achitate la data de 15 ianuarie 2010, intrând, astfel în proprietatea SC R. SRL. Ulterior, aceste active apar că au fost vândute de inculpatul D. (în perioada în care nu se afla în ţară) - prin facturile din 19 octombrie 2010, din 19 octombrie 2010, emise de către SC R. SRL, către SC T.T.T.T.T.T. SRL Ilfov - societate ,,fantomă” controlată de un alt cetăţean irakian - U.U.U.U.U.U.. Din adresele SC H.H.H.H.H.H. SRL (adresa din 12 aprilie 2013 - vol. 34, fila 309 - şi adresa din vol. 30, fila 447) a rezultat faptul că acestea au fost cumpărate de la SC T.T.T.T.T.T. SRL, prin discuţii purtate cu inculpatul A., care a solicitat ca SC H.H.H.H.H.H. SRL să nu mai aibă pretenţii faţă de societate, activele SC R. SA fiind sustrase astfel din patrimoniul societăţii, de către A. fără ca sumele de bani aferente vânzării acestora să fie evidenţiate, iar creditorii să le poată urmări.

După transferul formal al activelor SC R. SA anterior predării societăţii către inculpatul D., inculpaţii A. şi C. au procedat la:

- schimbarea/transferul de bunuri cunoscând că provin din săvârşirea unor infracţiuni, în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite (ex. transferul activelor pe baza operaţiunilor de compensare, transferul sumelor delapidate pe baza achiziției de utilaje de la SC F.F. SRL);

- ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, situaţiei, dispoziţiei a circulaţiei sau provenienţei bunurilor cunoscând faptul că provin din comiterea de infracţiuni (ex: divizarea patrimoniului SC J. SA şi preluarea activelor delapidate de la SC R. SA);

- dobândirea, deţinerea, folosirea de bunuri cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni.

Instanţa a apreciat că tocmai aceste acte materiale au reprezentat elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor şi în ansamblu se referă la activitatea infracţională desfăşurată anterior (sumele/activele obţinute prin delapidare,fals, ş.a. au fost transferate în patrimoniul altor societăţi, fiind dobândite, folosite utilizate de inculpaţi, aşa cum s-a mai arătat) faţă de care s-a dispus condamnarea inculpaţilor persoane fizice şi juridice.

Spre exemplificare probatorie, instanţa a constatat că spre sfârşitul anului 2009, când se preconiza de către inculpaţii A. şi C., finalizarea procesului de sustragerea a activelor SC R. SA şi transferul societăţii către inculpatul D., inculpatul A. a procedat la înfiinţarea SC I. SRL Bacău.

În anul 2010, după comiterea activităţilor infracţionale sus menţionate ce au format obiectul cercetării în prezenta cauză, inculpatul A. şi inculpata C. au procedat, prin întocmirea de documente false, la crearea patrimoniului SC I. SRL Bacău prin ,,divizarea” SC J. SA (unde au fost transferate o parte importantă a activelor SC R. SA prin activităţile infracţionale ce constituie obiectul prezentei cauze).

Apărările și susținerile, raportate și la inculpatele persoane juridice SC J. SA și SC I. SRL, ale inculpaților A. și C. cu privire la legalitatea și legitimitatea constituirii SC I. SRL Bacău - nu au fost confirmate probator.

Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv înscrisurile false întocmite în numele numitei G.G.G. - în calitate de administrator și acționar la SC J. SA - a rezultat că aceasta nu s-a ocupat de activitatea societății și nici soția inculpatului A. - numita Z.Z.Z. care era administrator la SC I. SRL Bacău - ci inculpații A. și C.

Din declarațiile martorei G.G.G. a rezultat că aceasta nu ştia nimic despre hotărâri ale Adunării Generale a Acționarilor prin care a luat decizii în societate, inclusiv de faptul că la societate,începând cu 31 mai 2012, administrator a fost desemnată, prin hotărâre Adunării Generale a Acționarilor inculpata C. (neştiind de existenţa unei astfel de hotărâri, deşi în mod formal, aceasta îi aparţine); iar numita Z.Z.Z. (audiată ca martor) reprezentanta SC I. SRL Bacău a arătat faptul că nu cunoaşte nimic despre înfiinţarea/activitatea societăţii, activităţi coordonate şi realizate în fapt de soţul său - A. (declaraţiile din vol. 37, fila 170 şi următoarele).

Prin divizarea SC J. SA şi înfiinţarea SC I. SRL Bacău (la care asociaţi figurau iniţial Z.Z.Z. şi A.), s-a procedat în fapt la preluarea unor active ale primei societăţi de către cea de-a doua, printre acestea aflându-se şi active sustrase din patrimoniul SC R. SA, inclusiv autovehicule ce au constituit obiectul compensărilor simulate din perioada octombrie-decembrie 2009.

Săvârşirea infracţiunilor de delapidare, bancrută frauduloasă şi spălare de bani comise de SC J. SA şi SC I. SRL Bacău şi inculpaţii A. şi C. a rezultat din circumstanţele obiective ale comiterii faptelor (împrejurările în care s-a procedat la transferul bunurilor - utilizându-se înscrisuri false pe bază de operaţiuni compensare, momentul transferului - în momentul premergător predării SC R. SA către inc. D.), dar şi din declaraţiile numitei G.G.G. şi mai ales din analiza documentelor întocmite de SC I. SRL, anume: facturile de vânzare cumpărare fictive dintre SC R. SA şi SC J. SA (ce au stat la baza operaţiunilor de compensare din octombrie-decembrie 2009), respectiv a provenienţei bunurilor transferate în patrimoniul SC I. SRL pe baza divizării SC J. SA (procesul - verbal de primire - predare active dintre SC J. SA şi SC I. SRL) şi adresa din 09 iulie 2013 a SC I. SRL, rezultând cert că bunurile existente în patrimoniul SC I. SRL sunt cele sustrase din SC R. SA pe baza de operaţiuni comerciale simulate.

Spre exemplificare probatorie adresa nr. 84/09 iulie 2013 a SC I. SRL prin care au fost precizate datele de identificare ale activelor transferate în patrimoniul acestei societăţi pe baza procesului - verbal de primire - predare active dintre SC J. SA şi SC I. SRL,constatându-se că acestea provin din patrimoniul SC R. SA, fiind vândute pe baza facturilor emise de SC R. SA,ce au stat la baza operaţiunilor de compensare. Aceste active au apărut/fiind evidenţiate, atât pe facturile de vânzare ale SC R. SA către SC J. SA, cât şi în procesul - verbal de predare primire a activelor (proiectul de divizare al SC J. SA), ajungând astfel, ulterior, în patrimoniul SC I. SRL unde au şi fost identificate.

Transferul,disimularea proveninţei pe bază de înscrisuri false, ascunderea bunurilor lor este dovedită şi de faptul că autovehiculele figurau înmatriculate pe SC R. SA şi nicidecum pe SC J. SA sau SC I. SRL, figurând, astfel, ca active predate inculpatului D., făcând, astfel aproape imposibilă identificarea lor.

În sarcina persoanelor juridice SC J. SA şi SC I. SRL Bacău a rezultat cert săvârşirea infracţiunilor de bancrută frauduloasă,delapidare şi spălare de bani,acestea fiind implicate în ascunderea/transferul, disimularea provenienţei ilicite a unor active ale SC R. SA, ascunderea unor active ale SC R. SA faţă de creditori, fiind implicate şi în transferul unor sume de bani sustrase de inculpaţii A., C. prin activităţile de delapidare (SC J. SA a primit suma aferentă valorii facturilor din 2009 şi activele transferate pe baza operaţiunilor de compensare din octombrie-decembrie 2009), iar SC I. SRL, a primit, prin divizare formală, pe bază de înscrisuri false, active în valoare de 3.115.666,61 lei - conform procesului - verbal de predare active) aspecte rezultate şi din concordanţa sumelor obţinute de SC J. SA de la SC R. SA prin operaţiunile de compensare din octombrie - decembrie 2009 (3.174.913,3 lei) cu suma transferată prin ,,divizarea” SC J. SA la SC I. SRL (3.115.666,61 lei), scopul fiind unul clar, de preluare/ascundere a activelor sustrase de la SC R. SA.

Cu privire la soluționarea acțiunii civile a cauzei și raportat la infracţiunile de înşelăciune cu prilejul încheierii sau executării unui contract, a infracţiunii de delapidare şi bancrută frauduloasă, instanţa a analizat plângerile penale formulate de creditorii SC R. SA şi a reţinut că aceştia s-au constituit părţi civile cu sumele de:

- Guvernul României – X. - cu suma de 1.657 lei;

- H.H.H. - cu suma de 6.781.800 lei;

- I.I.I. - O. Ilfov - cu suma de 1.216.071 lei;

- Ministerul Educaţiei - M. Focşani - cu suma de 2.458 lei;

- SC U. SA - cu suma de 659.641 lei;

- SC Z. SRL - cu suma de 6.587,59 lei;

- SC T. SA - cu suma de 48.100,36 lei;

- SC K. SA - cu suma de 7.065,91 lei;

- SC L. SRL - cu suma de 3.246,94 lei;

- SC A.A. SA - cu suma de 8.907.042,59 lei;

- SC R. SRL pentru delapidare suma de 19.829.567,71 lei.

1) Partea civilă SC Z. SRL (vol. 32 u.p. fila 124), s-a constituit parte civilă cu suma de 6.587,59 lei, reprezentând contract vânzare-cumpărare carburanţi încheiat cu SC R. SRL din 27 aprilie 2005 în temeiul căruia au fost livrate produse petroliere (data facturării fiind în anul 2009) şi data scadenţei tot în anul 2009; partea civilă a depus facturile fiscale emise,contractul de vânzare-cumpărare din 27 aprilie 2005 şi fila CEC emisă de către SC R. SA.

2) Partea civilă N. - O. Ilfov (vol. 32 u.p. fila 187 şi următoarele), s-a constituit parte civilă cu suma de 1.216.071 lei, solicitând achitarea sumei de la inculpatul D. şi partea responsabilă civilmente SC R. SRL incluzând suma de 6.268.738 lei (vol. 30 u.p. fila 6) anexându-se înscrisurile doveditoare;

- partea civilă Garda Financiară prin N. s-a constituit parte civilă cu suma de 422.414,13 lei (vol. 11 u.p. fila 14) reprezentând T.V.A. dedus nejustificat - (sumă ce a fost achitată în cursul urmăririi penale de inculpata C.) şi cu suma de 1.131.693,14 lei T.V.A. dedus nejustificat raportat la infracţiunea de evaziune fiscală săvârşită de inculpata P., coinculpatul F. ş.a., rezultând din facturile fiscale - livrare utilaje către SC J. SA Bacău (vol. 11 u.p. fila 45 şi următoarele).

În consecință, partea civilă N. (fila 49 vol. 16 dosar Curtea de Apel Iaşi) şi-a precizat pretenţiile civile în sumă totală de 2.770.178,27 lei.

Față de relațiile și adresa părții civile N. București, în calitate de reprezentat al O. Ilfov și N. Bacău, instanța a dispus obligarea inculpaților la despăgubirea părților civile prin N. București.

3) Partea civilă SC T. SA (vol. 34 u.p. fila 214 şi următoarele) s-a constituit parte civilă cu suma totală de 48.100,36 lei reprezentând:

- contravaloarea prestaţiilor efectuate pentru SC R. SA, devenită ulterior SC R. SA, în sumă de 41.508,27 lei;

- cheltuielile de judecată stabilite prin sentinţa civilă nr. 5118 din 15 mai 2009 pronunţată de Judecătoria Bacău, în sumă de 39,15 lei şi ;

- cheltuielile de executare silită în sumă de 6.552,94 lei conform contractului de executare silită din 2012, a facturii fiscale din 13 septembrie 2010, achitată cu OP din 14 septembrie 2010, a adresei din 11 noiembrie 2010 şi a ordinului de plată din 30 noiembrie 2010.

Curtea a reţinut că debitul principal îl reprezintă suma de 41.508,27 lei - contravaloarea prestaţiilor efectuate pentru SC R. SA şi pentru care au fost emise facturi fiscale (anexate la filele 215 şi următoarele), iar restul sumelor reprezintă cheltuieli de judecată şi de executare silită în baza sentinţei civile nr. 5118 din 15 mai 2009 a Judecătoriei Bacău ce nu pot constitui obiectul prezentei debitări a inculpaţilor persoane juridice şi persoane fizice. În baza prezentei sentinţe penale au fost stabilite în sarcina inculpaţilor, doar obligaţii civile, rezultând din faptele ilicite şi culpabile pentru care au fost condamnaţi.

Pentru restul pretenţiilor civile s-a menţionat că urmează ca partea civilă SC T. SA să urmeze calea procedurală a executării silite dispuse în baza sentinţei civile nr. 5118 din 15 mai 2009 a Judecătoriei Bacău.

4) Partea civilă SC R. SA prin lichidator judiciar SC S. IPURL Constanţa, s-a constituit parte civilă cu suma totală de 19.826.567,71 lei (din care suma de 1.216.071 lei - reţinută şi în adresa N. Bacău de constituire parte civilă), reprezentând infracţiunea de delapidare săvârşită de inculpaţii D., A., C. şi inculpatele persoane juridice (pretenţii menţionate - fila 55, vol. 16 dosar Curtea de Apel Iaşi).

5) Partea civilă SC L. SRL s-a constituit parte civilă (vol. 30 u.p. fila 519) cu suma de 3.246,94 lei, reprezentând contra/valoarea facturilor fiscale din 24 noiembrie 2005 şi din 19 ianuarie 2006, reprezentând energie electrică furnizată SC R. SA (devenită SC R. SA) în baza contractului de furnizare din 24 noiembrie 2005, sumă ce a fost achitată de reprezentantul legal al SC J. SA - E.E.E. în cursul judecății în fond a cauzei (conform adresei de la fila 86 vol. 5 dosar instanţă - Curtea de Apel Iaşi).

6) Partea civilă M. Focşani (vol. 30 u.p. fila 519) s-a constituit parte civilă faţă de SC R. SRL cu suma de 2.458 lei, reprezentând servicii cazare, conform facturii fiscale depuse, însă suma a fost achitată în cursul judecăţii în fond a cauzei - adresa de la fila 164 vol. 4.

7) Partea civilă SC K. SRL (vol. 14 u.p. fila 442) s-a constituit parte civilă cu suma de 7.065,91 lei sumă ce a fost achitată de reprezentantul legal al persoanei juridice SC J. SA - E.E.E. (vol. 5 dosar Curtea de Apel Iaşi fila 58 - 59).

8) Partea civilă SC U. SA s-a constituit parte civilă (vol. 33 u.p. fila 236 - 237) cu suma de 659.641 lei, reprezentând contra/valoarea facturilor fiscale emise pentru lucrări construcţii şi echipamente, către SC R. SRL şi conform contractului de vânzare-cumpărare şi a facturilor fiscale anexate - pretenţii menţinute şi în faţa instanţei de fond Curtea de Apel Iaşi (conform adresei din vol.16 fila 58).

9) Partea civilă X. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.657 lei (vol. 33 u.p. fila 153, fila 273) pretenţii menţinute şi în faţa instanţei - adresa de la fila 88 vol.16 dosar instanţa Curtea de Apel Iaşi.

10) Partea civilă SC A.A. SA s-a constituit parte civilă cu suma de 8.907.424,59 lei, reprezentând contra/valoarea contractului de credit din 19 mai 2008 şi actele adiţionale din 27 mai 2008, din 30 iulie 2008 (fila 128 vol. 2 dosar Curtea de Apel Bacău/7 octombrie 2013 precizare pretenţii civile).

Prin adresa din 9 iunie 2015 (vol. 16 dosar Curtea de Apel Iaşi fila 157) partea civilă SC A.A. SA precizează că între SC A.A. SA şi SC B. SRL a fost încheiat contract de cesiune de creanţe autentificat din 21 august 2014, solicitând introducerea în cauză a cesionarului SC B. SRL, notificare de cesiune către SC R. SA fiind comunicată acesteia la 28 august 2014.

S-au depus înscrisurile: anexa 1, copie contract cesiune, notificare de cesiune.

Curtea a dispus citarea acestui cesionar pentru precizarea poziţiei procesuale și în aceste condiții a fost introdus în cauză ca parte civilă, respectiv prin adresa (fila 239, fila 291 şi următoarele vol. 16 dosar Curtea de Apel Iaşi) SC B. SRL a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 8.686.432,59 lei împotriva inculpaţilor,reprezentând contravaloarea creditelor cesionate de SC A.A. SA în favoarea cesionarei SC B. SRL.

S-a menţionat, că prin aceste înscrisuri SC B. SRL se subrogă în drepturile SC A.A. SA şi a solicitat introducerea în cauză în proces, în calitate de parte civilă în locul SC A.A. SA, achitând preţul cesiunii către SC A.A. SA la 21 august 2014.

Partea civilă SC B. SRL a fost citată în continuare în această calitate (dovada de primire a citaţiei fiind confirmată şi aflată la fila 253 vol. 16 dosar Curtea de Apel Iaşi, fiind depuse relaţiile solicitate de către instanţă după termenul de judecată din 24 iunie 2015 (respectiv la 25 iunie 2015).

11) Partea civilă H.H.H. (fila 165 vol. 2 dosar Curtea de Apel Bacău - precizare pretenţii civile) s-a constituit parte civilă cu suma totală de 9.740.284,90 lei, din care 6.781.800,00 lei, reprezentând garanţia plătită în favoarea SC A.A. SA în baza cererii de plată înregistrată din 6 ianuarie 2011 şi 2.958.484,90 lei, reprezentând dobânda contractuală (pretenţii civile menţinute prin adresa din 9 iunie 2015 - fila 29 vol.16 dosar Curtea de Apel Iaşi), anexându-se şi înscrisurile doveditoare:contract de garantare credite, cererea de plată, ordinul de plată, bilanţul la ordin, contract de credit SC A.A. SA şi actele adiţionale, convenţia de colaborare pentru garanţii exprese.

Conchizând asupra evaluării și aprecierii probatorie, instanța a reținut ca fiind cert dovedite, în sarcina inculpaților, următoarele infracțiuni:

I. Față de inculpatul A. săvârșirea infracțiunilor de:

1.- constituire grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că în anul 2007, a iniţiat/constituit un grup infracţional organizat în scopul comiterii unor infracţiuni de evaziune fiscală, delapidare, înşelăciune, spălare de bani, bancrută frauduloasă, grup din care făceau parte şi inculpații C., G. şi la care au aderat ulterior şi alte persoane;

2.- evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), d), f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 şi art. 37 lit. a) din C. pen. 1969, constând în aceea că:- a determinat-o cu intenţie pe inc. C. - administrator al SC R. SA să comită, în anul 2009, infracţiunea de evaziune fiscală prin înregistrarea în evidenţe a unor operaţiuni comerciale fictive (cu referire la utilajele ce constituie obiectul prezentei cauze menţionate în facturile din 26 iunie 2009, ale SC J. SA);- împreună cu inculpata C., a procedat la ascunderea, începând cu anul 2010 până în prezent, a documentelor contabile ale SC R. SA şi SC R. SRL şi sustragerea de la efectuarea verificărilor prin declararea fictivă a sediului social;

3. participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 37 lit.

a) din C. pen. constând în aceea că: - determinarea numiţilor Y.Y., A.A.A., B.B.B. a întocmi, în perioada 2010 - 2012, înscrisuri sub semnătură privată false (cereri, planuri reorganizare, bilanţuri contabile, balanţe, ş.a.) conţinând date necorespunzătoare adevărului, înscrisuri ce au fost utilizate în faţa notarilor publici, instanţelor de judecată, organelor de urmărire penală şi a organelor fiscale cu scopul inducerii în eroare a acestora şi a creditorilor referitor la situaţia SC R. SA;- în cursul anilor 2010 - 2011 l-a determinat cu intenţie, pe numitul C.C.C. a întocmi documente în numele SC R.

SA (chitanţele din 18 septembrie 2009, din 21 septembrie 2009, din 22 septembrie 2009, din 23 septembrie 2009, din 24 septembrie 2009, din 25 septembrie 2009, din 28 septembrie 2009, din 29 septembrie 2009, din 30 septembrie 2009),pe care le-a utilizat ulterior pentru a justifica restituirea sumelor aferente sustrase din patrimoniul SC R. SA;- a determinat-o cu intenţie pe numita D.D.D. a întocmi în fals facturile fiscale din 28 mai 2009, din 29 mai 2009, din 08 iulie 2009, din 30 iulie 2009, din 31 iulie 2009, din 31 august 2009, din 30 septembrie 2009, din 07 august 2009, din 12 august 2009, din 17 august 2009, din 21 august 2009, din 26 august 2009, din 30 septembrie 2009, din 30 decembrie 2009, din 30 iunie 2009, din 31 iulie 2009, din 03 august 2009, din 04 august 2009, din 06 august 2009, din 07 august 2009, din 03 septembrie 2009, din 04 septembrie 2009, din 18 septembrie 2009, din 24 septembrie 2009, din 02 octombrie 2009, din 09 octombrie 2009, din 14 octombrie 2009, din 21 octombrie 2009, din 03 noiembrie 2009, din 06 noiembrie 2009, din 09 noiembrie 2009, din 10 noiembrie 2009, din 11 noiembrie 2009, din luna mai 2010, din 28 februarie 2010, din 30 ianuarie 2010 emise în numele SC J.

SA;- a întocmit şi ulterior a determinat cu intenţie pe numiţii E.E.E., F.F.F. a semna în fals, fără vinovăţie, facturile fiscale ce stau la baza operaţiunilor de compensare dintre SC R. SA şi SC J. SA respectiv facturile din 03 iulie 2009, din 04 iulie 2009, din 04 iulie 2009, din 07 iulie 2009, din 08 iulie 2009, din 08 iulie 2009, din 30 iulie 2009, din 31 iulie 2009, din 31 august 2009, din 30 septembrie 2009, din 07 august 2009, din 30 septembrie 2009, din 03 august 2009, din 04 august 2009, din 06 august 2009, din 07 august 2009, din 03 septembrie 2009, din 04 septembrie 2009, din 18 septembrie 2009, din 24 septembrie 2009, din 02 octombrie 2009, din 03 octombrie 2009, din 04 octombrie 2009, din 06 octombrie 2009, din 07 octombrie 2009, din 08 octombrie 2009, din 21 octombrie 2009, din 03 noiembrie 2009, din 06 noiembrie 2009, din 09 noiembrie 2009, din 10 noiembrie 2009, din 11 noiembrie 2009 emise în numele SC J.

SA Bacău.

4. uz de fals, sub forma instigării, prev. de art. 25 din C. pen. 1969 raportat la art. 291 din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 şi art. 37 lit. a) din C. pen. 1969,constând în aceea că în perioada 2010-2011 l-a determinat pe inc. D. a întocmi procuri notariale false (cea emisă în Irak şi cele de împuternicire a numitului Y.Y.), documente utilizate ulterior în faţa unor notari publici şi la organele fiscale pentru obţinerea de procuri şi întocmirea şi depunerea unor documente contabile ale SC R. SRL);

5. art. 25 din C. pen. 1969 raportat la art. 2151 alin. (1), (2) din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 constând în aceea că:- a instigat-o pe inculpata C., în calitate de funcţionar (administrator al SC R. SA ), în perioada iunie-august 2009 a-şi însuşi/folosi pentru sine sau altul, din patrimoniul SC R. SA, suma de 2.645.646, 33 lei (menţionată în facturile din 2009 emise în fals de către SC J. SA către SC R. SA);- în cursul anului 2007, în calitate de acţionar majoritar al SC R. SA (în prezent SC R. SRL) a determinat-o pe inculpata C. a-şi însuşi, folosi şi transfera, în interesul său şi al unor persoane apropiate (J.J.J.) suma de 891.900 lei din conturile SC R. SA pe care aceasta o gestiona şi administra;- a determinat-o pe inculpata C., în calitate de administrator al SC R. SA, în perioada iunie - august 2009, a-i transfera, suma de 1.420.656,97 lei din conturile SC R. SA pe care şi-a însuşit-o, cunoscând faptul că aceasta nu ii aparţine;- folosirea şi traficarea, din momentul,,preluării,, SC R. SRL de către D. până în prezent, a activelor SC R. SRL inclusiv utilajele a căror cărţi de identitate sunt ataşate la vol. 30, fila 244 şi următoarele, ce constituie garanţii ale contractelor de credit cu SC A.A. SA (din activitate a rezultat suma de 3.609.548 lei);- a determinat-o pe inculpata C., în calitate de administrator al SC R. SA, a sustrage din patrimoniul societăţii, în perioada octombrie - decembrie 2009, prin întocmirea şi înregistrarea de documente contabile ce atestau operaţiuni comerciale fictive (facturi fiscale), active (utilaje, autovehicule, şa) în valoare 3.174.913,3 lei pe care le-a transferat în baza unor operaţiuni de compensare, în patrimoniul SC J. SA;

6. art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 şi art. 37 lit. a) din C. pen. 1969, constând în aceea că, împreună cu inculpata C. a indus în eroare creditorii SC R. SA cu prilejul încheierii şi executării unor contracte (Statul Român prin H.H.H., SC A.A. SA SC - contract de credit din 18 aprilie 2008 a contractului de reactivare credit din 01 iulie 2009 şi a actelor adiţionale la acestea, a contractelor de garanţie mobiliară din 21 aprilie 2008 şi 28 iulie 2008, precum şi a contractelor de garantare încheiate de H.H.H.), respectiv SC K. SRL Timişoara, M. Focşani, SC L. SRL Braşov, SC Z. SRL,SC U. SA, I.I.I. - O. Ilfov, Guvernul României - X., SC T. SA - referitor la situaţia SC R. SA, creând, prin întocmirea în fals de documente, aparenţa preluării societăţii de către inculpatul D., cu scopul însuşirii activelor societăţii şi ascunderii acestora şi prejudicierii creditorilor, ascunzând intenţia sa de a prejudicia societăţile prin neplata debitelor şi sustragerea activelor societăţii, activităţi care s-au şi concretizat pe parcursul derulării contractelor, provocând un prejudiciu în valoare de 17.631.814,8 lei (8.905.187 lei - SC A.A. SA, 6.781.800 lei - SC Y. SA,la care se adaugă suma de 1.944.827,8 lei referitoare la ceilalţi creditori);

7. art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 şi art. 37 lit. a) din C. pen. 1969 constând în falsificarea, sustragerea, distrugerea evidenţelor SC R. SA şi ascunderea activului acesteia, în frauda creditorilor;

8. art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 şi art. 13 din C. pen. 1969 constând în aceea că:- în iunie-august 2009, a instigat-o pe inculpata C. a transfera respectiv a obţine sumele provenind din comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală, fals şi delapidare (a proceda la transferul unor sume din conturile SC R. SA în conturile SC J. SA) şi ulterior, a depus sume numerar, disimulând provenienţa acestora, în conturile SC J. SA, pentru,,achitarea,, utilajelor provenite de la inculpata P., sume ce au fost transferate, din dispoziţia acestuia, în conturile SC F.F. SRL - Agent de Asigurare, cunoscând că acestea provin din comiterea infracţiunilor sus menţionate);- în calitate de acţionar majoritar al SC R. SA (în prezent SC R. SRL), pentru a crea aparenţa legalităţii transferului şi înstrăinării sumei de 891.000 lei din conturile societăţii, a determinat-o pe inculpata C. a încheia o promisiune de vânzare - cumpărare cu numitul J.J.J., cunoscând că sustragerea/transferul sumei din patrimoniul SC R. SA nu are justificare legală, iar suma provine din comiterea unei infracţiuni.

- a determinat-o pe inculpata C., în calitate de administrator al SC R. SA, în perioada iunie - august 2009, a transfera, disimula provenienţa şi folosi/dobândi suma de 1.420.656,97 lei din conturile SC R. SA, cunoscând faptul că provin din comiterea unei infracţiuni(delapidare);- a determinat-o pe inculpata C., în calitate de administrator al SC R. SA şi SC J. SA, a transfera, la sfârşitul anului 2009, pe baza unor documente contabile fictive, din patrimoniul SC R. SA, active în valoare de 3.174.913,3 lei a căror provenienţă a disimulat-o şi pe care le-a dobândit/folosit ulterior, cunoscând că provin din comiterea unor infracţiuni (delapidare, fals la legea contabilităţii).

Cu privire la susținerile și apărările inculpatului A. (prin declarațiile date și toate înscrisurile depuse referitoare la situația utilajelor societăților, înscrisurile depuse referitoare la plângerile penale formulate împotriva lichidatorului judiciar, aspectele privind măsurile asiguratorii instituite) instanța a constatat că nu au fost confirmate de probele administrate în cele două faze procesuale.

Așa cum s-a evidențiat în analiza probatorie expusă, a rezultat că inculpata C., la solicitarea inculpatului A. a transferat din conturile SC R. SA în conturile SC J. SA diverse sume de bani, sume de bani ce proveneau din comiterea unor infracțiuni: evaziune fiscală (după cum am descris, delapidare); apoi aceeași inculpată - C. - a depus numerar sume de bani în contul SC J. SA, rezultând din cumpărarea/vânzarea fictivă a unor utilaje de la inculpata P. și care au fost depuse (tot la solicitarea inculpatului A.) în conturile altei societăți.

Săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, de către inculpatul A. a fost rezultatul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, bancrută frauduloasă și delapidare împreună și cu participația coinculpaților C., P., D., G., F., respectiv:inculpatul A. a sustras evidențele SC R. SA (fapt confirmat și prin declarația martorului expert contabil Y.Y.) și astfel a ascuns activul acesteia în dauna creditorilor.

Cu privire la infracțiunile de spălare de bani, bancrută frauduloasă, evaziune fiscală, constatate a fi săvârșite de inculpatul A. împreună și cu ajutorul coinculpaților G., D., C. - au fost reținute următoarele aspecte:au fost clar evidențiate în cursul urmăririi penale și confirmate în cursul judecății probe certe privind existența activităților ilegale (ce au constituit sursa ilicită a sumelor de bani) provenite din infracțiunea de delapidare, transferul în scopul sustragerii și ascunderii din contul SC R. SA a unor sume importante de bani către alte societăți, apoi retragerea de sume ca ”aport social” etc.,a infracțiunii de evaziune fiscală (nerambursare T.V.A. dedus nelegal), bancrută frauduloasă (falsificarea și distrugerea evidențelor SC R. SA).

Astfel,infracțiunea de spălare de bani săvârșită de inculpați (condamnați pentru aceste infracțiuni - inculpatul A., C., G., D.) a fost probator dovedită și desfășurată în cele 3 etape distincte ce o caracterizează, anume: obținerea fondurilor (banilor) direct (prin împrumuturi bancare succesive) sau indirect (prin săvârșirea altor infracțiuni - fals, uz de fals, delapidare, evaziune fiscală); apoi ascunderea originii acestor sume de bani pentru a evita orice suspiciuni sau investigații (prin operațiuni comerciale fictive, încheierea unei promisiuni de vânzare-cumpărare imobil, declarații false la organele financiare, Oficiul Român al Comerțului, vânzare utilaje ale SC R. SA) către SC F.F. SRL, iar sumele încasate fiind transferate în contul SC J. SA etc. și, în final (a treia etapă) inculpații A. și C. au disponibilizat sumele de bani și nu le-au reinvestit în activități legale.

Instanţa a apreciat că prin apărările și susținerile inculpatului A. acesta nu a putut înlătura evidența derulării tuturor operațiunilor comerciale ilicite și nici justifica transferul sumelor de bani din conturile SC R. SA (în special din momentul în care scriptic nu mai avea nicio calitate în această societate fiind preluată de un alt administrator - inculpatul D.). Dimpotrivă, susținerile și argumentele invocate se contrazic între ele și raportat la situația de fapt rezultată.

Aspectele referitoare la ”sustragerea utilajelor” în cursul judecății cauzei,la beneficiile produse prin valorificarea, exploatarea acestora cu consecința că aceste sume ar fi putut stinge datoria față de creditorii SC R. SA - s-a apreciat că nu sunt fondate.

Asupra acestor utilaje/bunuri, cât și asupra unor bunuri imobile, s-a dispus prin ordonanța procurorului instituirea unui sechestru judiciar - situație de fapt menținută pe tot parcursul procesului penal, cât și prin hotărârea judecătorească pronunțată.

Chiar dacă inculpatul A. a formulat în cursul cercetării judecătorești o cerere de valorificare a bunurilor mobile sechestrate (în condițiile în care prin alte susțineri și plângeri penale formulate împotriva lichidatorului judiciar invocă sustragerea acestora), instanța a constatat că nu sunt incidente dispozițiile procedurale pentru a fi necesară valorificarea acestor bunuri în cursul judecății și nici nu a fost dovedită ”sustragerea” de sub sechestru.

Faptul că, eventual bunurile sunt valorificate prin intermediul custodelui și sunt producătoare de venituri - nu poate demonstra existența ilicitului penal de ”sustragere de sub sechestru”.

De asemenea, instanţa a reţinut că, pe de altă parte, față de aspectele invocate de inculpatul A., instanța a constatat că bunurile mobile aflate sub sechestru pot fi valorificate în cursul judecății în condițiile art. 2521 pct. 2 lit. a)-d) C. proc. pen. (ori, în speță nu s-a demonstrat incidența acestor condiții).

Raportat la vinovăția penală reținută în sarcina inculpatului A. în săvârșirea acestor infracțiuni, instanța a reținut (analizând fișa de cazier judiciar privind antecedența penală a acestuia, hotărârile judecătorești definitive de condamnare) că toate aceste infracțiuni au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind incidente dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. 1969, cât și forma continuată a săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. 1969.

Totodată, având în vedere perioada derulării activităților infracționale descrise (care au început în anul 2007 - 2009 și s-au epuizat după rămânerea definitivă a Deciziei penale nr. 1033/A din 18 martie 2010 a Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv în anul 2012 - martie 2013), instanța a constatat incidența recidivei postcondamnatorie - situație juridică față de care s-a impus aplicarea dispozițiilor art. 864 C. pen. 1969 (cu referire la art. 83 C. pen. 1969).

Dispozițiile art. 864 C. pen. 1969 prevăd:

”Dispoziţiile art. 83 şi 84 se aplică în mod corespunzător şi în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Dacă cel condamnat nu îndeplineşte,cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiile stabilite de instanţă, aceasta revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei.”

Întrucât pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1033/A din 18 martie 2010 a Înaltei Curții de Casație și Justiție a fost de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere a executării acesteia - instanța a dispus revocarea și cumulul aritmetic al acestei pedepse (de 3 ani închisoare) cu fiecare din pedepsele aplicate inculpatului A. pentru cele 8 infracțiuni săvârșite.

În continuare s-a dispus contopirea pedepselor rezultate și a pedepselor complementare în conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. 1969 în pedeapsa cea mai grea de executat de 11 ani închisoare.

Cu privire la individualizarea pedepselor aplicate pentru fiecare dintre infracțiunile la care a fost condamnat inculpatul A. - instanța s-a raportat la criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. 1969 și art. 73, 74 C. pen. 1969 cu efectele prev. de art. 76 și art. 80 C. pen. 1969.

În primul rând, instanța a evaluat și stabilit raportat la infracțiunile pentru care s-a impus condamnarea inculpatului A. - legea penală mai favorabilă acestuia prin prisma dispozițiilor Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale și având în vedere și susținerile inculpatului cu ocazia dezbaterilor, aspectele invocate în concluziile scrise depuse, cât și cele ce au referit la repunerea pe rol a cauzei pentru a se pune în discuție aplicabilitatea dispozițiilor art. 741 C. pen. 1969.

Astfel:

a) dispozițiile art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 prevăd pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor;

- art. 367 alin. (1) N.C.P. prevăd pedeapsa de la 1 an la 5 ani închisoare și interzicerea exercitării unor drepturi;

b) art. 9 alin. (1) lit. c), d), f) Legea nr. 241/2005 prevăd pedeapsa închisorii de la 2 la 8 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, aceleași limite de pedeapsă fiind menținute și prin modificările aduse de Legea nr. 187/2012;

c) art. 291 alin. (1) C. pen. 1969 prevăd pedeapsa de 3 luni la 3 ani sau amendă, - art. 323 N.C.P. (uz de fals) prevăd pedeapsa de 3 luni la 3 ani sau cu amendă;

d) art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. 1969 - înșelăciune, prevede pedeapsa de la 10 la 20 ani închisoare și interzicerea unor drepturi;

- art. 244 alin. (1), (2) N.C.P. prevede pedeapsa de la 1 an la 5 ani închisoare;

e) art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969 - delapidare, prevede pedeapsa de la 10 la 20 ani închisoare și interzicerea unor drepturi,

- art. 295 alin. (1) N.C.P. - delapidare, prevede pedeapsa de la 2 ani la 7 ani închisoare și interzicerea unor drepturi;

f) art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea insolvenței nr. 85/2006 prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani, aceleași ”limite” fiind menținute și prin modificările N.C.P. prin Legea nr. 187/2012 (art. 241 N.C.P. - bancruta frauduloasă prevede pedeapsa de la 6 luni la 5 ani închisoare);

g) art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) Legea nr. 256/20002 privind prevenirea și sancționarea ”spălării banilor ” prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani, aceleași limite fiind menținute și prin Legea nr. 187/2012 (N.C.P.).

h) art. 290 C. pen. 1969 prevede limite de pedeapsă între 3 luni și 2 ani închisoare sau amendă, iar art. 322 - fals material în înscrisuri oficiale prevede pedeapsa de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

Instanța s-a raportat la limitele de pedeapsă, la dispozițiile concursului de infracțiuni prev. de art. 33, 34 C. pen. 1969 (care nu impun un spor obligatoriu și cele prev. de art. 39 lit. b) N.C.P., la dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. 1969 și ale art. 41 N.C.P. privind recidiva), precum și la dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 privind forma continuată a săvârșirii infracțiunilor și la cele prev. de art. 35, 36 N.C.P.

Astfel, s-a constatat că, deși limitele de pedeapsă prev. de N.C.P. sunt mai mici față de infracțiunile pentru care se impune condamnarea inculpatului A. - celelalte instituții juridice aplicabile acestuia nu sunt favorabile prin reținerea N.C.P.:

- art. 39 N.C.P. prevede aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă de 1/3 din totalul celorlalte pedepse;

- art. 35, 36 N.C.P. privind forma continuată impune aplicarea unei pedepse pentru fiecare infracțiune de înșelăciune, delapidare, evaziune fiscală și raportat la fiecare persoană vătămată - ajungându-se la un număr mai mare de infracțiuni pentru care s-ar impune condamnarea și, respectiv, un număr mai mare de pedepse decât cele 8 infracțiuni reținute, aplicând art. 41 alin. (2) C. pen. şi dispozițiile art. 33, 34 C. pen. 1969;

- art. 41 N.C.P. privind starea de recidivă poate impune majorarea limitei maxime a pedepselor.

Prin prisma acestor argumente instanța a reținut că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului A. este C. pen. 1969 și din acest considerent pedepsele aplicate pentru fiecare infracțiune în parte au fost orientate spre limita minimă prevăzută de textul de lege, precum și prin evaluarea circumstanțelor personale ale inculpatului A. (vârsta, nivelul de instrucție socială,atitudinea procesuală: chiar dacă nu a recunoscut săvârșirea faptelor,s-a prezentat mereu în fața autorităților judiciare și a încercat acoperirea unor prejudicii).

Față de aceste circumstanțe și raportat la infracțiunile de înșelăciune și delapidare au fost reținute circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. b) (stăruința depusă de infractor pentru a repara paguba) C. pen. 1969 și efectele prev. de art. 76 lit. a) C. pen. 1969, precum și dispozițiile art. 80 alin. (1) C. pen. 1969 referitoare la concursul între circumstanțele atenuante și circumstanțele agravante.

De asemenea, raportat la infracțiunea de evaziune fiscală pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A., instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 12, 13 din Legea nr. 241/2005 anume a dispus: interzicerea inculpatului A. să fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţii comerciale, iar dacă a fost ales, s-a dispus decăderea acestuia din drepturi.

Cu privire la aspectul susținut de inculpatul A. prin concluziile scrise și nu în dezbateri referitoare la incidența dispozițiilor art. 741 C. pen. 1969 pentru unele infracțiuni, instanța a reținut că aceste dispoziții nu pot fi aplicate, întrucât prin Decizia Curții Constituționale nr. 573/2011 s-a constatat că dispoziţiile art. 741 C. pen. sunt neconstituţionale şi, de asemenea, aceste dispoziţii impuneau achitarea integrală a prejudiciului or, în cauză nu s-a constatat această situație de fapt.

Pe de altă parte, cererea de repunere pe rol a cauzei pentru a fi pusă în discuția părților incidența art. 741 C. pen. 1969, după rămânerea în pronunțare a cauzei s-a apreciat că este inadmisibilă (după cum s-a expus anterior), având în vedere dispozițiile art. 395 alin. (1) N.C.P.; întrucât doar instanța atunci când apreciază că o anumită împrejurare trebuie lămurită - poate repune cauza pe rol, or în speță nu au rezultat aceste aspecte.

În al doilea rând, inculpatul A. a mai solicitat în dezbateri schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prevăzute de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 în infracțiunea prevăzută de art. 241 alin. (1) lit. a) N.C.P. (bancruta frauduloasă), repunerea pe rol a cauzei, citarea persoanelor vătămate - părți civile pentru a preciza dacă înțeleg să formuleze plângere prealabilă sau în caz contrar să se dispună încetarea procesului penal pentru lipsa plângerii prealabile.

Instanța a apreciat cererea raportat la dispozițiile art. 386 N.C.P., reținând că schimbarea încadrării juridice a fost solicitată cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, atunci când cercetarea judecătorească a fost terminată și, pe de altă parte, instanța nu se pronunțase asupra legii penale mai favorabile raportat la infracțiunea de bancrută frauduloasă.

Față de aceste premise, instanța a dispus respingerea, ca nefondată, a cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul A.

Cu privire la infracțiunile reținute în actul de sesizare în sarcina inculpatului A. - pentru care instanța a dispus achitarea, au fost precizate următoarele aspecte:

- infracțiunea prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 (legea contabilității) și infracțiunea prevăzută de art. 2802 din Legea nr. 31/1990 (din legea societăților comerciale) au fost abrogate prin art. 41 din Legea nr. 187/2012 și respectiv prin art. 33 titlul II din Legea nr. 187/2012.

În consecință, s-a reţinut că aceste infracțiuni nu mai sunt prevăzute de legea penală, fiind incidente dispozițiile art. 396 alin. (5) în referire la art. 16 lit. b) Teza I C. proc. pen. - cu aplicarea art. 4 și art. 5 C. pen., astfel încât instanța nu le-a mai analizat.

- infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. 1969 și infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale sub forma complicității - prevăzută de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. 1969 și reținute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului A., nu a rezultat cu certitudine că ar fi fost săvârșite de acesta - întrucât nu au rezultat probe care să demonstreze „contrafacerea scrierii, subscrierii” procurilor notariale aparținând inculpatului D.; nici a documentelor depuse la Oficiul Român al Comerțului, instanțe.

Chiar dacă a rezultat probator că inculpatul A. a fost singura persoană care l-ar fi cunoscut pe inculpatul D. și dacă aceste înscrisuri au fost găsite la percheziția domiciliară efectuată la inculpați, respectiv la C. - nu s-a putut contura cert falsificarea de către inculpatul A., ci doar instigarea la uzul de fals cu privire la aceste înscrisuri.

Dimpotrivă, așa cum s-a expus anterior, documentele false folosite la Oficiul Român al Comerțului și la instanță de inculpatul A. (pentru care s-a dispus condamnarea pentru instigare la infracțiunea de uz de fals) - au fost întocmite de alte persoane și nu de inculpatul A.

Față de aceste infracțiuni, rezultând dubiul, respectiv din probe nu a rezultat cert că inculpatul A. a săvârșit infracțiunile de fals - instanța a dispus achitarea în baza dispozițiilor art. 395 alin. (5) în referire la art. 16 lit. c) C. proc. pen.

Cu privire la infracțiunea de instigare neurmată de executare prevăzută de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 37 lit. a) C. pen. 1969 - raportat la argumentele expuse ce au referit la probele administrate și care nu au dovedit săvârșirea infracțiunii de către inculpatul A. - instanța a dispus reținerea art. 16 lit. c) C. proc. pen. și achitarea în baza art. 395 alin. (5) C. proc. pen.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 2801 din Legea nr. 31/1990 reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpatului A., din evaluarea probelor anterior expuse și a situației de fapt reținute - nu a rezultat în sarcina inculpatului că acesta ar fi transmis fictiv acțiunile deținute într-o societate comercială către inculpatul D., în scopul sustragerii de la urmărirea penală.

În primul rând, nu a fost dovedit cert în ce ar fi constat scopul sustragerii inculpatului A. de la urmărirea penală și, în al doilea rând nicio probă administrată nu a demonstrat transmiterea fictivă a acțiunilor inculpatului A. (care acțiuni sau la care societate comercială se face referire).

Având în vedere și argumentele reținute prin situația de fapt expusă, instanța a dispus achitarea inculpatului A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2801 din Legea nr. 31/1990 în baza dispozițiilor art. 395 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. c) C. proc. pen.

II. Faţă de inculpata C., a rezultat cert şi s-a impus condamnarea pentru:

1. infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 constând, în aceea, că începând cu anul 2007, împreună cu numiţii A.,G. a constituit o grupare infracţională la care ulterior au aderat şi alte persoane, având drept scop comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală, fals la legea contabilităţii, delapidare, înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi înscrisuri oficiale, bancrută frauduloasă şi spălare de bani.

2. art. 9 alin. (1) lit. c), d), e), f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, constând în aceea că: în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cursul lunii iunie 2009 în calitate de administrator al SC R. SA, a înregistrat în evidenţele contabile cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale, respectiv a înregistrat operaţiuni comerciale fictive (facturi fiscale, reprezentând achiziţia/livrarea utilajelor provenite de la SC J. SA), prejudiciind bugetul de stat cu suma de 422.414,12 lei, reprezentând T.V.A.; în calitate de administrator al SC R. SA, în anul 2009, a întocmit, prin înscrisuri, evidenţe contabile multiple ale societăţii pe care o administra (SC R. SA - balanţe contabile decembrie 2009); a procedat la ascunderea documentelor contabile ale SC R. SA şi SC R. SRL şi sustragerea de la efectuarea verificărilor prin declararea fictivă a sediului social.

Dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. c) prevăd „evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive”; lit. d) prevăd „alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor”; lit. e) prevăd „executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor”; lit. f) prevăd „sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate”.

3. infracţiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen. 1969 - participaţia improprie la infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, săvârşită în formă continuată, constând în aceea că:- în cursul anului 2009, a determinat-o cu intenţie pe numita G.G.G.G. să întocmească, în fals, facturile fiscale din 28 aprilie 2009; din 28 mai 2009; din 29 mai 2009; din 08 iulie 2009; din 30 iulie 2009; din 31 iulie 2009; din 31 august 2009; din 30 septembrie 2009; din 07 august 2009; din 12 august 2009; din 17 august 2009; din 21 august 2009; din 26 august 2009; din 30 septembrie 2009; din 30 decembrie 2009; din 30 iunie 2009; din 31 iulie 2009; din 03 august 2009; din 04 august 2009; din 06 august 2009; din 07 august 2009; din 03 septembrie 2009; din 04 septembrie 2009; din 18 septembrie 2009; din 24 septembrie 2009; din 02 octombrie 2009; din 09 octombrie 2009; din 14 octombrie 2009; din 21 octombrie 2009; din 03 noiembrie 2009; din 06 noiembrie 2009; din 09 noiembrie 2009; din 10 noiembrie 2009; din 11 noiembrie 2009; din luna mai 2010; din 28 februarie 2010; din 30 ianuarie 2010 emise în numele SC J.

SA; - determinarea numiţilor Y.Y. şi A.A.A.,în perioada 2010-2011, la întocmirea şi folosirea unor înscrisuri sub semnătură privată conţinând date necorespunzătoare adevărului în faţa instanţelor de judecată, a organelor de urmărire penală şi a organelor fiscale cu scopul inducerii în eroare a acestora şi a creditorilor referitor la situaţia SC R. SA (planuri reorganizare, bilanţuri, balanţe, cereri, ş.a.);- constând în aceea că în cursul anilor 2010-2011 l-a determinat cu intenţie, pe numitul C.C.C. a întocmi documente în numele SC R.

SA (chitanţele din 18 septembrie 2009, din 21 septembrie 2009, din 22 septembrie 2009, din 23 septembrie 2009, din 24 septembrie 2009, din 25 septembrie 2009, din 28 septembrie 2009, din 29 septembrie 2009, din 30 septembrie 2009), pe care le-a utilizat ulterior(predate lui A.) pentru a justifica restituirea sumelor aferente sustrase din patrimoniul SC R. SA.- a determinat cu intenţie pe numiţii E.E.E., F.F.F., a întocmi/semna în fals, fără vinovăţie, facturile fiscale ce stau la baza operaţiunilor de compensare dintre SC R. SA şi SC J.

SA, respectiv facturile din 03 iulie 2009, din 04 iulie 2009, din 07 iulie 2009, din 08 iulie 2009, din 30 iulie 2009, din 31 iulie 2009, din 31 august 2009, din 30 septembrie 2009, din 07 august 2009, din 30 septembrie 2009, din 03 august 2009, din 04 august 2009, din 06 august 2009, din 07 august 2009, din 03 septembrie 2009, din 03 septembrie 2009, din 04 septembrie 2009, din 18 septembrie 2009, din 24 septembrie 2009, din 02 octombrie 2009, din 03 octombrie 2009, din 04 octombrie 2009, din 06 octombrie 2009, din 07 octombrie 2009, din 08 octombrie 2009, din 21 octombrie 2009, din 03 noiembrie 2009, din 06 noiembrie 2009, din 09 noiembrie 2009, din 10 noiembrie 2009, din 11 noiembrie 2009 emise în numele SC J.

SA Bacău.

4. infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969 săvârşită în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 constând în aceea că :- în calitate de funcţionar (administrator al SC R. SA), în perioada iunie - august 2009 şi-a însuşit/folosit pentru sine şi pentru altul (inculpatul A.), din patrimoniul SC R. SA, suma de 2.645.646, 33 lei (menţionată în facturile din 2009 emise în fals de către SC J. SA către SC R. SA), sumă sustrasă cu ajutorul inculpatei P., care a procedat la retragerea sumei din conturile SC F.F. SRL pe baza unor documente justificative fictive şi la restituirea sa în schimbul unui comision. - în cursul anului 2007, în calitate de administrator al SC R. SA (în prezent SC R. SRL) şi-a însuşit, folosit şi transferat, în interesul său şi al unor persoane apropiate (A. şi J.J.J.) suma de 891.900 lei din conturile SC R. SA pe care o gestiona şi administra pe baza unor documente desfiinţate deja prin voinţa părţilor şi întocmite cu caracter formal - în perioada iunie - august 2009, în calitate de administrator al SC R. SA (în prezent SC R. SRL) şi-a însuşit, folosit şi transferat, în interesul său şi al unor persoane apropiate (A.) suma de 1.420.656,97 lei din conturile SC R. SA pe care o gestiona şi administra - în calitate de administrator al SC R. SA, a sustras, din patrimoniul societăţii, în perioada octombrie - decembrie 2009, prin întocmirea şi înregistrarea de documente contabile ce atestau operaţiuni comerciale fictive (facturi fiscale), active (utilaje, autovehicule, şa.) în valoare de 3.174.913,3 lei pe care le-a transferat în baza unor operaţiuni de compensare, în patrimoniul SC J. SA.- folosirea şi traficarea activelor SC R. SA (inclusiv utilajele a căror cărţi de identitate sunt ataşate la vol. 30 u.p., fila 244 şi următoarele) ce constituie garanţii ale contractelor de credit cu SC A.A. SA, începând cu anul 2009 până în prezent.

5. infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave săvârşită în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 constând în aceea că împreună cu inculpatul A., a indus în eroare creditorii SC R. SA cu prilejul încheierii şi executării unor contracte (Statul Român prin H.H.H., SC A.A. SA SC - contract de credit din 18 aprilie 2008, a contractului de reactivare credit din 01 iulie 2009 şi a actelor adiţionale la acestea, a contractelor de garanţie mobiliară din 21 aprilie 2008 şi 28 iulie 2008, precum şi a contractelor de garantare încheiate de H.H.H.), respectiv SC K. SRL Timişoara, M. Focşani, SC L. SRL Braşov, SC Z. SRL, SC U. SA, I.I.I. - O. Ilfov, Guvernul României - X., SC T. SA - referitor la situaţia SC R. SA, creând, prin întocmirea în fals de documente, aparenţa preluării societăţii, de către inculpatul D., cu scopul însuşirii activelor societăţii şi ascunderii acestora şi prejudicierii creditorilor, ascunzând intenţia sa de a prejudicia societăţile prin neplata debitelor şi sustragerea activelor societăţii, activităţi care s-au şi concretizat pe parcursul derulării contractelor, provocând un prejudiciu în valoare de 17.631.814,8 lei (8.905.187 lei - SC A.A. SA, 6.781.800 lei - SC Y. SA, la care se adaugă suma de 1.944.827,8 lei referitoare la ceilalţi creditori).

6. infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, săvârşită în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, constând în aceea că:- a întocmit în fals şi utilizat documente în numele numitei G.G.G., falsificând semnătura acesteia (pe cererea depusă la Oficiul Român al Comerțului înregistrată din 09 aprilie 2010, pe declaraţia pe proprie răspundere dată la cererea indicată anterior, pe actul adiţional la actul constitutiv la SC J. SA, depuse la Oficiul Român al Comerțului Bacău, înregistrat cu nr. 14318/09 aprilie 2010, pe hotărârea din 16 martie 2010 a Adunării Generale Executivă a Acționarilor, pe contractul de comodat din 08 aprilie 2010 dintre SC J.

SA şi SC H.H. SRL, pe cererea înregistrată din 16 iunie 2010 de la Oficiul Român al Comerțului Bacău şi documentele aferente, pe cererea adresată Tribunalului Bacău prin care s-a solicitat înregistrarea la Oficiul Român al Comerțului a divizării capitalului social al SC J. SA, înregistrată din 16 iunie 2010, pe actul adiţional al actului constitutiv al SC J. SA prin care s-a aprobat divizarea SC J. SA, semnătura de pe Hotărârea nr. 1 din 16 martie 2010 a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor şi Actul Constitutiv Actualizat, pe Protocolul privind predarea primirea patrimoniului dintre SC J.

SA şi SC I. SRL) cu scopul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor, precum şi pe facturile fiscale din 30 septembrie 2009, din 30 decembrie 2009, din 18 septembrie 2009, din 24 septembrie 2009, din 02 octombrie 2009, din 09 octombrie 2009, din 14 octombrie 2009, din 21 octombrie 2009, din 03 noiembrie 2009, din 06 noiembrie 2009, din 09 noiembrie 2009, din 10 noiembrie 2009, din 11 noiembrie 2009, din luna mai 2010, din 28 ianuarie 2010, din 30 ianuarie 2010.- întocmirea unei promisiuni de vânzare - cumpărare (căreia i s-a acordat dată certă de 09 mai 2007) ce atesta aspecte necorespunzătoare adevărului şi utilizată, cu scopul creării aparentei legalităţi a scoaterii din patrimoniul SC R.

SA a sumei de 891.900 lei pe care a transferat-o numitului J.J.J. - întocmirea de înscrisuri sub semnătură privată (contract audit cu Y.Y. pe care a contrafăcut semnătura lui D., plan reorganizare depus la Tribunalul Bucureşti pe care a contrafăcut semnătura lui B.B.B.) şi instigarea numiţilor D., G.G., G., în perioada 2009 - 2012, la întocmirea de, astfel, de înscrisuri, conţinând date necorespunzătoare adevărului (cereri, revizuiri bilanţuri, tabelele creanţe creditori, declaraţii, decizii administrator, hotărâri ale Adunării Generale a Acționarilor, decizii, proces - verbal de predare - primire, act constitutiv actualizat - cărora li s-a acordat dată certă de către notarul public, ş.a.) ce au fost utilizate în faţa instanţelor de judecată, a organelor de urmărire penală şi a organelor fiscale cu scopul inducerii în eroare a acestora şi a creditorilor referitor la situaţia SC R.

SA .- a întocmit în fals şi utilizat, contractul de comodat din 14 mai 2010 încheiat cu numiţii F.F.F.F.F.F. și G.G.G.G.G.G. ce conţinea date necorespunzătoare adevărului, falsificând semnătura numitului D. pe acesta - a determinat-o pe numita E. a întocmi în fals facturile fiscale din 01 octombrie 2009; din 05 octombrie 2009, din 11 noiembrie 2009; din 21 decembrie 2009 emise de către SC R. SA, factura fiscală emisă de către SC J. SA către SC R. SA din 21 octombrie 2009 şi respectiv chitanţe în numele SC R. SRL :chitanţele din 05 septembrie 2011, din 23 septembrie 2011, din 19 septembrie 2011, din 14 septembrie 2011, din 27 septembrie 2011, din 30 septembrie 2011, din 03 octombrie 2011, din 10 octombrie 2011, din 13 octombrie 2011, din 17 octombrie 2011, din 06 septembrie 2011, din 12 august 2011, din 09 august 2011, din 04 august 2011, din 23 august 2011, din 18 august 2011, din 15 august 2011, din 31 august 2011, din 02 august 2011, din 26 august 211, din 09 septembrie 2011, din 01 iulie 2011, din 11 iulie 2011, din 07 iulie 2011, din 05 iulie 2011, din 22 iulie 2011, din 20 iulie 2011, din 15 iulie 2011, din 26 iulie 2011, din 29 iulie 2011, din 01 august 2011).

7. infracţiunea de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, constând în utilizarea, în perioada 2010 - 2011, de înscrisuri oficiale, conţinând date necorespunzătoare adevărului în faţa notarilor publici (procură Irak) şi a organelor fiscale - O. Ilfov - (procurii autentice obţinute în baza procurii false emise în Irak prin care era împuternicit Y.Y. a depune declaraţii fiscale), cu scopul inducerii în eroare a acestora şi a creditorilor referitor la situaţia SC R. SA.

8. infracţiunea de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, săvârşită în formă continuată, constând în falsificarea, sustragerea, distrugerea evidenţelor debitorului SC R. SA şi ascunderea activului acestuia în frauda creditorilor începând cu anul 2009 până în prezent.

Dispoziţiile art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 prevăd „falsifică, sustrage sau distruge evidenţele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia”.

9. infracţiunea prevăzută de art. 277 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, constând în aceea că în calitate de administrator al SC R. SA şi SC J. SA, a încălcat dispoziţiile Legii nr. 31/1990 referitoare la incompatibilităţi (art. 127, art. 1443), efectuând operaţiuni comerciale între cele două societăţi pe care administra, având interese contrare în cazul SC R. SA (de unde intenţiona să sustragă active).

Dispoziţiile art. 277 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 prevăd „Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se pedepseşte şi fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv şi cenzorul care exercită funcţiile sau însărcinările lor cu încălcarea dispoziţiilor prezentei legi referitoare la incompatibilitate”.

10. infracţiunea de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. 1969, constând în aceea că în cursul lunii februarie 2010 a declarat în fals, în faţa reprezentanţilor Oficiului Român al Comerțului Bacău că este administrator unic al SC R. SRL, deşi nu mai avea această calitate.

Dispoziţiile art. 292 C. pen. 1969 prevăd „Declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă”.

11. infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, săvârşită în formă continuată, constând în aceea că:- în iunie-august 2009, a efectuat transferuri de bani între SC R. SA, SC J. SA şi SC F.F. SRL. pe baza unor înscrisuri false, a ascuns şi disimilat adevărata proveninţă a sumelor de bani obţinute şi a deţinut şi dobândit astfel sume (după restituirea lor în schimbul unui comision), cunoscând că acestea nu au justificare şi provin din comitere de infracţiuni - în calitate de administrator al SC R. SA (în prezent SC R. SRL a transferat, în mai - octombrie 2007, suma de 891.900 lei din conturile SC R. SA către numitul J.J.J., cunoscând că sustragerea sumei din patrimoniul SC R. SA nu are justificare legală, iar suma provine din comiterea unei infracţiuni, încheind în scopul disimulării provenienţei acesteia, o promisiune de vânzare - cumpărare - în calitate de administrator al SC R. SA, în perioada iunie - august 2009, a transferat, disimulat provenienţa şi folosit/dobândit suma de 1.420.656,97 lei din conturile SC R. SA, cunoscând faptul că provin din comiterea unei infracţiuni(delapidare).- în calitate de administrator al SC R. SA şi SC J. SA, a transferat la sfârşitul anului 2009, pe baza unor documente contabile fictive (facturi fiscale), din patrimoniul SC R. SA către SC J. SA, active în baza operaţiunilor de compensare a căror provenienţă a disimulat-o, şi pe care le-a dobândit/folosit ulterior, cunoscând că provin din comiterea unor infracţiuni (delapidare, fals la legea contabilităţii).

Dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 prevăd „Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani: a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni”.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatei C. pentru săvârşirea infracţiunilor mai sus expuse - instanţa a evaluat, mai întâi dispoziţiile art. 5 C. pen., cu privire la legea penală mai favorabilă.

În acest sens, raportându-se la dispoziţiile Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale instanța a evaluat şi apreciat asupra limitelor de pedeapsă prevăzute de C. pen. de la 1969 şi de N.C.P. şi legile speciale; asupra dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni prevăzut de art. 33, 34 C. pen. 1969 şi art. 39 N.C.P., dispoziţiile referitoare la forma continuată a săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 41 alin. (2) şi art. 34, 36 N.C.P.

Ca şi în cazul inculpatului A., instanţa a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatei C. este V.C.P.

Deşi, argumentele şi susţinerile inculpatei au pledat pentru aplicarea N.C.P., acestea s-au raportat doar la limitele de pedeapsă.

Instanţa a evaluat în condiţiile C. pen. de la 1969 criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. 1969 ce s-au raportat la criteriile reale ale săvârşirii faptei (expuse anterior) şi criteriile personale ale inculpatei (vârsta mai înaintată decât a inculpatului A., gradul de participaţie şi implicare infracţională, nivelul de instrucţie socială - contabilă, calitatea avută în cadrul firmelor inscripționate în circuit, atitudinea procesuală:a fost prezentă la toate termenele de judecată, a achitat prejudiciul, reprezentând T.V.A. nerambursabil încă din cursul urmăririi penale, lipsa antecedentelor penale).

Din aceste considerente, instanţa a apreciat că pedepsele aplicabile pentru fiecare infracţiune în parte trebuie să fie orientate spre minimul prevăzut de textul de lege, să fie mai reduse decât cele aplicate inculpatului A. şi să fie reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969 (stăruinţa inculpatei de a repara paguba) şi efectele prevăzute de art. 76 lit. a) C. pen. 1969; în concurs cu circumstanţele agravante prevăzute de art. 80 alin. (1) C. pen. 1969.

De asemenea, raportat la infracţiunea de evaziune fiscală pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei, instanţa a dispus şi aplicarea dispoziţiilor art. 12 şi 13 din Legea nr. 241/2005, anume s-a interzis inculpatei C. să fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţii comerciale, iar dacă a fost ales s-a dispus decăderea acestuia din drepturi.

În ceea ce priveşte apărările inculpatei C. ce au vizat în principal nevinovăţia - instanţa a constatat că acestea nu s-au conturat probator niciun moment; dimpotrivă, din toate probele administrate a rezultat clar faptul că inculpata C. (chiar dacă a susţinut că a fost instigată, convinsă de inculpatul A. să acţioneze în sensul ilicit) a avut permanent reprezentarea acţiunilor sale, a scopului urmărit şi realizat şi a continuat să deruleze activităţi infracţionale chiar şi atunci când ştia de situaţia condamnării inculpatului A. (faptul că avea interdicţii de a mai fi administrator).

De exemplu, niciodată inculpata C. nu a putut justifica/argumenta situaţia înscrisurilor găsite cu ocazia percheziţiei domiciliare, înscrisuri ce îl vizau pe inculpatul D., SC R. SA care fusese predată acestuia, nu a putut justifica credibil de ce întocmea în fals anumite înscrisuri/documente ale firmei, de ce punea alte persoane să le întocmească în fals - cuprinzând date nereale, etc.

Susținerile şi apărările inculpatei C. au vizat detaliat asupra fiecărei infracţiuni în parte, însă pentru argumentele de fapt şi drept expuse şi rezultate probator - instanţa a constatat că acestea nu sunt întemeiate.

În ceea ce priveşte infracţiunile reţinute în sarcina inculpatei C. prin actul de sesizare şi faţă de care s-a dispus achitarea - instanţa a reţinut următoarele:

Faţă de infracţiunea prevăzută de art. 147 din Legea nr. 85/2006, infracţiunea prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 şi infracţiunea prevăzută de art. 2802 din Legea nr. 31/1990 - întrucât prin dispoziţiile Legii nr. 187/2012 au fost abrogate, (după cum s-a expus la inculpatul A.), instanţa a reţinut dispoziţiile art. 4 şi 5 C. pen. şi a dispus achitarea în baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) în referire la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.

Faţă de infracţiunile prevăzute de art. 29 C. pen. 1969 şi art. 260 alin. (1) C. pen. 1969 (instigare neurmată de executare la infracţiunea de mărturie mincinoasă) şi cea de instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. 1969 - pentru argumentele expuse, instanţa a constatat că din probele administrate nu a rezultat cert/neechivoc că aceste infracţiuni au fost săvârşite de inculpată - fiind incidente dispoziţiile art. 16 lit. c) C. proc. pen. şi s-a dispus achitarea.

Aşa cum s-a argumentat anterior, s-a susţinut şi a rezultat probator că inculpata C. nu l-a cunoscut pe inculpatul D., doar inculpatul A. era singura persoană care îl cunoscuse şi nu s-a putut reţine răspunderea penală a inculpatei în săvârşirea infracţiunii de instigare a inculpatului D. la întocmirea în fals a procurilor utilizate la notar, etc. - doar prin faptul că s-au găsit aceste procuri şi a fost determinat caracterul lor fals sau prin prezenţa inculpatei C. la notar (aspect specificat de unii martori - notar, traducător).

Cu privire la infracţiunea de instigare neurmată de executare raportat la infracţiunea de mărturie mincinoasă,instanţa a reţinut că probele administrate (respectiv declaraţiile martorului Y.Y.) nu au conturat situaţia de fapt expusă în rechizitoriu.

III. Faţă de inculpatul D., a rezultat cert şi s-a impus condamnarea acestuia pentru următoarele infracţiuni:

1. infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că a aderat şi sprijinit gruparea infracţională din care făceau parte inculpaţii A., C., G., şi la care au aderat, de-a lungul timpului şi alte persoane;

2. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, prin acceptarea preluării formale a SC R. SA şi întocmirea/semnarea de înscrisuri false în acest sens, a sprijinit inculpaţii A. şi C. în activitatea de sustragere de la efectuarea verificărilor financiar contabile prin declararea fictivă a sediului social;

Dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 prevăd „sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate”;

3. infracţiunea de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. 1969, săvârşită în formă continuată, constând în declaraţii necorespunzătoare adevărului date în faţa notarilor publici în cursul anului 2010 (în declaraţiile autentificate cu nr. 13, 14) referitor la domiciliul său, calitatea de cetăţean maghiar, calitatea de administrator al SC R. SA;

4. infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. 1969, constând în aceea împreună cu K.K.K., a falsificat în anul 2010, o procură ce poartă aparenţa unei procuri autentice emise în Irak şi pe baza căreia au fost autentificate ulterior alte două procuri, utilizate în faţa organelor fiscale (legalizată din 20 ianuarie 2011 şi procura autentică legalizată din 14 ianuarie 2011);

5. infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, săvârşită în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. 1969, constând în aceea că, în anul 2010, cu ocazia preluării SC R. SA a fost de acord cu semnarea unor înscrisuri ce conţineau date necorespunzătoare adevărului, întocmite de inculpaţii A. şi C., cărora li s-a acordat dată certă la notariat (contract vânzare - cumpărare acţiuni din 01 noiembrie 2009, Hotărârea nr. 1 a Adunării Generale Ordinare a Acționarilor şi Hotărârile nr. 1, 2 ale Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor act constitutiv al SC R. SRL la 22 ianuarie 2010, proces - verbal predare - primire şi anexă, balanţă de verificare decembrie 2009, lista mijloace fixe predate);

6. infracţiunea de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 291 din C. pen. 1969, constând în aceea că : - în 2010, a utilizat în faţa unor notari publici, împreună cu o altă persoană, înscrisuri oficiale falsificate (procura emisă în Irak), pe baza căreia au fost obţinute alte două procuri autentice (legalizate din 20 ianuarie 2011 şi din 14 ianuarie 2011).- a sprijinit, prin semnarea unor înscrisuri oficiale şi sub semnătură privată ce atestau date necorespunzătoare adevărului (contract vânzare - cumpărare acţiuni din 01 noiembrie 2009, Hotărârea nr. 1 a Adunării Generale Ordinare a Acționarilor şi Hotărârile nr. 1, 2 ale Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor act constitutiv al SC R. SRL la 22 ianuarie 2010, proces - verbal predare - primire şi anexă,balanţă de verificare decembrie 2009, lista mijloace fixe predate) activitatea inc. A. şi C., de a utiliza, astfel de documente în faţa creditorilor, organelor judiciare şi fiscale.

7. infracţiunea de bancrută frauduloasă sub forma complicităţii, prevăzută de art. 26 din C. pen. 1969 raportat la art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006,constând în sprijinirea inculpaţilor A. şi C., (prin acceptarea preluării formale a SC R. SA şi întocmirea/semnarea de înscrisuri false în acest sens), la falsificarea, sustragerea, distrugerea evidenţelor debitorului SC R. SA şi ascunderea activului acestuia în frauda creditorilor începând cu anul 2010 până în prezent.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor la care a fost condamnat inculpatul D. pentru săvârşirea infracţiunilor mai sus expuse - instanţa a evaluat, mai întâi dispoziţiile art. 5 C. pen., cu privire la legea penală mai favorabilă.

În acest sens, raportându-se la dispoziţiile Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituționale instanța a evaluat şi apreciat asupra limitelor de pedeapsă prevăzute de C. pen. de la 1969 şi de N.C.P. şi legile speciale; asupra dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni prevăzut de art. 33, 34 C. pen. 1969 şi art. 39 N.C.P., dispoziţiile referitoare la forma continuată a săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 41 alin. (2) şi art. 34, 36 N.C.P.

Ca şi în cazul inculpatului A., instanţa a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului D. este V.C.P.

Deşi, argumentele şi susţinerile inculpatului au pledat pentru aplicarea N.C.P., acestea s-au raportat doar la limitele de pedeapsă.

Instanţa a apreciat criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. 1969 ce referă la faptă şi persoană, reţinând circumstanţele reale (modalităţile şi împrejurările săvârşirii activităţii infracţionale de către inculpatul D.), circumstanţele personale (atitudine procesuală: nu s-a prezentat în faţa autorităţilor judiciare, deşi din actele trimise la dosar, din faptul că a avut avocat ales la urmărirea penală şi în cursul cercetării judecătoreşti la Curtea de Apel Bacău, din verificările efectuate de instanţă, rezultând acelaşi domiciliu cu cel indicat în cererile trimise la dosar de inculpat, lipsa antecedentelor penale - conform fişei de cazier judiciar).

Astfel, instanţa a aplicat pedepse orientate spre limita minimă prevăzută de textul de lege (C. pen. 1969) fără a se reţine în favoarea acestuia vreo circumstanţă atenuantă.

Apărările şi susţinerile inculpatului D. prin avocatul din oficiu, s-au referit la nevinovăţia acestuia raportat la fiecare infracţiune în parte, însă, evaluând aspectele invocate prin prisma tuturor probelor administrate - instanţa nu a putut reţine lipsa vinovăţiei penale a inculpatului D..

În ceea ce priveşte infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului D. prin rechizitoriu şi faţă de care instanţa a dispus achitarea pentru argumentele probatorii expuse, instanţa a mai reţinut:

Faţă de infracţiunea prevăzută de art. 147 din Legea nr. 85/2006, infracţiunea prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 şi infracţiunea prevăzută de art. 2802 din Legea nr. 31/1990 - întrucât prin dispoziţiile Legii nr. 187/2012 au fost abrogate, (după cum s-a expus la inculpatul A.), instanţa a reţinut dispoziţiile art. 4 şi 5 C. pen. şi a dispus achitarea în baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) în referire la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.

Faţă de infracţiunile de favorizarea infractorului prevăzute de art. 264 C. pen. 1969 şi de înşelăciune sub forma complicităţii prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. 1969 săvârşite în formă continuată, instanţa a constatat că din probele administrate nu a rezultat cert/indubitabil săvârşirea de către inculpatul D. a acestor infracţiuni, fiind incidente dispoziţiile art. 16 lit. c) C. proc. pen. şi s-a dispus achitarea în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.

Cu privire la infracţiunea de înşelăciune, instanţa a constatat că probele administrate au dovedit doar participaţia şi implicarea inculpaţilor C. şi A. în inducerea în eroare a creditorilor în scopul obţinerii pentru sine un folos material, însă activitatea infracţională a inculpatului D. nu s-a încadrat în niciunul dintre elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, ci a reprezentat alte infracţiuni - pentru care s-a dispus condamnarea.

Cu privire la infracţiunea de favorizare a infractorului, s-au argumentat criteriile faţă de care activitatea infracţională a inculpatului s-a mărginit la aderarea la grup şi sprijinirea grupului (în modalităţile descrise), pentru săvârşirea infracţiunilor de bancrută frauduloasă, evaziune fiscală, însă nu s-a putut reprezenta distinct şi o infracţiune de favorizare a infractorului (prin aceleaşi modalităţi descrise).

S-a mai menţionat că cele două infracţiuni (de constituire grup organizat prevăzută de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 şi de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. 1969) pot exista distinct şi atrasă răspunderea penală a făptuitorului pentru fiecare dintre acestea, însă în speţă, instanţa a constatat următoarele:

Faptul acceptării de către inculpatul D. a preluării SC R. SA a reprezentat forma în care inculpatul D. a aderat la grupul infracțional constituit de inculpații A. și C.; iar reținerea din actul de sesizare că ”inculpatul D. a dat un ajutor inculpaților A. și C. referitor la comiterea infracțiunilor consumate până la momentul preluării societății (…)” (pag. 388 rechizitoriu) - s-a apreciat că este în contradicție, atât cu probele administrate în susținerea acestei acuzații, cât și cu aspectele ce vizează elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Din aceste considerente, instanța a constatat că activitatea infracțională reținută în susținerea infracțiunii de favorizare a infracțiunii, în sarcina inculpatului D., este absorbită în activitatea infracțională - actele prin care inculpatul D. a aderat/sprijinit grupul și scopul pentru care a fost constituit - anume săvârșirea infracțiunilor de bancrută frauduloasă, evaziune fiscală (de către inculpatul D.) și coinculpații A. și C. (care au mai săvârșit și infracțiunea de spălare de bani).

Cu privire la condamnarea inculpatului D. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, s-a impus aplicarea dispozițiilor art. 12, 13 din Legea nr. 241/2005, anume s-a interzis inculpatului D. să fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, iar dacă a fost ales, s-a dispus decăderea acestuia din drepturi.

Deși, apărările inculpatului D. susținute prin avocat din oficiu cu ocazia dezbaterilor au vizat achitarea pentru toate infracțiunile, s-a apreciat că probele administrate nu au putut înlătura răspunderea penală a acestuia raportat la infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea.

Susținerile inculpatului D. ce referă la faptul că nu cunoștea limba română și nu a înțeles care este rolul în afacerile judiciare ale inculpaților A. și C., faptul că s-a prezentat la notariat cu procuri,a beneficiat de serviciile unui translator au infirmat susținerile inculpatului; faptul că s-au găsit înscrisuri emise în numele său, că a preluat SC R. SA (ianuarie 2010), că a încheiat anterior preluării (în luna noiembrie 2009) contractual de împrumut cu inculpatul A., că era administrator al unor societăți comerciale pe teritoriul României, de asemenea, au confirmat activitățile infracționale reținute în actul de sesizare.

Prin actele ilicite realizate personal, de inculpatul D., declarațiile date, procurile întocmite, actele de preluare a SC R. SA, au reprezentat modalități concrete și reale de participație la activitatea infracțională desfășurată împreună cu coinculpații A. și C.

Față de aceste considerente, instanța a aplicat inculpatului D. pentru fiecare din infracțiunile săvârșite, câte o pedeapsă orientată spre limita minimă prev. de C. pen. 1969, prevăzută de textul de lege și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat și lit. c) - dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. 1969 au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară rezultantă de 3 ani (în condițiile art. 35 alin. (3) C. pen. 1969).

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. 1969 a fost aplicată inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. 1969, instanța, stabilind ca modalitate de executare regimul privativ de libertate prin prisma circumstanțelor reale ale săvârșirii faptei ce au concretizat un grad sporit de pericol social (natura infracțiunilor, urmările și consecințele juridice produse, lezarea gravă a patrimoniului social), cât și prin prisma garanției și protecției sociale.

IV. Față de inculpata E. instanța a reținut ca fiind cert dovedite probator săvârșirea infracțiunilor de:

1. fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, constând în aceea că în anul 2009, a procedat la întocmirea de documente false (facturi fiscale din 01 octombrie 2009, din 05 octombrie 2009, din 11 noiembrie 2009, din 21 decembrie 2009 şi factura fiscală emisă de către SC J. SA către SC R. SA cu din 21 octombrie 2009) pe care ulterior le-a predat inculpatei C. pentru a fi utilizate la sustragerea unor active din patrimoniul SC R. SA;

2. infracțiunea de participație improprie la infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată - prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. 1969 raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, constând în aceea că în cursul anilor 2010-2012, l-a determinat cu intenţie pe numitul C.C.C. să întocmească, în fals, chitanţe în numele SC R. SA (chitanţele din 18 septembrie 2009, din 21 septembrie 2009, din 22 septembrie 2009, din 23 septembrie 2009, din 24 septembrie 2009, din 25 septembrie 2009, din 28 septembrie 2009, din 29 septembrie 2009, din 30 septembrie 2009) ce au fost utilizate de inculpaţii A. şi C. pentru a justifica, în anul 2010, restituirea sumelor aferente, în contul SC R. SA, dar şi alte înscrisuri în numele SC R. SRL (chitanţele din 05 septembrie 2011, din 23 septembrie 2011, din 19 septembrie 2011, din 14 septembrie 2011, din 27 septembrie 2011, din 30 septembrie 2011, din 03 octombrie 2011, din 10 octombrie 2011, din 13 octombrie 2011, din 17 octombrie 2011, din 06 septembrie 2011, din 12 august 2011, din 09 august 2011, din 04 august 2011, din 23 august 2011, din 18 august 2011, din 15 august 2011, din 31 august 2011, din 02 august 2011, din 26 august 2011, din 09 septembrie 2011, din 01 iulie 2011, din 11 iulie 2011, din 07 iulie 2011, din 05 iulie 2011, din 22 iulie 2011, din 20 iulie 2011, din 15 iulie 2011, din 26 iulie 2011, din 29 iulie 2011, din 01 august 2011).

Cu privire la infracțiunea prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 și art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpatei E., instanța a constatat dezincriminată această infracțiune prin Legea nr. 187/2012 și a dispus achitarea în baza art. 395 alin. (5) în referire la art. 16 lit. b) teza I cu aplicarea art. 4, 5 C. pen.

Cu privire la infracțiunile de constituire grup infracțional organizat, delapidare, bancrută frauduloasă, înșelăciune și favorizarea infractorului instanța a dispus achitarea inculpatei, reținând incidența dispozițiilor art. 16 lit. b) (pentru lipsa vinovăției în săvârșirea infracțiunii de constituire grup infracțional organizat) și art. 16 lit. c) C. proc. pen. - anume că din probele administrate și raportat la argumentele expuse nu a rezultat cert că inculpata E. a săvârșit aceste infracțiuni.

În ceea ce privește infracțiunile de fals material în înscrisuri sub semnătură privată și participație improprie la infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, instanța a dispus condamnarea inculpatei E.

La individualizarea pedepselor aplicate instanța a evaluat mai întâi legea penală mai favorabilă, astfel a analizat dispozițiile art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 care prevăd ”falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire,în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă”.

Dispozițiile art. 322 N.C.P. prevăd ”falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, tentativa se pedepseşte”.

Sub aspectul limitele de pedeapsă,C. pen. 1969 este mai favorabil, pedepsele fiind mai mici; pedeapsa aplicabilă în cazul concursului de infracțiuni prev. de art. 33, 34 C. pen. 1969 sunt mai favorabile, întrucât nu impun aplicarea unui spor de pedeapsă, astfel cum impun dispozițiile art. 39 N.C.P. ce reglementează concursul de infracțiuni.

De asemenea, forma continuată a săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 35, 36 N.C.P. poate impune o majorare a limitelor maxime a pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită.

Analizând și modalitățile de executare a pedepsei rezultante aplicabile inculpatei, instanța orientându-se spre regimul juridic neprivativ de libertate și, având în vedere dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 a constatat că dispozițiile C. pen. 1969 sunt mai favorabile a fi reținute față de inculpata E.

Față de aceste considerente, instanța a evaluat circumstanțele generale de individualizare a pedepselor raportat la dispozițiile art. 72 C. pen. ce referă la circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, cât și la circumstanțele personale ale inculpatei E. (vârsta tânără, situația familială - 1 copil minor în întreținere, faptul că a recunoscut săvârșirea infracțiunilor de fals, nivelul de instrucție socială,înscrisurile depuse prin avocat ales, lipsa antecedentelor penale).

Pe cale de consecință, instanța a aplicat pedepse orientate spre minimul prevăzut de textul de lege - ce au fost contopite în baza dispozițiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. 1969 în pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.

Raportat la aspectele de fapt expuse instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile art. 81 C. pen. 1969 și s-a stabilit un termen de încercare în condițiile art. 82 C. pen. 1969 orientat spre minimul prevăzut de lege - constatând că prin aplicarea acestei pedepse, inculpata E. se va reeduca și reîncadra social, va respecta norma de drept instituită - scopul pedepsei, urmând a fi îndeplinit și fără executarea pedepsei inculpatei în regim privativ de libertate.

V. Față de inculpatul F. instanța a constatat probator dovedite săvârșirea următoarelor infracțiuni:

1. infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că în anul 2009 împreună cu numita P. a sprijinit gruparea infracţională din care făceau parte inculpații A., C. şi G. şi s-a asociat cu aceştia în vederea comiterii unor infracţiuni de evaziune fiscală, fals la legea contabilităţii, delapidare, spălare de bani;

2. infracțiunea de instigare la infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. art. 25 din C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, constând în aceea că:- în iunie 2009 a instigat-o pe inculpata P. în calitate de administrator al SC F.F. SRL Bacău, a nu înregistra în evidenţele contabile operaţiunile comerciale desfăşurate cu diferiţi parteneri de afaceri, provocând un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 1.131.693,14 lei, reprezentând T.V.A. dedus nejustificat (suma de 615.899, 19 lei) şi impozit pe profit nedeclarat (suma de 515.793, 95 lei), respectiv - a instigat-o pe inc. P. a înregistra în evidenţele SC F.F. SRL. operaţiuni comerciale fictive, act prin care a sprijinit inculpata C. în comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în cadrul SC R. SA ce a provocat un prejudiciu în cuantum de 422.414,12 lei, reprezentând T.V.A. datorat bugetului de stat (instigarea fiind formă principală de participaţie faţă de complicitate, s-a reţinut la încadrare doar instigarea inculpatei P., nu şi complicitatea faţă de inculpata C. la comiterea aceleiaşi fapte);

3.infracțiunea de instigare la infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 din C. pen. 1969 raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, constând în aceea că în perioada iunie-august 2009, a instigat-o pe numita P. a întocmi, în fals, pe baza unor date fictive(datele de identificare a unor persoane fizice) puse la dispoziţie de acesta, înscrisuri sub semnătură privată (contracte şi borderouri de achiziţie cereale în numele SC F.F. SRL, declaraţii) - toate depuse la unităţi bancare pentru a crea aparenţa realităţii unor operaţiuni comerciale fictive înregistrate în evidenţele societăţii la care a fost desemnată administrator şi a justifica retragerea unor sume de bani din conturile societăţii, cu intenţia de a acoperi provenienţa acestora;

4. infracțiunea de instigare la infracțiunea de spălare de bani prev. de art. art. 25 din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, constând în aceea că :- a instigat-o pe inculpata P. a deţine, transfera, obţine şi a disimula provenienţa sumelor virate în conturile SC F.F. SRL. de către SC J. SA, prin întocmirea unor înscrisuri sub semnătură privată (contracte, borderouri de achiziţie, şa.), cunoscând că acestea provin din comiterea unor infracţiuni (de evaziune fiscală, delapidare, fals, ş.a.) de către inculpata C. (pe care a şi sprijinit-o în această modalitate);- prin instigarea inculpatei P., a sprijinit-o pe inculpata C. a transfera, disimula provenienţa, obţine, din patrimoniul SC R. SA, în perioada noiembrie - decembrie 2009, (prin întocmirea şi înregistrarea de documente contabile ce atestau operaţiuni comerciale fictive (factură fiscală din 2009), active (utilaje, autovehicule ş.a.) în valoare de 2.683.413,27 lei;

5. infracțiunea de instigare la infracțiunea de delapidare prev. de art. art. 25 din C. pen. 1969 raportat la art. 2151 alin. (1), (2) din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 constând în aceea că :- a sprijinit-o pe inculpata C.,în calitate de funcţionar (administrator al SC R. SA), în perioada iunie - august 2009, a-şi însuşi/folosi pentru sine şi pentru altul, din conturile SC R. SA, suma de 2.645.646,33 lei (menţionată în facturile din 2009 emise în fals de către SC J. SA către SC R. SA) prin instigarea inculpatei P. a întocmi înscrisuri sub semnătură privată şi retragerea sumei sus menţionate pe baza unor documente false (factură falsă, declaraţii,borderouri achiziţie, contracte achiziţie cereale) - (instigarea fiind formă principală de participaţie faţă de complicitate, s-a reţinut la încadrare doar instigarea inculpatei P., nu şi complicitatea faţă de inculpata C. la comiterea aceleiaşi fapte);- a sprijinit-o pe inculpata C., în calitate de administrator al SC R. SA, a sustrage din patrimoniul societăţii, în perioada noiembrie - decembrie 2009, prin întocmirea şi înregistrarea de documente contabile ce atestau operaţiuni comerciale fictive, active(utilaje, autovehicule, şa.) în valoare de 2.683.413,27 lei pe care le-a transferat în baza unor operaţiuni de compensare din 2009, în patrimoniul SC J. SA (faptă săvârșită prin instigarea inculpatei P.).

În stabilirea legii penale mai favorabile, instanța s-a raportat la dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 și a comparat: - limitele de pedeapsă prevăzute de C. pen. din 1969 și N.C.P. pentru infracțiunile săvârșite de inculpatul F. (limite expuse anterior); - pedepsele rezultante aplicabile în cazul concursului de infracțiuni - reținând că dispozițiile art. 39 N.C.P. prevăd aplicarea unui spor obligatoriu de pedeapsă;- forma continuată a săvârșirii infracțiunilor ce ar presupune în cazul reținerii N.C.P. existența aceluiași subiect pasiv ori, în speță, săvârșirea de către inculpatul F. și coinculpații ceilalți a fost îndreptată împotriva mai multor părți civile și ar impune desfacerea formei continuate (art. 41 alin. (2) C. pen. 1969) în mai multe infracțiuni - de delapidare, de evaziune fiscală și aplicarea mai multor pedepse.

Pe cale de consecință, instanța a constatat față de inculpatul F. că legea penală mai favorabilă este C. pen. din 1969 și a stabilit pentru fiecare infracțiune în parte pedepse orientate spre limita minimă prevăzută de lege (față de momentul săvârșirii acestora din anul 2007-2009).

La individualizarea cuantumului pedepselor aplicate și a modalității de executare față de inculpatul F., instanța a reținut următoarele:

- inculpatul F. s-a sustras procedurilor judiciare (urmărire penală și instanță) fiind fugit din țară, însă a fost legal citat în conformitate cu dispozițiile art. 259 C. proc. pen.;

- circumstanțele reale ale săvârșirii activităților materiale denotă un grav pericol social (inculpatul F. fiind cel care racola alte persoane interesate să preia societăți; nu derula acte în nume personal, însă a instigat și s-a folosit de inculpata P. (de relația acesteia cu fratele său,A.A.A.A.) în derularea tuturor activităților infracționale și a aderat la grupul infracțional constituit de inculpații A. și C.);

- circumstanțele personale ale inculpatului F. a mai suferit condamnări pentru săvârșirea de infracțiuni de același gen, conform fișei de cazier judiciar - infracțiuni de natură economică și criminalitate organizată, deși actul de sesizare nu a reținut starea de recidivă față de acesta.

Deși, susținerile inculpatului F., prin avocatul din oficiu, au vizat înlăturarea răspunderii penale, s-a apreciat că acestea nu s-a conturat probator pentru argumentele expuse și nu au putut fi reținute de instanță.

Pe cale de consecință, constatând că nu pot fi reținute în sarcina inculpatului F. circumstanțele atenuante prev. de art. 74 C. pen. 1969, instanța a reținut din fișa de cazier judiciar următoarele:

Prin sentința penală nr. 113/D din 4 aprilie 2013 a Tribunalului Bacău, definitivă prin nerecurare la data de 22 octombrie 2013, s-a dispus condamnarea inculpatului F. la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Prin sentința penală nr. 1694 din 7 octombrie 2013 a Judecătoriei Bacău (definitivă prin nerecurare la data de 22 octombrie 2013) s-a dispus condamnarea inculpatului F. la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Instanța a constatat incidente dispozițiile art. 85 alin. (1) C. pen. 1969 care prevăd ”dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă”.

Astfel, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepselor principale și accesorii aplicate inculpatului F. prin prezenta sentința penală nr. 113/D din 4 aprilie 2013 a Tribunalului Bacău și sentința penală nr. 1694 din 7 octombrie 2013 a Judecătoriei Bacău și contopirea acestor pedepse și a pedepselor aplicate prin prezenta sentință penală, precum și a pedepselor complementare (conform dispozițiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. 1969 și art. 35 alin. (3) C. pen. 1969).

A fost aplicată inculpatului F. pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și un spor de pedeapsă de 1 (un) an închisoare, inculpatul, urmând să execute pedeapsa totală de 11 (unsprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 pe o durată de 3 ani.

În condițiile art. 71 C. pen. 1969 a fost aplicată inculpatului F. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969.

Având în vedere condamnarea inculpatului Pătrașcu Eduard infracțiunea de evaziune fiscală, s-a dispus aplicarea dispozițiilor art. 12, 13 din Legea nr. 241/2005, anume s-a interzis inculpatului F. să fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţii comerciale, iar dacă a fost ales, s-a dispus decăderea acestuia din drepturi, ca urmare a condamnării pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de prezenta lege.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 (cu referire la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 și art. 41 alin. (2) C. pen. 1969) - legea contabilității, instanța a constatat dezincriminată această infracțiune prin Legea nr. 187/2012 și a dispus achitarea inculpatului F. în baza dispozițiilor art. 395 alin. (5) în referire la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. și art. 4, 5 C. pen.

VI. Față de inculpatul G. instanța a reținut probator că acesta a săvârșit infracțiunile de:

1. art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că împreună cu numiţii A., C., începând cu anul 2007, a constituit o grupare infracţională specializată în comiterea unor infracţiuni de evaziune fiscală, spălare de bani, delapidare, înşelăciune, bancrută frauduloasă, grup pe care l-a şi sprijinit prin comiterea unor acte infracţionale (falsuri);

2. art. 26 din C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că a sprijinit comiterea infracţiunii de evaziune fiscală de către înv. C. în cadrul SC R. SA, prin întocmirea unui înscris sub semnătură privată fals (intitulat ,,notă de recepţie,,) şi semnarea ca delegat, a unor facturi fiscale, în scopul de a crea aparenţa realităţii unei operaţiuni comerciale fictive înregistrată în evidenţele acestei societăţi;

3. art. 26 din C. pen. 1969 raportat la art. 2151 alin. (1), (2) din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, constând în aceea că :- a sprijinit-o pe inculpata C., în calitate de funcţionar (administrator al SC R. SA ), în perioada iunie - august 2009 a-şi însuşi/folosi pentru sine şi pentru altul, din conturile SC R. SA, suma de 2.645.646,33 lei (menţionată în facturile din 2009 emise în fals de către SC J. SA către SC R. SA) prin întocmire/semnarea unui înscris sub semnătură privată intitulat ,,notă de recepţie,, şi semnarea facturilor din 2009 ca ,,delegat,,) - a sprijinit-o pe inculpata C., în calitate de administrator al SC R. SA, a sustrage din patrimoniul societăţii, în perioada octombrie - decembrie 2009, prin întocmirea şi înregistrarea de documente contabile ce atestau operaţiuni comerciale fictive (facturi fiscale, contracte), active (utilaje, autovehicule, şa.) în valoare de 3.174.913,3 lei pe care aceasta le-a transferat în baza unor operaţiuni de compensare, în patrimoniul SC J. SA;

4. art. 26 din C. pen. 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, constând în aceea că :- a sprijinit comiterea infracţiunii de spălare de bani de către inculpata C. prin întocmirea unui înscris sub semnătură privată fals (notă de recepţie, semnarea facturilor din 2009 ca delegat), cu scopul disimulării adevăratei provenienţe a sumelor de bani virate ulterior în contul SC J. SA şi respectiv SC F.F. SRL;- a sprijinit-o pe inculpata C., în calitate de administrator al SC R. SA şi SC J. SA, a transfera pe baza unor documente contabile fictive(facturi, contracte), pe baza unor operaţiuni de compensare în valoare de 3.174.913,3 lei, din patrimoniul SC R. SA, bunuri a căror provenienţă a disimulat-o,şi pe care le-a dobândit/folosit ulterior, cunoscând că provin din comiterea unor infracţiuni (delapidare, fals la legea contabilităţii).

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului G., instanța s-a raportat la criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. 1969, anume:

- circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunilor (expuse anterior, ce au evidențiat împrejurările reale și modalitățile în care a acționat inculpatul G., calitățile acestuia - șef garaj auto, apoi administrator formal, legătura cu inculpații C. și A. și aderarea/sprijinul grupului infracțional, executarea deciziilor acestuia, consecințele juridice grave ale infracțiunilor săvârșite chiar sub forma complicității);

- circumstanțele personale ale inculpatului G. (atitudinea procesuală sinceră și de regret pe tot parcursul procesului penal, participarea la toate termenele de judecată, vârsta, nivelul de instrucție socială) - ce au justificat reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. 1969 și a efectelor prev. de art. 76 lit. d) C. pen. (coborârea limitelor pedepselor aplicate).

De asemenea, instanța s-a raportat și la fișa de cazier judiciar ce conține condamnările anterioare ale inculpatului G., deși prin rechizitoriu nu a fost reținută starea de recidivă, instanța, limitându-se la obiectul dedus judecății.

Astfel, instanța a constatat că inculpatul G. a fost condamnat prin sentința penală nr. 177 din 30 martie 2014 a Tribunalului Galați (definitivă prin Decizia penală nr. 1033 din 18 martie 2010 a Înalta Curte de Casație și Justiție) la pedeapsa de 4 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, fiind incidente dispozițiile art. 864 C. pen. 1969, respectiv ”dacă cel condamnat nu îndeplineşte măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiile stabilite de instanţă,aceasta poate să revoce suspendarea executării pedepsei dispunând executarea în întregime a pedepsei, sau să prelungească termenul de încercare cu cel mult 3 ani”.

Pe cale de consecință, în baza dispozițiile art. 864 C. pen. 1969 raportat la art. 83 C. pen. 1969 s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare sus menționate și contopirea acesteia conform art. 36 alin. (1) C. pen. 1969 cu fiecare din pedepsele aplicate inculpatului G. prin prezenta sentință penală.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. 1969 s-a dispus contopirea celor 4 pedepse în pedeapsa rezultantă de executat de 9 (nouă) ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1969.

În ceea ce privește condamnarea inculpatului G. la infracțiunea de evaziune fiscală, s-a dispus aplicarea dispozițiilor art. 12, 13 Legea nr. 241/2005, anume s-a interzis inculpatului G. să fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţii comerciale, iar dacă a fost ales, s-a dispus decăderea acestuia din drepturi, ca urmare a condamnării pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de prezenta lege.

Față de infracțiunile prevăzute de art. 43 din Legea nr. 82/1191 sub forma instigării (cu referire la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 și art. 41 alin. (2) C. pen. 1969) s-a constatat că prin dispozițiile Legii nr. 187/2012 această infracțiune a fost abrogată și, raportat la dispozițiile art. 395 alin. (5) în referire la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., cu aplicarea art. 4, 5 C. pen. s-a dispus achitarea inculpatului G.

VII. Față de inculpatul G. instanța a constatat probator și pentru argumentele de fapt și drept expuse că nu poate fi antrenată răspunderea penală a acestuia și, în consecință a dispus:

- achitarea inculpatului în baza art. 395 alin. (5) C. proc. pen. și art. 5 C. pen.:

- în referire la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. pentru infracțiunile de fals material în înscrisuri sub semnătură private prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 și art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și infracțiunea de bancrută frauduloasă sub forma complicității, prev. de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, lipsind forma vinovăției pentru existența infracțiunilor;

- în referire la art. 16 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunile de combatere și sancționarea criminalității prev. de art. 7 alin. (1), (3) Legea nr. 31/2003 complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. 1969, cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și complicitate la infracțiunea de delapidare, prev. de art. 26 raportat la art. 2151 C. pen. 1969 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 - întrucât din probe nu a rezultat că inculpatul G. a săvârșit infracțiunile.

Cu privire la inculpatul G., după evaluarea și aprecierea probatorie instanța a identificat - raportat la infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul prin rechizitoriu și în conformitate cu dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014, instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. din 1969, astfel încât dispoziția de achitare s-a raportat la aceste norme.

Față de inculpatele persoane juridice SC J. SA și SC I. SRL Bacău - instanța a constatat probator dovedită vinovăția penală a acestora în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimise în judecată.

Faţă de persoanele juridice, instanţa a constatat dovedită cu certitudine vinovăţia penală a acestora în săvârşirea infracţiunilor pentru care au fot trimise în judecată şi a dispus în consecinţă condamnarea cestora, respectiv:

1. infracţiunea de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen. 1969, constând în ascunderea activului SC R. SA în frauda creditorilor societăţii începând cu anul 2009 până în prezent, activităţi realizate prin transferul formal al activelor SC R. SA către această societate, ce a contribuit la inducerea în eroare a creditorilor SC R. SA (SC A.A. SA, Y., SC K. SRL Timişoara, M. Focşani, SC L. SRL Braşov, SC Z. SRL, SC U. SA cu prilejul încheierii şi executării unor contracte, precum şi I.I.I. - O. Ilfov şi Guvernul României - X., SC T. SA), activităţi prin care s-a provocat un prejudiciu în valoare de 17.631.814,8 lei;

2. infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, constând în aceea că a participat la însuşirea activelor aparţinând SC R. SA prin transferul lor în patrimoniul acestora şi folosirea lor, fără drept, prejudiciul în cuantum de 5.820.559,63 lei (2.645.646, 33 lei + 3.174.913,3 lei), nefiind recuperat (operaţiuni de compensare - valoarea compensată şi contravaloare din 2009);

3. infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, constând în aceea că a procedat, la:- schimbarea şi transferul de bunuri cunoscând că provin din comiterea unor infracţiuni (delapidare, bancrută frauduloasă) în scopul disimulării provenienţei ilicite a acestora,

- ascunderea şi disimularea provenienţei acestora, ori a drepturilor asupra acestora, - dobândirea, deţinerea şi folosirea de astfel de bunuri, cunoscând că provin din comiterea de infracţiuni.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicabile, instanţa a analizat, mai întâi legea penală mai favorabilă a fi aplicată - conform art. 5 C. pen. şi Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014.

Astfel, au fost evaluate şi analizate global instituţiile aplicabile:

- limitele de pedeapsă, forma continuată a săvârşirii infracţiunilor și dispozițiile concursului de infracțiuni;

Dispoziţiile C. pen. de la 1969 prevăd:

- art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 prevăd ca limite de pedeapsă închisoarea de la 6 luni la 5 ani;

- art. 215 alin. (1), (2) C. pen. 1969 prevăd ca limite de pedeapsă închisoarea de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi;

- art. 29 alin. (1) lit. a), b), c), din Legea nr. 656/2002 prevăd pedeapsa închisorii de la 3 la 12 ani şi a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 53 ind. 1 alin. (3) lit. a) - lit. c) C. pen. 1969.

Dispoziţiile N.C.P. prevăd:

- art. 295 alin. (1) prevăd limite de pedeapsă de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi;

- art. 29 lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 prevăd limite de pedeapsă de la 3 la 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 136 alin. (3) lit. a) - lit. c) C. pen.;

- art. 241 C. pen. - bancruta frauduloasă prevede limite de pedeapsă de la 6 luni la 5 ani.

Instanţa a reţinut că, chiar dacă dispoziţiile N.C.P. prevăd limite mai mici de pedeapsă, din analiza globală a dispoziţiilor art. 39 C. pen. - concursul de infracţiuni - ce impune aplicarea unui spor obligatoriu de pedeapsă de 1/3, a dispoziţiilor unităţii continuate a infracţiunii - art. 35, 36 ce impune existenţa mai multor subiecţi pasivi - toate părţile civile şi un număr mai mare de infracţiuni faţă de care s-ar aplica regulile concursului de infracţiuni - instanţa a constatat că dispoziţiile C. pen. de la 1969 sunt mai favorabile.

Sub aspectul criticilor formulate de persoanele juridice prin avocat ales/avocat din oficiu ce au referit la abrogarea dispoziţiilor art. 143 din Legea nr. 85/2006 prin dispoziţiile art. 175 pct. 5 Titlul II din Legea nr. 187/2012 - instanţa a constatat că nu se poate reţine dezincriminarea prevăzută de art. 4 C. pen., întrucât conţinutul acestei infracţiuni se regăseşte în dispoziţiile art. 241 - bancrută frauduloasă din N.C.P.

În considerarea criteriilor de analiză globală a legii penale mai favorabile, instanţa a avut în vedere şi limitele pedepselor principale prevăzute de C. pen. de la 1969 - art. 531 (de la 2.500 lei la 2.000.000 lei) şi la durata pedepselor complementare a suspendării activităţii persoanei juridice de la 3 luni la 1 an; la cuantumul pedepsei amenzii prevăzut de art. 711 alin. (2) C. pen. 1969 „Când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani sau amenda, minimul special al amenzii pentru persoana juridică este de 5.000 lei, iar maximul special al amenzii este de 600.000 lei” şi alin. (3) „Când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, minimul special al amenzii pentru persoana juridică este de 10.000 lei, iar maximul special al amenzii este de 900.000 lei” - considerându-le mai favorabile în contextul celorlalte instituţii expuse anterior.

Dispoziţiile N.C.P. prevăd limite ale pedepselor complementare, a suspendării activităţii persoanei juridice de la 3 luni la 3 ani; dispoziţiile art. 137 N.C.P. - stabilirea amenzii persoanei juridice - prevăd la alin. (2) „Cuantumul amenzii se stabileşte prin sistemul zilelor-amendă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 100 şi 5.000 lei, se înmulţeşte cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile şi 600 de zile” şi la alin. (4) lit. c) „180 şi 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani” şi de asemenea la alin. (5) din art. 137 N.C.P. se prevede „Când prin infracţiunea săvârşită persoana juridică a urmărit obţinerea unui folos patrimonial, limitele speciale ale zilelor-amendă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă se pot majora cu o treime, fără a se depăşi maximul general al amenzii. La stabilirea amenzii se va ţine seama de valoarea folosului patrimonial obţinut sau urmărit”.

Pe cale de consecinţă, instanţa a dispus condamnarea persoanei juridice - inculpate SC J. SA şi a persoanei juridice - inculpate SC I. SRL la pedeapsa amenzii penale pentru fiecare infracţiune în parte.

La individualizarea pedepsei instanţa a analizat criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. pentru persoana juridică, reţinând - lipsa menţiunilor din cazierul fiscal al fiecărei societăţi comerciale, atitudinea procesuală de participare la procedurile judiciare prin avocat ales/oficiu, citarea prin reprezentanţii legali, achitarea parţială a unor prejudicii de către reprezentantul legal al SC J. SA - Baboş Anton (persoană juridică faţă de care va reţine circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) raportat la art. 76 lit. a) C. pen. 1969 cu privire la infracţiunea de delapidare).

În continuare s-au aplicat dispoziţiile art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. 1969 şi au fost contopite pedepsele principale aplicate în pedeapsa amenzii penale cea mai grea şi pedeapsa complementară a suspendării fiecăreia dintre persoanele juridice - inculpate condamnate, pe o durată de 2 ani.

Au fost atenţionate inculpatele persoane juridice SC J. SA şi SC I. SRL asupra dispoziţiilor art. 497 C. proc. pen. „1) Persoana juridică condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să depună recipisa de plată integrală a amenzii la judecătorul delegat cu executarea, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.(2) Când persoana juridică condamnată se găseşte în imposibilitatea de a achita integral amenda în termenul prevăzut la alin. (1), judecătorul delegat cu executarea, la cererea persoanei juridice, poate dispune eşalonarea plăţii amenzii pe cel mult 2 ani, în rate lunare. (3) În cazul neîndeplinirii obligaţiei de plată a amenzii în termenul arătat la alin. (1) sau de neplată a unei rate potrivit eşalonării, instanţa de executare comunică un extras de pe acea parte din dispozitiv care priveşte aplicarea sau eşalonarea amenzii organelor competente, în vederea executării acesteia potrivit procedurii de executare silită a creanţelor fiscale” şi art. 489 alin. (1), (2) C. proc. pen. „(1) Copia dispozitivului hotărârii de condamnare se comunică, la data rămânerii definitive, de către judecătorul delegat cu executarea persoanei juridice respective, precum şi organului care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice, respectiv organului care a înregistrat persoana juridică, solicitându-se totodată informarea cu privire la modul de ducere la îndeplinire a măsurii. (2) La data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare la pedeapsa complementară a dizolvării, persoana juridică intră în lichidare”.

Având în vedere dispoziţiile art. 495 alin. (6) C. proc. pen. „După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa amenzii, instanţa de executare comunică o copie de pe dispozitivul hotărârii organului care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice, organului care a înregistrat persoana juridică, organului care a înfiinţat instituţia nesupusă autorizării sau înregistrării, precum şi organelor cu atribuţii de control şi supraveghere a persoanei juridice, în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare”.

Cu privire la criticile şi apărările formulate de persoanele juridice-inculpate ce au vizat excepţiile invocate - instanţa a argumentat în secţiunea corespunzătoare a motivării.

Cu privire la criticile ce au vizat fondul cauzei şi măsurile de siguranţă, de asemenea s-a argumentat probator reţinerea răspunderii penale a persoanelor juridice-inculpate, s-au mai stipulat următoarele aspecte:

Aspectele ce privesc răspunderea penală a persoanei juridice - societate pe acţiuni (SA) şi a persoanei juridice - societate comercială cu răspundere limitată (SRL) nu diferenţiază, astfel încât s-au reţinut următoarele:

În primul rând răspunderea penală a persoanelor juridice a fost angajată prin modalităţile expuse de persoanele fizice inculpaţii A. şi C. - reprezentanţi ai acestora care au comis infracţiunile (de delapidare, bancrută frauduloasă şi spălare de bani) - antrenând, astfel cumulul răspunderii penale.

Dacă s-ar exclude cumulul celor două răspunderi penale (persoane fizice şi persoane juridice) - persoana fizică inculpată ce a comis actul material ar putea continua activitatea infracţională fără nicio restricţie (folosindu-se de persoana juridică) ori ar putea continua activitatea infracţională înfiinţând o nouă persoană juridică.

Acest ultim aspect a şi fost realizat anterior de către inculpaţii A. (în special) şi C. prin desfiinţarea unor societăţi, preluarea formală de către inculpatul D., schimbarea administratorului societăţii comerciale prin retractarea fictivă din societate, schimbarea din SC R. SA în SC R. SRL, înfiinţând SC C.C. SRL, SC Z.Z.Z.Z.Z. SRL - prin care inculpaţii au continuat să deruleze activităţi comerciale (deşi inculpatul A. avea o hotărâre judecătorească de condamnare Decizia penală nr. 1033/2013 a Înaltei Curte de Casație și Justiție ce îi interzicea activitatea faptică).

Singura condiţie pentru care s-ar putea exclude răspunderea penală a persoanei juridice ar fi situaţia în care persoana fizică ar săvârşi o infracţiune împotriva persoanei juridice - ori în speţă, inculpaţii A. şi C. au săvârşit infracţiunile împreună cu persoanele juridice-inculpate şi prin acestea.

S-a mai reţinut că, din actele şi lucrările dosarului au rezultat indubitabil forme ale vinovăţiei penale a persoanelor juridice, atât directe, cât şi indirecte - prin actele materiale ale infracţiunilor săvârşite de inculpaţii persoane fizice, reprezentanţii acestora.

Chiar dacă inculpatul A. acţiona formal ca reprezentant legal al SC J. SA, întrucât soţia sa Z.Z.Z. era reprezentantul legal, iar verişoara soţiei - numita G.G.G. era administrator de fapt).

Răspunderea penală a persoanelor juridice SC J. SA şi SC I. SRL a fost antrenată de persoanele fizice - inculpaţi în cauză care au acţionat în realizarea obiectului de activitate al acestor persoane juridice şi în numele lor (abia după începerea urmăririi penale a fost desemnată altă persoană fizică - ca reprezentanţi legali ai SC J. SA - E.E.E. şi numitul C. Ionuţ.

Cu privire la criticile invocate în apărare de persoanele juridice - inculpate, prin avocaţi aleşi - instanţa a constatat că nu sunt întemeiate pentru argumentele expuse dar şi faţă de următoarele aspecte:

Deşi s-a susţinut că inculpatul A. nu mai avea calitate în administrarea societăţii, acesta împreună cu inculpata C. - care avea calitatea de organ de conducere statutar, cu ajutorul coinculpaţilor G., D., F. şi inculpata P. - era administrator de fapt, și şi-a impus voinţa asupra celorlalte persoane fizice-inculpaţi care îndeplineau funcţii de conducere executivă şi au antrenat, astfel răspunderea penală a persoanelor juridice - acţionând în numele acestora.

Răspunderea penală a persoanelor juridice SC J. SA şi SC I. SRL a fost reprezentată prin săvârşirea infracţiunilor de delapidare, bancrută frauduloasă şi spălare de bani cu forma de vinovăţie prevăzută de legea penală - faptele săvârşite de organele de conducere sunt însuşi faptele persoanei juridice, vinovăţia persoanelor juridice fiind identică cu a inculpaţilor persoane fizice care au acţionat în această calitate.

În consecinţă, răspunderea penală a persoanelor juridice SC J. SA şi SC I. SRL nu putea fi antrenată fără răspunderea penală a persoanelor fizice inculpaţii A. şi C., acestea răspunzând în aceeaşi calitate, respectiv ca „autor”.

Cu privire la rezolvarea acţiunii în temeiul dispoziţiilor art. 397 C. proc. pen. şi art. 25 C. proc. pen. - instanţa a analizat probatoriile administrate în susţinerea acţiunilor civile promovate de părţile civile.

Infracţiunile ilicite prejudiciabile săvârşite de inculpaţii persoane fizice şi juridice - faţă de care s-a dispus condamnarea (infracţiunile de înşelăciune,evaziune fiscală, delapidare, spălare de bani, bancrută frauduloasă) - au cauzat vătămarea economică, pierderea patrimonială în dauna părţilor civile, demonstrându-se, astfel existenţa urmării directe a acţiunilor ilicite a inculpaţilor şi, în consecinţă, legătura de cauzalitate directă.

Prejudiciul cauzat părţilor civile (SC A.A. SA - calitate procesuală transmisă în baza art. 38 C. proc. civ. către SC B. SRL, H.H.H., N., SC U. SA, SC Z. SRL, SC T. SA, SC K. SA, SC L. SRL, SC S. IPURL - administrator judiciar) a fost cert determinat şi evaluat prin înscrisurile depuse (contracte/acte adiţionale de împrumut, contract prestări servicii, acte întocmite de N., chitanţe, facturi fiscale, etc.).

S-a reţinut că acţiunea civilă formulată de persoanele civile a fost formulată în termenul legal prevăzut de art. 20 C. proc. pen. (respectiv până la începerea cercetării judecătoreşti - încheierea de şedinţă din 19 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bacău), ulterior părţile precizându-şi întinderea prejudiciilor sau acoperirea prejudiciilor pe parcursul cercetării judecătoreşti - aspecte ce au fost constatate şi reţinute de instanţă prin hotărârea pronunţată şi argumentate în considerentele acesteia.

Cu privire la calitatea procesuală a SC R. SRL - (aspect contestat prin criticile inculpaților A. și C.) instanța a avut în vedere dispoziția din actul de sesizare, probele efectuate în cursul urmăririi penale ce au determinat, din anul 2010 după ce SC R. SRL a fost preluată de inculpatul D. și ulterior inculpații A. și C. i-au schimbat denumirea în SC R. SRL și au angajat pentru infracțiunile săvârșite de aceștia - răspunderea penală ca persoană responsabil civilmente a acestei societăți.

Pe de altă parte, după formularea plângerii penale de către administratorul judiciar al SC R. SRL, respectiv SC S. IPURL Constanța; constituirea în termen legal, ca parte civilă, actele și dovezile depuse în cursul urmăririi penale ce au fost evaluate de instanță dovedind prejudicierea de către inculpații D., A., C., G. și persoanele juridice - au impus participarea acesteia ca parte civilă în cadrul prezentului proces penal.

Astfel, aspectele susținute de inculpați referitor la calitatea procesuală a SC R. SA - au fost înlăturate chiar din faza urmăririi penale (întrucât prin expunerea din rechizitor a fost cert determinată calitatea SC R. SRL).

În consecinţă, instanţa a dispus obligarea inculpaţilor şi în solidar cu persoanele juridice inculpate, cât şi cu partea responsabil civilmente SC R. SRL (în cazul inculpaţilor A. şi C.) la despăgubirea părţilor civile astfel:

- pentru partea civilă N. - O. Bacău si Ilfov a obligat la plata parțială a despăgubirilor civile, respectiv la suma de 1.216.071 lei și de 1.131.693,14 lei, din suma totală de 2.770.178,27 lei:

- suma de 1.216.071 lei, la plata căreia au fost obligați în solidar inculpații A., C., SC J. SA, SC I. SRL, P., F., G. - sumă ce a rezultat din săvârșirea infracțiunii de delapidare a SC R. SA, sumă la care s-au adăugat dobânzi şi penalităţi, de la data scadenţei până la stingerea în totalitate a creanţelor către stat, conform C. fisc. şi C. proc. fisc.;

- suma de 1.131.693,14 lei (reprezentând T.V.A. dedus nejustificat rezultat din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală), la plata căreia au fost obligați, în solidar, inculpații A., C., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL (prin lichidator judiciar SC S. IPURL Constanța), P., F., D., H., SC J. SA, SC I. SRL, la care s-au adăugat dobânzi şi penalităţi, de la data scadenţei până la stingerea în totalitate a creanţelor către stat, conform C. fisc. şi C. proc. fisc.

- pentru partea civilă SC R. SRL, prin lichidatorul judiciar SC S. IPURL Constanța, au fost obligaţi în solidar inculpații A., C., SC J. SA, SC I. SRL, G. și D. la plata sumei de 18.613.496,71 lei (din suma totală de 19.829.567,71 lei despăgubiri civile solicitate prin plângerea penală formulată în vol.16 dos. u.p. - fila 55, constatându-se că pentru diferența de 1.216.071 lei s-a dispus obligarea inculpaților la plata către N.) la care s-au adăugat dobânda și penalitățile aferente până la achitarea integrală a debitului.

- pentru partea civilă SC T. SA s-a dispus obligarea în solidar a inculpaților A., C., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SA și a inculpaților SC J. SA, SC I. SRL și D., la plata sumei de 41.508,27 lei, reprezentând contravaloare facturi neachitate (vol. 34 dos. u.p., fila 214 și urm.).

- pentru partea civilă SC U. SA au fost obligaţi, în solidar, inculpații A., C., ambii în solidar cu partea responsabil civilmente SC R. SA și inculpații P., D., SC J. SA, SC I. SRL, la plata sumei de 659.641 lei către partea civilă SC U. SA.

- pentru partea civilă V. - X. au fost obligaţi în solidar inculpații A. și C., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SA, la plata sumei de 1.657 lei către V. - X. (vol. 33 dos. u.p., fila 153), la care s-au adăugat dobânzile aferente până la achitarea integrală a debitului.

- pentru partea civilă SC Z. SRL au fost obligaţi în solidar inculpații A., C., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL și inculpații SC J. SA, SC I. SRL, G., D., la plata sumei de 6.587,59 lei către partea civilă SC Z. SRL.

- pentru partea civilă SC B. SRL București și Y. - București au fost obligaţi în solidar inculpații A., C., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL și inculpații P., F., H., SC J. SA, SC I. SRL, la plata sumei de 6.781.800,00 lei (reprezentând garanția creditului) către partea civilă Y. și a sumei de 1.904.635,00 lei către partea civilă SC B. SRL București (reprezentând diferența din suma totală solicitată drept prejudiciu, respectiv din c/val. contractului de credit la SC A.A. SA, de 8.686.432,59 lei).

De asemenea, la despăgubirile persoanelor civile - societăţi, instanţa a dispus şi achitarea dobânzilor şi penalităţilor aferente sumelor până la achitarea integrală a debitelor, în cazurile în care au fost solicitate, calculată în conformitate cu dispoziţiile art. 1018 C. proc. civ., iar faţă de prejudiciul N. s-a dispus şi plata dobânzilor şi penalităţilor de la data scadenţei până la stingerea totală a creanţelor către stat, calculate conform C. fisc. şi a C. proc. fisc.

Cu privire la obligarea inculpatei P., instanţa s-a raportat la dispoziţiile sentinţei penale nr. 101 din 4 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bacău pronunţată în Dosarul nr. x/32/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 53/A din 14 martie 2014 a Înaltei Curții de Casație și Justiție - prin care inculpata a fost condamnată pentru infracţiunile de evaziune fiscală, delapidare şi spălare de bani - săvârşite împreună cu coinculpaţii A., C., G., D., F. - astfel s-a stabilit răspunderea penală a acesteia printr-o hotărâre penală definitivă pentru infracţiuni de prejudiciu şi acţiunile civile formulate de părţile civile în prezenta cauză au fost dovedite față de argumentele expuse.

Pe cale de consecinţă, în rezolvarea laturii civile a cauzei privind inculpata P., instanţa a dispus obligarea acesteia la plata prejudiciilor cauzate şi a cheltuielilor judiciare efectuate cu soluţionarea cauzei în ceea ce o priveşte.

Cu privire la dispoziţiile art. 397 alin. (4) teza I C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 33 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 656/2002 şi art. 118 lit. e) C. pen. 1969 instanţa a dispus confiscarea bunurilor mobile şi imobile a inculpaţilor persoane fizice şi juridice asupra cărora s-a dispus măsura sechestrului asigurator în cursul urmăririi penale prin ordonanţa procurorului.

Critica inculpatei persoană juridică SC J. SA vizând măsura asiguratorie a sechestrului, s-a apreciat că nu este întemeiată, întrucât în cauză au fost îndeplinite condiţiile generale de luare a măsurilor asiguratorii (prev. de art. 249 C. proc. pen.) - respectiv pentru a se evita ascunderea, sustragerea de la urmărirea penală/judecată a bunurilor ce au făcut obiectul confiscării speciale şi pentru garantarea cheltuielilor judiciare şi în special a recuperării prejudiciilor produse prin infracţiunile săvârşite.

De asemenea, dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 656/2002 prevăd „(1) În cazul infracţiunilor de spălare a banilor şi de finanţarea terorismului se aplică dispoziţiile art. 118 C. pen. privind confiscarea bunurilor. (2) Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, se confiscă echivalentul lor în bani sau bunurile dobândite în locul acestora. (3) Veniturile sau alte beneficii materiale obţinute din bunurile prevăzute la alin. (2) se confiscă. (4) Dacă bunurile supuse confiscării nu pot fi individualizate faţă de bunurile dobândite în mod legal, se confiscă bunuri până la concurenţa valorii bunurilor supuse confiscării. (5) Dispoziţiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător şi veniturilor sau altor beneficii materiale obţinute din bunurile supuse confiscării, ce nu pot fi individualizate faţă de bunurile dobândite în mod legal. (6) Pentru a garanta ducerea la îndeplinire a confiscării bunurilor, este obligatorie luarea măsurilor asigurătorii prevăzute de Codul de procedură penală”.

Având în vedere dispoziţiile art. 25 alin. (3) C. proc. pen. şi raportat la infracţiunile de fals pentru care s-a dispus condamnarea inculpaţilor, instanţa a dispus anularea acestor înscrisuri reţinându-se şi faptul că asupra unora dintre acestea în baza art. 404 alin. (4) lit. f) C. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul A., la rămânerea definitivă a hotărârii, a următoarelor bunuri: hard disk şi a unui laptop cu încărcător ridicate din locaţia situată în jud. Bacău, a telefoanelor mobile cu cartela SIM: având în vedere că inculpatul A. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri sub semnătură privată.

Cu privire la înscrisurile față de care s-a dispus anularea s-au menționat următoarele:

- înscrisurile întocmite în fals de inculpata P. (factură fiscală din 04 iunie 2013, borderouri achiziţie, ordine de plată, declaraţii falsificate) sunt ataşate la vol. 2 dosar de urmărire penală, respectiv filele 79, 96, 97, 99, 100, 102, 103, 105, 106, 108, 109, 111, 112, 114-116 (în cazul băncii SC L.L.L.L.L.L. SA), filele 122-138 (în cazul SC V.V.V.V.V.V. SA) şi respectiv filele 148- 151, şi filele 158, 171 (borderouri - verso ), filele 178- 189, 191 - 196, filele 198 - 200, 202-204, în cazul SC L.L.L. SA (contracte achiziţii, inclusiv unul fără număr);

- înscrisurile false ce vizează exclusiv comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în cazul SC F.F. SRL. ce sunt ataşate la vol. 6 filele 180-190 (bilanţ prescurtat, declaraţii, procese verbale ale Adunării Generale a Acționarilor, raport de gestiune - întocmite în perioada în care inculpata P. nu era administrator al societăţii dar semna documente în această calitate);

- înscrisurile false înregistrate în contabilitatea SC J. SA şi SC R. SA cu privire la operaţiunea de achiziţie a utilajelor de către inculpata C. ce se regăsesc, în copie, la filele 80, 81-82, 206 -211 vol. 2 dosar de urmărire penală şi vol. 6 filele 19-21,30-33 (facturi fiscale din 2009, nota recepţie din 4 iunie 2009, registru inventar şi jurnal de vânzări);

- promisiunea de vânzare - cumpărare din 09 mai 2007;- chitanţele din 18 septembrie 2009, din 21 septembrie 2009, din 22 septembrie 2009, din 23 septembrie 2009, din 24 septembrie 2009, din 25 septembrie 2009, din 28 septembrie 2009, din 29 septembrie 2009, din 30 septembrie 2009 emise în numele SC R. SA;- chitanţele din 05 septembrie 2011, din 23 septembrie 2011, din 19 septembrie 2011, din 14 septembrie 2011, din 27 septembrie 2011, din 30 septembrie 2011, din 03 octombrie 2011, din 10 octombrie 2011, din 13 octombrie 2011, din 17 octombrie 2011, din 06 septembrie 2011, din 12 august 2011, din 09 august 2011, din 04 august 2011, din 23 august 2011, din 18 august 2011, din 15 august 2011, din 31 august 2011, din 02 august 2011, din 26 august 2011, din 09 septembrie 2011, din 01 iulie 2011, din 11 iulie 2011, din 07 iulie 2011, din 05 iulie 2011, din 22 iulie 2011, din 20 iulie 2011, din 15 iulie 2011, din 26 iulie 2011, din 29 iulie 2011, din 01 august 2011 emise în numele SC R. SRL;

- balanţe contabile septembrie şi decembrie 2009, bilanţ 2009 ale SC R. SA,

- facturi fiscale emise de SC J. SA din 03 august 2009, din 04 august 2009, din 06 august 2009, din 07 august 2009, din 12 august 2009, din 17 august 2009, din 20 august 2009, din 21 august 2009, din 26 august 2009, din 31 august 2009, din 31 august 2009, din 03 septembrie 2009, din 04 septembrie 2009, din 18 septembrie 2009, din 24 septembrie 2009, din 24 august 2009, iar de către din 01 octombrie 2009;

- facturile fiscale din 28 aprilie 2009, din 28 mai 2009, din 29 mai 2009, din 26 iunie 2009, din 30 iunie 2009, din 07 iulie 2009, din 08 iulie 2009, din 30 iulie 2009,127 şi din 31 iulie 2009, din 26 august 2009, din 30 septembrie 2009, din 02 octombrie 2009 emise de SC J. SA, şi respectiv SC R. SA, din 05 octombrie 2009, din 11 noiembrie 2009,

- facturile fiscale din 09 octombrie 2009, din 14 octombrie 2009 emise de SC J. SA respectiv din 21 decembrie 2009 emise de SC R. SA;

- procura autentică emisă în Irak în numele inc. D., redactată în limba arabă (vol.1, fila 212), procura autentică legalizată din 20 ianuarie 2011 (vol. 1, filele 206-207), procura autentică legalizată din 14 ianuarie 2011 (vol. 1, filele 210-211);

- contract vânzare - cumpărare acţiuni din 01 noiembrie 2009 (vol. 29, fila 63);

- hotărârea nr. 1 a Adunării Generale Ordinare a Acționarilor şi Hotărârile nr. 1, 2 ale Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor (vol. 3, filele 150-152);

- act constitutiv al SC R. SRL la 22 ianuarie 2010 (vol. 3 filele 154 - 160);

- proces - verbal predare primire şi anexă (vol. 3 filele 117-122);

- balanţă de verificare decembrie 2009 (vol. 3, filele 123-129), vol. 67 (filele 67-73;

- lista mijloace fixe predate lui D. (vol. 3 filele 133-134);

- declaraţie pe propria răspundere C. depusă la Oficiul Român al Comerțului Bacău (vol. 3, fila 149);

- Decizia nr. 1 din 14 mai 2010 a inc. D. depusă la Oficiul Român al Comerțului, declaraţia pe propria răspundere depusă în numele acestuia din 28 mai 2010 (vol. 23, filele 288, 290);

- contract comodat din 14 mai 2010, act constitutiv actualizat la 14 mai 2010 al SC R. SRL (vol. 23, filele 284, 291);

- declaraţii autentice D. legalizate din 2010 (vol. 3 filele 169-170);

- bilanţ la 31 decembrie 2009 al SC R. SA, contul de profit - pierdere, date informative, situaţia activelor imobilizate, situaţia ajustărilor pentru depreciere,situaţia modificărilor capitalului propriu,situaţia fluxurilor de numerar, (vol. 26, filele 72 - 107, vol. 14, fila 598) depuse la Oficiul Român al Comerțului Cluj;

- situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii SC R. SRL la 30 iunie 2010 (vol. 13, filele 65, 66);

- contul de profit - pierdere la 30 iunie 2010 ( vol. 13, filele 67-69);

- date informative la 30 iunie 2010 ( vol. 13, filele 70-73);

- balanţa verificare iunie 2010 (vol. 13, filele 74 - 78) depuse la D.G.F.P . Ilfov;

- declaraţii privind deconturi T.V.A. (declaraţia 300) pentru lunile ianuarie - septembrie 2011, cu situaţii active, datorii, capitaluri proprii (raportări contabile semestriale) la datele de 30 iunie 2010 şi 30 iunie 2011 - vezi vol. 26, fila 5 şi următoarele) depuse la O. Ilfov;

- cerere de deschidere a procedurii,,întocmită,” de inc. D. la 21 ianuarie 2011, plan redresare, bilanţ prescurtat 31 mai 2011, contul profit pierdere la 31 decembrie 2010, balanţă verificare mai 2011, lista bunurilor SC R. SRL, plan reorganizare (vol. 21, filele 12- 23, 65-107);

- raport revizuire - mai 2010 (vol. 26, filele 121- 128);

- contract prestări servicii din 17 ianuarie 2011 şi act adiţional (vol. 28, filele 144 -154);

- hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 1 din 20 decembrie 2011 a SC R. SRL (vol. 29. fila 96);

- raportul privind descrierea modului de îndeplinire a atribuţiilor din 22 mai 2010 al numitului G.G. - vol. 15, fila 178 şi tabelul creditorilor restanţieri la 31 ianuarie 2010 (anexa);

- oferte concordat preventiv pentru SC R. SA din martie şi noiembrie 2010 (vezi vol. 16 - fila 193 şi următoarele);

- împuternicire avocaţială;

- cererea depusă la Oficiul Român al Comerțului înregistrată din 09 aprilie 2010, declaraţia pe proprie răspundere dată la cererea indicată anterior, actul adiţional la actul constitutiv la SC J. SA, depuse la Oficiul Român al Comerțului Bacău, înregistrat la 09 aprilie 2010, hotărârea 2 din 16 martie 2010 a Adunării Generale Extraordinară a Acționarilor, contractul de comodat din 08 aprilie 2010 dintre SC J. SA şi SC H.H. SRL, cererea înregistrată din 16 iunie 2010 de la Oficiul Român al Comerțului Bacău şi documentele aferente, cererea adresată Tribunalului Bacău prin care s-a solicitat înregistrarea la Oficiul Român al Comerțului a divizării capitalului social al SC J. SA, înregistrată la 16 iunie 2010, actul adiţional al actului constitutiv al SC J. SA prin care s-a aprobat divizarea SC J. SA, Hotărârea nr. 1 din 16 martie 2010 a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor şi Actul Constitutiv actualizat, protocolul privind predarea primirea patrimoniului dintre SC J. SA şi SC I. SRL).

În ceea ce privește cererea formulată de inculpatul G., prin avocat ales,cu ocazia dezbaterilor, instanța a reținut că este întemeiată, referindu-se la înscrisurile originale față de care nu s-a mai efectuat expertiza grafologică și a chitanței, reprezentând taxă expertiză achitată de inculpatul H.

Astfel, în baza dispozițiilor art. 276 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus:

a)restituirea de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași către inculpatul G., a sumei de 915 lei, reprezentând taxă expertiză grafologică-care nu s-a efectuat, conform facturii din 16 septembrie 2014;

b)restituirea către inculpatul G. a înscrisurilor în original, depuse de inculpat în vol. VI Dosar instanță nr. x/32/2013 a Curții de Apel Iași, cu păstrarea unor copii la dosarul cauzei și întocmirea procesului-verbal de detașare, respectiv:

- antecontract vânzare-cumpărare din 21 aprilie 2010 încheiat la B.N.P., I.I. (fila 10 dosar instanță ),

- contract de asigurare din 28 iunie 2011 SC B.B. SA (fila 15 instanță),

- contract vânzare - cumpărare pentru vehicul folosit (fila 143 dosar instanță),

- certificat garanție (fila 144 dosar instanță),

- facturi fiscale (filele 148 - 155 dosar instanță).

Cu privire la dispozițiile art. 398 C. proc. pen. în referire la dispozițiile art. 272-276 C. proc. pen. privind cheltuielile judiciare instanța a dispus:

Obligarea inculpaților A., C., D., G., F. la plata cheltuielilor judiciare către stat efectuate în cursul urmăririi penale și al judecății; incluzând și onorariile avocaților din oficiu desemnați inculpaților (plată integrală și parțială) - onorarii ce vor fi plătite Baroului Iași din fondurile Ministerului Justiției, conform termenelor de judecată la care au participat și raportat la delegațiile depuse, respectiv:av. J.J. conform delegației din 04 septembrie 2015, suma de 300 lei reprezentând av. din oficiu K.K. conform delegației din 04 septembrie 2015, suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu L.L. conform delegației din 04 septembrie 2015, suma de 300 lei reprezentând onorariul av. din oficiu M.M. conform delegației din 04 septembrie 2015, suma de 300 lei av. din oficiu N.N. conform delegației din 04 septembrie 2015, suma de 300 lei av O.O. conform delegației din 2015, suma de 400 lei reprezentând onorariul av din oficiu P.P. conform delegației din 18 februarie 2014, suma de 400 lei reprezentând onorariul av. din oficiu R.R. conform delegației din 18 februarie 2014 din, suma de 400 lei reprezentând onorariul av din oficiu S.S. conf. delegației din 18 februarie 2014 din fondurile Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 272 C. proc. pen. s-a dispus avansarea către Baroul de Avocaţi Bacău a sumei de 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu av. T.T. conform delegației din 30 iulie 2013, suma de 400 lei reprezentând av. din oficiu U.U. conform delegației din 30 iulie 2013, suma de 400 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu V.V. conform delegației din 30 iulie 2013, suma de 400 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu X.X. conform delegației din 30 iulie 2013, suma de 400 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu Z.Z. conform delegației din 30 iulie 2013.

În ceea ce îl privește pe inculpatul G., întrucât nu s-a reținut răspunderea penală a acestuia prin pronunțarea unei soluții de achitare - fiind incidente dispozițiile art. 275 C. proc. pen. au fost suportate din fondurile statului cheltuielile judiciare incluzând și plata parțială a onorariului avocatului din oficiu desemnat inculpatului G. (av. X.X.X.X.X.X.) la începutul termenelor de judecată în fața Curții de Apel Iași și la finalul cercetării judecătorești (conform delegațiilor din 18 februarie 2014 și din 03 septembrie 2015 aflate în dosarul Curții de Apel Iași).

II. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi, părţile civile SC B. SRL, SC B. SRL - prin mandatar SC Z.Z.Z.Z.Z.Z. SRL, H.H.H., I.I.I., N., O. Iaşi, Y.Y.Y.Y.Y.Y. Bacău, SC R. SA - prin SC S. IPURL şi inculpaţii A., C., P., SC J. SA, H., D. şi SC I. SRL.

1. În motivele depuse în scris la dosar şi susţinute şi oral în şedinţa publică din data de 26 octombrie 2017, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi,a criticat sentinţa penală nr. 120/2015 din data de 23 octombrie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, - N.C.P.P., pe care a apreciat-o ca fiind nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive:

- Primul motiv de apel a vizat soluţia pronunţată în ceea ce-l priveşte pe intimatul - inculpat G.

În acest context, s-a solicitat a se avea în vedere că soluţia de achitare a inculpatului, în ceea ce priveşte infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, este eronată.

- În ceea ce-l priveşte pe apelantul - intimat inculpat A., precum şi faţă de modul în care instanţa a soluționat această cauză, s-a menţionat că soluţia de achitare a inculpatului în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunile de instigare la fals în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată, instigare neurmată de executare la mărturie mincinoasă şi transmitere fictivă a acţiunilor deţinute într-o societate comercială, nu se bazează pe probatoriul care a fost administrat în cauză.

- nelegalitatea modului în care instanţa a dispus condamnarea apelantului - intimat inculpat A., sub aspectul infracţiunii de evaziune fiscală reţinută în sarcina acestuia, în sensul că s-a dispus condamnarea în mod global în temeiul art. 9 alin. (1) lit. c), d) şi f) din Legea nr. 241/2005, aplicându-se în fapt o singură pedeapsă, deşi faptele sus menţionate constituie infracţiuni distincte, fiind incriminate ca atare.

Totodată, s-a solicitat şi aplicarea pedepsei complementare pentru fiecare infracţiune în parte.

- netemeinicia pedepselor aplicate inculpatului A., prin încălcarea principiilor generale de individualizare prevăzute de dispoziţiile art. 72, V.C.P., susţinându-se că, în mod greşit, a fost reţinută circumstanța atenuantă prevăzută de dispoziţiile de art. 74 alin. (1), lit. b) V.C.P., în condiţiile în care suma restituită de inculpat este una modică, faţă de valoarea prejudiciului produs în prezenta cauză.

- Cu privire la apelanta intimată inculpată C., a fost criticată soluţia de achitare a acesteia în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) V.C.P. (instigare la fals în înscrisuri oficiale) şi art. 260 alin. (1) V.C.P. (instigare neurmată de executare la mărturie mincinoasă).

- nelegalitatea modului în care instanţa a dispus condamnarea apelantei intimate inculpată C., sub aspectul infracţiunii de evaziune fiscală reţinută în sarcina acesteia, în sensul că s-a dispus condamnarea în mod global în temeiul art. 9 alin. (1) lit. c), d), e) şi f) din Legea nr. 241/2005, aplicându-se în fapt o singură pedeapsă, deşi faptele sus menţionate constituie infracţiuni distincte, fiind incriminate ca atare.

Totodată, s-a solicitat şi aplicarea pedepsei complementare pentru fiecare infracţiune în parte.

- netemeinicia pedepselor aplicate inculpatei, prin încălcarea principiilor generale de individualizare prevăzute de dispoziţiile art. 71-72 V.C.P., susţinându-se că, în mod greşit, a fost reţinută circumstanța atenuantă prevăzută de dispoziţiile de art. 74 alin. (1), lit. b) V.C.P., faţă de inculpată.

- Cu referire la apelantul - intimat inculpat D., s-a arătat că motivele de apel vizează greşita soluţie de achitare a acestuia în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen., pentru comiterea infracţiunilor de complicitate la înşelăciune şi favorizarea infractorului.

- greşita condamnare a acestui apelant - intimat inculpat în temeiul art. 292 V.C.P., fără a reţine contrar menţiunilor din rechizitoriu, dispoziţiile art. 41 alin. (2) V.C.P., deşi fapta a fost comisă în formă continuată, iar încadrarea juridică nu a fost schimbată în cursul judecăţii (fiind vorba de mai multe acte materiale).

- netemeinicia pedepselor aplicate inculpatului D., având în vedere că acestea sunt orientate spre minimul special.

- În ceea ce o priveşte pe intimata - inculpată E., s-a solicitat a se constata că soluția de achitare în temeiul art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, este una netemeinică.

- netemeinicia achitării inculpatei în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 264 V.C.P. raportat la art. 2151 V.C.P. şi, art. 26 V.C.P. raportat la art. 215 V.C.P.

- De asemenea, s-a criticat soluţia de achitare a acestei intimate - inculpate pentru comiterea infracţiunilor de complicitate la înşelăciune, la bancrută frauduloasă şi la spălarea banilor, având în vedere înscrisurile false întocmite de inculpată, inclusiv în numele inculpatului D.

- nelegalitatea modului în care instanţa a dispus condamnarea intimatul - inculpat F., sub aspectul infracţiunii de evaziune fiscală reţinută în sarcina acestuia, în sensul că s-a dispus condamnarea în mod global în temeiul art. 9 alin. (1) lit. c), d) şi f) din Legea nr. 241/2005, aplicându-se în fapt o singură pedeapsă, deşi faptele sus menţionate constituie infracţiuni distincte, fiind incriminate ca atare. Totodată, s-a solicitat şi aplicarea pedepsei complementare pentru fiecare infracţiune în parte.

- netemeinicia pedepselor aplicate inculpatului F., având în vedere că acestea sunt orientate spre minimul special.

- netemeinicia pedepselor aplicate inculpatului G., având în vedere că acestea sunt orientate spre minimul special menţionându-se că, în mod eronat, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. c) V.C.P., în condiţiile în care inculpatul nu a recunoscut în cursul urmăririi penale faptele, iar abia după probarea activităţilor infracţionale, acesta a revenit asupra declaraţiilor.

- Referitor la apelantele - intimate inculpate persoane juridice SC J. SA şi SC I. SRL, s-a menţionat, de asemenea, că soluţia instanţei este nelegală sub aspectul modului în care au fost aplicate pedepsele complementare, faţă de dispoziţiile art. 531 alin. (3) teza I V.C.P.

- netemeinicia pedepselor principale aplicate persoanelor juridice, acestea fiind orientate spre minimul special prevăzut de lege, menţionându-se că, în mod greșit, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 74 lit. b) V.C.P., în ceea ce priveşte infracţiunea de delapidare săvârşită de apelanta - intimată inculpată SC J. SA, în condiţiile în care societatea nu a achitat niciun prejudiciu din sumele sau valoarea activelor sustrase din cadrul SC R. SA.

Pentru toate aceste motive, s-a solicitat a se constata că apelul formulat de Parchet este întemeiat, urmând a se dispune desfiinţarea sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Iaşi sub aspectul celor invocate şi, pe fond, condamnarea inculpaţilor pentru infracțiunile pentru care au fost achitați, iar sub aspectul individualizării, aplicarea unor pedepse sporite.

2. În motivele depuse în scris la dosar şi susţinute şi oral în şedinţa publică din data de 26 octombrie 2017 de către apărătorii aleşi ai apelantului - intimat inculpat A., s-a solicitat a se dispune desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare iar, în subsidiar, în ipoteza în care instanţa va reţine cauza spre rejudecare, a se pronunţa o soluţie de achitare pentru toate faptele pentru care apelantul - intimat inculpat A. a fost trimis în judecată, pentru următoarele motive:

- a fost încălcat principiul continuităţii completului de judecată, ceea ce în opinia apărării echivalează cu încălcarea normelor privind compunerea completului de judecată, care se sancţionează cu nulitatea absolută.

- instanţa de fond nu a procedat la reaudierea inculpaţilor din cauză.

- s-a invocat nulitatea absolută a încheierii de şedinţă din data de 19 septembrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi cu consecinţa nulităţii actelor subsecvente acesteia, cu motivarea că această nulitate derivă din faptul că la acea şedinţă de judecată, procurorul care a reprezentat I.I.I. nu a fost un procuror din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

- În contextul motivelor de apel s-a apreciat că se impune desfiinţarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare raportat şi la faptul că, în cauză, după ce a pronunţat hotărârea de condamnare pentru o parte din infracţiunile cu care a fost sesizată, instanţa a dispus revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei dispusă prin Decizia penală nr. 1033 din 18 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

- Sub acest aspect, s-a susţinut că, constituirea de grup infracţional organizat,delapidarea şi spălarea de bani sunt infracţiunile anterioare condamnării definitive din 18 martie 2010 a apelantului - intimat inculpat A., iar evaziunea fiscală, falsul material în înscrisuri sub semnătură privată, uzul de fals, înşelăciunea şi bancruta frauduloasă sunt cele ulterioare acestui moment, susţinându-se că în speţa de faţă instanţa de fond ar fi trebuit să constate, aparte de cauza de revocare şi, existenţa cauzei de anulare a suspendării sub supraveghere, să reţină şi să dea eficienţă exclusiv cauzei de anulare a suspendării sub supraveghere, urmată de contopirea pedepselor conform regulilor arătate în Decizia nr. 42/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, invocând o decizie pronunţată în recursul în interesul Legii nr. 70/2007, prin care s-a statuat că: „instanţele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepsele aplicate pentru infracţiunile concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de prima instanţă”.

- alt motiv, care justifică necesitatea desfiinţării hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, vizează faptul că instanţa a dispus faptic schimbarea încadrării juridice a unor acte materiale din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în infracţiunile de uz de fals şi participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, apelantul - intimat inculpat A. fiind trimis în judecată pentru participație în diverse forme la fals în înscrisuri oficiale sau alte forme de fals, fără să se reţină şi infracţiunea de uz de fals, iar schimbarea de încadrare juridică trebuia pusă în discuţia părţilor sub sancţiunea nulităţii.

În altă ordine de idei, s-a apreciat că se poate constata că instanţa a dispus condamnarea apelantului - intimat inculpat A., pentru fapte pentru care nu a fost trimis în judecată.

De asemenea, s-a arătat că prin rechizitoriul emis în cauză, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru instigare la evaziune fiscală săvârşită de apelanta intimată inculpată C., constând în înregistrarea în contabilitatea SC R. SA a trei facturi fictive emise de SC J. SA, prejudiciul constând în cuantumul T.V.A. dedus nejustificat în sumă de aproximativ 422.000 lei, deşi în rechizitoriu s-a reţinut faptul că societatea SC F.F. SRL, a omis să declare profitul aferent unor operaţiuni derulate cu alţi parteneri, din care a rezultat un prejudiciu de aproximativ 1,1 milioane lei, iar instanţa, prin sentinţă, a reţinut un prejudiciu în cuantum de 1.131.693,14 lei în cazul operaţiunilor comerciale desfăşurate de apelanta - inculpată P. cu alţi parteneri de afaceri şi înregistrate fictiv la SC R. SA.

Criticile privind latura civilă, au vizat greşita obligare a coinculpaţilor A. şi C. în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata sumei de 1.311.693,14 lei, în acelaşi mod în care s-ar fi dispus condamnarea inculpatului, în raport cu, evaziunea fiscală a SC F.F. SRL care a produs acest prejudiciu, în opinia apărării fiind în mod clar vorba despre o eroare materială, întrucât prejudiciul produs prin omisiunea înregistrării în contabilitatea SC F.F. SRL a operaţiunilor derulate cu partenerii săi contractuali a fost stabilit la 1.131.693,14 lei şi, reţinut astfel de procuror prin rechizitoriu.

- s-a criticat nemotivarea sentinţei de condamnare, aceasta neevidenţiind de o manieră clară faptele pentru care inculpatul a fost condamnat, apreciindu-se că în speţa de faţă există o incertitudine, care poate fi corectată, pentru a se respecta dublul grad de jurisdicţie, doar prin trimiterea cauzei spre rejudecare.

Având în vedere cele expuse anterior, a considerat că se impune desfiinţarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, chiar în lipsa unui motiv prevăzut expres de art. 421 C. proc. pen., invocând prevederile art. 282 C. proc. pen.

În continuare,în contextul motivelor de apel s-a făcut referire la aplicabilitatea legii penale mai favorabile. În acest sens, s-a apreciat că nu se poate afirma cu siguranţă că, în cauză, legea penală mai favorabilă este legea veche, datorită numărului mare de infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului.

De asemenea, s-a arătat că prevederile legii actuale privitoare la concursul de infracţiuni nu sunt mai favorabile decât dispoziţiile din V.C.P.

Totodată, s-a menţionat că, în sentinţa apelată, nu s-a precizat când a fost comisă infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, iar în rechizitoriu s-a reţinut că a fost săvârşită la începutul anului 2007. În acest context, s-a arătat că pot comporta discuţii cu privire la prescripția faptei.

De asemenea, s-a precizat că în condiţiile în care instanţa va rejudeca cauza în fond, s-a solicitat, în ipoteza în care se vor menţine soluţiile de condamnare pentru una sau mai multe fapte dintre cele pentru care apelantul intimat inculpat A. a fost trimis în judecată, să se analizeze în ce măsura legea veche nu este mai favorabilă, aplicându-se ceea ce a statuat Curtea Constituțională a României, sub acest aspect s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile pe infracţiuni şi, nu global pentru toate infracțiunile, pentru care apelantul - intimat inculpat A. a fost trimis în judecată. În opinia sa, respectiva decizie a Curţii Constituţionale a României se referă la ipoteza în care o persoană este trimisă în judecată pentru o infracţiune.

În principal, s-a solicitat desfiinţarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, a considerat că este incident principiul in dubio pro reo.

- în completare, celălalt apărător ales al inculpatului, a solicitat în esenţă a fi avută în vedere împrejurarea că s-a mai făcut referire în cursul judecăţii la neregularităţile procedurii de citare cu intimatul - inculpat F.. În acest context, a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. b) ambele teze C. proc. pen. Sub acest aspect, au fost invocate dispoziţiile art. 420 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora „judecarea apelului nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere”. De asemenea, s-a susţinut că judecătorul fondului nu a respectat regulile de procedură, care prevedeau în mod imperios aducerea inculpatului la judecată.

Totodată,s-au invocat şi dispoziţiile Legii nr. 302/2004, care prevedeau şi posibilitatea ca intimatul - inculpat F. să fie transferat chiar şi numai temporar în România, pentru a se împlini procedura de citare în mod corespunzător. Având în vedere că nu s-a procedat în acest sens, apărarea a apreciat că este incidentă o cauză de nulitate absolută, care nu poate fi acoperită, întrucât legiuitorul a arătat explicit în cuprinsul art. 421 pct. 2 lit. b) teza I C. proc. pen. cazul de trimitere cu rejudecare. Totodată, a învederat că teza a II-a arătată în acelaşi text de lege se aplică de la data eliberării intimatului - inculpat F.. De asemenea, în contextul motivelor de apel s-a arătat că, în apel, procedura de citare în ceea ce-l priveşte, a fost realizată prin aceeași unitate de parchet, dar prin încunoștințarea acestuia în arest la domiciliu. În acest context, apărarea a apreciat că potrivit dispoziţiilor legale învederate anterior, se impune desfiinţarea sentinţei apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, şi în situaţia în care acesta a fost înștiințat de proces, dar era în imposibilitate de a fi prezent.

În continuare s-a criticat hotărârea primei instanţe, datorită modului de soluţionare a acţiunii penale, cu privire la toate infracţiunile de patrimoniu.

Cu privire la legea aplicabilă, s-a menţionat că cele trei facturi fiscale pe baza cărora s-a construit, atât acuzaţia de evaziune fiscală, cât şi acuzaţia ulterioară de spălare a banilor, priveau fapte din perioada iunie - august 2009. Sub acest aspect, s-a făcut referire la art. 741 alin. (1) şi (2) V.C.P., introdus prin Legea nr. 202/2010, o normă tranzitorie, până la Decizia nr. 573/2011 a Curţii Constituționale a României, care obligă legiuitorul să vină într-un mod pozitiv şi să dea posibilitatea inculpaţilor ca pe tot parcursul procesului să achite prejudiciul. În acest context, s-a apreciat că judecătorul era obligat să observe parcursul acestor reglementări legale şi,faţă de aceste aspecte, în opinia apărării pedeapsa ce trebuia aplicată era amenda.

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune reţinută în sarcina apelantului intimat inculpat A., s-a arătat că au fost formulate mai multe cereri de schimbare a încadrării juridice în faţa judecătorului primei instanţe. Sub acest aspect,s-a solicitat achitarea, întrucât nu s-a adus în discuţie niciodată elementul subiectiv, respectiv reaua - credinţă a apelantului - intimat inculpat A.

Totodată, s-a solicitat a se avea în vedere faptul că au fost aduse critici cu privire la valabilitatea acelor mijloace de probă, care au fost administrate de către procuror prin ofiţerii de poliţie judiciară. În acest sens, s-a susţinut că s-a dovedit, prin înscrisurile care au fost depuse la dosarul cauzei, faptul că aceştia nu aveau calitatea cerută de lege, precum şi că, având în vedere modul în care s-au administrat aceste probe, acestea pot fi considerate ca fiind probe „obscure”.

În acest context, s-a menţionat că judecătorul fondului, în soluţia pe care a pronunţat-o, nu a prezentat o explicaţie plauzibilă pentru care cele susţinute de apărare au fost respinse şi, de asemenea, nu a făcut nicio analiză cu privire la criticile apărării vizavi de respectivele mijloacele de probă. De asemenea, nu s-a arătat motivul pentru care au fost înlăturate dispoziţiile art. 102 şi art. 103 C. proc. pen.

A fost criticat modul de administrare a probatoriul în apel, în opinia apărării acesta nu este în măsură să acopere deficienţele de examinare a laturii obiective cu privire la fiecare infracţiune, astfel cum acestea sunt arătate în hotărârea de condamnare şi, în contextul în care aceste fapte nu au fost individualizate, s-a afirmat că hotărârea, sub nicio formă, nu respectă cerinţele de legalitate, astfel încât să fie aptă pentru emiterea unor mandate de executare. A criticat sentinţa apelată şi sub aspectul neindividualizării în conţinutul sentinţei a infracţiunilor, cât şi participaţia penală a coinculpaţilor.

A susţinut faptul că s-a făcut o confuzie voită între calitatea de asociat a apelantului - intimat inculpat A. şi calitatea de acţionar a apelantei intimate inculpate C., precum şi faptul că niciodată nu a fost examinat în ce măsură este incident principiul non bis in idem, în condiţiile în care pentru o parte dintre aceleaşi fapte există deja hotărâri definitive de condamnare pentru unii coinculpaţi din cauză, precum este în prezent şi situaţia apelantei - inculpate P., s-a menţionat că pentru exact aceleaşi fapte s-au pronunţat soluţii de condamnare cu desfiinţarea unor înscrisuri, care au fost falsificate. Or, aceleaşi înscrisuri stau şi la baza condamnării apelantului - intimat inculpat A.

De asemenea, s-a arătat că judecătorul fondului nu a explicat sub nicio formă argumentele sau motivele pentru care a înţeles să admită acţiunea civilă, ignorând, astfel, toate considerentele invocate de apărare cu privire la incidenţa aceluiaşi principiu non bis in idem, în ceea ce priveşte examinarea temeiurilor răspunderii civile, în raport, cu acţiunea comercială care s-a desfăşurat la Tribunalul Bucureşti şi, în cursul căreia au fost achitate o parte din aceste debite. Totodată, a învederat că nu s-a încuviinţat efectuarea unei expertize, prin care măcar să se poată alege între creanţele care au fost îndestulate în procedura de faliment şi, creanţele rămase neîndestulate pentru care s-a admis acţiunea civilă.

În acest context, s-a apreciat că, procedând în această manieră, judecătorul fondului a creat premisele unei îmbogăţiri fără justă cauză pe seama părţilor civile, prejudiciindu-l, astfel pe apelantul - intimat inculpat A.

Apărarea a solicitat a se avea în vedere toate criticile care au fost expuse în cuprinsul notelor scrise. În condiţiile în care nu se va opta pentru soluţia de desfiinţare a hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar instanţa va reţine cauza spre rejudecare, a solicitat a se avea în vedere situația de fapt reală.

S-a mai solicitat a se constata că este vorba despre un investitor, care a decis să creeze mii de locuri de muncă, un investitor care timp de ani de zile şi-a achitat toate taxele la stat, existând evidenţa acestora la dosarul cauzei şi, care a ajuns într-o imposibilitate de plată a unui credit în vârful crizei economico - financiare din ţara noastră şi din Europa, anii 2008 - 2009. Totodată, au fost invocate aspecte ce ţin de persoana inculpatului, respectiv, în prezent, venitul inculpatului se rezumă doar la sprijinul financiar pe care fratele său i-l oferă.

Conchizând, a solicitat ca modul în care apelantul - intimat inculpat A. a încercat să-şi susțină nevinovăţia şi onestitatea sa de investitor şi de agent economic, să nu fie apreciat împotriva sa, iar multitudinea cererilor şi memoriilor depuse la dosarul cauzei să fie avută în vedere doar din această perspectivă şi, nu ca o caracterizare a comportamentului său.

La data de 13 şi 15 noiembrie 2017, inculpatul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise în care a arătat următoarele:

1. Sentinţa apelată este nulă ca urmare a neaudierii inculpaţilor în mod nemijlocit de către instanţa de fond;

2. S-a dispus condamnarea sa pentru o faptă faţă de care nu a fost sesizat organul de urmărire penală şi nu s-a dispus trimiterea sa în judecată, cu consecinţa obligării sale la plata sumei de 1.311.693,14 lei, în mod nelegal;

3. Nelegalitatea sentinţei din perspectiva faptului că instanţa a dispus schimbarea de încadrare juridică, fără punerea anterioară în discuţia părţilor;

4. Sentinţa este nelegală sub aspectul omisiunii anulării suspendării condiţionate a pedepsei şi a aplicării regimului sancţionator corespunzător;

5. Sentinţa nu este motivată;

6. încheierea de şedinţă a Curţii de Apel Bacău din 19 septembrie 2013 este nulă, cu consecinţa nulităţii actelor subsecvente acesteia;

Prin concluziile scrise depuse la data de 15 noiembrie 2017, s-a solicitat în principal, desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Iaşi în vederea rejudecării cauzei pentru următoarele motive:

a. omisiunea audierii inculpaţilor de către completul de judecată care a pronunţat sentinţa, încălcând principiul nemijlocirii şi hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului şi, implicit, prevederile art. 281 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

b. instanţa de fond l-a condamnat pentru o faptă cu care nu a fost sesizată, situaţie echivalentă cu nepronunţarea asupra faptei cu care a fost sesizată.

c. instanţa de fond a omis să pună în discuţie o schimbare de încadrare juridică, nulitate relativă a cărei vătămare nu poate fi acoperită în apel.

d. instanţa de fond a revocat suspendarea condiţionată dispusă anterior în loc să dispună anularea suspendării.

e. sentinţa nu este motivată.

f. sentinţa este rezultatul unei judecăţi afectată de nulitatea absolută a şedinţei de judecată din 19 septembrie 2013 la care nu a fost asigurată prezenţa unui procuror.

II. în subsidiar, s-a solicitat să se dispună sau să se menţină achitarea pentru toate infracţiunile ce fac obiectul cauzei.

III. terţiar, s-a solicitat:

a. să se constate că o parte din infracţiunile de fals sunt absorbite în infracţiunea de evaziune fiscală.

b. să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor de delapidare în bancrută frauduloasă.

c. să se constate că, în funcţie de câte şi care vor fi infracţiunile pentru care se va menţine o soluţie de condamnare, este posibil ca legea penală mai favorabilă să fie legea nouă.

d. în acest din urmă caz, să se dispună încetarea procesului penal pentru infracţiunea de bancrută frauduloasă, întrucât lipseşte plângerea prealabilă a persoanelor vătămate.

IV. în ceea ce priveşte latura civilă, în cazul menţinerii condamnării:

a. să se constatate că presupusul prejudiciu produs N. a fost achitat.

b. să se constate că presupusul prejudiciu produs prin plata către A. a unor sume de bani cu titlu de restituire creditare societate într-un cuantum mai mare decât valoarea creditărilor a fost recuperat prin restituirea de către dl. A. a acelor sume de bani.

c. să se respingă constituirea de parte civilă a SC B. SRL, ca inadmisibilă.

V. în ceea ce priveşte apelul I.I.I., a solicitat respingerea acestuia.

3. Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 11 noiembrie 2017 de către apărătorul desemnat din oficiu al apelantei - intimate inculpate C.,s-a solicitat a se dispune respingerea cererii Parchetului de obligare a inculpatei la plata despăgubirilor civile, întrucât se consideră nevinovată de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

- În propria cale de atac, a solicitat în baza art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, în rejudecare, să se dispună achitarea sa pentru faptele reţinute în acuzare, indicând ca temei legal dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a), b) sau c) C. proc. pen.

- a solicitat şi deducerea perioadei executate de la 18 iulie 2012 - 10 august 2012, perioadă ce nu a fost dedusă de instanţa fondului.

4.Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 11 noiembrie 2017, prin apărătorul ales, apelanta - intimată inculpată persoană juridică SC I. SRL, s-au solicitat următoarele:

1.) În principal: admiterea apelului şi retrimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond în baza art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului şi ort. 2 din Protocolul 7 al aceleiaşi convenţii, pentru lipsa motivării hotărârii instanţei de fond;

2.) în secundar:admiterea apelului şi în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) rap. la art. 396 alin. (1) din C. proc. pen. desfiinţarea sentinţei penale nr. 120 din 23 octombrie 2015 a Curţii de Apel Iaşi şi rejudecând pronunţarea unor soluţii de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru toate cele 3 infracţiuni reţinute.

3.) Pe latura civila : respingerea acţiunilor civile promovate de N. Bacău şi Ilfov, SC R. SRL prin lichidatorul judiciar SC S. IPURL, SC T. SA, SC U. SA, SC Z. SRL, SC B. SRL Bucureşti, ca neîntemeiate, în temeiul art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 cu referire la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., precum şi ridicarea sechestrului asigurător.

5. Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 10 noiembrie 2017, prin apărătorul ales, apelanta - intimată inculpată persoană juridică SC J. SA, s-au solicitat următoarele:

1) în principal: admiterea apelului şi retrimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond în baza art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului şi art. 2 din Protocolul 7 al aceleiaşi convenţii, prin extinderea interpretării dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., pentru lipsa motivării hotărârii instanţei de fond.

2) în secundar, în situaţia în care se va aprecia că nu sunt incidente dispoziţiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului şi art. 2 din Protocolul 7 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, s-a solicitat admiterea apelului şi în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. desfiinţarea sentinţei penale nr. 120 din 23 octombrie 2015 a Curţii de Apel Iaşi şi pronunţarea unei hotărâri legale si temeinice de achitare pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina persoanei juridice SC J. SA. în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) raportat la art. 396 alin. (5) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., şi pe cale de consecinţă respingerea acţiunilor civile promovate de N. Bacău si Ilfov. SCSC R. SRL prin lichidatorul judiciar SC S. IPURL, SC T. SA, SC U. SA, SC Z. SRL, SC B. SRL Bucureşti, ca neîntemeiate în temeiul art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 cu referire la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., precum şi ridicarea sechestrului asigurător menţinut pe parcursul procesului penal asupra bunurilor imobile proprietatea SC J. SA.

6.Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 16 noiembrie 2017, prin apărătorul ales, intimatul inculpat G. a solicitat în esenţă respingerea, ca nefondat, a apelului promovat de procuror, cu consecinţa menţinerii sentinţei penale prin care s-a dispus achitarea pentru toate cele cinci infracţiuni reţinute în sarcina sa.

De asemenea, prin concluziile scrise depuse la data de 13 noiembrie 2017, intimatul inculpat G., a solicitat a se constata că, în ceea ce-l priveşte, apelul parchetului este în întregime nefondat, astfel încât se impune menţinerea soluţiei de achitare pronunţată de instanţa de fond, aşadar, chiar şi în măsura în care se va admite apelul parchetului în privinţa altor inculpaţi, a solicitat desfiinţarea sentinţei apelate, menţinând în întregime dispoziţiile acesteia care îl privesc.

7. Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 10 noiembrie 2017, prin apărătorul ales, intimata inculpată E. a solicitat ca, în temeiul art. 421 alin. (1) C. proc. pen., să se dispună respingerea apelului parchetului, ca nefondat şi menţinerea ca temeinică si legală a sentinţei penale nr. 120 din 23 octombrie 2015, întrucât este fundamentată pe o corectă interpretare a probelor administrate în cauză.

8. Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 13 noiembrie 2017, prin apărătorul desemnat din oficiu, apelantul intimat inculpat D., a solicitat în esenţă, în baza art. 421 pct. 2lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale nr. 120 din 23 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi şi pe fond, în rejudecare, achitarea inculpatului în baza art. 16 lit. a), b), sau c) din C. proc. pen. pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa.

Cu privire la legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauza s-a considerat că în cauză sunt incidente prevederile V.C.P.. până la modificarea lui prin Legea nr. 202/2012.

Cu privire la intervenirea prescripţiei speciale s-a apreciat că în cauză a intervenit prescripţia specială pentru toate infracţiunile de fals şi uz de fals comise (presupus comise) pană în luna februarie/mai 2010 şi care apar la pct. 3.5.6 pag.102 din sentinţă. Termenul de 7 ani şi jumătate fiind împlinit 14 noiembrie 2017.

In subsidiar: daca se va trece peste concluziile privind achitarea în baza art. 16 lit. a),b sau c din C. proc. pen. (în raport de fiecare infracţiune) s-a solicitat a se consta intervenită prescripţia specială pentru faptele de fals şi uz de fals, din perioada 2009 februarie din 14 mai 2010, la data de 14 noiembrie 2017.

9. Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 13 noiembrie 2017, prin apărătorul desemnat din oficiu, intimat inculpat F., a solicitat în esenţă, respingerea apelului parchetului, ca nefondat şi extinderea efectelor apelului declarat de către inculpatul A. şi cu privire la acest inculpat.

10. Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 15 noiembrie 2017, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a solicitat în esenţă respingerea apelurilor declarate de apelanţii A., C., P., H., D., SC J. SA, SC I. SRL, SC R. SRL ŞA, SC B. SRL,inculpaţii invocând critici privind nelegalitatea, referindu-se la modul în care instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 5 din C. pen., cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, la invocarea nulităţii absolute a tuturor actelor de urmărire penală, a rechizitoriului întocmit în prezenta cauză şi pe cale de consecinţă la nulitatea sesizării instanţei de judecată, aspecte care nu au incidenţă în cauză.

Intr-o altă ordine de idei, s-a solicitat respingerea criticilor de netemeinicie ale hotărârii atacate formulate de apelanţii inculpaţi, ca fiind lipsite de suport probator.

11. Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 10 noiembrie 2017, prin apărător ales pentru apelantul intimat inculpat G., s-a solicitat în esenţă, în temeiul art. 421 alin. (2) C. proc. pen., să se dispună admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate, reţinerea cauzei spre rejudecare şi, pe fond, achitarea inculpatului în baza art. 396 al. 5 raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen.

13. Prin motivele de apel depuse de către partea civilă H.H.H., s-a solicitat în esenţă, admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei apelate şi pronunţarea unei noi hotărâri în sensul admiterii în întregime a acţiunii civile formulate de subscrisa prin obligarea inculpaţilor în solidar cu partea responsabila civilmente pe lângă plata sumei de 6.781.800,00 lei (reprezentând garanţia creditului) inclusiv la dobânda contractuală prevăzută în Contractul de credit din 18 aprilie 2008 cu modificările şi completările ulterioare, calculată de la data plaţii garanţiei către SC A.A. SA, până la data recuperării integrale a creanţei principale.

14. Prin motivele de apel depuse de către partea civilă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău, s-a solicitat în esenţă, admiterea apelului şi modificarea sentinţei în sensul admiterii pretenţiilor civile în sumă de 422.414,13 lei cu accesoriile aferente şi obligarea inculpaţilor vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală ce a generat acest prejudiciu, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SA.

15. Prin motivele de apel depuse de către partea responsabilă civilmente SC R. SRL S.A.,s-a solicitat în esenţă, admiterea apelului, schimbarea hotărârii apelată urmând a se dispune următoarele:

- înlăturarea măsurii asigurătorii şi a măsurii confiscării speciale cu privire la bunurile subscrisei apelante - partea responsabila civilmente SC R. SA - în faliment, măsuri dispuse prin sentinţa apelată, ca nelegale si netemeinice.

- respingerea măsurii de acordare de despăgubiri către partea civila SC B. SRL pentru nelegala şi netemeinica apreciere cu privire la calitatea de parte civila a acesteia şi pe cale de consecinţă să se înlăture obligarea subscrisei în calitate de parte responsabilă civilmente faţă de aceasta.

- modificarea hotărârii apelată cu privire la limita calităţii de parte responsabilă civilmente a subscrisei apelante SC R. SA în faliment şi să se constate că aceasta se limitează exclusiv " cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală. înşelăciune comisă de inc. C., conform actului de sesizare", şi pe cale de consecinţă să se modifice hotărârea apelată şi cu privire la limitarea obligării subscrisei la plata de despăgubiri către părţile civile numai în raport de acestea.

- s-a solicitat instanţei să analizeze în mod corect şi detaliat, să cuantifice care este limita răspunderii civile a inculpaţilor A. şi C. din întregul despăgubirilor ce sunt acordate părților civile, având în vedere criteriul cuantumului pedepsei aplicate pentru răspunderea penală imputată lor, având în vedere calitatea de parte civilă, aşa cum va fi analizată în conformitate cu motivele de apel şi având în vedere criteriul prejudiciului ce a rămas de acoperit şi nu cel solicitat,deoarece s-au achitat despăgubiri civile înainte de pronunţarea sentinţei apelate - în raport cu rezultatul obţinut s-a solicitat ca instanţa să cuantifice limita obligaţiei subscrisei apelante în calitate de parte responsabilă civilmente dacă va fi obligată în solidar, de a achita despăgubiri pe latură civilă,către fiecare parte civilă separat.

- modificarea hotărârii apelată sub aspectul obligării în mod nelegal şi netemeinic în calitate de parte responsabilă civilmente la achitarea datoriei pentru care are calitatea de parte civilă şi pentru care chiar inculpatul A. cu care se obligă în solidar este în acelaşi timp garantul pentru această sumă.

16. Prin motivele de apel depuse de către partea civilă SC B. SRL - prin mandatar SC Z.Z.Z.Z.Z.Z. SRL şi SC B. SRL s-a solicitat admiterea apelului formulat de subscrisa împotriva sentinţei penale nr. 120/2015 pronunţată la data de 23 octombrie 2015 în cadrul Dosarului nr. x/32/2013 al Curţii de Apel Iaşi, desfiinţarea acesteia doar cu privire la latura civilă, şi mai precis doar în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a acţiunii civile formulată de Banca Comerciala Romana S.A. şi continuată de subscrisa, solicitând să se dispună admiterea în totalitate a acesteia, în sensul majorării daunelor civile acordate către subscrisa, de la suma de 1.904.635,00 lei, la suma corecta de 8.686.432.59 lei.

17. Apelanta inculpată P., prin concluziile susţinute oral de către apărătorul desemnat din oficiu, a învederat că apelul formulat vizează exclusiv latura civilă a cauzei, întrucât latura penală a fost deja soluţionată prin sentinţa nr. 101/2013 a Curţii de Apel Bacău, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 53/A/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Criticile formulate s-au referit la faptul că latura civilă a fost soluţionată împreună cu latura penală, ceea ce a condus la imposibilitatea administrării tuturor probelor pe latură civilă.

De asemenea, criticile au vizat valoarea prejudiciului stabilit de prima instanţă, care în opinia inculpatei, nu este cert, nefiind determinat pe baza unor expertize.

Totodată a criticat dispoziţia prin care, în mod greşit, a fost obligată la plata tuturor sumelor de bani menţionate în sentinţă, în solidar cu ceilalţi inculpaţi, solicitând a se avea în vedere în mod concret gradul său de participare la săvârşirea acestor infracţiuni, contribuţia sa la producerea acestui prejudiciu.

În apel, la termenul de la 17 martie 2016 Înalta Curte s-a pronunţat asupra cererilor de probatorii, în sensul că în baza art. 100 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. a încuviinţat proba testimonială constând în audierea martorilor Y.Y. şi G.G., N.N.N.N.N.N., E.E.E., F.F.F., I.I., J.J.J., A.A.A., G.G.G., Z.Z.Z., E.E.E.E., C.C.C., P.P.P.P., G.G.G.G., precum şi audierea inculpatului H. formulate de reprezentantul I.I.I. pentru dovedirea motivelor de apel. În baza art. 100 alin. (3) C. proc. pen. a fost respinsă proba cu înscrisuri solicitată de inculpatul A. prin apărător în raport cu motivele invocate, respectiv fişa postului persoanelor care au îndeplinit lucrările de urmărire penală, emiterea de adrese către Evidenţa Înmatriculări Auto de pe lângă Prefectura Bacău şi către Serviciul Înmatriculări Auto, pentru obţinerea de date relevante cu privire la existenţa bunurilor puse sub sechestru, de procuror, a numelui pe care sunt înregistrate şi a locului în care se află, instanţa supremă punând în vedere apărării să obţină înscrisurile indicate. În baza art. 100 alin. (3) C. proc. pen. a fost respinsă proba cu înscrisuri şi proba testimonială solicitate de SC J. SA, prin apărător ales, motivat de faptul că nu au fost indicate, nefiind indicată nici teza probatorie. Totodată, Înalta Curte a luat act de solicitarea inculpaţilor G., E. şi G. prin apărători de a formula probatorii după epuizarea administrării probatoriului propus de I.I.I.. A fost prorogată discutarea probei cu expertiză economico - financiară propusă de inculpatul A. şi a probei cu expertiza contabilă solicitată de SC J. SA după administrarea celorlalte probatorii, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data menţionată, aflată în vol. II, filele 269-275 dosarul Înaltei Curţi.

La termenul din 28 aprilie 2016 a fost audiat intimatul - inculpat G. a cărei declaraţie se află în vol. II, filele 332 - 336 dosarul Înaltei Curţi. Prin încheierea din 26 mai 2016 cu privire la cererea formulată de intimatul - inculpat G. de rectificare a conţinutului declaraţiei dată în şedinţa publică din 28 aprilie 2016, Înalta Curte a constatat că, din verificarea înregistrării şedinţei din 28 aprilie 2016, intervalul 03:41:41 - 03:41:47 rezultă că inculpatul a spus: „ Pe la sfârşitul lunii august a anului 2011 am sunat.” şi nu „la sfârşitul anului 2011.” cum în mod eronat s-a consemnat în cuprinsul declaraţiei.

La termenul din 26 mai 2016 a fost audiată apelanta - intimată inculpată C., a cărei declaraţie se află în vol. III, filele 53-56 dosarul Înaltei Curţi, precum şi aceeaşi apelantă - intimată inculpată a fost audiată şi la termenul din 29 septembrie 2016, a cărei declaraţie se află în vol. III, filele 218 - 224 dosarul Înaltei Curţi.

La termenul din 09 februarie 2017 la interpelarea instanţei inculpaţii E. şi G. au învederat că nu doresc să dea declaraţie. La acelaşi termen de judecată a fost audiat apelantul - intimat inculpat A. a cărui declaraţie se află în vol. IV, filele 138 - 143 dosarul Înaltei Curţi.

La termenul din 23 februarie 2017 au fost audiaţi martorii N.N.N.N.N.N., E.E.E., Y.Y., G.G. ale căror declaraţii se află în vol. IV, filele 206 - 214 dosarul Înaltei Curţi.

La termenul din 06 aprilie 2017 au fost audiaţi martorii X.X.X.X., G.G.G., I.I., declaraţii aflate în vol. V, filele 228 - 232 dosarul Înaltei Curţi, precum şi martorii F.F.F., P.P.P.P., D.D.D., J.J.J., aflate în vol. VI, filele 207; 211 - 217 dosarul Înaltei Curţi.

La termenul din 18 mai 2017 a fost audiat martorul E.E.E.E. a cărei declaraţie se află în vol. 6, filele 208 - 2018 dosarul Înaltei Curţi.

La termenul din 14 septembrie 2017, martora Z.Z.Z. a învederat faptul că nu înţelege să dea declaraţie în cauză, având în vedere că şi în prezent are calitatea de soţie a inculpatului A.. La acelaşi termen, pe fondul cauzei Înalta Curte s-a pronunţat asupra cererilor de probatorii formulate în cauză, astfel cum au fost detaliate în scris şi susţinute oral cu ocazia dezbaterilor. În baza art. 420 alin. (5) rap. la art. 100 alin. (4) C. proc. pen., în sensul respingerii, după cum urmează:

1. Cu referire la proba testimonială constând în audierea martorului B.B.B., probă solicitată de reprezentantul I.I.I. şi de inculpatul G., Înalta Curte constatând că pentru dovedirea împrejurărilor de fapt ce formează obiectul probaţiunii au fost administrate suficiente mijloace de probă, aşa încât a respins-o în temeiul art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen.;

2. Referitor la administrarea probei cu înscrisuri, constând în corespondenţa electronică deţinută şi purtată cu SC R. SA, de martorul A.A.A.; dovada comunicării prin email a contractului de asistenţă juridică către reprezentanţii societăţii SC R. SA de către martorul A.A.A.; încunoştiinţarea pe care martorul A.A.A. a depus-o la Tribunalul Bucureşti şi prin care a informat instanţa despre denunţarea contractului de asistenţă juridică, ulterioară încetării calităţii lui G. de participant în cauză; dovada comunicării către Tribunalul Bucureşti a înştiinţării de reziliere a contractului de asistenţă juridică, probă solicitată de către inculpatul G., Înalta Curte apreciind că nu este îndeplinit criteriul utilităţii şi necesităţii probei, situaţii în care sunt incidente dispoziţiile art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen.;

3. În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului G. constând în audierea martorilor U.U.U.U., Y.Y.Y.Y. şi D.D.D.D.D.D., având în vedere teza probatorie invocată de acesta, respectiv dovedirea faptului că inculpatul D. este o persoană reală, instanţa apreciind proba ca fiind relevantă, în raport şi cu faptul că inculpatul D. a fost condamnat de prima instanţă, fiind respinsă potrivit dispoziţiilor art. 100 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.;

4. Referitor la proba cu expertiză economico - financiară solicitată de inculpatul A. instanţa a constatat că pentru dovedirea împrejurărilor de fapt ce formează obiectul probaţiunii au fost administrate suficiente mijloace de probă, astfel încât sunt incidente dispoziţiile art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., proba nefiind utilă soluţionării cauzei;

5. În legătură cu cererea de audiere a coinculpatului F. prin videoconferinţă, cerere formulată de apărătorul ales al inculpatului A., Înalta Curte a respins-o, întrucât cererea nu a fost formulată de apărătorul din oficiu care a fost desemnat să apere interesele acestuia. Totodată, din cuprinsul actelor aflate la dosarul cauzei rezultă că prin adresa înaintată de Înalta Curte la data de 3 octombrie 2016 către Penitenciarul Velletri, locul unde la data respectivă era deţinut inculpatul F., i s-a pus în vedere acestuia ca până la data de 10 noiembrie 2016 să-şi exprime opţiunea, în sensul dacă doreşte sau nu să fie audiat prin videoconferinţă. Or, nici până la termenul din 10 noiembrie 2016 şi, nici ulterior, acesta nu şi-a manifestat dorinţa de a fi audiat prin videoconferinţă. În acelaşi timp, se reţine că Parchetul de pe lângă Tribunalul Velletri a comunicat faptul că începând cu data de 27 octombrie 2017 acesta a fost eliberat din Penitenciarul Velletri pentru a fi încredinţa Centrului de Suspendare sub Supraveghere de pe lângă propriul domiciliu situat în Pomezia;

6. În ceea priveşte proba cu expertiza contabilă solicitată de apelanta intimată inculpată persoană juridică SC J. SA, instanţa a constatat că sunt incidente dispoziţiile art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., proba nefiind utilă soluţionării cauzei;

7. Referitor la administrarea probei cu înscrisuri, solicitată de apelanta intimată inculpată persoană juridică SC J. SA, constând în efectuarea unei adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, prin care să se comunice stadiul urmăririi penale ce se efectuează în cauza penală nr. x/P/2015, se apreciază ca fiind lipsită de relevanţă sub aspectul tezei probatorii ce se urmăreşte a fi dovedită, motiv pentru care a fost respinsă, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la termenul menţionat aflată în vol. VII, filele 30 - 37, dosarul Înaltei Curţi.

La termenul din 28 septembrie 2017 Înalta Curte a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002. A respins, ca inadmisibilă, cererea de suspendare a judecăţii prezentei cauze până la soluţionarea Dosarului nr. x/1/2017 privind recursul în interesul legii solicitat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie formulată de inculpatul A.; a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară formulată de inculpatul A.; a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Completului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea dacă legea penală mai favorabilă se aplică în mod global pentru fiecare infracţiune în parte, sau pentru toate infracţiunile comise de către o persoană, judecată în acelaşi dosar penal, formulată de inculpatul A.; a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Completului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea dacă asociatul sau acţionarul majoritar al unei societăţi comerciale ori beneficiarul real al unei societăţi comerciale poate avea calitatea de subiect al infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 295 rap. la art. 308 C. pen., formulată de inculpatul A.; au fost respinse cererile de probatorii formulate în cauză de inculpaţii A., D. şi F.; a fost admisă proba cu înscrisuri solicitată de inculpatul G. pe care a constatat-o administrată prin depunerea acestora la dosarul cauzei, aşa cum rezultă din amplele considerente ale încheierii de la termenul mai sus arătat, aflată în vol. VII, filele 174-183, dosarul Înaltei Curţi.

La termenul din 26 octombrie 2017 Înalta Curte, în temeiul art. 100 alin. (4) C. proc. pen. a respins proba cu înscrisuri solicitată de apelantul intimat inculpat A., apreciind că sunt suficiente elemente în dosar, pentru stabilirea profilului de personalitate al acestuia şi, de asemenea, a respins cererea de efectuare a unei adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în vederea comunicării stadiului lucrărilor din respectivul dosar, faţă de menţiunile care sunt formulate în conţinutul acesteia.

De asemenea, Înalta Curte a încuviinţat proba cu înscrisuri solicitată de intimatul - inculpat G., în raport, cu motivele de apel formulate şi a constatat-o administrată prin depunerea acestora la dosarul cauzei, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă şi de dezbateri de la termenul menţionat aflată în vol. VIII, filele 44 - 68 dosarul Înaltei Curţi.

III. Examinând apelurile declarate în cauză, prin raportare la întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale, în primă instanţă şi în apel, cu Înalta Curte, reţine următoarele:

Cu privire inculpatul A., prioritar Înalta Curte va analiza excepţia autorităţii de lucru judecat, cerere depusă de inculpat în termenul de pronunţare, respectiv la data de 27 noiembrie 2017.

Prin cererea depusă în scris la data de 27 noiembrie 2017, inculpatul A. a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, solicitând a fi analizată cu prioritate, având în vedere caracterul acestei excepţii (fiind una de fond, peremptorie şi absolută) care împiedică continuarea acţiunii penale, cu consecinţa Încetării procesului penal, soluţie pe care a solicitat a se dispune, în opinia autorului în cauză aflându-şi incidenţă toate textele de lege invocate la primul alineat, așa cum a detaliat în cele ce urmează.

1. Existenta cauzelor identice:

În Dosarul nr. x/P/2011 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău prin ordonanţa din 26 octombrie 2011, s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, disjungerea cauzei şi trimiterea acesteia spre Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti în vederea cercetării persoanelor reclamate sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de legea societăţilor comerciale şi fals. Cauza a ajuns în lucru la Inspectoratul de Poliție al Județului Bacău, fiind înregistrată sub nr. x/2010, iar la data de 17 ianuarie 2012 s-a întocmit Referatul prin care s-a propus declinarea competentei către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, fiind înaintate dosarele împreună cu referatul către Parchetul Judecătoriei Oneşti în vederea confirmării acestuia.

A mai arătat inculpatul că, nu exista la dosarul cauzei niciun document care să lămurească care a fost parcursul acestei cauze, unde se află în acest moment şi eventual ce soluţie s-a dispus.

De asemenea, a precizat că aceleaşi fapte erau cercetate şi în trei Dosare respectiv nr. x/D/P, 1540/P şi nr. x/D/P toate aflate pe rolul Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău.

Inculpatul a precizat că, în Rechizitoriul nr. x/D/P/2012 la fila 116 se menţionează următoarele:„ Referitor la comiterea infracţiunii de bancrută frauduloasa comisa de aceleaşi persoane, fizică şi juridică . cercetările efectuate nu au stabilit faptul că SC C.C. SRL Bacău a fost utilizată, iar inculpatul G. a participat alături de inculpaţii A. şi C. la ascunderea activelor SC R. SA, motiv pentru care sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 241 din C. pen. se va dispune clasarea cauzei.

Aceeaşi soluţie se va dispune şi cu privire la infracţiunea de spălare a banilor, referitor la sumele obţinute din traficarea activelor SC R. SRL S.A, întrucât din cercetările efectuate nu a rezultat comiterea infracţiunii." 4. În rechizitoriul întocmit în Dosarul nr. x/D/P/2012 la pagina 238 se menţionează : „clasarea urmăririi penale faţă de persoana juridică SC C.C. SRL Bacău. sub aspectul comiterii infracţiunii de bancrută frauduloasă - prev. de art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen., deoarece fapta nu a fost comisă de aceştia şi spălarea banilor, fapta prev. de art. 29 lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, deoarece fapta nu există."

Inculpatul A. a precizat că prezenta cauză are la baza Rechizitoriul nr. x/D/P/2011 al Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău prin care s-a reţinut că aceiaşi inculpaţi A., C., G. au comis aceleaşi fapte de constituire de grup infracţional organizat, delapidare, bancrută frauduloasă etc. În rechizitoriul întocmit în Dosarul nr. x/D/P/2011 s-au efectuat cercetări cu privire la persoana juridică SC C.C. SRL sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de spălarea banilor, delapidare şi bancrută frauduloasă.

În concluzie, în opinia inculpatului, comparând, se poate lesne observa că obiectul acuzării din cele două dosare priveşte aceleaşi fapte, aceleaşi persoane, adică vizează aceiaşi activitate infracţională derulată în perioada 2007-2013.

Aplicarea prioritară și obligatorie a dreptului Uniunii Europene și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

Alineatul al doilea al art. 148, din Constituţia României, tratând raportul dintre dreptul comunitar şi dreptul intern, consacră prioritatea dreptului comunitar, cu consecinţa aplicării directe şi imediate a acestuia în dreptul intern, puterea constituantă dorind să consfinţească şi pe această cale caracterul obligatoriu al ordinii juridice comunitare, în cadrul ordinii juridice interne tocmai prin precizarea acestui efect care putea fi considerat ca deplin reglementat prin dispoziţiile cu caracter general în materie(Constituţia României cuprinde şi un articol cu vocaţie generală referitor la raporturile dintre dreptul intern şi cel internaţional-art. 11, şi unul special, care tratează doar cazul particular al tratatelor internaţionale privind drepturile omului-art. 20); normele dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, direct (conform principiului integrării acestora în dreptul intern), indiferent de calitatea sau statutul părţilor,aspect ce rezulta din toate reglementările ce fac trimitere la aceasta materie.

Art. 6 din N.C.P.P., prevede: „Nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub altă încadrare juridica. Acest text care a consacrat în mod explicit „ne bis in idem" (faţă de vechiul cod), în opinia autorului excepţiei, trebuie, totodată, interpretat în lumina celuilalt principiu, cel al supremaţiei dreptului comunitar (inclusiv a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care are caracter normativ) care presupune că orice normă comunitară are forţă juridică superioară normelor naţionale, chiar şi atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare.

Totodată, s-a menţionat că, gravitatea şi multitudinea cazurilor din ţara noastră analizate de către instanţa europeană, alături de concluziile recente, în premieră pentru România, de aplicare a art. 46 din Convenţie, în sensul reţinerii unei violări sistemice a drepturilor omului în tara noastră (Viasu c României din 9 decembrie 2008, Faimblat c. României din 13 ianuarie 2009, Katz c. României din 20 ianuarie 2009, Denes s.a. c. României din 3 martie 2009) impun cu stringenţă o cunoaştere temeinică a acestei jurisprudenţe şi aplicarea directă şi prioritară a Convenţiei şi a practicii Curții Europene a Drepturilor Omului.

Pe de altă parte, jurisprudenţa Curtea de Justiție a Consiliului Europei impune judecătorului naţional să aplice dreptul intern în aşa fel, încât să asigure efectivitatea normei comunitare, precum şi întreaga protecţie judiciară conferită de aceasta cetăţeanului. Judecătorul naţional însărcinat, conform competenţei sale are obligaţia de a asigura respectarea acestor norme, lăsând neaplicată, din oficiu, dacă este necesar, orice dispoziţie internă care nu se ridică la înălţimea standardului de protecţie asigurat de norma comunitară, fără a solicita sau a aştepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituţional (C-106/77, Amrninistrazione delle Finanze dello Stato c.$iminentrial, pag. 629, 0-103/88, Fratelli Costarizo c. Comune di $iţahQ, 1989yRec., pag. 1839 si M. Fodor, rolul judecătorului naţional în cadrul Uniunii Europene, în Dreptul românesc în contextul exigenţelor Uniunii Europene" pag. 245). Garanţia respectării principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene este judecătorul naţional, care poartă şi răspunderea pentru repararea prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor dreptului Uniunii Europene de către instanţe. In acest context, Curtea de Justiţie a statuat ca „nu poate invalida o normă de drept naţional, aparţinând unui stat membru al Uniunii Europene, dar judecătorul naţional trebuie să o invalideze, implicit, prin înlăturarea ei de la fundamentul litigiului dedus judecaţii, invocând, dacă este cazul, soluţiile instanţelor.

Existenta autorităţii de lucru judecat;

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că autorităţile pot aplica o singură dată o sancţiune cu caracter penal în sensul Convenţiei, indiferent de calificarea dată în dreptul intern şi independent dacă această sancţiune este aplicată de o autoritate judiciară sau administrativă (Cauza Franz Fischer contra Austriei).

Totodată, s-a învederat instanţei următoarea chestiune: „Curtea a afirmat cu tărie că art. 4 din Protocolul 7 nu se limitează la dreptul de a nu fi pedepsit penal de doua ori ci include şi dreptul de a nu fi urmărit de doua ori; Curtea a reiterat faptul că art. 4 din Protocol 7 se aplică chiar şi în cazul în care justițiabilul a fost urmărit penal în cadrul unei proceduri care nu s-a finalizat printr-o condamnare."(citat din Hotărârea din 15 noiembrie 2016, pronunţata de Marea Camera a Curții Europene a Drepturilor Omului, în cauza A și B contra Norvegiei, parag. 110 din respectiva Hotărâre).

În lumina practicii Curții Europene a Drepturilor Omului în aceasta materie, are putere de lucru judecat, orice act care pune capăt parcurgerii unei proceduri penale, respectivul act putând fi calificat ca şi„hotărâre" indiferent de materia în care se pronunţă şi de procedura după care s-a judecat cauza, dacă aceasta este apreciată,prin prisma jurisprudenţei Curții Europene a Drepturilor Omului (cu privire la art. 4 al Protocolului nr. 7 al Convenţiei), că are un caracter penal şi reprezintă o hotărâre care s-a finalizat sau nu cu o „condamnare" penală (sau chiar civilă, fiscală sau contravenţională) a persoanei trimise mai apoi în judecată într-un proces penal pentru aceeaşi faptă, subliniindu-se, în jurisprudenţa sa că art. 4 din Protocolul 7 are drept scop împiedicarea repetării procedurilor penale închise în mod definitiv.

Drept urmare, autoritatea de lucru judecat este recunoscută oricărui act care a pus capăt unei urmăriri penale (fie ordonanţă, fie hotărâre judecătoreasca etc) cu scopul de a împiedica o noua urmărire pt. aceeaşi faptă, atunci când există identitate de persoană între cea cu privire la care s-a pronunţat deja un act juridic şi cea în privinţa căreia s-a început o nouă urmărire. Pentru a fi aplicabilă garanţia instituită de principiul „ne bis in idem", ambele proceduri trebuie să fie desfăşurate în urma formulării unei „acuzaţii în materie penală". Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că termenul „procedură penală" folosit în cadrul art. 4 din Protocolul 7 trebuie să fie interpretat în lumina principiilor generale aplicabile expresiei „acuzaţie în materie penală" care este prevăzut de art. 6 şi 7 din Convenţie, iar identitatea de fapte vizează o identitate materială şi nu una juridică;

În speţă, autorul excepţiei apreciază că este simplu a se constata că în cazul A., C., G. este vorba despre aceleaşi fapte privite în materialitatea lor, fiind întrunite toate condiţiile pentru a atrage aplicabilitatea art. 6 parag. 1 din Convenţie care stabileşte că principiul „Ne bis in idem" este aplicabil ori de cate ori autorităţile formulează din nou o acuzaţie în materie penală cu privire la fapta pentru care s-a pronunţat deja un act care a finalizat o urmărire.

În cauza Butnaru si Bejan Piser c. României din 23 iunie 2015, Curtea Europeana a stabilit că, ceea ce trebuie clarificat pentru identificarea incidenţei principiului enunţat mai sus, este aspectul referitor la „determinarea dacă faptele imputate în cele două proceduri penale se refera la acelaşi comportament" fiind necesar de evaluat dacă în cauză era vorba despre acelaşi comportament din partea aceloraşi persoane cu aceeaşi ocazie, încadrarea juridica diferită dată în cele doua proceduri fiind lipsită de relevanta.

La fila 101 din Rechizitoriul nr. x/D/P/2012 procurorul de caz a precizat că suma de 4.400.000 lei achitată de SC A.A.A.A.A.A.A. SRL prin bancă către SC J. SA reprezintă plata pentru mărfuri sau servicii livrate sau prestate de SC J. SA, deci societatea SC J. SA nu a săvârşit infracţiunile de evaziune fiscală, spălare de bani, fals şi constituirea de grup infracţional organizat. În acelaşi timp, pentru săvârşirea acestor infracţiuni, care au făcut obiectul cercetării în paralel în cele două dosare penale, societăţii SC J. SA i s-a aplicat un sechestru penal pentru recuperarea acestei sume, în cauza nr. x/D/P/2011.

Cu toate acestea, acelaşi procuror de caz în primul rechizitoriu întocmit a precizat în ceea ce priveşte această societate comercială că a săvârşit infracţiunile de bancrută frauduloasă, delapidare, spălare de bani, începând din anul 2009 până la data întocmirii rechizitoriului, respectiv 12 iulie 2013.

La momentul întocmirii procesului - verbal de sesizare din oficiu exista raportul întocmit de către Oficiul National de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor întocmit la data de 10 noiembrie 2009,organism specializat în analizarea sesizărilor privind existenţa infracţiunilor de spălare a banilor care a conchis faptul că din analiza datelor şi informaţiilor obţinute din bazele de date ale oficiului şi cele transmise de instituţiile competente, asupra operaţiunile comerciale ce au făcut obiectul sesizării nu sunt suspiciuni de spălare a banilor.

În cauza nr. x/D/P/2012 sunt trimişi în judecată A., C., B.B.B.B.B.B.B., C.C.C.C.C.C.C., SC C.C. SRL pentru infracţiuni de spălare de bani, delapidare, bancrută frauduloasă în legătură cu întocmirea în fals a unor chitanţe de către numitul C.C.C., pentru ca în Rechizitoriul nr. x/D/P/2011 să se afla dispoziţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de C.C.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, fals, complicitate la înşelăciune, complicitate la delapidare.

Aşa fiind, s-a solicitat a se observa că infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave pentru care s-a dispus clasarea în prima procedură penală, este aceeaşi cu cea pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată în prezenta cauză, iar acuzarea nu a considerat oportun a redeschide urmărirea penală finalizată prin ordonanţa de clasare, preferând să înceapă o nouă urmărire, ceea ce în opinia autorului excepţiei atrage încălcarea principiului „Ne bis in idem" consacrat de art. 4 din Protocolul 7 la Convenţie.

Drept urmare, a pretinde că o ordonanţă a Parchetului (nefiind o hotărâre judecătorească) nu poate atrage incidenţa principiului „Ne bis in idem" este contrară Dreptului Uniunii Europene şi practicii Curții Europene a Drepturilor Omului care consacră condiţiile în care acest principiu trebuie aplicat, condiţii care, în opinia autorului excepţiei se regăsesc şi în speţa dedusă acestei judecaţi. În acest sens au fost exemplificate: Cauza Tsonyo Tsonev VS. Bulgaria, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat Statul pentru dublarea procedurilor îndreptate împotriva aceleiaşi persoane, statuând că, chiar un proces - verbal de contravenţie (întocmit în procedura administrativă contravenţională) este asimilat unui proces penal, aşa încât condamnarea ulterioară în baza legii penale pentru aceeaşi faptă, duce la încălcarea art. din protocolul 7 din convenţie, care consacră principiul „Ne bis in idem".) Argumentele apărării sub acest aspect se regăsesc întocmai, fiind expuse şi în Decizia nr. 8 din 30 martie 2016, pronunţata de Înalta Curte de Casație și Justiție (hotărâre prealabila), unde s-a arătat că, sintagma folosită de legiuitor în cuprinsul art. 6 C. proc. pen. care consfinţeşte principiul „ne bis in idem", are în vedere noţiunea de „hotărâre penală, în sens larg prin ea înţelegându-se orice fel de act, indiferent de materia în care se pronunţă şi de procedura în care a fost examinată cauza „dacă respectivul act ar putea fi apreciat, prin prisma jurisprudenţei Curții Europene a Drepturilor Omului privind aplicarea art. 4 din Protocolul nr. 7 al Convenţiei, că are un caracter penal";

în aceste condiţii cu atât mai mult, hotărârile judecătoreşti definitive pot sta la baza aplicării principiului „ne bis in idem", acest aspect fiind pe deplin clarificat, atât in jurisprudenţa internă, cât şi în jurisprudenţa Curții Europene a Drepturilor Omului şi a Curții de Justiție a Uniunii Europene, unde nu au fost aspecte de abordare diferite atunci când „elementul bis" a constat dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunţată de o instanţă de drept penal, acest aspect de drept nefiind controversat. Prin decizia penala precizată Înalta Curte de Casație și Justiție a respins sesizarea cu privire la interpretarea sintagmei consacrate de art. 6 din N.C.P.P., tocmai pe motivul că derivă din partea constantă şi clară a celor doua instanţe europene, jurisprudenţa pentru care nu este nevoie de „dezlegarea" ori de „lămurirea" Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinarea acestei jurisprudenţe este suficientă, în opinia Înaltei Curţi, să lămurească instanţa de trimitere (în sensul art. 475 C. proc. pen.) cu privire la chestiunea de drept strict incidentă în cauza penală, respectiv în ce măsură o hotărâre civilă de tipul celei avute în vedere de instanţa de fond poate constitui sau nu „elementul bis".

În opinia Înaltei Curţi excepţia invocată este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, pentru următoarele motive:

Texte de lege aplicabile:

Art. 6 C. proc. pen.: „Nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub altă încadrare juridică.

Art. 4 alin. (1) din Protocolul nr. 7 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Curtea Europeană a Drepturilor Omului), intitulat "Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori" prevede următoarele: Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicţiile aceluiaşi stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii şi procedurii penale ale acestui stat”.

Aşa cum s-a reţinut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sergey Zolotukhin c. Rusia din 10 februarie 2009, încadrarea juridică a procedurii în dreptul intern nu poate fi singurul criteriu pertinent pentru aplicabilitatea principiului non bis in idem, în sensul articolului 4 § 1 al Protocolului nr. 7. În caz contrar, aplicarea acestei dispoziţii ar fi lăsată la discreţia Statelor Contractante, ceea ce ar putea duce la rezultate incompatibile cu obiectul şi scopul Convenţiei. Noţiunea de "procedură penală" în textul art. 4 al Protocolului nr. 7 trebuie să fie interpretată în lumina principiilor generale cu privire la termenii "acuzaţie în materie penală" şi "pedeapsă" din articolele 6 şi, respectiv, 7 ale Convenţiei (a se vedea Haarvig c. Norvegiei, Rosenquist c. Suediei, Manasson c. Suediei).

Curtea a stabilit în jurisprudenţa sa trei criterii, cunoscute sub numele de „criteriile Engel" (cauza Engel şi Alţii c. Olanda), care urmează sa fie luate în considerare pentru a stabili dacă există sau nu o "acuzaţie în materie penală". Primul criteriu este încadrarea juridică a infracţiunii în dreptul naţional, al doilea este însăşi natura infracţiunii, iar al treilea reprezintă gradul de severitate al pedepsei pe care persoana în cauză riscă să o suporte. Criteriile al doilea şi al treilea sunt alternative şi nu neapărat cumulative. Acest lucru, însă, nu exclude o abordare cumulativă în cazul în care o analiză separată a fiecărui criteriu nu permite să se ajungă la o concluzie clară cu privire la existenţa unei acuzaţii în materie penală.

Înalta Curte apreciază că sintagma „ când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub o altă încadrare juridică", folosită de legiuitor în cuprinsul art. 6 C. proc. pen., care consfinţeşte principiul „ne bis in idem", într-adevăr are în vedere orice fel de hotărâre indiferent de materia în care se pronunţă şi de procedura după care s-a judecat cauza, dacă aceasta ar putea fi apreciată, prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la art. 4 al Protocolului nr. 7 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, că are un caracter penal şi reprezintă o hotărâre prin care s-a produs „condamnarea" penală, civilă, fiscală sau contravenţională a persoanei, trimisă mai apoi în judecată într-un proces penal pentru aceeaşi faptă.

Astfel, pornind de la conţinutul art. 4 pct. 1 din Protocolul nr. 7 anexat la Convenţia europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a libertăţilor fundamentale ale Omului, intitulat "dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori": Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicţiile aceluiaşi stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii şi procedurii penale ale acestui stat" şi de la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privind interpretarea acestui articol (Sergey Zolotukhin c.

Rusia din 10 februarie 2009 din care rezultă ca încadrarea juridică a procedurii în dreptul intern nu poate fi singurul criteriu pertinent pentru aplicabilitatea principiului non bis in idem în sensul articolului 4 § 1 al Protocolului nr. 7, Haarvig c. Norvegiei, Rosenquist c. Suediei, Manasson c. Suediei din care se desprinde concluzia că noţiunea de "procedură penală" din textul articolului 4 al Protocolului nr. 7 trebuie să fie interpretată în lumina principiilor generale cu privire la termenii "acuzaţie în materie penală" şi "pedeapsă" din articolele 6 şi, respectiv, 7 ale Convenţiei, Engel şi alţii c.

Olanda, în care Curtea a stabilit trei criterii care trebuie luate în considerare pentru a stabili dacă există sau nu o "acuzaţie în materie penală" - încadrarea juridică a infracţiunii în dreptul naţional, natura infracţiunii şi gradul de severitate al pedepsei pe care persoana în cauză riscă să o suporte - Gradinger c. Austria în care Curtea a constatat că, deşi denumirea, natura şi scopul celor două infracţiuni au fost diferite, a existat o încălcare a articolului 4 al Protocolului nr. 7, în măsura în care ambele decizii s-au bazat pe acelaşi comportament al reclamantului, Oliveira c.

Elveţia şi Franz Fischer c. Austriei, în care Curtea a statuat că acelaşi comportament poate constitui mai multe infracţiuni (concurs ideal), care pot fi judecate în cadrul unor proceduri separate sau persoanele pot fi judecate sau pedepsite din nou pentru infracţiunile care au fost pur şi simplu "nominal diferite", fiind atrasă astfel incidenţa articolului 4 al Protocolului nr. 7 şi necesitatea examinării suplimentare dacă astfel de infracţiuni au avut sau nu aceleaşi "elemente esenţiale"), Înalta Curte apreciază că sintagma „când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub o altă încadrare juridică" folosită de legiuitorul român în cuprinsul art. 6 C. proc. pen., care consfinţeşte principiul „ne bis in idem", nu are în vedere doar hotărârile pronunţate în materie penală faţă de o persoană pentru aceeaşi faptă - indiferent de încadrarea juridică dată faptei, ci se impune o analiză amănunţită, prin prisma criteriilor cristalizate în jurisprudenţa Curții Europene a Drepturilor Omului, a caracterului şi naturii primei hotărâri pronunţate.

Această analiză se impune cu atât mai mult cu cât, în jurisprudenţa sa, menţionată anterior, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a extins şi mai mult sfera noţiunii de acuzaţie în materie penală şi sancţiune penală şi în domeniul administrativ şi fiscal, în cauza Rosenquist c. Suedia, spre exemplu stabilind ca impunerea unei supra-taxe (asimilabile în dreptul român dobânzilor şi penalităţilor) asupra obligaţiilor fiscale datorate de un contribuabil, are caracter penal.

Ca atare, Înalta Curte apreciază că atunci când se analizează incidenţa în cauză a principiului „ne bis in idem", reglementat de art. 6 C. proc. pen. român, prin hotărâre penală definitivă trebuie avut în vedere rezultatul obţinut în urma parcurgerii unei proceduri judiciare ori extrajudiciare, prin care se tranşează asupra fondului cauzei, fie printr-o soluţie de sancţionare penală, civilă, contravenţională, administrativă sau fiscală, fie printr-o soluţie de nesancţionare (spre exemplu, un proces-verbal de sancţionare contravenţională anulat de o instanţă civilă printr-o hotărâre judecătorească), dacă fapta care a dat naştere celor două proceduri este identică.

Aşadar, faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, excepţia invocată de către inculpatul A.

1. Cu privire la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat doar în parte, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că inculpatul G. a reprezentat societatea timp aproximativ nouă luni, în restul timpului actele procesuale fiind comunicate la sediul avocatului A.A.A., după cum rezultă din declaraţia acestuia de martor dată în faţa instanţei de apel. După cele noua luni, acesta a denunţat contractul, astfel cum s-a reținut şi în actul de sesizare a instanţei, precum şi din înscrisurile administrate în cauză, ipoteză din care rezultă că, acest contract de asistenţă juridică a fost încheiat în prealabil. Inculpatul G. a asigurat asistenţa juridică în baza unui contract încheiat în forma consensuală în împrejurări care comportă calificarea de excepţionale. Mai mult, acesta şi-a îndeplinit şi îndatoririle profesionale, pregătind forma scrisă a acestuia în vederea semnării sale şi a înregistrat contractul în Registrul General de Asistenţă a Contractelor de Asistenţă Juridică (prezentat în original instanţei de fond spre confruntare cu extrasul depus în copie certificata).

Aşadar, deşi contractul de asistenţă juridică este consensual, încheierea lui în forma scrisă constituind numai o îndatorire profesională a avocatului, a cărei neîndeplinire nu afectează nici încheierea contractului, nici valabilitatea acestuia.

De asemenea, se reţine că nici îndatorirea avocatului de a contracta în forma scrisă nu este absolută, câtă vreme există şi excepţii statutare. Asemenea excepţii vizează, fie încheierea la distanţă a contractelor de asistenţă juridică, fie substituirea lor cu scrisori de angajament validate prin plata (chiar parţială) a onorariului.

Prin urmare, în speţa de faţă s-a încheiat un contract de asistenţă juridică în forma consensuală, avocatul G., acţionând în consecinţă, completând cele mai importante rubrici ale formularului de contract, şi eliberat sub semnătură de către Baroul Bucureşti - deci nici măcar teoretic susceptibil de preconstituire) procedând la înregistrarea acestuia în Registrul General de Asistenţă a Contractelor de Asistenta Juridica.

Tot în acest sens este şi împrejurarea că acest contract a fost confirmat expres de administratorul special al societăţii, organ de conducere care reprezintă interesele acţionariatului în procedură şi reprezintă şi societatea atunci când acesteia din urma nu i-a fost retras dreptul de administrare, desemnându-se un administrator judiciar. Contractul încheiat la distanţă, telefonic, a fost confirmat, consolidat şi însuşit de către societate prin reprezentantul sau legal, martorul B.B.B.. Chiar şi în ipoteza în care acesta nu ar fi fost valabil încheiat iniţial, însuşirea lui ulterioară îi confirmă cu efecte ex tunc (exact ca şi în ipoteza căii de atac declarate de avocatul al cărui contract încetase, cu consecinţa încetării calităţii de reprezentant). Altfel spus, orice viciu legat de reprezentarea iniţială a părţii, a fost confirmat prin contractarea cu reprezentantul legal al societăţii şi acţionariatului său în procedura - martorul B.B.B., corespunzător identificat.

Eventuala eroare, în care este posibil să fi fost indusă avocatului G. a devenit insurmontabilă după studierea dosarului. Din studiul dosarului de insolventă rezultă că cererea a fost introdusă de societatea reprezentata legal de D. şi convenţional de către avocatul A.A.A., martor în cauză, iar declaraţiile pe care se întemeia cererea erau atestate de doamna avocat D.D.D.D.D.D.D., inspector de integritate în cadrul Agenţiei Național de Integritate.

Mai mult, corespondenţa amplă cu societatea reprezentată (45 de mail-uri, care denotă că avocatul G. avea reprezentarea contractării valabile) a contribuit la consolidarea legitimităţii raportului cu societatea şi cu participanţii în cauza de insolvenţă.

- "În lipsa unui contract de asistenţă juridică valid cu un reprezentant al SC R. SA - inculpatul G. a preconstituit un contract de asistenţă juridică "în alb", nesemnat de nicio persoană şi a primit din partea inculpatului A. documente false(facturi, planuri de reorganizare, bilanţuri, etc), pe care le-a depus ulterior în faţa instanţei de judecată,în baza cărora a contestat creanţele creditorilor, inducând în .afirmaţie a parchetului nesusţinută probator, fiind contrazisă de însăşi înscrisurile administrate în cauză (corespondenţa avocatului G. cu clientul SC R. SRL) care denotă identitatea perfectă dintre actele comunicate pe e-mail de către martorii Y.Y. - expert contabil şi B.B.B. - jurist şi actele dosarului de insolvenţă. Mai exact, avocatul G. a depus în dosarul de insolvenţă exact ceea ce a primit pe mail. Singura excepţie o constituie planul de reorganizare semnat în original (dar identic cu cel comunicat pe mail) care i-a fost expediat la Bucureşti prin intermediul inculpatului A. (pe care, potrivit declaraţiei, avocatul G. l-a perceput ca pe un « vasal al lui D., dependent de acesta ca partener economic. A. fiind modest îmbrăcat şi folosind o mașină»), "prin aceleaşi activităţi inculpatul G. a creat în mod nereal creditorilor si instanţei de judecata aparenţa ca SC R. SRL este administrata de D.", ca acesta este cel care desfăşoară relaţii comerciale în numele societăţii şi că documentele contabile sunt autentice, în condiţiile în care în realitate societatea era controlată şi administrată de inculpaţii A. şi C., iar înscrisurile false proveneau de la aceştia, aceasta afirmaţie având natura unei speculaţii.

Astfel, judecătorul sindic fusese sesizat prin cererea de deschidere a procedurii formulată de avocatul X.X.X.X., martor în prezenta cauză, deşi contractase tot la distanţă. La fel ca şi judecătorul şi creditorii din cauza, avocatul G. nu avea la îndemână niciun mijloc din care să cunoască împrejurările evidenţiate ulterior de urmărirea penală care a durat mai mulți ani. Fie că ar fi reprezentat societatea, fie că SC R. SRL s-ar fi judecat în lipsă, participanţii din cauză ar fi avut aceeaşi percepţie, întemeiată pe înscrisurile depuse sau pe cererile formulate în cauză.

Cu privire la afirmaţia conform căreia - "inculpatul G. a acordat sprijin membrilor grupării infracționale în sensul prelungirii momentului în care creditorii, luau cunoştinţă că societatea era controlată de fapt de inculpaţii A. şi C., de faptul că activele societăţii sunt în posesia acestora şi de faptul că toate acţiunile deschise în faţa instanţelor şi înscrisurile aferente depuse nu sunt ale reprezentanţilor de drept şi că au caracter fals,” avocatul G. a asigurat cu bună credinţa reprezentarea societăţii, crezând că apără o societate comercială aflată în procedura insolvenţei, nicidecum interesele unor persoane fizice. Reprezentarea juridică asigurată de avocatul G. nu a avut nicio influenţă juridică în sensul amânării judecării cauzei de insolvenţă. Cauza s-a amânat pentru motive care nu au fost provocate de acesta: conexarea cu alt dosar, verificări ale cererilor altor creditori, cereri ale administratorului judiciar - martorul E.E.E.E. (a cărui credibilitate, oricum îndoielnică, fiind înlăturată prin înscrisuri provenind chiar de la acesta - delegaţii de substituire ulterioare audierii sale în cauza).De altfel, din actele dosarului nu rezultă mobilul inculpatului sau orice alte chestiuni externe voinţei sale care l-ar fi determinat să renunţe la probitatea profesională şi sa adere la un grup infracţional.

Afirmaţia parchetului conform căreia. Acest sprijin a fost acordat de inculpatul G. timp de aproximativ doi ani, atât anterior cât şi după deschiderea procedurii insolvenţei, fapt pentru care faptele sale au fost apreciate ca acte de complicitate la înşelăciune şi la bancruta frauduloasa (după deschiderea procedurii", nu a fost susţinută probator. Avocatul G. nu a avut nicio legătura cu societatea x înainte de deschiderea procedurii de insolvenţă şi nu a reprezentat niciodată această societate (nici pe vreun coinculpat) înainte de deschiderea procedurii. Este de subliniat că ulterior contractării cu SC R. SRL, avocatul G. a contractat o contestaţie la executarea dispoziţiilor civile cu inculpatul A., pe care l-a cunoscut în contextul în care A. a pretins că a fost recomandat tocmai de SC R. SRL.

La data când avocatul G. a început să participe în calitate de avocat al societăţii în dosarul de insolvenţă, procedura era deja declanşată de avocatul A.A.A. din Baroul Botoşani - martor în cauză, deşi a declarat o dată că a contractat prin corespondenţă, ulterior afirmând că a contractat pe e-mail. Procedura a fost deschisă în forma generală cu păstrarea dreptului de administrare a reprezentanţilor legali. Odată declanşată procedura insolvenţei, efectele ei se produc în mod firesc şi ireversibil, conform legii, parcurgând etapele stabilite de lege şi care presupun durata în timp.

Aşadar, Înalta Curte reţine că în ceea ce-l priveşte pe inculpatul G., sentinţa apelată este temeinică şi legală, având în vedere probatoriul administrat în faza de urmărire penală şi la judecata în fond, precum şi a probelor administrate în apel, situaţia juridică a acestuia neevidenţiind nicio schimbare.

Astfel, în analiza realizată de instanţa de fond s-a reţinut că în privinţa infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi de complicitate la bancrută frauduloasă, deşi acesta a avut o prezenţă şi o activitate în cadrul unui grup de persoane, intimatul inculpat nu a avut reprezentarea, convingerea subiectivă formată în sensul că există un grup de persoane care comite infracţiuni, care şi-a propus să acţioneze cu scopul de a obţine beneficii materiale în dauna creditorilor şi nici nu a cunoscut faptul că persoana care l-a căutat telefonic ar fi sau nu inc. D., cel care avea calitatea de administrator şi asociat al SC R. SA. În acelaşi sens, instanţa de fond se referă la modul în care a acţionat intimatul inculpat G. - a insistat pentru a se aplica semnătura pe contractul de asistenţă juridică doar de către D. şi nu de altcineva - a procedat la desfăşurarea firească a activităţii avocaţiale, a păstrat legăturile cu administratorul special B.B.B., precum şi cu reprezentantul administratorului judiciar, martorul E.E.E.E., a insistat ca inculpatul A. să îi comunice lui D. să se prezinte în vederea aplicării semnăturii pe contractul de asistenţă juridică.

Demersurile sale constante, reprezentând acţiuni cu caracter profesional sunt probate de declaraţiile martorilor E.E.E.E., B.B.B., N.N.N.N.N.N. Adrian, fiecare dintre aceştia arătând că intimatul inculpat G. a acţionat într-o manieră firească, profesională.

În acest sens sunt afirmaţiile martorului N.N.N.N.N.N. Adrian care a arătat că, la solicitarea lui A. a transportat un plic cu documente de la Bacău la Bucureşti pe care l-a înmânat dlui G.,afirmaţiile martorului B.B.B. care a arătat că a acceptat propunerea martorului Y.Y. de a furniza datele sale de identitate celui din urmă şi de a-şi asuma calitatea de administrator special, reprezentant al asociaţilor SC R. SA;afirmaţiile martorului Y.Y. care a arătat că el a redactat planul de reorganizare depus de societate în procedura insolvenţei, că el este cel care l-a contactat pe martorul B.B.B. în vederea numirii în calitatea de administrator special, precum şi a faptului că nu l-a cunoscut pe G.;afirmaţiile martorului E.E.E.E. care a arătat că a cooperat foarte bine cu G., că nu a avut suspiciuni referitoare la activitatea desfăşurată de avocat, că au avut o bogată corespondenţă în cauza respectivă, că îl consideră un bun şi onest profesionist.

Tot în sprijinul conduitei corecte a lui G. sunt şi următoarele mijloace de probă:

- corespondenţa purtată prin e-mail de la adresa utilizată de el la adresa comunicată de inc. A., de unde se comunicau spre dl avocat volume de documente scanate sau tehnoredactate, ceea ce denotă că adresa de e-mail a fost gestionată de o persoană care înţelegea conţinutul solicitărilor adresate;

- declaraţiile martorului Y.Y. care a arătat că: a fost solicitat de inc A. şi inc C. să participe ca auditor la SC R. SA; a menţionat că la acea vreme administrator al firmei era D., persoană pe care nu a cunoscut-o niciodată; a arătat că nu l-a cunoscut pe G.; că a primit un număr de telefon de la A. care i-a cerut să îl informeze pe avocat despre numirea lui B.B.B. în calitatea de administrator special; declaraţiile martorului X.X.X.X. care a arătat că: în anul 2011 a fost contactat şi ulterior vizitat la birou de A., însoţit de contabila firmei, care i-au comunicat că doresc să se încheie un contract de asistenţă juridică pentru a se formula cerere de deschidere a procedurii insolvenţei pentru SC R. SA;a încheiat contractul de asistenţă juridică la distanţă, (n.n.: acesta nu a fost de faţă pentru a atesta identitatea părţii semnatare), la fel şi împuternicirea avocaţială, şi cererea de deschidere a procedurii insolvenţei;a denunţat contractul în anul 2014-2015, arătând că nu a mai efectuat activităţi în dosar motivat de împrejurarea că nu a mai putut păstra legătura telefonică cu A. sau cu contabila firmei;a primit o adresă de e-mail către care a transmis corespondenţa (incluzând contractul de asistenţă juridică, împuternicirea avocaţială, cererea de deschidere a procedurii).

Totodată, alături de declaraţiile mai sus menţionate ale martorilor se află şi mijloacele de probă reprezentate de înscrisurile aflate la dosarul de insolvenţă al SC R. SA, depuse şi în dosarul penal, care confirma o dată în plus că G. nu putea să îşi dea seama că documentele care au aplicată ştampila societăţii şi semnătura lui D. sunt documente care nu poartă în realitate semnătura acestui inculpat, administrator statutar al societăţii insolvente.

Nu în ultimul rând trebuie menţionată o altă grupă de mijloace de probă care au relevanţă deosebită şi anume declaraţiile făcute în faţa instanţei de fond de către traducătorii autorizaţi U.U.U.U. şi Y.Y.Y.Y., translatori de limbă arabă, care au arătat faptul că D. a participat la semnarea actelor de cesiune a părţilor sociale şi că acesta a fost însoţit de o altă persoană vorbitoare de limbă araba, identificată în persoana lui K.K.K., persoană despre care martorii au relatat că era cunoscătoare a limbii române şi că pentru ea au efectuat traduceri asupra mai multor zeci de înscrisuri, majoritate procuri şi acte de cesiune părţi sociale.

În concluzie, acesta fiind contextul faptic în care s-a situat activitatea lui G. în cele nouă luni de activitate desfăşurată ca avocat al debitoarei SC R. SA; cu participare la patru termene de judecată în care amânarea survenea obligatoriu (n.n. odată deschisă procedura insolvenţei au fost acordate termene pentru a se depune declaraţiile de creanţă şi listele cu bunuri, rapoartele administratorului judiciar) şi în care a depus eforturi în scopul derulării în folosul creditorilor, redactând acţiuni de contestare a creanţelor depuse de creditori care se înscriau pe tabel.

Astfel, din actele şi lucrările dosarului nu se poate susţine concluzia procurorului conform căreia, intimatul inculpat G. ar fi cunoscut vreuna dintre acţiunile persoanelor acuzate în dosar de comiterea infracţiunii de grup infracţional organizat sau a infracţiunii de bancrută frauduloasă, iar referitor la infracţiunea de delapidare sau a celei de înşelăciune nici nu se poate reţine o participare a intimatului inculpat G., întrucât activitatea ilicită s-a epuizat mai înainte de data la care inculpatul G. a luat contact cu dosarul de insolvenţă.

Înalta Curte reţine că din probatoriul administrat în cauză, rezultă că contractul de asistenţă juridică a fost încheiat în mod valid, prin telefon, cu o persoană care şi-a declinat identitatea D., urmând ca semnătura pe contractul de asistenţă juridică să fie aplicată de client în momentul la care se vor întâlni cele două părţi.

Această întâlnire nu a mai avut loc, însă intimatul-inculpat G. a fost indus şi menţinut în eroare cu privire la momentul prezentării administratorului statutar chiar de către A., cel care a admis că i-a comunicat lui G. faptul că a luat legătura cu D., dar că din motive legate de afaceri nu poate veni prea curând la o întâlnire.

Aşadar, contractul de asistenţă juridică încheiat între G. şi D. pentru SC R. SA a fost pus în aplicare, iar avocatul şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, într-o perioadă în care procesul era supus unor termene stricte de decădere ce ar fi afectat în mod egal debitoarea şi creditorii.

De asemenea, Înalta Curte reţine că din probele aflate la dosarul cauzei nu se dovedeşte faptul că inculpatul G. ar fi cunoscut vreuna dintre acţiunile persoanelor acuzate în dosar de comiterea infracţiunii de grup infracţional organizat, iar împrejurarea că inculpatul a refuzat orice ingerinţă nelicită în activitatea sa profesională (refuzând orice altă modalitate de a completa înscrisul contractului de asistenţă juridică cu semnătura contractantului decât aceea a prezentării dlui D. spre a semna) constituie o dovadă suplimentară că nu a cunoscut şi nu a urmărit vreo clipă falsificarea înscrisurilor profesionale şi acordarea unui ajutor persoanelor care ar fi avut vreun interes în controlul procedurii.

Înalta Curte are în vedere şi conduita constantă a inculpatului G. de a insista pentru semnarea Contractului de asistenţă juridică, discuţiile şi convorbirile telefonice cu martorul Y.Y. şi B.B.B., aceste aspecte constituind elemente clare care demonstrează lipsa vinovăţiei inculpatului.

Totodată, Înalta Curte reţine şi că la momentul când intimatul inculpat G. a încheiat Contractul de asistenţă juridică, D. nu părăsise teritoriul României, iar procedura de insolvenţă era deja declanşată prin cererea de deschidere a procedurii formulată şi semnată de avocatul X.X.X.X. din Baroul Botoşani, martor în prezenta cauză, care contractase tot la distanţă, în condiţii similare cu G.

De altfel, acţiunea care compune elementul material al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma incriminată de V.C.P. nu exista.

Pe de-o parte, se observă că împuternicirea respectivă nu conţine nicio contrafacere sau alterare a scrierii sau subscrierii din cuprinsul actului. În anul 2011 legea penala nu incrimina (cel puţin nu ca fals în înscrisuri sub semnătură privată) consemnarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului în conţinutul înscrisurilor sub semnătură privată. In aceasta situaţie, lipseşte o trăsătura esenţiala a infracţiunii - prevederea în legea penală.

Pe de alta parte, niciodată nu s-a plăsmuit vreun înscris care să ateste vreun raport juridic nereal sau inexistent şi care să comporte vreo altă încadrare juridică. Împuternicirea de care s-a folosit avocatul G. pentru a-şi legitima calitatea procesuală face trimitere la un contract de asistenţă juridică statutar încheiat verbal şi care a fost corespunzător înscris în Registrul de Evidenţă a Contractelor de Asistenţă Juridică.

În cauză se impune examinarea încheierii contractul de asistenţă juridică. In acest sens, se reţine că acest contract de asistenţă juridică este consensual. Forma scrisa a contractului este ad probationem, nu ad validitatem, conform dispoziţiilor art. 121 din Statutul profesiei:

"1) Contractul de asistenţă juridică este încheiat în formă scrisă, cerută ad probationem. Acesta trebuie să îndeplinească toate condiţiile cerute de lege pentru încheierea valabilă a unei convenţii şi dobândeşte dată certă prin înregistrarea sa în registrul oficial de evidenţă al avocatului, indiferent de modalitatea în care a fost încheiat.

2) Contractul de asistenţă juridică poate fi încheiat şi prin orice mijloc de comunicare la distanţă. În acest caz, data încheierii contractului este data la care a intervenit acordul de voinţă între avocat şi client. Se prezumă că avocatul a luat cunoştinţă de încheierea contractului la una dintre următoarele date:

a) data la care contractul a sosit prin fax sau e-mail (semnătură electronică) la sediul profesional al avocatului; dacă transmisiunea prin fax are loc după ora 19,00, se prezumă că avocatul a luat cunoştinţă în ziua lucrătoare următoare zilei transmisiunii;

b) data primirii contractului semnat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(3) Contractul de asistenţa juridică poate lua forma unei scrisori de angajament care să indice raporturile juridice dintre avocat şi destinatarul scrisorii, inclusiv serviciile avocaţiale şi onorariul, semnată de avocat şi transmisă clientului. În cazul în care clientul semnează scrisoarea sub orice menţiune expresă de accept a conţinutului scrisorii, aceasta dobândeşte valoarea unui contract de asistenţa juridica.

(4) Contractul de asistenţă juridică se consideră a fi fost încheiat în mod tacit dacă clientul a achitat onorariul menţionat în cuprinsul acestuia, achitarea acestui onorariu semnificând acceptarea contractului de către client, caz în care data încheierii contractului este considerată a fi data menţionată în cuprinsul contractului.

(5) Contractul de asistenţă juridică poate fi încheiat, în mod excepţional, şi în formă verbală.

Aceste dispoziţii din Statutul Profesiei de Avocat cu referire la acest text de lege are în vedere faptul că exista la data faptelor, ca şi în prezent, un cadru juridic faţă de care avocatul este dator să acţioneze, iar o eventuală sancţiune ar putea surveni doar în cazul în care ar fi nesocotite aceste norme.

Din analiza coroborată a mijloacelor de probă aflate din abundenţă la dosarul cauzei reiese că inculpatul G. a acţionat în limitele acestor dispoziţii, că a acceptat telefonic mandatul şi a procedat la înregistrarea acestei activităţi în Registrul General de Evidenţă a Contractelor, şi a depus eforturi pentru a determina pe cocontractant, D., să se prezinte în vederea clarificării raportului juridic. Ceea ce a şi făcut intimatul inculpat. Lipsită de suport probator este, însă şi acuzarea care face trimitere la lipsa unei semnături pe contract şi că împuternicirea este întocmită în fals, deoarece se referă la un contract nesemnat de client, întrucât ne aflăm într-una din situaţiile derogatorii de la norma generală, aceea când contractul se încheie la distanţă, în forma imperfectă şi ambele părţi urmează să procedeze la realizarea întâlnirii în care să se finalizeze operaţiunea de asumare contractuală, stabilirea onorariului şi eventual desocotirea.

Aşadar, Înalta Curte apreciază că în mod temeinic şi legal instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului G. sub aspectul comiterii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi complicitate la bancrută frauduloasă, apreciind faptul că lipseşte vinovăţia acestuia, considerând că :acesta nu a cunoscut caracterul fals al înscrisurilor depuse în faţa instanţei de judecată;activitatea desfăşurată s-a încadrat în limitele Statutului profesiei de avocat;discuţiile pe care le-a avut cu inculpatul A., Y.Y. şi B.B.B. de a i se semna contractul de asistenţă juridică şi achitarea onorariului atestă buna - credinţă şi conduita acestuia.

Cu privire la inculpatul A., Înalta Curte apreciază sentința pronunțată de instanța de fond ca nelegală și netemeinică doar în parte pentru următoarele motive:

Astfel, Înalta Curte apreciază că instanța de fond în mod legal a dispus achitarea inculpatului A. în temeiul art. 16 lit. c) din C. pen. pentru comiterea următoarelor infracțiuni : instigare la fals în înscrisuri oficiale (faptă prev. de art. 25 din C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. și art. 37 lit. a) din C. pen.), fals în înscrisuri sub semnătură privată (faptă prev. de art. 290 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. și art. 37 lit. a) din C. pen.), instigare neurmată de executare la mărturie mincinoasă (faptă prev. de art. 29 din C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) din C. pen. ) și transmiterea fictivă a acțiunilor deținute într-o societate comercială, (faptă prev. de art. 2801 din Legea nr. 31/1990), apreciind faptul că nu există probe că acestea au fost comise de inculpat.

Astfel, instanţa în mod temeinic şi legal a reţinut cu privire la infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. 1969 și infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale sub forma complicității - prevăzută de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. 1969 și reținute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului A., faptul că nu a rezultat cu certitudine că ar fi fost săvârșite de acesta - întrucât nu au rezultat probe care să demonstreze „contrafacerea scrierii, subscrierii” procurilor notariale aparținând inculpatului D.; nici a documentelor depuse la Oficiul Român al Comerțului - instanțe.

Chiar dacă a rezultat probator că inculpatul A. a fost singura persoană care l-ar fi cunoscut pe inculpatul D. și dacă aceste înscrisuri au fost găsite la percheziția domiciliară efectuată la inculpați, respectiv la C. - nu s-a putut contura cert falsificarea de către inculpatul A., ci doar instigarea la uzul de fals cu privire la aceste înscrisuri.

Dimpotrivă, așa cum s-a expus anterior, documentele false folosite la Oficiul Român al Comerțului și la instanță de inculpatul A. (pentru care s-a dispus condamnarea pentru instigare la infracțiunea de uz de fals) - au fost întocmite de alte persoane și nu de inculpatul A.

Față de aceste infracțiuni, rezultând dubiul, respectiv din probe nu a rezultat cert că inculpatul A. a săvârșit infracțiunile de fals - instanța dispunând achitarea în baza dispozițiilor art. 395 alin. (5) în referire la art. 16 lit. c) C. proc. pen.

Cu privire la infracțiunea de instigare neurmată de executare prevăzută de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 37 lit. a) C. pen. 1969 - raportat la argumentele expuse ce au referit la probele administrate și care nu au dovedit săvârșirea infracțiunii de către inculpatul A. - instanța a dispus reținerea art. 16 lit. c) C. proc. pen. și achitarea în baza art. 395 alin. (5) C. proc. pen.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 2801 din Legea nr. 31/1990 reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpatului A., din evaluarea probelor detaliat expuse în sentinţa apelată și a situației de fapt reținute - nu a rezultat în sarcina inculpatului că acesta ar fi transmis fictiv acțiunile deținute într-o societate comercială către inculpatul D., în scopul sustragerii de la urmărirea penală.

În primul rând, nu a fost dovedit cert în ce ar fi constat scopul sustragerii inculpatului A. de la urmărirea penală și, în al doilea rând nicio probă administrată nu a demonstrat transmiterea fictivă a acțiunilor inculpatului A. (care acțiuni sau la care societate comercială se face referire).

Având în vedere și argumentele reținute prin situația de fapt expusă, instanța a dispus achitarea inculpatului A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2801 din Legea nr. 31/1990 în baza dispozițiilor art. 395 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. c) C. proc. pen.

Cu privire la critica vizând greşita condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), d) și f) din Legea nr. 241/2005 aplicând în fapt o singură pedeapsă, deși faptele sus menționate constituie infracțiuni distincte, fiind incriminate ca atare, Înalta Curte o apreciază fondată, urmând a aplica pedepse pentru fiecare infracţiune în parte, precum și aplicarea pedepsei complementare pentru fiecare infracțiune în parte.

Cu privire la netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului A., instanţa de control judiciar apreciază această critică, ca fiind nefondată, faţă de împrejurarea că, instanța a evaluat și stabilit raportat la infracțiunile pentru care se impune condamnarea inculpatului A. - legea penală mai favorabilă acestuia prin prisma dispozițiilor Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale.

Astfel:

a) dispozițiile art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 prevăd pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor;

- art. 367 alin. (1) N.C.P. prevăd pedeapsa de la 1 an la 5 ani închisoare și interzicerea exercitării unor drepturi;

b) art. 9 alin. (1) lit. c), d), f) Legea nr. 241/2005 prevăd pedeapsa de închisorii de la 2 la 8 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, aceleași limite de pedeapsă fiind menținute și prin modificările aduse de Legea nr. 187/2012;

c) art. 291 alin. (1) C. pen. 1969 prevăd pedeapsa de 3 luni la 3 ani sau amendă;

- art. 323 N.C.P. (uz de fals) prevăd pedeapsa de 3 luni la 3 ani sau cu amendă;

d) art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. 1969 - înșelăciune, prevede pedeapsa de la 10 la 20 ani închisoare și interzicerea unor drepturi;

- art. 244 alin. (1), (2) N.C.P. prevede pedeapsa de la 1 an la 5 ani închisoare;

e) art. 215 ind. 1 alin. (1), (2) C. pen. 1969 - delapidare, prevede pedeapsa de la 10 la 20 ani închisoare și interzicerea unor drepturi;

- art. 295 alin. (1) N.C.P. - delapidare, prevede pedeapsa de la 2 ani la 7 ani închisoare și interzicerea unor drepturi;

f) art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea insolvenței nr. 85/2006 prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani, aceleași ”limite” fiind menținute și prin modificările N.C.P. prin Legea nr. 187/2012 (art. 241 N.C.P. - bancruta frauduloasă prevede pedeapsa de la 6 luni la 5 ani închisoare);

g) art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) Legea nr. 656/20002 privind prevenirea și sancționarea ”spălării banilor ” prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani, aceleași limite fiind menținute și prin Legea nr. 187/2012 (N.C.P.).

h) art. 290 C. pen. 1969 prevede limite de pedeapsă între 3 luni și 2 ani închisoare sau amendă, iar art. 322 - fals material în înscrisuri oficiale prevede pedeapsa de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

Instanța s-a raportat la limitele de pedeapsă, la dispozițiile concursului de infracțiuni prev. de art. 33, 34 C. pen. 1969 (care nu impun un spor obligatoriu și cele prev. de art. 39 lit. b) N.C.P., la dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. 1969 și ale art. 41 N.C.P. privind recidiva), precum și la dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 privind forma continuată a săvârșirii infracțiunilor și la cele prev. de art. 35, 36 N.C.P.

Astfel, a constatat că, deși limitele de pedeapsă prev. de N.C.P. sunt mai mici față de infracțiunile pentru care se impune condamnarea inculpatului A. - celelalte instituții juridice aplicabile acestuia nu sunt favorabile prin reținerea N.C.P.:

- art. 39 N.C.P. prevede aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă de 1/3 din totalul celorlalte pedepse;

- art. 35, 36 N.C.P. privind forma continuată, impune aplicarea unei pedepse pentru fiecare infracțiune de înșelăciune, delapidare, evaziune fiscală și raportat la fiecare persoană vătămată - ajungându-se la un număr mai mare de infracțiuni pentru care s-ar impune condamnarea și, respectiv, un număr mai mare de pedepse decât cele 8 infracțiuni reținute aplicând art. 41 alin. (2) C. pen. şi dispozițiile art. 33, 34 C. pen. 1969;

- art. 41 N.C.P. privind starea de recidivă poate impune majorarea limitei maxime a pedepselor.

Prin prisma acestor argumente instanța reține că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului A. este C. pen. 1969 și din acest considerent pedepsele aplicate pentru fiecare infracțiune în parte au fost orientate spre limita minimă prevăzută de textul de lege, precum și prin evaluarea circumstanțelor personale ale inculpatului A. (vârsta, nivelul de instrucție socială, atitudinea procesuală: chiar dacă nu a recunoscut săvârșirea faptelor, s-a prezentat mereu în fața autorităților judiciare și a încercat acoperirea unor prejudicii).

Față de aceste circumstanțe și raportat la infracțiunile de înșelăciune și delapidare au fost reținute circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. b) (stăruința depusă de infractor pentru a repara paguba) C. pen. 1969 și efectele prev. de art. 76 lit. a) C. pen. 1969, precum și dispozițiile art. 80 alin. (1) C. pen. 1969 referitoare la concursul între circumstanțele atenuante și circumstanțele agravante.

De asemenea, raportat la infracțiunea de evaziune fiscală pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A., instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 12, 13 din Legea nr. 241/2005 anume a dispus: interzicerea inculpatului A. să fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţii comerciale, iar dacă a fost ales, s-a dispus decăderea acestuia din drepturi.

Aşadar, Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea minimului special prevăzut de lege, însă cu aplicarea unui spor de pedeapsă inculpatului A., care este și inițiatorul și coordonatorul grupului infracțional destructurat. De asemenea, se constată că reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 pentru infracțiunile de înșelăciune și delapidare este justificată în condițiile în care inculpatul a achitat parte din prejudicii.

Totodată, au fost avute în vedere şi circumstanțe personale ale inculpatului în sensul prezentării sale în fața organelor judiciare.

O altă critică care nu a fost invocată în apelul parchetului ci doar în apelul inculpatului, se referă la înlăturarea aplicării disp. art. 864 C. pen. 1969 raportat la art. 83 C. pen. 1969 cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 177 din 30 martie 2007 a Tribunalului Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 1033 din 18 martie 2010 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că faţă de acest inculpat dispoziţiile art. 864 din V.C.P. nu au incidenţă în speţa de faţă, cu referire la revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin sentinţa nr. 177 din 30 martie 2007, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. x/121/2005.

Din actele şi lucrările dosarului, rezultă că această hotărâre a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 1033 din 18 martie 2010, şi prin urmare, raportat la data reţinerii săvârşirii faptelor, respectiv, începând cu anul 2007- instituţia juridică ce trebuie aplicată este cea prev. de art. 85 V.C.P., privind anularea suspendării şi aplicarea regulilor concursului de infracţiuni.

Aşadar, se va desfiinţa în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond: Se va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A., de 11 (unsprezece) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani şi în condiţiile art. 65 C. pen. 1969 în pedepsele componente de: 9 (nouă) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 ani; 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 ani; 4 (patru) ani închisoare; 11 (unsprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 ani; 11 (unsprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 ani; 4 (patru) ani închisoare; 6 (șase) ani închisoare;4 (patru) ani închisoare, pe care le va repune în individualitatea lor.

Se va înlătura aplicarea disp. art. 864 C. pen. 1969 raportat la art. 83 C. pen. 1969 cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 177 din 30 martie 2007 a Tribunalului Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 1033 din 18 martie 2010 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Va condamna pe inculpatul A. la 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 39/2003, cu reţinerea art. 5 C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. va anula suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 177 din 30 martie 2007 a Tribunalului Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 1033 din 18 martie 2010 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. va contopi pedepsele de 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 177 din 30 martie 2007 a Tribunalului Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 1033 din 18 martie 2010 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

Va condamna pe acelaşi inculpat la 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 25 rap. la art. 215 ind. 1 alin. (1), (2) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 cu reţinerea art. 74 alin. (1), lit. b), art. 76 lit. a) C. pen. 1969, art. 80 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. va anula suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 177 din 30 martie 2007 a Tribunalului Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 1033 din 18 martie 2010 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. va contopi pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 177 din 30 martie 2007 a Tribunalului Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 1033 din 18 martie 2010 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. va contopi pedepsele de 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani şi 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 386 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c),d) şi f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. în 3 infracţiuni de evaziune fiscală prev. de art. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. 1969.

Va condamna pe acelaşi inculpat la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen.

În baza art. art. 39 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 34 şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. va contopi pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedepsele de 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

Va condamna pe acelaşi inculpat la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen.

În baza art. art. 39 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 34 şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. va contopi pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedepsele de 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

Va condamna pe acelaşi inculpat la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen.

În baza art. art. 39 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 34 şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. va contopi pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedepsele de 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. art. 39 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 34 şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. va contopi pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la uz de fals, prev. de art. 25 raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. a) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. art. 39 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 34 şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. va contopi pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. a) C. pen. 1969 şi cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1), lit. b), art. 76 lit. a) C. pen. 1969, art. 80 alin. (1) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. art. 39 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 34 şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. va contopi pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea privind procedura insolvenței, Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. art. 39 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 34 şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. va contopi pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participație improprie la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 raportat la art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, cu art. 37 lit. a) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. va contopi cele 7 pedepse de câte 8 (opt) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare, sporită cu un an, în final 9 (nouă) ani închisoare, precum şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969.

Se va face aplic. art. 71,64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969.

Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 395 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. va achita pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen. pentru motivele care vor fi expuse la momentul analizării apelului declarat de inculpatul A.

Cu privire la inculpata C., Înalta Curte apreciază sentința pronunțată nelegală și netemeinică doar în parte, pentru următoarele motive:

Înalta Curte reţine că în mod temeinic şi legal, inculpata a fost achitată în temeiul art. 16 lit. c) din C. proc. pen. pentru comiterea infracțiunilor de instigare la fals în înscrisuri oficiale (faptă prev. de art. 25 din C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) din C. pen.) și instigare neurmată de executare la mărturie mincinoasă (faptă prev. de art. 29 din C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) din C. pen.), întrucât din probatoriul administrat în cauză, nu se poate reține că inculpații au falsificat înscrisurile autentice.

Cu privire la critica vizând greşita condamnare a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), d, e) și f) din Legea nr. 241/2005 aplicând în fapt o singură pedeapsă, deși faptele sus menționate constituie infracțiuni distincte, fiind incriminate ca atare Înalta Curte o apreciază fondată, urmând a aplica pedepse pentru fiecare infracţiune în parte precum și aplicarea pedepsei complementare pentru fiecare infracțiune în parte.

Cu privire la netemeinicia pedepsei aplicate inculpatei, instanţa de control judiciar apreciază această critică ca fiind nefondată, faţă de împrejurarea că, instanța a evaluat și stabilit raportat la infracțiunile pentru care se impune condamnarea inculpatei - legea penală mai favorabilă acesteia prin prisma dispozițiilor Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale.

Înalta Curte consideră temeinice pedepsele aplicate inculpatei pentru infracțiunile reţinute în sarcina sa, acestea au fost orientate spre minimul special. Pedepsele aplicate, asigură realizarea scopului pedepselor în sensul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, inculpata va avea reprezentarea gravității faptelor comise ținând cont și de numărul acestora.

De asemenea, reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 pentru infracțiunile de înșelăciune și delapidare este justificată în condițiile în care s-au achitat parte din prejudicii către părți civile la infracțiunea de înșelăciune (de aproximativ 13.000 lei). Înalta Curte apreciază că în mod temeinic au fost avute în vedere şi circumstanțele personale ale inculpatei în sensul prezentării sale în fața organelor judiciare.

Aşadar, se va desfiinţa în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond: Se va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei C., de 7 (şapte) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani în pedepsele componente de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani; 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani; 1 (un) an închisoare ; 7 (șapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani; 7 (șapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani; 1 (un) an închisoare; 1 (un) închisoare; 1 (un) an închisoare ; 3 (trei) luni închisoare ; 3 (trei) luni închisoare; 3 (trei) ani închisoare, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 386 C. proc. pen. se va schimba încadrarea juridică din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c),d), e) şi f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în 4 infracţiuni de evaziune fiscală prev. de art. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 241/2005 şi art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. 1969.

Va condamna pe inculpata C. la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

Va condamna pe aceeaşi inculpată la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

Va condamna pe aceeaşi inculpată la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

Va condamna pe aceeaşi inculpată la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. 1969 va contopi pedepsele de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani; 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani; 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani; 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani; 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani; 1 (un) an închisoare ;7 (șapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani; 7 (șapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani; 1 (un) an închisoare; 1 (un) închisoare; 1 (un) an închisoare ; 3 (trei) luni închisoare şi 3 (trei) luni închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 (șapte) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. 1969.

Se va face aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969.

În baza art. 395 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. va achita pe inculpată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen. pentru motivele care vor fi expuse la momentul analizării apelului declarat de inculpatul A.

Cu privire la inculpatul F., Înalta Curte apreciază ca nelegală și netemeinică sentința penală pronunțată de instanță, deoarece în mod nelegal instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 241/2005 aplicând în fapt o singură pedeapsă, deși faptele sus menționate constituie infracțiuni distincte, fiind incriminate ca atare.

Astfel, Înalta Curte, va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului F., de 11 (unsprezece) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 în pedepsele componente de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969; 1 (un) an închisoare; 2 (doi) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969; 3 (trei) ani închisoare; 10 (zece) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969; 1 an și 9 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 113/D din 4 aprilie 2013 a Tribunalului Bacău, definitivă prin nerecurare la 22 octombrie 2013; 2 (doi) ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1694 din 07 octombrie 2013 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin nerecurare la 22 octombrie 2013, pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 386 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 25 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în 2 infracţiuni de evaziune fiscală prev. de art. 25 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 25 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. 1969.

Inculpatul F. urmează a fi condamnat la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de 25 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

Acelaşi inculpat urmează a fi condamnat la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 25 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. 1969 urmează a fi contopite pedepsele de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969; 1 (un) an închisoare; 2 (doi) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969; 2 (doi) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969; 10 (zece) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969; 1 an și 9 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 113/D din 4 aprilie 2013 a Tribunalului Bacău, definitivă prin nerecurare la 22 octombrie 2013; 2 (doi) ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1694 din 07 octombrie 2013 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin nerecurare la 22 octombrie 2013, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 10 ani închisoare, precum şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969.

Se va face aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969.

În baza art. 419 C. proc. pen. urmează a extinde efectele apelului declarat de inculpatul A. şi în baza art. 395 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., şi va achita pe inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 C. pen. 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969,pentru motivele care vor fi expuse la momentul analizării apelului declarat de inculpatul A.

La individualizarea cuantumului pedepselor aplicate și a modalității de executare față de inculpatul F., instanța reține următoarele:

- inculpatul F. s-a sustras procedurilor judiciare (urmărire penală și instanță) fiind fugit din țară, însă a fost legal citat în conformitate cu dispozițiile art. 259 C. proc. pen.;

- circumstanțele reale ale săvârșirii activităților materiale denotă un grav pericol social (inculpatul F. fiind cel care racola alte persoane interesate să preia societăți; nu derula acte în nume personal, însă a instigat și s-a folosit de inculpata P. (de relația acesteia cu fratele său, A.A.A.A.) în derularea tuturor activităților infracționale și a aderat la grupul infracțional constituit de inculpații A. și C.);

- circumstanțele personale ale inculpatului F. - a mai suferit condamnări pentru săvârșirea de infracțiuni de același gen conform fișei de cazier judiciar - infracțiuni de natură economică și criminalitate organizată, deși actul de sesizare nu a reținut starea de recidivă față de acesta.

Pe cale de consecință, constatând că nu pot fi reținute în sarcina inculpatului F. circumstanțele atenuante prev. de art. 74 C. pen. 1969.

Aşadar, raportat la circumstanțele personale ale inculpatului (cunoscut cu antecedente penale), a faptului că acesta s-a sustras urmăririi penale și judecății și a faptului că desfășura activități infracționale prin interpuși,raportat la prejudiciul cauzat și numărul infracțiunilor săvârșite, se apreciază îndestulător cuantumul pedepselor orientate chiar spre minimul special, astfel cum a reținut şi instanța de fond, atingerea scopului preventiv al pedepsei poate fi asigurat şi în această modalitate.

Cu privire la inculpatul G., Înalta Curte apreciază ca nelegală și netemeinică sentința pronunțată de instanță pentru următoarele motive:

Înalta Curte constată că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor pedepse orientate spre miniumul special, iar reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) din C. pen. (atitudinea sa în fața autorității după săvârșirea infracțiunii) în cazul inculpatului G. este justificată, chiar dacă nu a recunoscut în cursul urmăririi penale faptele, a încercat inducerea în eroare a organelor judiciare, invocând participarea la operațiuni comerciale care nu au avut loc în realitate, însă după probarea activităților infracționale acesta a indicat faptul că a fost determinat de inculpații A. și C. să facă declarații necorespunzătoare adevărului.

De altfel, cuantumul pedepselor a fost stabilit raportat la persoana inculpatului, la faptul că acesta a comis infracțiuni deosebit de grave, avându-se în vedere și prejudiciul cauzat, pedepsele orientate spre minimul special și fără aplicarea unui spor, se apreciază că poate asigura realizarea scopului pedepselor, în sensul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

De asemenea, Înalta Curte reţine că faţă de acest inculpat dispoziţiile art. 864 din V.C.P. nu au incidenţă în speţa de faţă, cu referire la revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicate prin sentinţa nr. 177 din 30 martie 2007, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. x/121/2005.

Din actele şi lucrările dosarului, rezultă că această hotărâre a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 1033 din 18 martie 2010, şi prin urmare, raportat la data reţinerii săvârşirii faptelor, respectiv, începând cu anul 2007- instituţia juridică ce trebuie aplicată este cea prev. de art. 85 V.C.P., privind anularea suspendării şi aplicarea regulilor concursului de infracţiuni.

Astfel se va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului G., de 9 (nouă) ani închisoare şi 3 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 în pedepsele componente de 8 (opt) ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969; 5 (cinci) ani închisoare; 9 (nouă) ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969; 6 (șase) ani închisoare, pe care le repune în individualitatea lor.

Se va înlătura aplicarea disp. art. 864 C. pen. 1969 raportat la art. 83 C. pen. 1969 cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 (patru) ani închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 177 din 30 martie 2007 a Tribunalului Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 1033 din 18 martie 2010 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 85 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. se va anula suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 (patru) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 177 din 30 martie 2007 a Tribunalului Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 1033 din 18 martie 2010 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. se vor contopi pedepsele de 4 (patru) ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969; 1 an închisoare; 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969 şi 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 177 din 30 martie 2007 a Tribunalului Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 1033 din 18 martie 2010 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969.

Se va face aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969.

În baza art. 395 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. va achita pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, pentru motivele care vor fi expuse la momentul analizării apelului declarat de inculpatul A.

Cu privire la inculpatele persoane juridice SC J. SA și SC I. SRL, Înalta Curte apreciază ca nelegale și netemeinice pedepsele aplicate de instanță deoarece:

Pedeapsa complementară aplicată celor două persoane juridice este nelegală în condițiile în care, în conformitate cu prev. art. 531 alin. (3) teza I din C. pen., suspendarea activității persoanei juridice se dispune pe o durată de la 3 luni la 1 an, astfel încât greșit s-a aplicat această pedeapsă complementară pe o durată de 2 ani.

În condițiile în care societățile au fost controlate de inculpatul A. încă de la înființare, iar SC I. SRL a fost creată de inculpatul A. prin interpuși doar în scopul ascunderii unor active sustrase din alte societăți comerciale (contrar interdicțiilor impuse de instanță anterior), se apreciază că aplicarea pedepsei complementare a suspendării activității pe o durată determinată de timp încalcă chiar interdicțiile impuse inculpatului A. de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin hotărârea de condamnare anterioară a acestuia, precum și cea impusă prin actuala hotărâre de condamnare, lăsându-i, astfel, posibilitatea să fie administrator de fapt al unor societăți comerciale.

În condițiile în care societățile au fost înființate în scopul comiterii de infracțiuni de către inculpat, iar obiectul de activitate a fost denaturat în acest scop se apreciază că se impune, în sensul respectării interdicțiilor impuse de instanța de judecată, dizolvarea persoanelor juridice, în baza prev. art. 712 alin. (1) din C .pen. din 1969.

Pedepsele principale aplicate persoanelor juridice sunt netemeinice în condițiile în care au fost orientate spre miniumul special prevăzut de lege, fără a se ține cont de scopul înființării societăților, natura infracțiunilor comise (delapidare cu consecințe deosebit de grave, spălare de bani, bancrută frauduloasă) și prejudiciile cauzate, care în prezenta cauză nici nu au fost recuperate.

Reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. b) din C. pen. la stabilirea pedepsei pentru infracțiunea de delapidare comise de SC J. SA coborârea acesteia sub minimul prevăzut de lege, se apreciază că nu este întemeiată, societatea neachitând niciun prejudiciu din sumele sau valoarea activelor sustrase din cadrul SC R. SA.

Aşadar, Înalta Curte, va descontopi pedeapsa rezultantă inculpatei persoană juridică SC I. SRL, de 10.000 lei amendă penală şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 2 ani în pedepsele componente de: 10.000 lei amendă penală prev. de art. 531 alin. (2) C. pen. 1969 şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 2 ani, 10.000 lei amendă penală şi 5000 lei amendă penală, pe care le va repune în individualitatea lor.

Va condamna inculpata persoana juridică SC I. SRL la 10.000 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 512 alin. (3) lit. a) C. pen. 1969 va dispune dizolvarea persoanei juridice SC I. SRL

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. 1969 va contopi pedeapsa de 10.000 lei amendă penală şi pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice cu pedeapsa de 5.000 lei amendă penală, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 10.000 lei amendă penală şi pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice.

În baza art. 395 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. va achita pe aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 pentru motivele care vor fi expuse la momentul analizării apelului declarat de inculpatul A.

Va descontopi pedeapsa rezultantă inculpatei persoană juridică SC J. SA, de 10000 lei amendă penală şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 2 ani în pedepsele componente de: 4.000 lei amendă penală şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 2 ani; 10.000 lei amendă penală şi 5.000 lei amendă penală, pe care le va repune în individualitatea lor.

Va condamna inculpata persoana juridică SC J. SA la 10.000 lei amendă penală şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. 1969 va contopi pedeapsa de 10.000 lei amendă penală şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 1 an cu pedeapsa de 5.000 lei amendă penală, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 10.000 lei amendă penală şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 395 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. va achita pe aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 pentru motivele care vor fi expuse la momentul analizării apelului declarat de inculpatul A.

Cu privire la inculpata E., Înalta Curte apreciază ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanță întrucât:

Actele de urmărire penală administrate (martorii sau inculpații audiați, dar și înscrisurile atașate la dosarul cauzei) au confirmat faptul că inculpata E. a întocmit, la solicitarea și în interesul inculpaților A. și C., documente contabile ce atestau operațiuni comerciale nereale (ex. facturi fiscale, chitanțe) în numele unor societăți la care aceștia nu aveau nici o calitate sau în cadrul unor societăți pe care aceștia le controlau.

Pentru a crea aparența realității datelor consemnate în documentele pe care le întocmea, inculpata menționa în mod aleatoriu datele de identificare ale unor persoane angajate în cadrul societăților controlate de inculpații A. și C., cărora ulterior le erau falsificate și semnăturile pe documentele sus menționate(în special la rubrica delegat) - fapt confirmat de martorii audiați(angajați ai inc. A. )și chiar de inculpatul G.

După întocmirea documentelor contabile ce atestau operațiuni comerciale nereale între societăți controlate de aceeași inculpați și transferul aparent legal al unor active ale SC R. SA în patrimoniul SC J. SA, inculpata E. a efectuat personal,,compensări,, între acestea, pe baza facturilor pe care chiar ea le-a întocmit în fals, închizând astfel din punct de vedere scriptic evidențele contabile în privința operațiunilor nereale pe care chiar ea le iniția. Finalitatea activității infracționale sus menționate a fost cea de transfer al unor active ale SC R. SA în patrimoniul altor societăți controlate de membrii grupării infracționale pe baza unor înscrisuri false întocmită chiar de inculpată(vezi operațiunile de compensare - pag. 121 ș.u. din rechizitoriu, instanţa de control judiciar însuşindu-şi acest argument.

Inclusiv inculpata în declarațiile date a confirmat faptul că aceasta completa și documente în numele unor persoane pe care nu le-a văzut niciodată (ex. D.) sau care nu cunoșteau nimic în legătură cu operațiunile comerciale consemnate, inclusiv în numele unor societăți la care aceasta nici nu era angajată, aceasta invocând faptul că totul a făcut la solicitarea inculpaţilor A. și C.

Declaraţia martorului O.O.O.O. poate fi apreciată ca şi subiectivă, acesta, întrebat în legătură cu redactarea unor documente false în numele inculpatului D. și a societății SC R. SA, a indicat faptul că,, în cursul anului 2012 nu mai reţin cu exactitate data, numita C. şi E. (o persoană mai apropiată de C.) mi-au solicitat să întocmesc diferite documente (facturi fiscale) din câte reţin de prestări servicii, ambele precizându-mi să scriu urât pentru a nu îmi fi recunoscut scrisul şi să le întocmesc în aşa fel ca să rezulte că au fost întocmite de numitul D. Mi-au fost prezentate chitanţele din 18 septembrie 2009, din 21 septembrie 2009, din 22 septembrie 2009, din 23 septembrie 2009, din 24 septembrie 2009, din 25 septembrie 2009, din 28 septembrie 2009, din 29 septembrie 2009, din 30 septembrie 2009 prin care numitul A. justifică restituirea unor importante sume de bani în conturile SC R. SA. Arăt faptul că acestea au fost scrise personal de către mine, iar semnătura pe acestea îmi aparţine. Am întocmit aceste chitanţe la solicitarea numitei E. care mi-a dictat integral conţinutul acestora, inclusiv sumele şi mi-a solicitat să le semnez. Mi-au fost prezentate chitanţele emise în numele SC R. SA, respectiv chitanţele din 05 septembrie 2011, din 23 septembrie 2011, din 19 septembrie 2011, din 14 septembrie 2011, din 27 septembrie 2011, din 30 septembrie 2011, din 03 octombrie 2011, din 10 octombrie 2011, din 13 octombrie 2011, din 17 octombrie 2011, din 06 septembrie 2011, din 12 august 2011, din 09 august 2011, din 04 august 2011, din 23 august 2011, din 18 august 2011, din 15 august 2011, din 31 august 2011, din 02 august 2011, din 26 august 211, din 09 septembrie 2011, din 01 iulie 2011, din 11 iulie 2011, din 07 iulie 2011, din 05 iulie 2011, din 22 iulie 2011, din 20 iulie 2011, din 15 iulie 2011, din 26 iulie 2011, din 29 iulie 2011, din 01 august 2011. Îmi recunosc scrisul de pe acestea au fost scrise de către mine la solicitarea numitei E. care mi-a dictat verbal valoarea ce trebuie menţionată în acestea. Chitanţele mi-au fost prezentate grupat, le-am completat în zile diferite şi mi s-a solicitat ca anumite rubrici să le scriu diferit, în sensul de a scrie mai urât pentru a nu se cunoaşte cu exactitate cine le-a redactat.

Doar solicitarea întocmirii în fals a unor chitanțe prin care se justifica în mod nereal restituirea de către inculpatul A. a unor sume scoase fără justificare din patrimoniul SC R. SA nu poate atesta faptul că inculpata E. a încercat să acopere activitatea de sustragere a unor active ale societății de către membrii grupării infracționale.

Înscrisurile sus menționate, atașate la dosarul cauzei, reprezintă în fapt documentele în baza cărora inculpații au sustras activele SC R. SA, în baza cărora au simulat operațiuni comerciale nereale între societăți din același grup de interese și pe baza cărora au indus în eroare creditorii cu privire la situația reală a acestora, inculpata E. întocmind nu numai documentele contabile false, dar participând activ - prin redactarea de înscrisuri false și prin participarea la compensări ca,,împuternicit,,al SC J. SA, la transferul activelor SC R. SA susceptibile a fi urmărite de creditori, în alte societăți controlate de membrii grupării infracționale.

Astfel, se constată că instanța de judecată a dispus condamnarea inculpatei pentru comiterea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, cu motivarea că înscrisurile întocmite aveau drept scop ascunderea faptelor de delapidare, se apreciază, însă, că inculpata nu a sprijinit gruparea infracțională, necomiţând acte de complicitate la infracțiunea de delapidare, înșelăciune, spălare a banilor și nici nu a comis acte de complicitate la infracțiunea de ascundere a activului SC R. SA în frauda creditorilor.

Înalta Curte apreciază că lipsește vinovăția inculpatei, în condițiile în care aceasta,,nu a cunoscut scopul în care au fost folosite și consecințele juridice produse, fără a cunoaște tranzacțiile financiare sau operațiunile comerciale fictive realizate de inculpații A. și C.

Aşadar, se apreciază că în mod întemeiat instanța de judecată a dispus achitarea inculpatei în temeiul art. 16 lit. c) din C. proc. pen. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 264 din C. pen. raportat la art. 2151 din C. pen., și art. 26 din C. pen. raportat la art. 2151 din C. pen. (fapte expuse în rechizitoriu la fila 110 ș.u.) întrucât lipsește intenția directă a inculpatei, aceasta nu a cunoscut scopul pentru care au fost întocmite înscrisurile false și prin probatoriul administrat în cauză nu s-a putut demonstra în ce fel a sprijinit pe inculpații A. și C. de a sustrage active sau induce în eroare creditorii.

Drept urmare, achitarea inculpatei pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune, la bancrută frauduloasă (după deschiderea procedurii insolvenței) și la spălarea banilor este justificată, infracțiunile pretins a fi comise de aceasta nefiind pe deplin dovedite, inculpata nu cunoştea scopul întocmirii documentelor false. Din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că întocmirea de înscrisuri ce conțineau date necorespunzătoare adevărului, de către inculpată era rezultatul unei practici constante în cadrul societăților inculpaților.

Aşadar, Înalta Curte apreciază că în mod temeinic şi legal s-a dispus achitarea inculpatei E. sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 264 din C. pen. raportat la art. 2151 din C. pen., art. 26 din C. pen. raportat la art. 2151 din C. pen.,art. 26 din C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2),(3) și (5) din C. pen., art. 26 din C. pen. raportat la art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 și art. 26 din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1 lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002.

Cu privire la inculpatul D., Înalta Curte apreciază ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanță pentru următoarele motive:

Inculpatul D. a fost achitat în temeiul art. 16 lit. c) din C. proc. pen. pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune și favorizarea infractorului, întrucât din probele administrate nu a rezultat cert/indubitabil săvârşirea de către inculpatul D. a acestor infracţiuni, fiind incidente dispoziţiile art. 16 lit. c) C. proc. pen. şi se va dispune achitarea în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.

Cu privire la infracţiunea de înşelăciune, instanţa constată că probele administrate au dovedit doar participaţia şi implicarea inculpaţilor C. şi A. în inducerea în eroare a creditorilor, în scopul obţinerii pentru sine un folos material, însă activitatea infracţională a inculpatului D. nu se încadrează în niciunul dintre elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, ci a reprezentat alte infracţiuni - pentru care s-a dispus condamnarea.

Cu privire la infracţiunea de favorizare a infractorului, au fost argumentate criteriile faţă de care activitatea infracţională a inculpatului s-a mărginit la aderarea la grup şi sprijinirea grupului (în modalităţile descrise), pentru săvârşirea infracţiunilor de bancrută frauduloasă, evaziune fiscală, însă nu poate reprezenta distinct şi o infracţiune de favorizare a infractorului (prin aceleaşi modalităţi descrise).

De asemenea, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. 1969 ce referă la faptă şi persoană, reţinând circumstanţele reale (modalităţile şi împrejurările săvârşirii activităţii infracţionale de către inculpatul D.), circumstanţele personale (atitudine procesuală: nu s-a prezentat în faţa autorităţilor judiciare, având avocat ales la urmărirea penală şi în cursul cercetării judecătoreşti la Curtea de Apel Bacău, din verificările efectuate de instanţă, rezultând acelaşi domiciliu cu cel indicat în cererile trimise la dosar de inculpat; lipsa antecedentelor penale - conform fişei de cazier judiciar).

Aşadar, astfel, cum s-a menţionat anterior, la individualizarea pedepselor aplicate în cauză, instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunilor săvârșite și periculozitatea inculpatului, evaluate după criteriile prevăzute de dispozițiile art. 74 C. pen., pedepsele aplicate au fost orientate spre limita minimă prevăzută de textul de lege (C. pen. 1969) fără a se reţine în favoarea acestuia vreo circumstanţă atenuantă, având în vedere că inculpatul a venit în România cu scopul preluării, contra cost, a unui număr însemnat de societăți comerciale ce înregistrau datorii însemnate la bugetul de stat, faptele reţinute în sarcina sa fiind considerate deosebit de grave de legea penală română. De altfel, condamnarea inculpatului pentru un număr de șapte fapte prevăzute de legea penală cu pedepse orientate spre minimul special, chiar şi fără aplicarea unui spor de pedeapsă este aptă a asigura realizarea scopului pedepselor, în sensul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, inculpatul având reprezentarea gravității faptelor.

Cu privire la latura civilă a cauzei, se apreciază ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de către Curtea de Apel Iaşi, Înalta Curte apreciază incidenţa dispoziţiilor art. în baza art. 404 alin. (4) lit. f) C. pen., conform cărora, s-a dispus restituirea către inculpatul A., la rămânerea definitivă a hotărârii, a următoarelor bunuri: hard disk şi a unui laptop cu încărcător ridicate din locaţia situată în 1 jud. Bacău, a telefoanelor mobile cu cartela SIM, având în vedere că inculpatul A. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri sub semnătură privată.

2. Cu privire la apelul declarat de inculpatul G., Înalta Curte apreciază ca nelegală și netemeinică sentința pronunțată de instanță pentru următoarele motive:

Înalta Curte constată că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor pedepse orientate spre miniumul special, iar reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) din C. pen. (atitudinea sa în fața autorității după săvârșirea infracțiunii) în cazul inculpatului G. este justificată, chiar dacă nu a recunoscut în cursul urmăririi penale faptele, a încercat inducerea în eroare a organelor judiciare, invocând participarea la operațiuni comerciale care nu au avut loc în realitate, însă după probarea activităților infracționale acesta a indicat faptul că a fost determinat de inculpații A. și C. să facă declarații necorespunzătoare adevărului.

De altfel, cuantumul pedepselor a fost stabilit raportat la persoana inculpatului, la faptul că acesta a comis infracțiuni deosebit de grave, avându-se în vedere și prejudiciul cauzat, pedepsele orientate spre minimul special și fără aplicarea un spor, se apreciază că pot asigura realizarea scopului pedepselor în sensul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

De asemenea, Înalta Curte reţine că faţă de acest inculpat dispoziţiile art. 86/4 din V.C.P. nu au incidenţă în speţa de faţă, cu referire la revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicate prin sentinţa nr. 177 din 30 martie 2007, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. x/121/2005.

Din actele şi lucrările dosarului, rezultă că această hotărâre a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 1033 din 18 martie 2010 şi prin urmare, raportat la data reţinerii săvârşirii faptelor, respectiv, începând cu anul 2007- instituţia juridică ce trebuie aplicată este cea prev. de art. 85 V.C.P., privind anularea suspendării şi aplicarea regulilor concursului de infracţiuni.

Astfel, se va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului G., de 9 (nouă) ani închisoare şi 3 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 în pedepsele componente de 8 (opt) ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969; 5 (cinci) ani închisoare; 9 (nouă) ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969; 6 (șase) ani închisoare, pe care le repune în individualitatea lor.

Se va înlătura aplicarea disp. art. 864 C. pen. 1969 raportat la art. 83 C. pen. 1969 cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 (patru) ani închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 177 din 30 martie 2007 a Tribunalului Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 1033 din 18 martie 2010 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 85 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. se va anula suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 (patru) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 177 din 30 martie 2007 a Tribunalului Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 1033 din 18 martie 2010 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. se vor contopi pedepsele de 4 (patru) ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969; 1 an închisoare; 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969 şi 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 177 din 30 martie 2007 a Tribunalului Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 1033 din 18 martie 2010 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969.

Se va face aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969.

În baza art. 395 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. va achita pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, pentru motivele care vor fi expuse la momentul analizării apelului declarat de inculpatul A.

Cu privire la celelalte critici formulate de inculpatul G., instanţa de control judiciar le va respinge, ca nefondate, reținându-se că din probele administrate în cauză şi detaliate anterior acesta a săvârșit infracțiunile prev. de art. 26 din C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că a sprijinit comiterea infracţiunii de evaziune fiscală de către înv. C. în cadrul SC R. SA, prin întocmirea unui înscris sub semnătură privată fals ( intitulat,,notă de recepţie,,) şi semnarea ca delegat, a unor facturi fiscale, în scopul de a crea aparenţa realităţii unei operaţiuni comerciale fictive înregistrată în evidenţele acestei societăţi; art. 26 din C. pen. 1969 raportat la art. 2151 alin. (1), (2) din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, constând în aceea că :- a sprijinit-o pe inculpata C., în calitate de funcţionar (administrator al SC R.

SA ), în perioada iunie - august 2009 a-şi însuşi/folosi pentru sine şi pentru altul, din conturile SC R. SA, suma de 2.645.646, 33 lei (menţionată în facturile din 2009 emise în fals de către SC J. SA către SC R. SA) prin întocmire/semnarea unui înscris sub semnătură privată intitulat ,,notă de recepţie,, şi semnarea facturilor din 2009 ca ,,delegat,,) - a sprijinit-o pe inculpata C., în calitate de administrator al SC R. SA a sustrage din patrimoniul societăţii, în perioada octombrie - decembrie 2009, prin întocmirea şi înregistrarea de documente contabile ce atestau operaţiuni comerciale fictive (facturi fiscale, contracte), active (utilaje, autovehicule, şa.) în valoare de 3.174.913,3 lei pe care aceasta le-a transferat în baza unor operaţiuni de compensare, în patrimoniul SC J.

SA;art. 26 din C. pen. 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, constând în aceea că :- a sprijinit comiterea infracţiunii de spălare de bani de către inculpata C. prin întocmirea unui înscris sub semnătură privată fals (notă de recepţie, semnarea facturilor din 2009 ca delegat), cu scopul disimulării adevăratei provenienţe a sumelor de bani virate ulterior în contul SC J. SA şi respectiv SC F.F. SRL;- a sprijinit-o pe inculpata C., în calitate de administrator al SC R.

SA şi SC J. SA, a transfera pe baza unor documente contabile fictive(facturi, contracte), pe baza unor operaţiuni de compensare în valoare de 3.174.913,3 lei, din patrimoniul SC R. SA, bunuri a căror provenienţă a disimulat-o şi pe care le-a dobândit/folosit ulterior, cunoscând că provin din comiterea unor infracţiuni (delapidare, fals la legea contabilităţii).

3. Cu privire la apelul declarat de inculpatele persoane juridice SC J. SA și SC I. SRL, Înalta Curte apreciază ca nelegale și netemeinice pedepsele aplicate de instanță deoarece:

In esenţă, criticile privind nelegalitatea s-au referit la modul în care instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 5 din C. pen., cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, la invocarea nulităţii absolute a tuturor actelor de urmărire penală, a rechizitoriului întocmit în prezenta cauză şi pe cale de consecinţă la nulitatea sesizării instanţei de judecată.

Înalta Curte reţine că pedeapsa complementară aplicată celor două persoane juridice este nelegală în condițiile în care, în conformitate cu prev. art. 531 alin. (3) teza I din C. pen., suspendarea activității persoanei juridice se dispune pe o durată de la 3 luni la 1 an, astfel încât greșit s-a aplicat această pedeapsă complementară pe o durată de 2 ani.

În condițiile în care societățile au fost controlate de inculpatul A. încă de la înființare, iar SC I. SRL a fost creată de inculpatul A. prin interpuși doar în scopul ascunderii unor active sustrase din alte societăți comerciale (contrar interdicțiilor impuse de instanță anterior), se apreciază că aplicarea pedepsei complementare a suspendării activității pe o durată determinată de timp încalcă chiar interdicțiile impuse inculpatului A. de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin hotărârea de condamnare anterioară a acestuia precum și cea impusă prin actuala hotărâre de condamnare, lăsându-i astfel posibilitatea să fie administrator de fapt al unor societăți comerciale.

În condițiile în care societățile au fost înființate în scopul comiterii de infracțiuni de către inculpat, iar obiectul de activitate a fost denaturat în acest scop se apreciază că se impune, în sensul respectării interdicțiilor impuse de instanța de judecată, dizolvarea persoanelor juridice, în baza prev. art. 712 alin. (1) din C .pen. din 1969.

Pedepsele principale aplicate persoanelor juridice sunt netemeinice în condițiile în care au fost orientate spre miniumul special prevăzut de lege, fără a se ține cont de scopul înființării societăților, natura infracțiunilor comise (delapidare cu consecințe deosebit de grave, spălare de bani, bancrută frauduloasă) și prejudiciile cauzate, care în prezenta cauză nici nu au fost recuperate.

Reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. b) din C. pen. la stabilirea pedepsei pentru infracțiunea de delapidare comise de SC J. SA coborârea acesteia sub minimul prevăzut de lege, se apreciază că nu este întemeiată, societatea neachitând niciun prejudiciu din sumele sau valoarea activelor sustrase din cadrul SC R. SA.

Astfel, Înalta Curte, va descontopi pedeapsa rezultantă inculpatei persoană juridică SC I. SRL, de 10000 lei amendă penală şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 2 ani în pedepsele componente de: 10.000 lei amendă penală prev. de art. 531 alin. (2) C. pen. 1969 şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 2 ani, 10.000 lei amendă penală şi 5.000 lei amendă penală, pe care le va repune în individualitatea lor.

Va condamna inculpata persoana juridică SC I. SRL la 10.000 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 215 ind. 1 alin. (1), (2) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 512 alin. (3) lit. a) C. pen. 1969 va dispune dizolvarea persoanei juridice SC I. SRL.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. 1969 va contopi pedeapsa de 10.000 lei amendă penală şi pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice cu pedeapsa de 5.000 lei amendă penală, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 10.000 lei amendă penală şi pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice.

În baza art. 395 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. va achita pe aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 pentru motivele care vor fi expuse la momentul analizării apelului declarat de inculpatul A.

Va descontopi pedeapsa rezultantă inculpatei persoană juridică SC J. SA, de 10000 lei amendă penală şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 2 ani în pedepsele componente de: 4.000 lei amendă penală şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 2 ani; 10.000 lei amendă penală şi 5.000 lei amendă penală, pe care le va repune în individualitatea lor.

Va condamna inculpata persoana juridică SC J. SA la 10.000 lei amendă penală şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. 1969 va contopi pedeapsa de 10.000 lei amendă penală şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 1 an cu pedeapsa de 5.000 lei amendă penală, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 10.000 lei amendă penală şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 395 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. va achita pe aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 pentru motivele care vor fi expuse la momentul analizării apelului declarat de inculpatul A.

Cu privire la celelalte critici de nelegalitate a apelanţilor, se apreciază că instanţa a evaluat şi stabilit corect legea penală mai favorabilă prin prisma dispoziţiilor Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, raportându-se la criteriile stabilite în mod expres în această decizie: limitele de pedeapsă, dispoziţiile concursului de infracţiuni prev. de art. 33, 34 C. pen. 1969 (care nu impun un spor obligatoriu şi cele prev. de art. 39 lit. b) N.C.P., dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. 1969 şi ale art. 41 N.C.P. privind recidiva), precum şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 privind forma continuată a săvârşirii infracţiunilor şi la cele prev. de art. 35, 36 N.C.P.

În continuarea acestui raţionament, instanţa a constatat că, deşi limitele de pedeapsă prev. de N.C.P. sunt mai mici faţă de infracţiunile pentru care se impune condamnarea inculpaţilor, celelalte instituţii juridice aplicabile acestuia nu sunt favorabile prin reţinerea N.C.P.

In ceea ce priveşte nulitatea absolută a actelor de urmărire penală şi a rechizitoriului invocată de inculpatele persoane juridice SC J. SA şi SC I. SRL (vol. 17 dosar instanţă, la 1 iulie 2015) instanţa a constatat în mod corect că acestea nu sunt întemeiate, motivat de următoarele aspecte:

- prin rezoluţia procurorului nr. 52 din 22 aprilie 2013 (Dosar nr. x/D/P/2011) s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de persoanele juridice SC J. SA şi SC I. SRL Bacău pentru infracţiunea de bancrută frauduloasă, delapidare, spălare de bani;

- prin procesul - verbal din 23 aprilie 2013 i s-a adus la cunoştinţă învinuirea reprezentantului legal - administrator Z.Z.Z., al SC I. SRL Bacău şi i s-a luat declaraţie ca învinuit acestui reprezentant legal (fila 34 dosar urmărire penală); prin ordonanţa procurorului 22 aprilie 2013 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra SC J. SA Bacău şi SC I. SRL Bacău;

- prin procesul - verbal din 10 iulie 2013 (vol. 14 fila 514 dosar urmărire penală) i s-a adus din nou la cunoştinţă învinuirea reprezentantului legal al SC I. SRL Bacău - administratorei Z.Z.Z., în prezenţa unui avocat. Susţinerea nulităţii acestui act de urmărire penală prin faptul că, avocatul prezent era avocat ales al inculpatului A. - nu are relevanţă şi nu reprezintă un act de nulitate absolută (nici de încălcare a vreunui drept procesual); dimpotrivă asistenţa juridică obligatorie a inculpatei persoană juridică SC I. SRL a fost asigurată; s-a procedat ulterior la luarea unei alte declaraţii reprezentantului legal (care nu a solicitat să dea declaraţii) în prezenţa unui avocat şi apoi i s-a prezentat materialul de urmărire penală inculpatei SC I. SRL.

Faţă de persoana juridică SC J. SA, procurorul a dispus prezentarea învinuirii reprezentantului legal (D. - conform relaţiilor Oficiului Român al Comerțului Bacău) în prezenţa avocatului ales al inculpatului A.; apoi s-au luat declaraţiile şi i s-a prezentat materialului de urmărire penală.

Şi faţă de inculpatele persoane juridice procurorul a respectat drepturile şi garanţiile procesuale, neexistând nicio vătămare dovedită (raportat la dispoziţiile art. 24 din Constituţia României, art. 6 alin. (5) şi art. 79 alin. (2) C. proc. pen.).

Cu privire la aspectul invocat privind calitatea reprezentantului legal (la acel moment - 10 iulie 2013) al SC J. SA Bacău, numitul D. - conform fişei Oficiului Român al Comerțului acesta figura ca reprezentant legal, astfel încât nu există vreo nulitate absolută la 10 iulie 2013.

De altfel, nulitatea actelor de urmărire penală, invocată de inculpaţi s-a referit la alţi poliţişti şi la calitatea de ofiţeri de poliţie judiciară, însă aspectele invocate nu s-au confirmat.

4. Cu privire la apelul declarat de inculpatul D., Înalta Curte reţine că niciuna dintre criticile formulate nu este fondată.

Astfel, prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 13 noiembrie 2017, prin apărătorul desemnat din oficiu, apelantul intimat inculpat D., a solicitat în esenţă, achitarea inculpatului în baza art. 16 lit. a), b), sau c) din C. proc. pen. pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa.

Cu privire la legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză s-a considerat că în cauză sunt incidente prevederile V.C.P.. până la modificarea prin Legea nr. 202/2012.

Cu privire la intervenirea prescripţiei speciale s-a apreciat că în cauză a intervenit prescripţia specială pentru toate infracţiunile de fals şi uz de fals comise (presupus comise) pană în luna februarie/mai 2010 şi care apar la pct. 3.5.6 pag. 102 din sentinţă. Termenul de 7 ani şi jumătate fiind împlinit la data de 14 noiembrie 2017, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

- art. 292 C. pen. 1969 prevede limite de pedeapsă între „ 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

- art. 290 C. pen. 1969 prevede limite de pedeapsă între 3 luni și 2 ani închisoare sau amendă.

- art. 291 alin. (1) C. pen. 1969 prevăd pedeapsa de 3 luni la 3 ani sau amendă.

Termenul de intervenire a prescripţiei speciale cu privire la aceste infracţiuni fiind de 7 ani şi 6 luni.

Or, din actele şi lucrările dosarului rezultă că activitatea infracţională a inculpatului D. s-a desfăşurat o lungă perioadă de timp,nu doar până în luna februarie - mai 2010, sub acest aspect instanţa de control judiciar are în vedere dispoziţiile art. 25 alin. (3) C. proc. pen. raportat la infracţiunile de fals pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, instanţa dispunând în consecinţă anularea acestor înscrisuri. În speţă fiind vorba despre - procura autentică emisă în Irak în numele inc. D., redactată în limba arabă (vol. 1, fila 212), procura autentică legalizată din 20 ianuarie 2011 (vol. 1, fila 206-207), procura autentică legalizată din 14 ianuarie 2011 (vol. 1, fila 210-211), rezultând că termenul de prescripţie s-ar fi împlinit în luna iulie 2018, considerând ca ultim act de executare în cadrul vastei activităţi infracţionale data de 20 ianuarie 2011.

Aşadar, în esenţă, criticile privind nelegalitatea s-au referit la condamnarea acestuia pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, precum şi cu privire la intervenirea prescripţiei speciale pentru toate infracţiunile de fals şi uz de fals comise până în luna februarie/mai 2010 şi care apar la pct. 3.5.6 pag. 102 din sentinţă. Termenul de 7 ani şi jumătate, în opinia apărării fiind împlinit la data de 14 noiembrie 2017, solicitare nesusţinută de actele şi lucrările dosarului.

Înalta Curte reţine, în deplin acord cu motivarea instanţei de fond că faţă de inculpatul D., a rezultat cert şi indubitabil săvârşirea următoarelor infracţiuni:

1. infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că a aderat şi sprijinit gruparea infracţională din care făceau parte inculpaţii A., C., G., şi la care au aderat, de-a lungul timpului şi alte persoane;

2. infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, prin acceptarea preluării formale a SC R. SA şi întocmirea/semnarea de înscrisuri false în acest sens, a sprijinit inculpaţii A. şi C. în activitatea de sustragere de la efectuarea verificărilor financiar contabile prin declararea fictivă a sediului social.

Dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 prevăd „sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate”.

3. infracţiunea de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. 1969, săvârşită în formă continuată constând în declaraţii necorespunzătoare adevărului date în faţa notarilor publici în cursul anului 2010 (în declaraţiile autentificate cu nr. 13, 14) referitor la domiciliul său, calitatea de cetăţean maghiar, calitatea de administrator al SC R. SA.

4. infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. 1969, constând în aceea împreună cu K.K.K., a falsificat în anul 2010, o procură ce poartă aparenţa unei procuri autentice emise în Irak şi pe baza căreia au fost autentificate ulterior alte două procuri, utilizate în faţa organelor fiscale (legalizată din 20 ianuarie 2011 şi procura autentică legalizată din 14 ianuarie 2011).

5. infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, săvârşită în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. 1969, constând în aceea că, în anul 2010, cu ocazia preluării SC R. SA a fost de acord cu semnarea unor înscrisuri ce conţineau date necorespunzătoare adevărului, întocmite de inculpaţii A. şi C., cărora li s-a acordat dată certă la notariat (contract vânzare - cumpărare acţiuni din 01 noiembrie 2009, Hotărârea nr. 1 a Adunării Generale Ordinare a Acționarilor şi Hotărârile nr. 1, 2 ale Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor act constitutiv al SC R. SRL la 22 ianuarie 2010, proces - verbal predare primire şi anexă, balanţă de verificare decembrie 2009, lista mijloace fixe predate).

6. infracţiunea de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 291 din C. pen. 1969, constând în aceea că:

- în 2010, a utilizat în faţa unor notari publici, împreună cu o altă persoană, înscrisuri oficiale falsificate (procura emisă în Irak), pe baza căreia au fost obţinute alte două procuri autentice (legalizate din 20 ianuarie 2011 şi din 14 ianuarie 2011).

- a sprijinit, prin semnarea unor înscrisuri oficiale şi sub semnătură privată ce atestau date necorespunzătoare adevărului (contract vânzare - cumpărare acţiuni din 01 noiembrie 2009, Hotărârea nr. 1 a Adunării Generale Ordinare a Acționarilor şi Hotărârile nr. 1, 2 ale Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor act constitutiv al SC R. SA la 22 ianuarie 2010, proces verbal predare primire şi anexă, balanţă de verificare decembrie 2009, lista mijloace fixe predate) activitatea inc. A. şi C., de a utiliza astfel de documente în faţa creditorilor, organelor judiciare şi fiscale.

7. infracţiunea de bancrută frauduloasă sub forma complicităţii, prevăzută de art. 26 din C. pen. 1969 raportat la art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, constând în sprijinirea inculpaţilor A. şi C., (prin acceptarea preluării formale a SC R. SA şi întocmirea/semnarea de înscrisuri false în acest sens), la falsificarea, sustragerea, distrugerea evidenţelor debitorului SC R. SA şi ascunderea activului acestuia în frauda creditorilor începând cu anul 2010 până în prezent.

Apărările şi susţinerile inculpatului D. prin avocatul din oficiu, s-au referit la nevinovăţia acestuia raportat la fiecare infracţiune în parte;însă printr-o evaluare proprie făcută de către instanţa de control judiciar, se constată că aspectele invocate prin prisma tuturor probelor administrate - nu se poate reţine lipsa vinovăţiei penale a inculpatului D.

Este adevărat că cele două infracţiuni (de constituire grup organizat prevăzută de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 şi de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. 1969) pot exista distinct şi atrasă răspunderea penală a făptuitorului pentru fiecare dintre acestea, însă în speţă, instanţa a constatat următoarele:

Cu privire la condamnarea inculpatului D. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscale, se impune aplicarea dispozițiilor art. 12, 13 din Legea nr. 241/2005, anume interzicerea inculpatului D. să fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţii comerciale, iar dacă a fost ales, se va dispune decăderea acestuia din drepturi.

Deși, apărările inculpatului D. susținute prin avocat din oficiu cu ocazia dezbaterilor au vizat achitarea pentru toate infracțiunile, probele administrate nu au putut înlătura răspunderea penală a acestuia raportat la infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea.

Susținerile inculpatului D. ce referă la faptul că nu cunoștea limba română și nu a înțeles care este rolul în afacerile judiciare ale inculpaților A. și C., faptul că s-a prezentat la notariat cu procuri, a beneficiat de serviciile unui translator au infirmat susținerile inculpatului; faptul că s-au găsit înscrisuri emise în numele său, că a preluat SC R. SA (ianuarie 2010), că a încheiat anterior preluării (în luna noiembrie 2009) contractual de împrumut cu inculpatul A., că era administrator al unor societăți comerciale pe teritoriul României, de asemenea, confirmă activitățile infracționale reținute în actul de sesizare.

Prin actele ilicite realizate personal, de inculpatul D., declarațiile date, procurile întocmite, actele de preluare a SC R. SA, reprezintă modalități concrete și reale de participație la activitatea infracțională desfășurată împreună cu coinculpații A. și C.

Astfel, se constată că în speţa de faţă rezultă în mod indubitabil, din probatoriul administrat în cauză, astfel cum a fost detaliat anterior, existenţa elementelor constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului D.

Cu referire la criticile de netemeinicie ale hotărârii atacate formulate de apelantul inculpat, Înalta Curte le apreciază ca fiind şi acestea lipsite de suport probator.

In ceea ce îl priveşte pe apelantul - inculpat D., în sarcina acestuia au fost reţinute mai multe infracţiuni, astfel cum au fost anterior enunţate.

La individualizarea judiciară a pedepselor la care a fost condamnat inculpatul D. pentru săvârşirea infracţiunilor mai sus expuse - instanţa a evaluat, mai întâi dispoziţiile art. 5 C. pen., cu privire la legea penală mai favorabilă.

În acest sens, raportându-se la dispoziţiile Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituționale instanța a evaluat şi apreciat asupra limitelor de pedeapsă prevăzute de C. pen. de la 1969 şi de N.C.P. şi legile speciale; asupra dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni prevăzut de art. 33, 34 C. pen. 1969 şi art. 39 N.C.P., dispoziţiile referitoare la forma continuată a săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 41 alin. (2) şi art. 34, 36 N.C.P., Înalta Curte constatând că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului D. este V.C.P., în acord şi cu argumentele şi susţinerile apărătorului desemnat din oficiu inculpatului, care a pledat pentru aplicarea V.C.P.

Față de aceste considerente, se constată că instanța a aplicat inculpatului D. pentru fiecare din infracțiunile săvârșite, câte o pedeapsă orientată spre limita minimă prev. de C. pen. 1969, prevăzută de textul de lege și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat și lit. c) - dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. 1969 au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară rezultantă de 3 ani (în condițiile art. 35 alin. (3) C. pen. 1969).

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. 1969 s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. 1969 instanța stabilind ca modalitate de executare regimul privativ de libertate prin prisma circumstanțelor reale ale săvârșirii faptei ce au concretizat un grad sporit de pericol social (natura infracțiunilor, urmările și consecințele juridice produse, lezarea gravă a patrimoniului social), cât și prin prisma garanției și protecției sociale.

Instanţa a apreciat criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. 1969 ce referă la faptă şi persoană reţinând circumstanţele reale (modalităţile şi împrejurările săvârşirii activităţii infracţionale de către inculpatul D.) circumstanţele personale (atitudine procesuală: nu s-a prezentat în faţa autorităţilor judiciare, deşi din actele trimise la dosar, din faptul că a avut avocat ales la urmărirea penală şi în cursul cercetării judecătoreşti la Curtea de Apel Bacău, din verificările efectuate de instanţă, rezultând acelaşi domiciliu cu cel indicat în cererile trimise la dosar de inculpat; lipsa antecedentelor penale - conform fişei de cazier judiciar).

Aşadar, astfel, cum s-a menţionat anterior, la individualizarea pedepselor aplicate în cauză, instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunilor săvârșite și periculozitatea inculpatului, evaluate după criteriile prevăzute de dispozițiile art. 74 C. pen., pedepsele aplicate au fost orientate spre limita minimă prevăzută de textul de lege (C. pen. 1969) fără a se reţine în favoarea acestuia vreo circumstanţă atenuantă, având în vedere că inculpatul a venit în România cu scopul preluării, contra cost, a unui număr însemnat de societăți comerciale ce înregistrau datorii însemnate la bugetul de stat, faptele reţinute în sarcina sa, fiind considerate deosebit de grave de legea penală română. De altfel, condamnarea inculpatului pentru un număr de șapte fapte prevăzute de legea penală cu pedepse orientate spre minimul special, chiar şi fără aplicarea unui spor de pedeapsă este aptă a asigura realizarea scopului pedepselor în sensul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, inculpatul având reprezentarea gravității faptelor.

5. Cu privire la apelurile declarate de inculpata P. şi cele declarate de către părţile civile SC R. SA - prin SC S. IPURL, I.I.I., N., O. Iaşi, Y.Y.Y.Y.Y.Y. Bacău, H.H.H., SC B. SRL - prin mandatar SC Z.Z.Z.Z.Z.Z. SRL şi SC B. SRL, Înalta Curte constată, de asemenea, că sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Latura civilă a cauzei a fost judicios soluţionată de către instanţa Curţii de Apel Iaşi.

Ca urmare a faptului că sesizarea iniţială a Gărzii Financiare Bacău nu cuprindea referiri la cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat de către inc. C. prin înregistrarea în evidenţele SC R. SA a operaţiunii comerciale fictive de achiziţie a utilajelor, s-a dispus de către procuror efectuarea unei constatări economico financiare cu privire la prejudiciul cauzat bugetului de stat.

În acelaşi timp, a fost solicitat un punct de vedere şi Gărzii Financiare Bacău cu privire la existenţa sau inexistenţa unui prejudiciu.

Garda Financiară Bacău, în urma sesizării sus menţionate a procedat la întocmirea unei noi sesizări penale referitor la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală comisă de inculpata C. în calitate de administrator al SC R. SA cu referire la înregistrarea în evidenţele contabile a achiziţiei utilajelor provenind de la SC J. SA. Prejudiciul calculat de reprezentanţii Gărzii Financiare Bacău se ridică la suma de 422.414,12 lei reprezentând T.V.A. dedus nejustificat.

În cauză a fost dispusă, efectuarea unei constatări de către specialişti din cadrul Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Structura Centrală cu privire la prejudiciul cauzat bugetului de stat prin activitatea infracţională desfăşurată de către inculpaţi. Din raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 02 iulie 2012 a Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Structura Centrală a rezultat faptul că prejudiciul cauzat de inculpata C. prin înregistrarea în evidenţele SC R. SA a facturilor emise de către SC J. SA cu privire la utilajele livrate de către SC F.F. SRL Bacău este în cuantum de 422.414,12 lei, reprezentând T.V.A. dedus nejustificat, prejudiciu ce concordă în totalitate cu prejudiciul indicat de Garda Financiară în plângerea formulată şi calculat concomitent (vol. 1, fila 82 şi urm.). Din acelaşi raport de constatare rezultă şi prejudiciul cauzat de inculpata P. în cadrul SC F.F. SRL., respectiv suma indicată de Garda Financiară Bacău (1.131.693,14 lei).

În urma relaţiilor obţinute din partea Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor în această cauză cu privire la fapta sus enunţată a rezultat şi faptul că inculpata C. a efectuat ,,restituiri aport de capital’’ către A. din conturile SC R. SA, în perioada iunie - iulie 2009 (data comiterii faptelor) în cuantum de 608.500 lei, operaţiunea nefiind înregistrată în evidenţele contabile ale societăţii şi ,,pentru care nu există justificare’’.

În acelaşi context, Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor a evidenţiat faptul că plata utilajelor din conturile SC J. SA în conturile SC F.F. SRL a fost făcută, exclusiv, prin sume în numerar şi efectuate cu justificări, precum ,,încasări prestări servicii’’ şi ,,încasări diverse’’.

Cu privire la prejudiciul cauzat este de precizat faptul că la dosarul de urmărire penală nu au fost ataşate chitanţe care să dovedească plata integrală a prejudiciului în cazul infracţiunii de evaziune fiscală comisă de inc. C. şi nici în cazul inculpatei P.

În deplin acord cu motivarea instanţei de fond, Înalta Curte reţine că rezolvarea acţiunii în temeiul dispoziţiilor art. 397 C. proc. pen. şi art. 25 C. proc. pen. a fost corectă - instanţa a analizat probatoriile administrate în susţinerea acţiunilor civile promovate de părţile civile.

Infracţiunile ilicite prejudiciabile săvârşite de inculpaţii persoane fizice şi juridice - faţă de care s-a dispus condamnarea (infracţiunile de înşelăciune, evaziune fiscală, delapidare, spălare de bani, bancrută frauduloasă) - au cauzat vătămarea economică, pierderea patrimonială în dauna părţilor civile, demonstrându-se, astfel existenţa urmăririi directe a acţiunilor ilicite a inculpaţilor şi, în consecinţă, legătura de cauzalitate directă.

Prejudiciul cauzat părţilor civile (SC A.A. SA - calitate procesuală transmisă în baza art. 38 C. proc. civ. către SC B. SRL, H.H.H., N., SC U. SA, SC Z. SRL, SC T. SA, SC K. SA, SC L. SRL, SC S. IPURL - administrator judiciar) a fost cert determinat şi evaluat prin înscrisurile depuse (contracte/acte adiţionale de împrumut, contract prestări servicii, acte întocmite de N., chitanţe, facturi fiscale, etc.).

Acţiunea civilă formulată de persoanele civile a fost formulată în termenul legal prevăzut de art. 20 C. proc. pen. (respectiv până la începerea cercetării judecătoreşti - încheierea de şedinţă din 19 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bacău), ulterior părţile precizându-şi întinderea prejudiciilor sau acoperirea prejudiciilor pe parcursul cercetării judecătoreşti - aspecte ce au fost constatate şi reţinute de instanţă prin hotărârea pronunţată şi argumentate în considerentele acesteia.

Cu privire la calitatea procesuală a SC R. SRL - (aspect contestat prin criticile inculpaților A. și C.) instanța a avut în vedere dispoziția din actul de sesizare, probele efectuate în cursul urmăririi penale ce au determinat, din anul 2010 după ce SC R. SRL a fost preluată de inculpatul D. și ulterior inculpații A. și C. i-au schimbat denumirea în SC R. SRL și au angajat pentru infracțiunile săvârșite de aceștia - răspunderea penală ca persoană responsabil civilmente a acestei societăți.

Pe de altă parte, după formularea plângerii penale de către administratorul judiciar al SC R. SRL, respective SC S. IPURL Constanța; constituirea în termen legal, ca parte civilă, actele și dovezile depuse în cursul urmăririi penale ce au fost evaluate de instanță dovedind prejudicierea de către inculpații D., A., C., G. și persoanele juridice - au impus participarea acesteia ca parte civilă în cadrul prezentului proces penal.

Astfel, aspectele susținute de inculpați referitor la calitatea procesuală a SC R. SA - au fost înlăturate chiar din faza urmăririi penale (întrucât prin expunerea din rechizitor a fost cert determinată calitatea SC R. SRL).

În consecinţă, instanţa a dispus obligarea inculpaţilor şi în solidar cu persoanele juridice inculpate, cât şi cu partea responsabil civilmente SC R. SRL (în cazul inculpaţilor A. şi C.) la despăgubirea părţilor civile astfel:

- pentru partea civilă N. - O. Bacău si Ilfov au fost obligaţi inculpaţii la plata parțială a despăgubirilor civile, respectiv la suma de 1.216.071 lei și de 1.131.693,14 lei, din suma totală de 2.770.178,27 lei:

- suma de 1.216.071 lei, la plata căreia au fost obligați în solidar inculpații A., C., SC J. SA, SC I. SRL, P., F., G. - sumă ce a rezultat din săvârșirea infracțiunii de delapidare a SC R. SA, sumă la care se adaugă dobânzi şi penalităţi, de la data scadenţei până la stingerea în totalitate a creanţelor către stat, conform C. fisc. şi C. proc. fisc.;

- suma de 1.131.693,14 lei (reprezentând T.V.A. dedus nejustificat rezultat din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală), la plata căreia au fost obligați, în solidar, inculpații A., C., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL (prin lichidator judiciar SC S. IPURL Constanța), P., F., D., G., SC J. SA, SC I. SRL, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi, de la data scadenţei până la stingerea în totalitate a creanţelor către stat, conform C. fisc. şi C. proc. fisc.

Sub aspectul laturii civile, este de precizat că, prin sentinţă, instanţa a dispus obligarea coinculpaţilor A. şi C. în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata sumei de 1.311.693,14 lei, astfel încât, se poate interpreta că, s-a dispus obligarea apelantului - intimat inculpat A. la plata sumei de 1.131.693,14 lei, în solidar cu ceilalţi coinculpaţi, prejudiciu cauzat, în raport, cu evaziunea fiscală cauzată SC F.F. SRL, însă în mod clar este vorba despre o eroare materială, întrucât prejudiciul produs prin omisiunea înregistrării în contabilitatea SC F.F. SRL a operaţiunilor derulate cu partenerii săi contractuali a fost stabilit la 1.131.693,14 lei şi, reţinut, astfel, de procuror şi prin rechizitoriu.

Or, prin sentinţă din eroare s-a dispus obligarea apelantului - intimat inculpat A. în solidar cu ceilalţi coinculpaţi la 1.311.693,14 lei şi în consecinţă, fiind vorba doar de o eroare materială sentinţa nu poate fi desfiinţată sub acest aspect.

- pentru partea civilă SC R. SRL, prin lichidatorul judiciar SC S. IPURL Constanța, au fost obligaţi în solidar inculpații A., C., SC J. SA, SC I. SRL, G. și D. la plata sumei de 18.613.496,71 lei (din suma totală de 19.829.567,71 lei despăgubiri civile solicitate prin plângerea penală formulată în vol. 16 dos. u.p. - fila 55, constatându-se că pentru diferența de 1.216.071 lei s-a dispus obligarea inculpaților la plata către N.) la care se adaugă dobânda și penalitățile aferente până la achitarea integrală a debitului.

- pentru partea civilă SC T. SA s-a dispus obligarea în solidar a inculpaților A., C., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SA, și a inculpaților SC J. SA, SC I. SRL și D., la plata sumei de 41.508,27 lei, reprezentând contravaloare facturi neachitate (vol. 34 dos. u.p., fila 214 și urm.).

- pentru partea civilă SC U. SA au fost obligaţi, în solidar, inculpații A., C., ambii în solidar cu partea responsabil civilmente SC R. SA și inculpații P., D., SC J. SA, SC I. SRL, la plata sumei de 659.641 lei către partea civilă SC U. SA.

- pentru partea civilă V. - X. au fost obligaţi în solidar inculpații A. și C., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SA, la plata sumei de 1.657 lei către V. - X. (vol. 33 dos. u.p., fila 153), la care se adaugă dobânzile aferente până la achitarea integrală a debitului.

- pentru partea civilă SC Z. SRL au fost obligaţi în solidar inculpații A., C., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL și inculpații SC J. SA, SC I. SRL, G., D., la plata sumei de 6.587,59 lei către partea civilă SC Z. SRL.

- pentru partea civilă SC B. SRL București și Y. - București au fost obligaţi în solidar inculpații A., C., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL, și inculpații P., F., G., SC J. SA, SC I. SRL, la plata sumei de 6.781.800,00 lei (reprezentând garanția creditului) către partea civilă Y. și a sumei de 1.904.635,00 lei către partea civilă SC B. SRL București (reprezentând diferența din suma totală solicitată drept prejudiciu, respectiv din c/val. contractului de credit la SC A.A. SA, de 8.686.432,59 lei).

De asemenea, la despăgubirile persoanelor civile - societăţi, instanţa a dispus şi achitarea dobânzilor şi penalităţilor aferente sumelor până la achitarea integrală a debitelor, în cazurile în care au fost solicitate, calculată în conformitate cu dispoziţiile art. 1018 C. proc. civ., iar faţă de prejudiciul N. a dispus şi plata dobânzilor şi penalităţilor de la data scadenţei până la stingerea totală a creanţelor către stat, calculate conform C. fisc. şi a C. proc. fisc.

Cu privire la obligarea inculpatei P., instanţa s-a raportat la dispoziţiile sentinţei penale nr. 101 din 4 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bacău pronunţată în Dosarul nr. x/32/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 53/A din 14 martie 2014 a Înaltei Curții de Casație și Justiție - prin care inculpata a fost condamnată pentru infracţiunile de evaziune fiscală, delapidare şi spălare de bani - săvârşite împreună cu coinculpaţii A., C., G., D., F. - astfel s-a stabilit răspunderea penală a acesteia printr-o hotărâre penală definitivă pentru infracţiuni de prejudiciu şi acţiunile civile formulate de părţile civile în prezenta cauză au fost dovedite față de argumentele expuse.

Pe cale de consecinţă, în rezolvarea laturii civile a cauzei privind inculpata P., instanţa în mod temeinic şi legal a dispus obligarea acesteia la plata prejudiciilor cauzate şi a cheltuielilor judiciare efectuate cu soluţionarea cauzei în ceea ce o priveşte.

Cu privire la dispoziţiile art. 397 alin. (4) teza I C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 118 lit. e) C. pen. 1969 instanţa a dispus confiscarea bunurilor mobile şi imobile a inculpaţilor persoane fizice şi juridice asupra cărora s-a dispus măsura sechestrului asigurator în cursul urmăririi penale prin ordonanţa procurorului.

Referitor la critica inculpatei persoană juridică SC J. SA vizând măsura asiguratorie a sechestrului, Înalta Curte apreciază că nu este întemeiată, întrucât în cauză au fost îndeplinite condiţiile generale de luare a măsurilor asiguratorii (prev. de art. 249 C. proc. pen.) - respectiv pentru a se evita ascunderea, sustragerea de la urmărirea penală/judecată a bunurilor ce au făcut obiectul confiscării speciale şi pentru garantarea cheltuielilor judiciare şi în special a recuperării prejudiciilor produse prin infracţiunile săvârşite.

Având în vedere dispoziţiile art. 25 alin. (3) C. proc. pen. şi raportat la infracţiunile de fals pentru care s-a dispus condamnarea inculpaţilor, instanţa în mod corect a dispus anularea acestor înscrisuri. Cu privire la înscrisurile față de care s-a dispus anularea s-au menționat următoarele:

- înscrisurile întocmite în fals de inculpata P. (factură fiscală din 04 iunie 2013, borderouri achiziţie, ordine de plată, declaraţii falsificate) sunt ataşate la vol. 2 dosar de urmărire penală respectiv filele 79, 96, 97, 99, 100, 102, 103, 105, 106, 108, 109, 111, 112, 114-116 (în cazul SC L.L.L.L.L.L. SA), filele 122-138 (în cazul SC V.V.V.V.V.V. SA) şi respectiv filele 148- 151, şi filele 158, 171 (borderouri - verso), filele 178 - 189, 191 - 196, filele 198 - 200, 202-204, în cazul SC L.L.L. SA (contracte achiziţii, inclusiv unul fără număr);

- înscrisurile false ce vizează exclusiv comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în cazul SC F.F. SRL. ce sunt ataşate la vol. 6 filele 180-190 (bilanţ prescurtat, declaraţii, procese - verbale ale Adunării Generale a Acționarilor, raport de gestiune - întocmite în perioada în care inculpata P. nu era administrator al societăţii, dar semna documente în această calitate);

- înscrisurile false înregistrate în contabilitatea SC J. SA şi SC R. SA cu privire la operaţiunea de achiziţie a utilajelor de către inculpata C. ce se regăsesc, în copie, la filele 80, 81-82, 206 - 211 vol. 2 dosar de urmărire penală şi vol. 6 filele 19-21, 30-33 (facturi fiscale, nota recepţie din 4 iunie 2009, registru inventar şi jurnal de vânzări);

- promisiunea de vânzare - cumpărare din 09 mai 2007;

- chitanţele din 18 septembrie 2009, din 21 septembrie 2009, din 22 septembrie 2009, din 23 septembrie 2009, din 24 septembrie 2009, din 25 septembrie 2009, din 28 septembrie 2009, din 29 septembrie 2009, din 30 septembrie 2009 emise în numele SC R. SA;

- chitanţele din 05 septembrie 2011, din 23 septembrie 2011, din 19 septembrie 2011, din 14 septembrie 2011, din 27 septembrie 2011, din 30 septembrie 2011, din 03 octombrie 2011, din 10 octombrie 2011, din 13 octombrie 2011, din 17 octombrie 2011, din 06 septembrie 2011, din 12 august 2011, din 09 august 2011, din 04 august 2011, din 23 august 2011, din 18 august 2011, din 15 august 2011, din 31 august 2011, din 02 august 2011, din 26 august 2011, din 09 septembrie 2011, din 01 iulie 2011, din 11 iulie 2011, din 07 iulie 2011, din 05 iulie 2011, din 22 iulie 2011, din 20 iulie 2011, din 15 iulie 2011, din 26 iulie 2011, din 29 iulie 2011, din 01 august 2011 emise în numele SC R. SRL;

- balanţe contabile septembrie şi decembrie 2009, bilanţ 2009 ale SC R. SA,

- facturi fiscale emise de SC J. SA din 03 august 2009, din 04 august 2009, din 06 august 2009, din 07 august 2009, din 12 august 2009, din 17 august 2009, din 20 august 2009, din 21 august 2009, din 26 august 2009, din 31 august 2009, din 03 septembrie 2009, din 04 septembrie 2009, din 18 septembrie 2009, din 24 septembrie 2009, din 24 august 2009 iar de către SC R. SRL din 01 octombrie 2009;

- facturile fiscale din 28 aprilie 2009, din 28 mai 2009, din 29 mai 2009, din 26 iunie 2009, din 30 iunie 2009, din 04 iulie 2009, din 07 iulie 2009, din 08 iulie 2009, din 30 iulie 2009 şi din 31 iulie 2009, din 26 august 2009, din 30 septembrie 2009, din 02 octombrie 2009 emise de SC J. SA, şi respectiv SC R. SA, din 05 octombrie 2009, din 11 noiembrie 2009,

- facturile fiscale din 09 octombrie 2009, din 14 octombrie 2009 emise de SC J. SA respectiv din 21 decembrie 2009 emise de SC R. SA;

- procura autentică emisă în Irak în numele inc. D., redactată în limba arabă (vol. 1, fila 212), procura autentică legalizată din 20 ianuarie 2011 (vol. 1, filele 206-207), procura autentică legalizată din 14 ianuarie 2011 (vol. 1, filele 210-211);

- contract vânzare - cumpărare acţiuni din 01 noiembrie 2009 (vol. 29, fila 63);

- Hotărârea nr. 1 a Adunării Generale Ordinare a Acționarilor şi Hotărârile nr. 1, 2 ale Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor (vol. 3, filele 150-152);

- act constitutiv al SC R. SRL la 22 ianuarie 2010 (vol. 3 filele 154 - 160);

- proces verbal - predare primire şi anexă (vol. 3 filele 117-122);

- balanţă de verificare decembrie 2009 (vol. 3, filele 123-129), vol. 67 (filele 67-73;

- lista mijloace fixe predate lui D. (vol. 3 filele 133-134);

- declaraţie pe propria răspundere C. depusă la Oficiul Român al Comerțului Bacău (vol. 3, filele 149);

- Decizia nr. 1 din 14 mai 2010 a inc. D. depusă la Oficiul Român al Comerțului, declaraţia pe propria răspundere depusă în numele acestuia din 28 mai 2010 (vol. 23, filele 288, 290);

- contract comodat din 14 mai 2010, act constitutiv actualizat la 14 mai 2010 al SC R. SRL (vol. 23, filele 284, 291);

- declaraţii autentice D. legalizate din 2010 (vol. 3 filele 169-170);

- bilanţ la 31 decembrie 2009 al SC R. SA, contul de profit - pierdere, date informative, situaţia activelor imobilizate, situaţia ajustărilor pentru depreciere,situaţia modificărilor capitalului propriu,situaţia fluxurilor de numerar, notele 1-18 (vol. 26, filele 72 - 107, vol. 14, fila 598) depuse la Oficiul Român al Comerțului Cluj;

- situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii SC R. SRL la 30 iunie 2010 (vol. 13, fila 65, 66);

- contul de profit - pierdere la 30 iunie 2010 ( vol. 13, filele 67-69);

- date informative la 30 iunie 2010 ( vol. 13, filele 70-73);

- balanţa verificare iunie 2010 (vol. 13, filele 74 - 78) depuse la O. Ilfov;

- declaraţii privind deconturi T.V.A. (declaraţia 300) pentru lunile ianuarie - septembrie 2011, cu situaţii active, datorii, capitaluri proprii (raportări contabile semestriale) la datele de 30 iunie 2010 şi 30 iunie 2011 - vezi vol. 26, fila 5 şi următoarele) depuse la O. Ilfov;

- cerere de deschidere a procedurii,,întocmită,” de inc. D. la 21 ianuarie 2011, plan redresare, bilanţ prescurtat 31 mai 2011, contul profit pierdere la 31 decembrie 2010, balanţă verificare mai 2011, lista bunurilor SC R. SRL, plan reorganizare (vol. 21, filele 12- 23, 65-107);

- raport revizuire - mai 2010 (vol. 26, filele 121- 128);

- contract prestări servicii din 17 ianuarie 2011 şi act adiţional (vol. 28, filele 144 -154);

- hotărârea AGA nr. 1/20 decembrie 2011 a SC R. SRL (vol. 29. fila 96);

- raportul privind descrierea modului de îndeplinire a atribuţiilor din 22 mai 2010 al numitului G.G. - vol. 15, fila 178 şi tabelul creditorilor restanţieri la 31 ianuarie 2010 (anexa);

- oferte concordat preventiv pentru SC R. SA din martie şi noiembrie 2010 (vezi vol. 16 - fila193 şi următoarele);

- împuternicirea avocaţială;

- cererea depusă la Oficiul Român al Comerțului înregistrată din 09 aprilie 2010, declaraţia pe proprie răspundere dată la cererea indicată anterior, actul adiţional la actul constitutiv la SC J. SA, depuse la Oficiul Român al Comerțului Bacău, înregistrat la 09 aprilie 2010, hotărârea din 16 martie 2010 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor, contractul de comodat din 08 aprilie 2010 dintre SC J. SA şi SC H.H. SRL, cererea înregistrată din 16 iunie 2010 de la Oficiul Român al Comerțului Bacău şi documentele aferente, cererea adresată Tribunalului Bacău prin care s-a solicitat înregistrarea la Oficiul Român al Comerțului a divizării capitalului social al SC J. SA, înregistrată din 16 iunie 2010, actul adiţional al actului constitutiv al SC J. SA prin care s-a aprobat divizarea SC J. SA, Hotărârea nr. 1 din 16 martie 2010 a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor şi Actul constitutiv actualizat, protocolul privind predarea primirea patrimoniului dintre SC J. SA şi SC I. SRL).

În consecinţă, analizând calea de atac a inculpaţilor D. şi P., precum şi cele declarate de către părţile civile SC R. SA - prin SC S. IPURL, I.I.I., N., O. Iaşi, Y.Y.Y.Y.Y.Y. Bacău, H.H.H., SC B. SRL - prin mandatar SC Z.Z.Z.Z.Z.Z. SRL şi SC B. SRL şi verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi a materialelor din dosarul cauzei, în baza art. 420 C. proc. pen., Înalta Curte constată că apelurile declarate sunt nefondate, atât cu privire la motivele de nelegalitate, cât şi cu privire la motivele de netemeinicie menţionate anterior, astfel încât calea de atac va fi respinsă ca nefondată.

6. Cu privire la apelul declarate de inculpata C. Înalta Curte apreciază sentința pronunțată ca nelegală și netemeinică doar în parte, pentru următoarele motive:

Înalta Curte reţine că în mod temeinic şi legal, inculpata a fost achitată în temeiul art. 16 lit. c) din C. proc. pen. pentru comiterea infracțiunilor de instigare la fals în înscrisuri oficiale (faptă prev. de art. 25 din C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) din C. pen.) și instigare neurmată de executare la mărturie mincinoasă (faptă prev. de art. 29 din C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) din C. pen. ), întrucât din probatoriul administrat în cauză, nu se poate reține că inculpații au falsificat înscrisurile autentice.

Cu privire la critica vizând greşita condamnare a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), d, e) și f) din Legea nr. 241/2005 aplicând în fapt o singură pedeapsă, deși faptele sus menționate constituie infracțiuni distincte, fiind incriminate ca atare Înalta Curte o apreciază fondată urmând a aplica pedepse pentru fiecare infracţiune în parte, precum și aplicarea pedepsei complementare pentru fiecare infracțiune în parte.

Cu privire la netemeinicia pedepsei aplicate inculpatei, instanţa de control judiciar apreciază această critică ca fiind nefondată, faţă de împrejurarea că, instanța a evaluat și stabilit raportat la infracțiunile pentru care se impune condamnarea inculpatei - legea penală mai favorabilă acesteia prin prisma dispozițiilor Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale.

Înalta Curte consideră temeinice pedepsele aplicate inculpatei pentru infracțiunile reţinute în sarcina sa, acestea au fost orientate spre minimul special. Pedepsele aplicate asigură realizarea scopului pedepselor, în sensul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, inculpata va avea reprezentarea gravității faptelor comise, ținând cont și de numărul acestora.

De asemenea, reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 pentru infracțiunile de înșelăciune și delapidare este justificată în condițiile în care s-au achitat parte din prejudicii către părți civile la infracțiunea de înșelăciune (de aproximativ 13.000 lei). Înalta Curte apreciază că, în mod temeinic au fost avute în vedere şi circumstanțele personale ale inculpatei în sensul prezentării sale în fața organelor judiciare.

Aşadar, se va desfiinţa în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond: Se va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei C., de 7 (şapte) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani în pedepsele componente de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani; 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani; 1 (un) an închisoare; 7 (șapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani; 7 (șapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani; 1 (un) an închisoare; 1 (un) închisoare; 1 (un) an închisoare ; 3 (trei) luni închisoare ; 3 (trei) luni închisoare; 3 (trei) ani închisoare, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 386 C. proc. pen. se va schimba încadrarea juridică din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c),d),e) şi f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în 4 infracţiuni de evaziune fiscală prev. de art. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 241/2005 şi art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. 1969.

Va condamna pe inculpata C. la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

Va condamna pe aceeaşi inculpată la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

Va condamna pe aceeaşi inculpată la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

Va condamna pe aceeaşi inculpată la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. 1969 va contopi pedepsele de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani; 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani; 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani; 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani; 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani; 1 (un) an închisoare ;7 (șapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani; 7 (șapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani; 1 (un) an închisoare; 1 (un) închisoare; 1 (un) an închisoare ; 3 (trei) luni închisoare şi 3 (trei) luni închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 (șapte) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. 1969.

Se va face aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969.

În baza art. 395 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. va achita pe inculpată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen. pentru motivele care vor fi expuse la momentul analizării apelului declarat de inculpatul A.

Astfel,din probatoriul administrat în cauză pentru apelanta - inculpata C., a rezultat cert şi s-a impus condamnarea sa pentru:

1. infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 constând în aceea că începând cu anul 2007, împreună cu numiţii A.,G. a constituit o grupare infracţională la care ulterior au aderat şi alte persoane, având drept scop comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală, fals la legea contabilităţii, delapidare, înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi înscrisuri oficiale, bancrută frauduloasă şi spălare de bani.

2. art. 9 alin. (1) lit. c), d), e), f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, constând în aceea că: în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cursul lunii iunie 2009 în calitate de administrator al SC R. SA, a înregistrat în evidenţele contabile cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale, respectiv a înregistrat operaţiuni comerciale fictive (facturi fiscal, reprezentând achiziţia/livrarea utilajelor provenite de la SC J. SA) prejudiciind bugetul de stat cu suma de 422.414,12 lei, reprezentând T.V.A.; în calitate de administrator al SC R. SA, în anul 2009, a întocmit, prin înscrisuri, evidenţe contabile multiple ale societăţii pe care o administra (SC R. SA - balanţe contabile decembrie 2009); a procedat la ascunderea documentelor contabile ale SC R. SA şi SC R. SRL şi sustragerea de la efectuarea verificărilor prin declararea fictivă a sediului social.

Dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. c) prevăd „evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive”; lit. d) prevăd „alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor”; lit. e) prevăd „executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor”; lit. f) prevăd „sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate”.

3. infracţiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen. 1969 - participaţia improprie la infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, săvârşită în formă continuată, constând în aceea că:

- în cursul anului 2009, a determinat-o cu intenţie pe numita G.G.G.G. să întocmească, în fals, facturile fiscale din 28 aprilie 2009; din 28 mai 2009; din 29 mai 2009; din 08 iulie 2009; din 30 iulie 2009; din 31 iulie 2009; din 31 august 2009; din 30 septembrie 2009; din 07 august 2009; din 12 august 2009; din 17 august 2009; din 21 august 2009; din 26 august 2009; din 30 septembrie 2009; din 30 decembrie 2009; din 30 iunie 2009; din 31 iulie 2009; din 03 august 2009; din 04 august 2009; din 06 august 2009; din 07 august 2009; din 03 septembrie 2009; din 04 septembrie 2009; din 18 septembrie 2009; din 24 septembrie 2009; din 02 octombrie 2009; din 09 octombrie 2009; din 14 octombrie 2009; din 21 octombrie 2009; din 03 noiembrie 2009; din 06 noiembrie 2009; din 09 noiembrie 2009; din 10 noiembrie 2009; din 11 noiembrie 2009; din luna 05.2010; din 28 februarie 2010; din 30 ianuarie 2010 emise în numele SC J. SA;

- determinarea numiţilor Y.Y. şi A.A.A.,în perioada 2010-2011, la întocmirea şi folosirea unor înscrisuri sub semnătură privată conţinând date necorespunzătoare adevărului în faţa instanţelor de judecată, a organelor de urmărire penală şi a organelor fiscale cu scopul inducerii în eroare a acestora şi a creditorilor referitor la situaţia SC R. SA (planuri reorganizare, bilanţuri, balanţe, cereri, ş.a.);

- constând în aceea că în cursul anilor 2010-2011 l-a determinat cu intenţie, pe numitul C.C.C. a întocmi documente în numele SC R. SA (chitanţele din 18 septembrie 2009, din 21 septembrie 2009, din 22 septembrie 2009, din 23 septembrie 2009, din 24 septembrie 2009, din 25 septembrie 2009, din 28 septembrie 2009, din 29 septembrie 2009, din 30 septembrie 2009), pe care le-a utilizat ulterior(predate lui A.) pentru a justifica restituirea sumelor aferente sustrase din patrimoniul SC R. SA.

- a determinat cu intenţie pe numiţii E.E.E., F.F.F., a întocmi/semna în fals, fără vinovăţie, facturile fiscale ce stau la baza operaţiunilor de compensare dintre SC R. SA şi SC J. SA respectiv facturile din 03 iulie 2009, din 04 iulie 2009, din 07 iulie 2009, din 08 iulie 2009, din 30 iulie 2009, din 31 iulie 2009, din 31 august 2009, din 30 septembrie 2009, din 07 august 2009, din 30 septembrie 2009, din 03 august 2009, din 04 august 2009, din 06 august 2009, din 07 august 2009, din 03 septembrie 2009, din 04 septembrie 2009, din 18 septembrie 2009, din 24 septembrie 2009, din 02 octombrie 2009 din 03 octombrie 2009, din 04 octombrie 2009, din 06 octombrie 2009, din 07 octombrie 2009, din 08 octombrie 2009, din 21 octombrie 2009, din 03 noiembrie 2009, din 06 noiembrie 2009, din 09 noiembrie 2009, din 10 noiembrie 2009, din 11 noiembrie 2009 emise în numele SC J. SA Bacău.

4. infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969 săvârşită în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 constând în aceea că :

- în calitate de funcţionar (administrator al SC R. SA), în perioada iunie - august 2009 şi-a însuşit/folosit pentru sine şi pentru altul (inculpatul A.), din patrimoniul SC R. SA, suma de 2.645.646,33 lei (menţionată în facturile din 2009 emise în fals de către SC J. SA către SC R. SA), sumă sustrasă cu ajutorul inculpatei P., care a procedat la retragerea sumei din conturile SC F.F. SRL pe baza unor documente justificative fictive şi la restituirea sa în schimbul unui comision.

- în cursul anului 2007, în calitate de administrator al SC R. SA (în prezent SC R. SRL) şi-a însuşit, folosit şi transferat, în interesul său şi al unor persoane apropiate (A. şi J.J.J.) suma de 891.900 lei din conturile SC R. SA pe care o gestiona şi administra pe baza unor documente desfiinţate deja prin voinţa părţilor şi întocmite cu caracter formal.

- în perioada iunie - august 2009, în calitate de administrator al SC R. SA (în prezent SC R. SRL) şi-a însuşit, folosit şi transferat, în interesul său şi al unor persoane apropiate (A.) suma de 1.420.656,97 lei din conturile SC R. SA pe care o gestiona şi administra.

- în calitate de administrator al SC R. SA, a sustras, din patrimoniul societăţii, în perioada octombrie - decembrie 2009, prin întocmirea şi înregistrarea de documente contabile ce atestau operaţiuni comerciale fictive (facturi fiscale), active (utilaje, autovehicule, şa.) în valoare de 3.174.913,3 lei pe care le-a transferat în baza unor operaţiuni de compensare, în patrimoniul SC J. SA.

- folosirea şi traficarea activelor SC R. SA (inclusiv utilajele a căror cărţi de identitate sunt ataşate la vol. 30 u.p., fila 244 şi următoarele) ce constituie garanţii ale contractelor de credit cu SC A.A. SA, începând cu anul 2009 până în prezent.

5. infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave săvârşită în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 constând în aceea că împreună cu inculpatul A., a indus în eroare creditorii SC R. SA cu prilejul încheierii şi executării unor contracte (Statul Român prin H.H.H., SC A.A. SA SC - contract de credit din 18 aprilie 2008, a contractului de reactivare credit din 01 iulie 2009 şi a actelor adiţionale la acestea, a contractelor de garanţie mobiliară din 21 aprilie 2008 şi 28 iulie 2008, precum şi a contractelor de garantare încheiate de H.H.H.) respectiv SC K. SRL Timişoara, M. Focşani, SC L. SRL Braşov, SC Z. SRL, SC U. SA, I.I.I. - O. Ilfov, Guvernul României - X., SC T. SA - referitor la situaţia SC R. SA, creând, prin întocmirea în fals de documente, aparenţa preluării societăţii de către inculpatul D., cu scopul însuşirii activelor societăţii şi ascunderii acestora şi prejudicierii creditorilor, ascunzând intenţia sa de a prejudicia societăţile prin neplata debitelor şi sustragerea activelor societăţii, activităţi care s-au şi concretizat pe parcursul derulării contractelor, provocând un prejudiciu în valoare de 17.631.814,8 lei (8.905.187 lei - SC A.A. SA, 6.781.800 lei - SC Y. SA, la care se adaugă suma de 1.944.827,8 lei referitoare la ceilalţi creditori).

6. infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, săvârşită în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, constând în aceea că:

- a întocmit în fals şi utilizat documente în numele numitei G.G.G., falsificând semnătura acesteia (pe cererea depusă la Oficiul Român al Comerțului înregistrată din 09 aprilie 2010, pe declaraţia pe proprie răspundere dată la cererea indicată anterior, pe actul adiţional la actul constitutiv la SC J. SA, depuse la Oficiul Român al Comerțului Bacău, înregistrat la 09 aprilie 2010, pe hotărârea 2 din 16 martie 2010 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor, pe contractul de comodat din 08 aprilie 2010 dintre SC J. SA şi SC H.H. SRL, pe cererea înregistrată la 16 iunie 2010 de la Oficiul Român al Comerțului Bacău şi documentele aferente, pe cererea adresată Tribunalului Bacău prin care s-a solicitat înregistrarea la Oficiul Român al Comerțului a divizării capitalului social al SC J. SA, înregistrată la 16 iunie 2010, pe actul adiţional al actului constitutiv al SC J. SA prin care s-a aprobat divizarea SC J. SA, semnătura de pe Hotărârea nr. 1 din 16 martie 2010 a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor şi Actul constitutiv actualizat, pe protocolul privind predarea primirea patrimoniului dintre SC J. SA şi SC I. SRL) cu scopul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor precum şi pe facturile fiscale din 30 septembrie 2009, din 30 decembrie 2009, din 18 septembrie 2009, din 24 septembrie 2009, din 02 octombrie 2009, din 09 octombrie 2009, din 14 octombrie 2009, din 21 octombrie 2009, din 03 noiembrie 2009, din 06 noiembrie 2009, din 09 noiembrie 2009, din 10 noiembrie 2009, din 11 noiembrie 2009, din luna mai 2010, din 28 ianuarie 2010, din 30 ianuarie 2010.

- întocmirea unei promisiuni de vânzare cumpărare (căreia i s-a acordat dată certă de 09 mai 2007) ce atesta aspecte necorespunzătoare adevărului şi utilizată cu scopul creării aparentei legalităţi a scoaterii din patrimoniul SC R. SA a sumei de 891.900 lei pe care a transferat-o numitului J.J.J.

- întocmirea de înscrisuri sub semnătură privată (contract audit cu Y.Y. pe care a contrafăcut semnătura lui D., plan reorganizare depus la Tribunalul Bucureşti pe care a contrafăcut semnătura lui B.B.B.) şi instigarea numiţilor D., G.G., G., în perioada 2009 - 2012, la întocmirea de astfel de înscrisuri conţinând date necorespunzătoare adevărului (cereri, revizuiri bilanţuri tabelele creanţe creditori, declaraţii, decizii administrator, hotărâri ale Adunării Generale a Acționarilor, decizii, proces verbal de predare - primire, act constitutiv actualizat - cărora li s-a acordat dată certă de către notarul public, ş.a.) ce au fost utilizate în faţa instanţelor de judecată, a organelor de urmărire penală şi a organelor fiscale cu scopul inducerii în eroare a acestora şi a creditorilor referitor la situaţia SC R. SA.

- a întocmit în fals şi utilizat, contractul de comodat din 14 mai 2010 încheiat cu numiţii F.F.F.F.F.F. și G.G.G.G.G.G. ce conţinea date necorespunzătoare adevărului, falsificând semnătura numitului D. pe acesta.

- a determinat-o pe numita E. a întocmi în fals facturile fiscale din 01 octombrie 2009; din 05 octombrie 2009, din 11 noiembrie 2009; din 21 decembrie 2009 emise de către SC R. SA, factura fiscală emisă de către SC J. SA către SC R. SA din 21 octombrie 2009 şi respectiv chitanţe în numele SC R. SRL :chitanţele din 05 septembrie 2011, din 23 septembrie 2011, din 19 septembrie 2011, din 14 septembrie 2011, din 27 septembrie 2011, din 30 septembrie 2011, din 03 octombrie 2011, din 10 octombrie 2011, din 13 octombrie 2011, din 17 octombrie 2011, din 06 septembrie 2011, din 12 august 2011, din 09 august 2011, din 04 august 2011, din 23 august 2011, din 18 august 2011, din 15 august 2011, din 31 august 2011, din 02 august 2011, din 26 august 211, din 09 septembrie 2011, din 01 iulie 2011, din 11 iulie 2011, din 07 iulie 2011, din 05 iulie 2011, din 22 iulie 2011, din 20 iulie 2011, din 15 iulie 2011, din 26 iulie 2011, din 29 iulie 2011, din 01 august 2011).

7. infracţiunea de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, constând în utilizarea, în perioada 2010 -2011, de înscrisuri oficiale conţinând date necorespunzătoare adevărului în faţa notarilor publici (procură Irak), şi a organelor fiscale - O. Ilfov - (procurii autentice obţinute în baza procurii false emise în Irak prin care era împuternicit Y.Y. a depune declaraţii fiscale) cu scopul inducerii în eroare a acestora şi a creditorilor referitor la situaţia SC R. SA.

8. infracţiunea de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 săvârşită în formă continuată, constând în falsificarea, sustragerea, distrugerea evidenţelor debitorului SC R. SA şi ascunderea activului acestuia în frauda creditorilor începând cu anul 2009 până în prezent.

Dispoziţiile art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 prevăd „falsifică, sustrage sau distruge evidenţele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia”.

9. infracţiunea prevăzută de art. 277 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, constând în aceea că în calitate de administrator al SC R. SA şi SC J. SA a încălcat dispoziţiile Legii nr. 31/1990 referitoare la incompatibilităţi (art. 127, art. 1443), efectuând operaţiuni comerciale între cele două societăţi pe care le administra, având interese contrare în cazul SC R. SA (de unde intenţiona să sustragă active).

Dispoziţiile art. 277 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 prevăd „Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se pedepseşte şi fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv şi cenzorul care exercită funcţiile sau însărcinările lor cu încălcarea dispoziţiilor prezentei legi referitoare la incompatibilitate”.

10. infracţiunea de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. 1969, constând în aceea că în cursul lunii februarie 2010 a declarat în fals, în faţa reprezentanţilor Oficiului Român al Comerțului Bacău că este administrator unic al SC R. SRL, deşi nu mai avea această calitate.

Dispoziţiile art. 292 C. pen. 1969 prevăd „Declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă”.

Cu privire la infracţiunea prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen., în baza art. 395 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., Înalta Curte va achita pe inculpată pentru motivele ce vor fi expuse la momentul analizării apelului declarat de inculpatul A.

În esenţă, criticile privind nelegalitatea s-au referit la modul în care instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 5 din C. pen., cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, la invocarea nulităţii absolute a tuturor actelor de urmărire penală, a rechizitoriului întocmit în prezenta cauză şi pe cale de consecinţă la nulitatea sesizării instanţei de judecată.

Cu privire la prima critică de nelegalitate a apelantei, se apreciază că instanţa a evaluat şi stabilit corect legea penală mai favorabilă prin prisma dispoziţiilor Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, raportându-se la criteriile stabilite în mod expres în această decizie: limitele de pedeapsă, dispoziţiile concursului de infracţiuni prev. de art. 33, 34 C. pen. 1969 (care nu impun un spor obligatoriu şi cele prev. de art. 39 lit. b) N.C.P., dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. 1969 şi ale art. 41 N.C.P. privind recidiva), precum şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 privind forma continuată a săvârşirii infracţiunilor şi la cele prev. de art. 35, 36 N.C.P.

In continuarea acestui raţionament, instanţa a constatat că deşi limitele de pedeapsă prev. de N.C.P. sunt mai mici faţă de infracţiunile pentru care se impune condamnarea inculpaţilor, celelalte instituţii juridice aplicabile acestuia nu sunt favorabile prin reţinerea N.C.P.

Cu privire la nulitatea actelor de urmărire penală efectuate de ofiţerii de poliţie ce "nu ar fi avut avizul de numire al Ministerului Administrației și Internelor şi al procurorului general", instanţa reţine ca fiind nefondată susţinerea.

Din analiza actelor şi adreselor emise de Ministerul Administrației și Internelor şi de Cabinetul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a rezultat legalitatea desfăşurării activităţii organelor de urmărire penală (respectiv ca ofiţeri de poliţie judiciară) în condiţiile art. 55 alin. (4), (5), (6) C. proc. pen. (înscrisuri aflate învoi 16 dosar instanţă - Curtea de Apel Iaşi), iar ofiţerul de poliţie judiciară D.D. şi-a încetat activitatea ca ofiţer de poliţie judiciară abia în luna octombrie 2013, după emiterea rechizitoriului.

Referitor la nulitatea actelor de urmărire penală efectuate de specialiştii Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău, respectiv expertiza financiar-contabil, instanţa reţine că numiţii V.V.V. şi U.U.U. au desfăşurat activităţi în conformitate cu dispoziţiile art. 55 alin. (4) C. proc. pen., respectiv:

- în vol. I de urmărire penală, fila 80 şi urm. se află ordonanţa procurorului Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău de efectuare a constatării tehnico - ştiinţifice, economico-financiară de către specialistul V.V.V.; în vol. 34 urmărire penală fila 405 şi urm. se află ordonanţa din 23 aprilie 2013 de efectuare a constatării tehnico - ştiinţifice, de către specialiştii V.V.V. şi U.U.U. din cadrul structurii centrale al Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism Bucureşti.

În raport cu ordonanţele procurorului Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău s-a constatat legalitatea actelor de urmărire penală (raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 15 mai 2013) efectuate de specialiştii desemnaţi V.V.V. şi U.U.U. (specialişti în cadrul Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Structura Centrală, conform legitimaţiei).

Referitor la critica de nelegalitate vizând faptul că procurorul de şedinţă care a pus concluzii la 19 septembrie 2013 - domnul X.X.X. nu mai reprezenta legal Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău la acea dată întrucât, prin Hotărârea nr. 344 a Consiliului Superior al Magistraturii din 20 august 2013 îşi încetase activitatea din 15 septembrie 2013 la Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism, se observă că în mod justificat instanţa a conchis în sensul că procurorul Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău, domnul X.X.X. şi-a exercitat atribuţiile de serviciu raportat la competenţa stabilită prin dispoziţiile art. 56 C. proc. pen.

Mai mult, acesta nu s-a regăsit în niciuna dintre situaţiile de incompatibilitate prevăzute de art. 64 C. proc. pen. Dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 508/2004 (modificată prin O.U.G. nr. 131/21 decembrie 2006) prevăd la alin. (3) că "procurorii parchetelor de pe lângă instanţele competente participă la judecarea oricărei cereri adresate instanţelor de judecată în cauzele de competenţa direcţiei, precum şi la judecarea în fond şi în căile de atac, în cauzele în care Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a sesizat instanţele de judecată, punând concluzii şi exercitând căile legale de atac, cu excepţia cazurilor în care procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism încunoştinţează parchetul de pe lângă instanţa competentă şi instanţa că vor participa în mod direct.

Existenţa cazului de nulitate absolută invocat ar fi existat dacă "dezbaterile din şedinţa publică din 19 septembrie 2013" ar fi avut loc fără participarea procurorului, iar din interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor alin. (3) art. 2 Legea nr. 508/2004 rezultă fără echivoc legalitatea participării şi punerii concluziilor de către domnul procuror X.X.X. în cadrul şedinţei de judecată din 19 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bacău.

Într-o altă ordine de idei, Înalta Curte reţine că, motivele de netemeinicie ale hotărârii atacate formulate de apelanta inculpată, sunt lipsite de suport probator.

Astfel, se constată în mod indubitabil, că din probatoriul administrat în cauză, rezultă existenţa elementelor constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatei, astfel cum au fost anterior enunţate.

7. Cu privire la apelul declarat de către inculpatul A., Înalta Curte apreciază sentința pronunțată ca nelegală și netemeinică doar în parte, pentru următoarele motive:

Înalta Curte reţine că în mod temeinic şi legal, inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor, prev. de art. 7 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 39/2003, cu reţinerea art. 37 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen.; prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), d), f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen.; prev. de art. 25 raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen.; pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. a) C. pen. 1969 și cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1), lit. b), art. 76 lit. a) C. pen. 1969, art. 80 alin. (1) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen.; pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 25 rap. la art. 2151 alin. (1). (2) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. a) C. pen. 1969 cu reţinerea art. 74 alin. (1), lit. b), art. 76 lit. a) C. pen. 1969, art. 80 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.; pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea privind procedura insolenţei, Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen.; pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 raportat la art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, cu art. 37 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen.

Cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), d), f) din Legea nr. 241/2005, Înalta Curte constată că în mod nelegal instanţa de fond a aplicat o singură pedeapsă, deşi cele trei fapte constituie infracţiuni distincte, astfel încât această critică formulată de către parchet a fost apreciată, ca fondată, fiind aplicate trei pedepse distincte cu consecinţa aplicării şi a pedepselor complementare.

De asemenea, Înalta Curte reţine că un alt motiv de nelegalitate a sentinţei apelate este aplicarea greşită, sub 2 aspecte, a dispoziţiilor legale privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei dispusă prin Decizia penală nr. 1033 din 18 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în Dosarul nr. x/121/2005. Prin această decizie inculpatul a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 3 ani cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, pentru comiterea în perioada 2000-2001 a infracţiunilor concurente de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. din 1969 şi asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 323 C. pen. anterior.

Astfel, din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 02 august 2011 organele judiciare s-au sesizat din oficiu cu privire la infracţiunile deduse judecăţii în această cauză.

În concret, infracţiunile pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză, se reţine că ar fi fost săvârşite în perioada 2007 - 2012, unele dintre acestea fiind anterioare condamnării definitive din 18 martie 2010 menţionată mai sus, iar altele fiind ulterioare acestui moment, după cum urmează:

- Constituirea de grup infracţional organizat, delapidarea şi spălarea de bani sunt infracţiunile anterioare;

- Evaziunea fiscală, falsul material în înscrisuri sub semnătură privată, uzul de fals, înşelăciunea şi bancruta frauduloasă sunt cele ulterioare, pentru care s-a reţinut recidiva postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a) C. pen. din 1969, faţă de condamnarea din 18 martie 2010.

În cauza de faţă sunt incidente cauze ce atrag deopotrivă anularea şi revocarea suspendării sub supraveghere, primele sunt prioritare şi exclud ope legis pe cele privind revocarea. În acest sens s-a pronunţat Înalta Curte de Casație și Justiție, secţiile unite, prin Decizia nr. 42/2008, statuându-se că "în cazul în care instanţa este învestită prin acelaşi act de sesizare cu judecarea a două infracţiuni intenţionate, săvârşite de acelaşi inculpat, dintre care una anterior şi cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, sunt aplicabile exclusiv dispoziţiile art. 85 C. pen. (anularea suspendării s.n.). Pedeapsa ce va fi executată urmează a fi determinată astfel:

- se vor aplica pedepse pentru fiecare dintre cele 2 infracţiuni deduse judecăţii.

- se va dispune anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei pronunţate anterior.

- se va contopi potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni pedeapsa a cărei executare a fost iniţial suspendată condiţionat cu pedeapsa care a atras anularea acesteia, putându-se adăuga un spor de pedeapsă.

- pedeapsa rezultantă, astfel determinată, se va contopi după caz, conform regulilor prevăzute la recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară,cu cea stabilită pentru fapta săvârşită în termenul de încercare, putându-se adăuga un spor de pedeapsă.

Aşadar, în speţa de faţă instanţa de fond ar fi trebuit să constate, separat de cauza de revocare şi existenţa cauzei de anulare a suspendării sub supraveghere, să reţină şi să dea eficienţă exclusiv cauzei de anulare, urmată de contopirea pedepselor conform regulilor arătate în RIL nr. 42/2008.

În contextul dat, se apreciază că regimul suspendării sub supraveghere, inclusiv în privinţa cauzelor de revocare, respectiv anulare, se menţine şi după intrarea în vigoare a C. pen., până la împlinirea termenului de încercare stabilit prin hotărârea de condamnare, în temeiul art. 16 din Legea nr. 187/2012.

În aceste condiţii, Înalta Curte va înlătura instituţia revocării şi va face aplicarea dispoziţiilor art. 85 C. pen., privind anularea suspendării executării pedepsei aplicată prin Decizia nr. 1033 din 18 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în Dosarul nr. x/121/2005.

Cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea si sancţionarea spălării banilor, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, cu art. 37 lit. a) C. pen. 1969 si art. 5 C. pen., Înalta Curte va dispune achitarea prin prisma art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., având în vedere şi concluziile detaliate depuse de către apărătorul ales al inculpatului, redate în continuare.

Raportat la infracţiunea de spălare a banilor, Înalta Curte reţine următoarele:

1. Aspecte teoretice privitoare la infracţiunea de spălare de bani.

a) Imposibilitatea săvârşirii infracţiunii de spălare de bani anterior sau concomitent cu infracţiunea predicat.

Necesitatea de a aduce în discuţie imposibilitatea de a exista o acţiune, care să întrunească elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani anterior sau concomitent cu infracţiunea predicat se impune din perspectiva imposibilităţii obiective de a putea exista o asemenea ipoteză.

Această susţinere se sprijină în primul rând pe modalitatea de incriminare regăsită în cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002. Prin raportare la norma de incriminare se poate observa că legiuitorul a impus existenţa unei infracţiuni anterioare care să permită ulterior executarea unui act de „spălare" a produsului infracţiunii. Astfel, textul art. 29 alin. (1) impune ca cerinţă esenţială necesitatea ca persoana să cunoască că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni. Practic, pentru ca bunurile să fie supuse transferului, să fie dobândite, deţinute, folosite sau să le fie disimulată adevărata natură este necesar să existe în prealabil o acţiune care să întrunească elementele constitutive ale unei infracţiuni, iar aceasta să aibă drept rezultat obţinerea unui bun.

Mai mult de atât, imposibilitatea săvârşirii infracţiunii de spălare de bani anterior sau concomitent cu infracţiunea principală rezultă din art. 1 lit. e) din Convenţia Europeană privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii care prevede că noţiunea de „infracţiune principală desemnează orice infracţiune în urma căreia produsele sunt rezultate şi susceptibile de a deveni obiectul unei infracţiuni conform art. 6", respectiv infracţiunea de spălare de bani.

Pentru a se constata că o faptă concret comisă poate sa fie calificată drept infracţiune, se impune a se realiza un examen impus de legislaţia penală, respectiv că pretinsa faptă este prevăzută de legea penală, este antijuridică şi că această faptă poate să fie imputată unei persoanei. Toate aceste condiţii sunt imperative.

Ca urmare a constatării îndeplinirii condiţiilor impuse de legea penală, se poate vorbi despre existenţa produsului infracţiunii, în cazurile în care infracţiunea permite un asemenea produs. Prin urmare, pentru ca o infracţiune să poate fi baza infracţiunii de spălare de bani, aceasta trebuie să conducă la existenţa unui bun în materialitatea lui.

Analizând starea de fapt existentă în prezenta cauză, se constată că inculpatul A. a fost trimis în judecată şi ulterior condamnat, printre altele, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare. Infracţiunea de delapidare presupune însuşirea, folosirea sau traficarea de bunuri existente în patrimoniul unei persoane, în modalitatea reţinută s-a dispus condamnarea pentru însuşirea bunurilor care se aflau în patrimoniul societăţii SC R. SA în egală măsură, organele de urmărire penală au reţinut că actul material care reprezintă elementul material al infracţiunii de delapidare poate fi valorificat, şi a fost valorificat prin hotărârea de condamnare, ca fiind şi actul material al infracţiunii de spălare de bani.

Făcând abstracţie de faptul că această modalitate aduce atingere principiului ne bis in idem, nu se poate imagina o asemenea ipoteză de săvârşire a infracţiunii de spălare de bani. Astfel, pentru ca un bun să fie transferat, dobândit, folosit, deţinut sau altele, acesta în primul rând trebuie să existe, ca urmare a săvârşirii de infracţiuni. Aceste aspecte conduc la argumentele expuse, respectiv că infracţiunea predicat trebuie să se fi consumat.

Analizând aceste aspecte, pentru a se dispune condamnarea cu privire la infracţiunea de spălare de bani trebuie să existe un act subsecvent, executat după consumarea infracţiunii predicat, care să permită dobândirea bunului sau disimularea provenienţei acestuia.

De asemenea, pentru a se putea reţine săvârşirea infracţiunii de spălare de bani este necesar şi totodată suficient să se constate, de către organele judiciare că elementele constitutive ale infracţiunii predicat sunt întrunite în totalitate. Astfel, concluzia ce se desprinde de aici este că infracţiunea de spălare de bani poate să existe doar după ce infracţiunea predicat s-a consumat, neputând ca aceste două infracţiuni să fie concomitente. Cu atât mai mult, nu se poate pune problema unei eventuale infracţiuni de spălare de bani anterioare infracţiunii predicat.

Astfel, se poate afirma că infracţiunea de spălare a banilor este o faptă condiţionată de existenţa unei infracţiuni principale care să aibă drept rezultat obţinerea unor foloase, pentru ca ulterior aceste foloase să fie supuse acţiunii de disimulare, în sens larg. Prin urmare, caracterul derivat, respectiv subsecvent al infracţiunii de spălare de bani este pe deplin dovedit, existenţa acestei infracţiuni fiind condiţionată de săvârşirea unei alte infracţiuni care să creeze cadrul acţiunilor prevăzute în art. 29 alin. (1) din Legea nr, 656/2009.

Analizând starea de fapt reţinută prin hotărârea de condamnare, se constată că bunul care se presupune că a fost „spălat" nu a existat anterior acţiunii de „albire". Or, o asemenea operaţiune de spălare a bunului nu poate să fie efectuată anterior existenţei unui bun care să fie supus acestei operaţiuni. Astfel, nu există nicio acţiune anterioară care să permită desfăşurarea acţiunilor de disimulare a provenienţei bunurilor.

Prin raportare la cele expuse, se apreciază că se poate afirma că infracţiunea de spălare de bani nu poate să fie săvârşită anterior sau concomitent cu infracţiunea predicat, întrucât, practic nu există un bun asupra căruia să fie exercitate acţiunile cuprinse în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 şi pe de altă parte, subiectul activ al pretinsei infracţiuni de spălare de bani se află în imposibilitate obiectivă de a cunoaşte că bunurile provin din săvârşirea unei infracţiuni.

b) Individualitatea infracţiunii de spălare de bani;

Prin Decizia nr. 16/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept care s-a arătat că „infracţiunea de spălare de bani nu trebuie reţinută automat în sarcina autorului infracţiunii din care provin bunurile, pentru simplul fapt că în activitatea sa infracţională s-a realizat şi una dintre acţiunile proprii elementului material al infracţiunii de spălare de bani, pentru că aceasta ar lipsi infracţiunea de spălare de bani de individualitate. Revine organelor judiciare sarcina de a decide în situaţii concrete dacă infracţiunea de spălare de bani este suficient de bine individualizată în raport cu infracţiunea din care provin bunurile şi dacă este cazul să se reţină un concurs de infracţiuni sau o unică infracţiune".

Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a afirmat că infracţiunea de spălare de bani este o infracţiune în privinţa căreia trebuie să fie realizat un examen în mod propriu, fiind necesar a se respecta caracterul individual al infracţiunii. Ca atare, în "vederea constatării existenţei sau inexistenţei infracţiunii de spălare a banilor este necesar ca, în raport, cu această infracţiune să existe probe care să dovedească întrunirea elementelor constitutive impuse de norma penală.

Legiuitorul a înţeles să incrimineze şi să sancţioneze diferite fapte care aduc atingere unor valori sociale considerate importante pentru un anumit moment temporal. Prin urmare, în cuprinsul normelor de incriminare regăsim particularităţi specifice fiecărei infracţiuni, care permit deosebirea dintre o infracţiune de o altă infracţiune.

Caracterul individual al fiecărei infracţiuni este unul important, întrucât prin raportare la elementele specifice inerente faptelor prevăzute de legea penală se poate proceda la distingerea acestora. În egală măsură, individualitatea permite ca valorile sociale care se doresc a fi protejate să constituie nucleul unei singure infracţiuni dintr-o categorie sau subcategorie de infracţiuni.

Prin urmare, infracţiunea de spălare de bani are propriile sale elemente constitutive, propriile condiţii şi cerinţe care impun constatarea că o anumită faptă, o anumită acţiune se pliază pe acestea, ca apoi să se poată atribui faptei noţiunea de infracţiune.

Prin raportare la infracţiunea de spălare de bani, individualitatea acestei infracţiuni se reflectă şi din perspectiva caracterului ulterior al actelor de executare, care întrunesc elementul material impus de norma de incriminare. După cum s-a arătat anterior, infracţiunea de spălare de bani poate să îşi găsească aplicabilitate doar după ce infracţiunea principală a condus la existenţa unui bun dobândit în mod ilicit. Ca atare, concluzia care decurge din modul în care infracţiunea de spălare de bani poate fi săvârşită este reprezentată de faptul că fiecare infracţiune în parte produce consecinţele proprii, astfel încât este imperios a se deosebi acţiunile proprii fiecărei infracţiuni cercetate.

Un alt argument care susţine individualitatea şi care impune, totodată, respectarea acestui caracter, de către organele judiciar este reprezentat de obligaţia organelor ca în momentul în care constată că realizarea operaţiunii ilicită premisă să nu acţioneze în sensul reţinerii în mod automat şi realizarea operaţiunii de spălare a banilor. Aceste considerente sunt impuse de obligativitatea ca elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani să fie supuse unei noi şi distincte analize, întrucât aceasta implică o diferită rezoluţie infracţională şi diferite acte de executate.

De asemenea, se apreciază că se impune precizarea faptului că fiecare infracţiune în parte are elementele sale de particularitate care obligă organul judiciar să analizeze fiecare posibilă infracţiune în parte, prin raportare la elementele sale specifice.

Mai mult de atât, reţinerea în mod automat a infracţiunii de spălare de bani atunci când se constată că a fost realizată una dintre acţiunile prevăzute în cadrul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 conduce la lipsirea de eficienţă a reglementării în ceea ce priveşte această infracţiune. Practic, organele judiciare s-ar afla în ipoteza în care odată constatată executarea unei acţiuni, de pildă acţiunea de a transfera, pe baza unor prezumţii să considere că în mod automat subiectul activ a săvârşit şi o operaţiune de spălare a bunului care ar rezulta din infracţiunea predicat.

Prin Decizia nr. 16/2016 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că în sarcina organelor judiciare stă obligaţia de a dovedi şi decide, prin raportare la starea de fapt concretă, dacă infracţiunea de spălare de bani este suficient de bine individualizată în raport de infracţiunea din care provin bunurile supuse operaţiunilor cuprinse în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002.

Cu toate acestea, analizând starea de fapt reţinută în prezenta cauză se constată că organele judiciare nu au procedat la respectarea obligaţiilor care s-au născut, în raport, cu aceste împrejurări, procedând în schimb la condamnarea inculpatului fără a supune examinării în mod propriu a fiecărui element care a stat la baza infracţiunilor reţinute. Astfel, în cadrul analizei dedicată faptelor s-a arătat că organele judiciare, în mod eronat, au reţinut ca act de executare al infracţiunii de spălare de bani însuşi actul care ar sta Ia baza infracţiunii predicat.

O atare modalitate de a dispune trimiterea în judecată şi ulterior condamnarea este contrară în primul rând principiilor fundamentale ale procesului penal.

Având în vedere cele arătate mai sus, se constată că instanţa de fond a procedat în mod eronat la analiza infracţiunii de spălare de bani care a avut drept consecinţă reţinerea acesteia în sarcina subsemnatului.

2. Aplicabilitatea celor de mai sus la datele concrete ale speţei.

A. Raportat la primul act material al infracţiunii de spălare a banilor se reţine în rechizitoriu (pag. 83 parag.. 1) că aceasta ar consta în disimularea provenienţei ilicite a sumelor obţinute prin infracţiunile indicate anterior şi schimbarea destinaţiei/transferul/dobândirea acestora.

Plecând de la ipoteza dată în speţă şi de la premisa că există o infracţiune de evaziune fiscală - cele trei facturi - banii sunt proveniţi din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală exclusiv după ce se realizează plata acestor facturi. În cazul inculpatului, plata facturilor este reţinută de parchet, ca, reprezentând transferul de sume provenite din evaziune fiscală.

Pe cale de consecinţă, în raport, cu acest act material se apreciază că este incident art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

B. Raportat la actul material al spălării de bani ce priveşte încheierea promisiunii de vânzare - cumpărare de către SC R. SA cu dl. J.J.J., se apreciază că în această situaţie nu există o infracţiune săvârşită anterior pretinsei acţiuni tipice a infracţiunii de spălare a banilor.

Astfel, la 09 mai 2007 s-a încheiat o promisiune de vânzare - cumpărare cu dl. J.J.J., iar în perioada imediat următoare (până la 18 octombrie 2007) s-au efectuat plăţi către J.J.J. în temeiul acestui contract. Parchetul susţine că scoaterea din patrimoniul SC R. SA a sumei de 891.900 lei achitate dlui. J.J.J. reprezintă delapidare, încheierea promisiunii de vânzare - cumpărare cu scopul creării aparenţei legalităţii scoaterii sumei de bani din patrimoniul SC R. SA reprezintă fals în înscrisuri sub semnătură privată şi faptul că inculpatul A. în calitate de acţionar majoritar al SC R. SA, pentru a crea aparenţa legalităţii transferului şi înstrăinării sumei sus menţionate am determinat-o pe inculpata C. a încheia o promisiune de vânzare cumpărare, cunoscând că sustragerea/transferul sumei din patrimoniul SC R. SA nu are justificare legală, iar suma provine din comiterea unei infracţiuni, în speţă, nu exista o sumă provenită din săvârşirea unei infracţiuni.

Acuzaţia spălare de bani - transfer sume de bani. Astfel, în această situaţie nu exista situaţia premisă, respectiv existenţa unei infracţiuni predicat, întrucât prin simpla încheiere a promisiunii de vânzare - cumpărare nu s-au obţinut sume de bani, iar o altă infracţiune din care să se fi obţinut suma de 891.000 lei nu este indicată de procuror ori de instanţă. Prin urmare nu rezultă din niciun element precizat de acuzare de ce ar fi suma de 891.000 lei dobândită ilicit şi din ce infracţiuni a rezultat.

Pe de altă parte, acţiunea de transfer a sumelor de bani se suprapune peste acţiunile reţinute la delapidare, în această situaţie, este imposibil a se „spăla" bani care încă nu sunt „negri" şi totodată, nu există o individualitate proprie a acţiunilor reţinute în acuzaţia de spălare a banilor.

Prin urmare, în raport, cu acest act material se apreciază că este incident art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Cât priveşte al treilea act material al infracţiunii de spălare a banilor, în rechizitoriu se arată doar că” faptele mai sus menţionate comise de inculpatul A., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de instigare la delapidare, fals la legea contabilităţii, spălare de bani, participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată (pag. 121 parag. 2 rechizitoriu), iar în drept în cadrul infracţiunii de spălare a banilor (pag. 256 parag. 2 rechizitoriu) se arată că „ a determinat-o pe inculpata C., în calitate de administrator al SC R. SA în perioada iunie-august 2009, a transfera, disimula provenienţa şi folosi/dobândi suma de 1.420.656,97 lei din conturile SC R. SA, cunoscând că provin din comiterea unei infracţiuni (delapidare)".

Este vorba despre restituirile către inculpatul A. a sumelor cu care a creditat societatea, restituiri ce au avut loc în lunile iunie-august 2009.

Or, acţiunea de transfer a sumelor de bani este cuprinsă în ambele infracţiuni reţinute, în raport, cu această operaţiune, rezultând indubitabil lipsa individualităţii acţiunii de transfer, ca element al spălării de bani.

Mergând mai departe, faptul că inculpatul şi-a însuşit suma de bani, din nou este cuprinsă în ambele infracţiuni.

Cu privire la disimularea provenienţei sumei de bani, parchetul şi instanţa de fond, nu au indicat în ce a constat această acţiune, în contextul în care şi în documentele contabile analizate de organul fiscal şi de cei doi experţi, autori ai raportului de expertiză întocmit în cauză, era specificat faptul că restituirea a fost realizată cu titlu „aport restituit".

Pe cale de consecinţă, şi în raport cu acest act material, sunt incidente art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte al patrulea act material de spălare a banilor, parchetul a reţinut că inculpatul A. a determinat-o pe C., în calitate de administrator al SC R. SA şi SC J. SA, a transfera pe baza unor documente contabile fictive, din patrimoniul SC R. SA, bunuri a căror provenienţă a disimulat-o şi pe care le-a dobândit/folosit ulterior cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni (delapidare, fals la legea contabilităţii). Din ceea ce a susţinut parchetul inculpatul este acuzat că s-au săvârşit următoarele acţiuni în ordine cronologică:

- Săvârşirea infracţiunilor de delapidare şi fals la legea contabilităţii din care provin bunurile.

- Disimulare provenienţă bunuri (pe care urmează să le transfer).

- Transfer pe baza unor documente contabile fictive a unor bunuri

În schimb, în speţă s-au realizat în ordine cronologică următoarele acţiuni:

- S-au emis facturi fiscale de către SC R. SA către SC J. SA (bunuri - utilaje) şi de către SC J. SA către SC R. SA (combustibil, anvelope, ş.a.) ce corespunde acuzaţiei de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi coincide cu disimularea ca element al laturii obiective a spălării de bani.

- S-a realizat transferul bunurilor pe baza acestor facturi şi s-au întocmit actele de compensare a datoriilor reciproce existente între cele două societăţi, ceea ce corespunde acuzaţiei de delapidare şi spălare de bani în forma transferului de bunuri.

- Bunurile au fost dobândite şi folosite de către SC J. SA.

Spălare de bani prin dobândire şi folosire de bunuri.

Rezultă în mod clar că nu există infracţiuni săvârşite anterior realizării actelor specifice spălării (disimulare şi transfer) şi că acţiunea de transfer se suprapune peste delapidare, lipsind individualitatea proprie a infracţiunii de spălare a banilor sub acest aspect.

Cu alte cuvinte, acuzaţia parchetului este nereală, în sensul, că se susţine că inculpatul a realizat acţiunea de disimulare (specifică spălării de bani) respectiv emiterea facturilor fictive false, anterior delapidării. Rezultă că la acel moment, bunurile nu erau obţinute din săvârşirea infracţiunii de delapidare, pentru că aceasta încă nu s-a comis.

Raportat la acţiunea de transfer a bunurilor (specifică spălării de bani), aceasta operează concomitent cu acţiunea specifică delapidării, adică scoaterea bunurilor din patrimoniul SC R. SA. Or, în lumina celor afirmate în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se impune a exista o individualitate proprie a infracţiunii de spălare a banilor atunci când se comite concomitent cu alte infracţiuni, ceea ce în speţă nu există. În plus, dacă avem în vedere acţiunea de transfer, ca acţiune tipică a spălării de bani, la acel moment nu existau bunuri negre care să fie spălate, acestea devenind negre doar după consumarea infracţiunii de delapidare.

Nu în ultimul rând, raportat la acţiunea de folosire a bunurilor, aceasta nu este descrisă. Folosirea bunurilor presupune să existe în acest sens o acţiune faptică sau juridică. Or, procurorul sau instanţa de fond nu a indicat în ce constă această acţiune, motiv pentru care o soluţie de condamnare nu poate fi justificată de simpla indicare a textului de incriminare, fără a fi menţionate în concret circumstanţele de comitere a faptei.

Având în vedere aceste aspecte, în raport, cu toate faptele reţinute în cadrul acestui act material al infracţiunii de spălare a banilor, se va dispune achitarea prin prisma art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Înalta Curte observă că în esenţă, criticile privind nelegalitatea, s-au referit la modul în care instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 5 din C. pen., cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, la invocarea nulităţii absolute a tuturor actelor de urmărire penală, a rechizitoriului întocmit în prezenta cauză şi pe cale de consecinţă la nulitatea sesizării instanţei de judecată.

Cu privire la prima critică de nelegalitate a apelantului, se apreciază că instanţa a evaluat şi stabilit corect legea penală mai favorabilă prin prisma dispoziţiilor Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, raportându-se la criteriile stabilite în mod expres în această decizie: limitele de pedeapsă, dispoziţiile concursului de infracţiuni prev. de art. 33, 34 C. pen. 1969 (care nu impun un spor obligatoriu şi cele prev. de art. 39 lit. b) N.C.P., dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. 1969 şi ale art. 41 N.C.P. privind recidiva), precum şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 privind forma continuată a săvârşirii infracţiunilor şi la cele prev. de art. 35, 36 N.C.P.

În continuarea acestui raţionament, instanţa a constatat că, deşi limitele de pedeapsă prev. de N.C.P. sunt mai mici faţă de infracţiunile pentru care se impune condamnarea inculpaţilor, celelalte instituţii juridice aplicabile acestuia nu sunt favorabile prin reţinerea N.C.P.

Cu privire la nulitatea actelor de urmărire penală efectuate de ofiţerii de poliţie ce "nu ar fi avut avizul de numire al Ministerului Administrației și Internelor şi al procurorului general", instanţa reţine ca fiind nefondată susţinerea.

Din analiza actelor şi adreselor emise de Ministerul Administrației și Internelor şi de Cabinetul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a rezultat legalitatea desfăşurării activităţii organelor de urmărire penală (respectiv ca ofiţeri de poliţie judiciară) în condiţiile art. 55 alin. (4), (5), (6) C. proc. pen. (înscrisuri aflate în vol. 16 dosar instanţă - Curtea de Apel Iaşi), iar ofiţerului de poliţie judiciară D.D. i-a încetat activitatea ca ofiţer de poliţie judiciară abia în luna octombrie 2013, după emiterea rechizitoriului.

Referitor la nulitatea actelor de urmărire penală efectuate de specialiştii Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău, respectiv expertiza financiar-contabil, instanţa reţine că numiţii V.V.V. şi U.U.U. au desfăşurat activităţi în conformitate cu dispoziţiile art. 55 alin. (4) C. proc. pen., respectiv:

- în vol. I de urmărire penală, fila 80 şi urm. se află ordonanţa procurorului Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău de efectuare a constatării tehnico - ştiinţifice, economico-financiară de către specialistul V.V.V.; în vol. 34 urmărire penală fila 405 şi urm. se află ordonanţa din 23 aprilie 2013 de efectuare a constatării tehnico ştiinţifice de către specialiştii V.V.V. şi U.U.U. din cadrul structurii centrale Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism Bucureşti.

În raport cu ordonanţele procurorului Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău s-a constatat legalitatea actelor de urmărire penală (raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 15 mai 2013) efectuate de specialiştii desemnaţi V.V.V. şi Lupu Lucian (specialişti în cadrul Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Structura Centrală conform legitimaţiei de serviciu şi în baza Legii nr. 508/2004),şi astfel nu s-a justificat administrarea probei cu relaţiile solicitate de inculpaţi la Ministerul Economiei şi Finanţelor.

În ceea ce priveşte nulitatea absolută a actelor de urmărire penală şi a rechizitoriului invocată de inculpatele persoane juridice SC J. SA şi SC I. SRL (vol. 17 dosar instanţă, la 1 iulie 2015) instanţa a constatat în mod corect că acestea nu sunt întemeiate, motivat de următoarele aspecte:

- prin rezoluţia procurorului nr. 52 din 22 aprilie 2013 (Dosar nr. x/D/P/2011) s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de persoanele juridice SC J. SA şi SC I. SRL Bacău pentru infracţiunea de bancrută frauduloasă, delapidare, spălare de bani;

- prin procesul - verbal din 23 aprilie 2013 i s-a adus la cunoştinţă învinuirea reprezentantului legal - administrator Z.Z.Z., al SC I. SRL Bacău şi i s-a luat declaraţie ca învinuit acestui reprezentant legal (fila 34 dosar urmărire penală); prin ordonanţa procurorului din data de 22 aprilie 2013 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra SC J. SA Bacău şi SC I. SRL Bacău;

- prin procesul - verbal din 10 iulie 2013 (vol. 14 fila 514 dosar urmărire penală) i s-a adus din nou la cunoştinţă învinuirea reprezentantului legal al SC I. SRL Bacău - administratorei, Z.Z.Z., în prezenţa unui avocat. Susţinerea nulităţii acestui act de urmărire penală prin faptul că, avocatul prezent era avocat ales al inculpatului A. - nu are relevanţă şi nu reprezintă un act de nulitate absolută (nici de încălcare a vreunui drept procesual); dimpotrivă asistenţa juridică obligatorie a inculpatei persoană juridică SC I. SRL a fost asigurată; s-a procedat ulterior la luarea unei alte declaraţii reprezentantului legal (care nu a solicitat să dea declaraţii) în prezenţa unui avocat şi apoi i s-a prezentat materialul de urmărire penală inculpatei SC I. SRL.

Faţă de persoana juridică SC J. SA, procurorul a dispus prezentarea învinuirii reprezentantului legal (D. - conform relaţiilor Oficiului Român al Comerțului Bacău) în prezenţa avocatului ales al inculpatului A.; apoi s-au luat declaraţiile şi i s-a prezentat materialul de urmărire penală.

De asemenea şi faţă de inculpatele persoane juridice procurorul a respectat drepturile şi garanţiile procesuale, neexistând nicio vătămare dovedită (raportat la dispozițiile art. 24 din Constituția României, art. 6 alin. (5) şi art. 79 alin. (2) C. proc. pen.).

Cu privire la aspectul invocat privind calitatea reprezentantului legal (la acel moment - 10 iulie 2013) al SC J. SA Bacău, numitul D. - conform fişei Oficiului Român al Comerțului figura ca reprezentant legal, astfel încât nu există vreo nulitate absolută la 10 iulie 2013. Cât priveşte aspectul invocat de apelantul - inculpat A., respectiv faptul că după prezentarea materialului de urmărire penală s-au mai efectuat de către procuror alte acte procedurale şi ar fi trebuit prezentat din nou materialul de urmărire penală, instanţa constată nedovedită susţinerea, întrucât din actele de urmărire penală vol. 40 filele 520 şi urm., rezultă clar că ultima prezentare a materialului de urmărire penală faţă de apelantul - inculpat A. s-a realizat la 15 iulie 2013 (fila 528) după luarea declaraţiilor persoanelor juridice şi nu la data la care a susţinut acesta.

De altfel, nulitatea actelor de urmărire penală, invocată de inculpaţi s-a referit la alţi poliţişti şi la calitatea de ofiţeri de poliţie judiciară, însă aspectele invocate nu s-au confirmat.

Cu privire la solicitarea apărării apelantului A. de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale - instanţa reţine ca fiind inadmisibilă cererea, cu argumentarea că - Curtea de Apel Bacău s-a pronunţat pe aceeaşi cerere (anterior admiterii cererii de strămutare în favoarea Curţii de Apel Iaşi).

Astfel, aspectele invocate în susţinerea cererii se referă la procedura camerei preliminare (art. 346 C. proc. pen. - soluţiile judecătorului de cameră preliminară), or instanţa Curţii de Apel Iaşi a statuat încă de la primul termen de judecată cadrul procedural al judecăţii - respectiv dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 255/2013 (încheierea de şedinţă din 25 februarie 2014 - vol. I a Curții de Apel Iaşi, fila 4).

De asemenea, dispoziţiile art. 394 C. proc. pen. în referire la art. 396 C. proc. pen. prevăd strict şi limitativ soluţiile ce pot fi pronunţate de instanţa de judecată; iar instituţia restituirii cauzei la procuror în faza de judecată (a cercetării judecătoreşti - în speţă) nu mai este prevăzută de noul C. proc. pen.; dimpotrivă, cele două faze procesuale (camera preliminară şi judecată) şi soluţiile ce pot fi pronunţate fiind distincte şi expres statuate.

Referitor la critica de nelegalitate vizând faptul că procurorul de şedinţă care a pus concluzii la 19 septembrie 2013 - domnul X.X.X. nu mai reprezenta legal Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău la acea dată întrucât, prin Hotărârea nr. 344 a Consiliului Superior al Magistraturii din 20 august 2013 îşi încetase activitatea din 15 septembrie 2013 la Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism, se observă că în mod justificat instanţa a conchis în sensul că procurorul Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău, domnul X.X.X. şi-a exercitat atribuţiile de serviciu raportat la competenţa stabilită prin dispoziţiile art. 56 C. proc. pen.

Mai mult, acesta nu s-a regăsit în niciuna dintre situaţiile de incompatibilitate prevăzute de art. 64 C. proc. pen. Dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 508/2004 (modificată prin O.U.G. nr. 131 din 21 decembrie 2006) prevăd la alin. (3) că "procurorii parchetelor de pe lângă instanţele competente participă la judecarea oricărei cereri adresate instanţelor de judecată în cauzele de competenţa direcţiei, precum şi la judecarea în fond şi în căile de atac, în cauzele în care Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a sesizat instanţele de judecată, punând concluzii şi exercitând căile legale de atac, cu excepţia cazurilor în care procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism încunoştiinţează parchetul de pe lângă instanţa competentă şi instanţa că vor participa în mod direct.”

Existenţa cazului de nulitate absolută invocată ar fi existat dacă "dezbaterile din şedinţa publică din 19 septembrie 2013" ar fi avut loc fără participarea procurorului, iar din interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor alin. (3) art. 2 Legea nr. 508/2004 rezultă fără echivoc legalitatea participării şi punerii concluziilor de către domnul procuror X.X.X. în cadrul şedinţei de judecată din 19 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bacău.

Intr-o altă ordine de idei, se constată că celelalte critici de netemeinicie ale hotărârii atacate formulate de inculpat, sunt lipsite de suport probator.

Astfel, se constatată că rezultă, în mod indubitabil, din probatoriul administrat în cauză, existenţa elementelor constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului A., respectiv:

- art. 9 alin. (1) lit. c), d) şi f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă ce a constat în aceea că a determinat-o cu intenţie pe inculpata C., administrator la SC R. SRL, să comită în anul 2009 infracţiunea de evaziune fiscală prin înregistrare în contabilitate a unor operaţiuni comerciale fictive şi ascunderea, începând cu anul 2010, a documentelor contabile aparţinând SC R. SRL şi SC R. SRL, scopul fiind de sustragere de la efectuarea verificărilor privind declaraţiile fiscale privind contabilitatea;

- în calitate de acţionar la SC R. SRL a determinat-o pe inculpata C., în cursul anului 2010 să întocmească documente fictive, cu referire la cele reprezentând contabilitatea societăţii, cu scopul clar de a ascunde şi sustrage suma de 1.420.656 lei, sumă ce apărea în patrimoniul lui SC R. SA.

- a determinat-o pe aceeaşi inculpată C., ca în calitate de administrator la SC J. SA, în cursul anului 2009, să întocmească şi să înregistreze în evidenţele contabile facturi fiscale, cu referire la acele facturi care atestau anumite operaţiuni de compensare;

- infracţiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că i-a determinat pe numiţii Y.Y., X.X.X.X., B.B.B., ca în perioada 2010 - 2012 să întocmească anumite înscrisuri care nu corespundeau adevărului, înscrisuri care, fiind falsificate au fost depuse la anumite organe ale statului şi care au produs consecinţe juridice;

- de asemenea, în cursul anilor 2010 - 2011 a determinat pe numitul O.O.O.O. să întocmească documente în numele SC R. SRL pe care ulterior le-a folosit pentru a justifica restituirea anumitor sume sustrase de la SC R. SA;

- a determinat-o pe numita D.D.D. sa întocmească facturi fiscale false,

- a determinat alte persoane, să semneze în fals şi fără vinovăţie anumite facturi fiscale ce constau în anumite operaţiuni de compensare între SC R. SRL şi SC J. SA;

- art. 25 C. pen. raportat la art. 215 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că a instigat-o pe inculpata C. ca în perioada iunie - august 2009 să-şi însuşească suma de 2.645.646 lei;

- în anul 2007, de asemenea în calitate de acţionar majoritar al SC R. SRL a determinat-o pe inculpata C. să-şi însuşească, în interesul său sau a altor persoane suma de 891.900 lei;

- a determinat-o pe aceeaşi inculpată ca în perioada iunie - august 2009 să transfere suma de 1.420.000 lei din conturile SC R. SRL, sumă pe care ulterior şi-a însuşit-o;a folosit, în momentul preluării SC R. SRL de către D. şi până în prezent a activelor SC R. SRL;

- a determinat-o pe inculpata C. ca în calitate de administrator la SC R. SRL să sustragă din patrimoniul societăţii o sumă de 3.774.913 lei, acestea fiind acuzaţiile în ceea ce priveşte infracţiunea de delapidare.

- art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 37 lit. a) din C. pen., constând în aceea că, împreună cu inc. C., a indus în eroare creditorii SC R. SA cu prilejul încheierii şi executării unor contracte (Statul Român prin H.H.H., SC A.A. SA SC - contract de credit din 18 aprilie 2008, a contractului de reactivare credit din 01 iulie 2009 şi a actelor adiţionale la acestea, a contractelor de garanţie mobiliară din 21 aprilie 2008 şi 28 iulie 2008, precum şi a contractelor de garantare încheiate de H.H.H.), respectiv SC K. SRL Timişoara, M. Focşani, SC L. SRL Braşov, SC Z. SRL, SC U. SA, I.I.I. - O. Ilfov, Guvernul României - X., SC T. SA - referitor la situaţia SC R. SA, creând, prin întocmirea în fals de documente, aparenţa preluării societăţii de către inc. D., cu scopul însuşirii activelor societăţii şi ascunderii acestora şi prejudicierii creditorilor, ascunzând intenţia sa de a prejudicia societăţile prin neplata debitelor şi sustragerea activelor societăţii, activităţi care s-au şi concretizat pe parcursul derulării contractelor, provocând un prejudiciu în valoare de 17.631.814,8 lei(8.905.187 lei SC A.A. SA, 6181800 lei la care se adaugă suma de 1.944.827,8 lei referitoare la ceilalţi creditori).

Astfel, Înalta Curte, reţine că, criticile formulate de către inculpat cu privire la aceste infracţiuni nu sunt fundamentate, vinovăţia acestuia a fost pe deplin dovedită prin amplul material probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, în prima instanţă, cât şi în faţa instanţei de apel. În cauză administrându-se următoarele probe:instanța a analizat următoarele probe:

- cele evidențiate în cursul urmăririi penale și expuse în volumele nr. 1 - 41 și cele administrate în cauză în fața instanței de judecată, anume:

Au fost audiați inculpații (vol. I Curtea de Apel Bacău, fila 36 - declarația inculpatei C. din 12 noiembrie 2013; fila 74 - declarația inculpatului A. din 26 noiembrie 2013; declarația inculpatului G. - fila 118 din 10 decembrie 2013; declarația inculpatului G. - fila 120 din 10 decembrie 2013).

Înscrisurile depuse de inculpați (la Curtea de Apel Bacău: vol. I - de către inculpata E. - fila 142, inculpatul D. - fila 150 declarație, înscris medical, cereri fila 73 din 26 noiembrie 2013 - vol. I a Curții de Apel Bacău, la Curtea de Apel Iași: vol. 4 și vol. 6, fila 23 și urm. - înscrisuri originale depuse de inculpatul G. pentru efectuarea expertizei grafologice), față de care s-a dispus restituirea către inculpatul G. prin prezenta sentința penală filele 115 și urm.; vol. 16 Curtea de Apel Iași înscrisuri opisate depuse de inculpatul A.; vol. 14 - înscrisuri depuse de inculpatul G., cereri de probatorii; cereri depuse de inculpatul A. pentru administrarea de noi probe - fila 120 și urm., cereri depuse prin avocat ales; vol. 17 - expertiza tehnică extrajudiciară depusă de inculpatul A.; înscrisuri depuse de inculpatul A. (vol. 13, vol. 7, vol. 8, vol. 12, vol. 9, vol. 10, vol. 11, vol. 15 - instanța Curții de Apel Iași) și un număr de 34 de volume reprezentând înscrisurile depuse de inculpatul A. și neopisate - pentru care s-a întocmit procesul - verbal la data depunerii - 30 iulie 2015 (vol. 17 fila 193 verso); înscrisuri depuse de Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău, respectiv Rechizitoriul nr. x/D/2010 privind pe A. (vol. III a Curții de Apel Iași) și Rechizitoriul nr. x/P/2013 (vol. I a Curții de Apel Iași).

Înscrisurile depuse de părțile civile și precizările referitoare la pretențiile civile - fila 168 vol. I Curtea de Apel Bacău, relații privind citarea N. București, cerere-precizări constituire parte civilă, Y. București (fila 165 vol. 2 Curtea de Apel Bacău), fila 128, SC A.A. SA vol. 2 Curtea de Apel Bacău; Curtea de Apel Iași - vol. 16, fila 67 - parte civilă SC K. SA, adresele părților civile SC U. SA, SC Y. SA, SC B. SRL; precizările cu privire la achitarea debitului și a pretențiilor civile în cauză (anexându-se chitanțe), respectiv:

în vol. 4 (IV) - partea civilă SC L. SRL fila 163 și fila 164 - M. Focșani; vol. 2 (II) raport de investigație nr. 642/2013 al SC R. SRL depus de SC A.A. SA (care însă nu a fost avut în vedere la probele expuse de rechizitoriu); relații Oficiul Român al Comerțului privind inculpatele persoane juridice SC J. SA și SC I. SRL Bacău (fila 172 și urm. vol. 1 Curtea de Apel Bacău);sentința penală nr. 101/04 octombrie 2013 Curtea de Apel Bacău privind condamnarea inculpatei P. (fila 54, urm. vol. II Curtea de Apel Bacău) și Decizia penală nr. 570/2015 a Curții de Apel Bacău (vol. 17, fila 20); vol. 6 (VI) și vol. 20 (XX) Curtea de Apel Iași - fișe cazier judiciar și fiscal a inculpaților; precizări SC A.A.

SA (vol. 16 pag. 157 din 10 iunie 2015) privind cesionarea debitului către SC B. SRL și anexele corespunzătoare și cererea de introducere în cauză ca parte civilă (f. 222); acte depuse de SC B. SRL; declarațiile martorilor din lucrări date în fața instanței Curții de Apel Iași - vol. 4 fila 127 - declarațiile martorului Y.Y.Y., fila 147 - A.A.A.A., fila 142 B.B.B.B., filele 130- 144 - C.C.C.C., D.D.D.D. - fila 141, filele 136, 151 E.E.E.E., fila 140-F.F.F.F., fila 145-G.G.G.G., fila 148 - H.H.H.H., fila 150-Y.Y.Y.; vol. 2 (II) fila 36-I.I.I.I., fila 123 - J.J.J.J., fila 127-K.K.K.K., fila 131 - G.G.G., fila 135-L.L.L.L., fila 142 - M.M.M.M., fila 145 - N.N.N.N.; vol. 3 (III) - fila 35 urm. - O.O.O.O., P.P.P.P., R.R.R.R., S.S.S.S., T.T.T.T.; vol. 6 (VI) fila 159 și urm.-declarațiile martorilor U.U.U.U., I.I., Y.Y., V.V.V.V., X.X.X.X., vol. 16 - declarațiile martorilor Y.Y.Y.Y. - fila 169, declarațiile inculpatei P. - fila 168; vol. 5-declarațiile martorului B.B.B. fila 140, A.A.A.A.A. - fila 142, B.B.B.B.B. - fila 143, C.C.C.C.C. - fila 144, D.D.D.D.D. - fila 145, E.E.E.E.E. - fila 146, F.F.F.F.F. - fila 147; vol. 4 - declarațiile martorilor din lucrări aflate la filele 136-151; vol. 6 - declarațiile martorilor din lucrări de la filele 158-167.

Prin încheierea de ședință din 21 martie 2014 a Curții de Apel Iași s-a dispus administrarea probelor solicitate și deja admise: martorii din lucrări și înscrisurile solicitate.

Prin încheierea de ședință din 02 aprilie 2014 a Curții de Apel Iași - s-a pus în discuția părților aplicarea legii penale mai favorabile în baza dispozițiilor art. 5 N.C.P., solicitându-se părților să facă precizări la dezbaterile pe fond a cauzei și, prin încheierea de ședință din 04 aprilie 2014 a Curții de Apel Iași s-a respins proba cu expertiza contabilă financiară solicitată în scris de inculpații A., C., SC I. SRL, SC J. SA Bacău, reținând că în cursul urmăririi penale au fost efectuate expertize contabile financiare și note de constatare financiar contabile.

În vol. III al Curții de Apel Iași - prin încheierea de ședință din 04 august 2014 s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei C. cu măsura preventivă a controlului judiciar; prin încheierea de ședință din 11 martie 2015 (vol. 6) a Curții de Apel Iași s-a constatat imposibilitatea efectuării expertizei grafologice a semnăturii solicitate de inculpatul G. și s-a respins proba.

În vol. I al Curții de Apel Iași - prin încheierea din 25 februarie 2014 s-a dispus continuarea cercetării judecătorești începută la Curtea de Apel Bacău; s-a luat act de constituirea părților civile, pretenții solicitate până la citirea actului de sesizare la Curtea de Apel Bacău, de către părțile civile citate în actul de sesizare și s-au pus în discuție probele solicitate la Curtea de Apel Bacău - expertiza contabilă, grafologică, martori, s-a dispus citarea inculpatului D. prin scrisoare recomandată la domiciliul indicat personal la Curtea de Apel Bacău, a inculpatului F. cu mandat de aducere, citarea persoanelor juridice inculpate prin reprezentant legal, au fost depuse note de probe de către inculpați, act medical de către inculpatul G. privind starea de sănătate a copilului său.

În vol. XIV al Curții de Apel Iași prin încheierea din 22 mai 2015 a Curții de Apel Iași s-au dispus relații la Ministerul Administrației și Internelor, s-a respins proba cu efectuarea unei percheziții informatice solicitată de inculpatul G.; s-a respins ca inadmisibilă sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene solicitată de inculpatul A.; s-a prorogat pronunțarea asupra excepțiilor nulității actului de sesizare și a excepțiilor de neconstituționalitate - la termenul dezbaterii pe fond a cauzei.

În vol. XVI al Curții de Apel Iași - fila 68 și urm. - adrese ale Ministerului Administrației și Internelor și anexe cu caracter nesecret privind fișa de personal a ofițerilor de poliție judiciară, adrese emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Cabinetul procurorului general, privind numirea în structurile poliției judiciare a numiților G.G.G.G.G., H.H.H.H.H., I.I.I.I.I. (eliberat din poliția judiciară la 28 octombrie 2013), J.J.J.J.J., K.K.K.K.K., L.L.L.L.L., M.M.M.M.M. și N.N.N.N.N.; adresele Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu avizele procurorului general de numire a ofițerilor de poliție judiciară și anexele corespunzătoare.

În vol. XVI al Curții de Apel Iași - inculpatul A. a formulat cereri de reunire a cauzelor (aflate pe rolul Tribunalului Bacău) și cereri privind avizul specialiștilor V.V.V. și U.U.U. (fila 172).

În vol. Curții de Apel Iași nr. VII, VIII, IX, X, XI, XII, XIII, XV, XVIII, XIX se regăsesc înscrisuri depuse de inculpatul A. în instanță.

În vol. Curții de Apel Iași nr. V se regăsesc adresele părților civile SC K. SA - fila 58 de achitare a prejudiciului; sentința civilă nr. 3109 din 20 martie 2014 a Tribunalului București - secția civilă privind lichidatorul SC R. SA, fila 98 - adresa părții civile SC L. SRL de achitare a prejudiciului; cereri de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene formulate de inculpata persoană juridică SC J. SA - asupra cărora s-a pronunțat instanța; declarații ale martorilor din lucrări filele 140-147.

În vol. nr. XVII al Curții de Apel Iași se regăsesc cererile și excepțiile invocate de inculpatele persoane juridice SC J. SA și SC I. SRL (fila 8), cereri formulate de inculpatul A. asupra cărora s-a pronunțat instanța; declarații de abținere formulate de președintele completului de judecată, cereri de recuzare a judecătorului și procurorului - formulate de inculpatul A. și inculpata persoană juridică; cereri-excepții de nulitate absolute a încheierilor de ședință din 6 mai, 15 și 24 iunie 2015 ale Curții de Apel Iași asupra cărora s-a pronunțat instanța (prin încheierea de ședință din 3 august 2015); Rechizitoriul nr. x/P/2012, raportul depus de inculpatul A. de expertiză tehnică extrajudiciară filele 256-341M; cereri de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene formulate de inculpatul A..

În vol. nr. IV al Curții de Apel Iași - declarații ale martorilor din lucrări filele 127-151, cererile părților civile Colegiul Tehnic Focșani, SC L. SRL, cereri conexare dosare ale inculpatului A. aflate pe rolul Tribunalului Bacău.

În vol. nr. VI al Curții de Apel Iași - înscrisuri depuse de inculpatul G., declarații martori lucrări (filele 157-167).

În vol. XX al Curţii de Apel Iaşi s-au depus următoarele: cererea formulată de inculpatul A. de suspendare a soluţionării cauzei - depusă la termenul din 4 septembrie 2015; Ordonanţa nr. 281/II/1/2015 a Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Iaşi prin care s-a soluţionat cererea de recuzare a procurorului de şedinţă; cererea formulată de inculpatul A. prin care solicită efectuarea unei comisii rogatorii pentru audierea inculpatului D. şi pronunţarea prin încheiere, separată, asupra excepţiilor de neconstituţionalitate invocate la termenul din 24 iunie 2015, o altă cerere prin care solicită valorificarea bunurilor sechestrate, o serie cereri prin care solicită administrarea de probe, o ofertă de mediere şi înscrisuri în anexă - toate depuse la dosar la termenul din 10 septembrie 2015; declaraţia inculpatului A. dată în faţa instanţei la termenul din 10 septembrie 2015; declaraţia inculpatului G. dată în faţa instanţei la termenul din 10 septembrie 2015.

Prin serviciul de registratură la data de 24 septembrie 2015 avocat O.O.O.O.O. a depus la dosar cerere de reziliere a contractului de asistenţă juridică încheiat cu inculpata persoană juridică SC I. SRL.

La termenul din 25 septembrie 2015 inculpatul A. a solicitat să facă completări la declaraţia din 10 septembrie 2015, regăsindu-se în acest sens o completare a declaraţiei acestuia. Tot la acest termen s-au mai depus la dosar de către inculpatul A. prin apărătorii aleşi cerere prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor şi o serie de înscrisuri în susţinerea concluziilor formulate de fondul cauzei.

În termenul de pronunţare s-au solicitat şi s-au depus la dosar certificate de cazier judiciar, atât pentru inculpaţii persoane fizice, cât şi pentru inculpaţii persoane juridice. Tot în termenul de pronunţare s-au depus la dosar note de concluzii scrise formulate de inculpaţii A. prin apărătorii aleşi, SC J. SA prin administrator şi SC I. SRL SA, şi alte înscrisuri depuse de inculpatul A.

Curtea de Apel Iași a administrat nemijlocit probe raportat la art. 97 C. proc. pen. și în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. (2) C. proc. pen. și le-a apreciat raportat la dispozițiile art. 103 C. proc. pen., expuse mai sus și anume: înscrisuri (privind latura civilă a cauzei) emise de părțile civile, înscrisuri și cereri depuse de inculpați și privind latura civilă și penală a cauzei, adrese le Ministerului Administrației și Internelor, adrese Parchetul General, înscrisuri în circumstanțiere, caziere inculpați; audierea tuturor martorilor din lucrări (cu excepția audierii nemijlocite a martorii din lucrări R.R.R.R.R., S.S.S.S.S., F.F.F., T.T.T.T.T. și U.U.U.U.U.), față de care s-a constatat imposibilitatea audierii nemijlocite, iar cu ocazia dezbaterilor pe fond, fiind interpelate părțile cu privire la citirea declaraților acestora, s-a luat act de faptul că nu se contestă declarațiile acestora - fiind incidente dispozițiile art. 374 alin. (7) C. proc. pen. și nu s-a mai dat citire declarațiilor; declarațiile inculpaților A., G. probe ce au fost coroborate cu probele administrate la Curtea de Apel Bacău (înscrisuri, adrese părțile civile, declarațiile inculpaților A., G., C., E., P., G., persoanele juridice inculpate SC J. SA și SC I. SRL prin reprezentanți legali care nu au dat declarații).

Cu privire la susținerile și apărările inculpatului A. (prin declarațiile date și toate înscrisurile depuse referitoare la situația utilajelor societăților, înscrisurile depuse referitoare la plângerile penale formulate împotriva lichidatorului judiciar, aspectele privind măsurile asiguratorii instituite) instanța constată că nu au fost confirmate de probele administrate în cele două faze procesuale.

Cu privire la aspectul susținut de inculpatul A. prin apărătorul ales, şi în concluziile scrise referitoare la incidența dispozițiilor art. 741 C. pen. 1969 pentru unele infracțiuni, Înalta Curte reține că aceste dispoziții nu pot fi aplicate, întrucât pe de-o parte prin Decizia Curții Constituționale nr. 573/2011 s-a constatat că dispoziţiile art. 741 C. pen. sunt neconstituţionale, iar pe de altă parte, aceste dispoziţii impuneau achitarea integrală a prejudiciului or, în cauză nu s-a constatat această situație de fapt.

Cu privire la latura civilă a cauzei,Înalta Curte apreciază că aceasta a fost judicios soluţionată de către instanţa Curţii de Apel Iaşi.

Ca urmare a faptului că sesizarea iniţială a Gărzii Financiare Bacău nu cuprindea referiri la cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat de către inc. C. prin înregistrarea în evidenţele SC R. SA a operaţiunii comerciale fictive de achiziţie a utilajelor, s-a dispus de către procuror efectuarea unei constatări economico - financiare cu privire la prejudiciul cauzat bugetului de stat.

În acelaşi timp, a fost solicitat un punct de vedere şi Gărzii Financiare Bacău cu privire la existenţa sau inexistenţa unui prejudiciu.

Astfel, aşa cum s-a mai subliniat şi anterior, instanţa de control judiciar reţine că, Garda Financiară Bacău, în urma sesizării sus menţionate a procedat la întocmirea unei noi sesizări penale referitor la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală comisă de inculpata C. în calitate de administrator al SC R. SA cu referire la înregistrarea în evidenţele contabile a achiziţiei utilajelor provenind de la SC J. SA. Prejudiciul calculat de reprezentanţii Gărzii Financiare Bacău se ridică la suma de 422.414,12 lei reprezentând T.V.A. dedus nejustificat.

În cauză a fost dispusă, efectuarea unei constatări de către specialişti din cadrul Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Structura Centrală cu privire la prejudiciul cauzat bugetului de stat prin activitatea infracţională desfăşurată de către inculpaţi.

Din raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 02 iulie 2012 a Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Structura Centrală a rezultat faptul că prejudiciul cauzat de inculpata C. prin înregistrarea în evidenţele SC R. SA a facturilor emise de către SC J. SA cu privire la utilajele livrate de către SC F.F. SRL Bacău este în cuantum de 422.414,12 lei reprezentând T.V.A. dedus nejustificat, prejudiciu ce concordă în totalitate cu prejudiciul indicat de Garda Financiară în plângerea formulată şi calculat concomitent (vol. 1, fila 82 şi urm.). Din acelaşi raport de constatare rezultă şi prejudiciul cauzat de inculpata P. în cadrul SC F.F. SRL., respectiv suma indicată de Garda Financiară Bacău (1.131.693,14 lei).

În urma relaţiilor obţinute din partea Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, în această cauză cu privire la fapta sus enunţată a rezultat şi faptul că inculpata C. a efectuat,,restituiri aport de capital,, către A. din conturile SC R. SA, în perioada iunie - iulie 2009 (data comiterii faptelor) în cuantum de 608.500 lei, operaţiunea nefiind înregistrată în evidenţele contabile ale societăţii şi ,,pentru care nu există justificare’’.

În acelaşi context, Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor a evidenţiat faptul că plata utilajelor din conturile SC J. SA în conturile SC F.F. SRL a fost făcută, exclusiv, prin sume în numerar şi efectuate cu justificări, precum ,,încasări prestări servicii’’ şi ,,încasări diverse’’.

Cu privire la prejudiciul cauzat este de precizat faptul că la dosarul de urmărire penală nu au fost ataşate chitanţe care să dovedească plata integrală a prejudiciului în cazul infracţiunii de evaziune fiscală comisă de inc. C. şi nici în cazul inculpatei P.

În deplin acord cu motivarea instanţei de fond, Înalta Curte reţine că rezolvarea acţiunii în temeiul dispoziţiilor art. 397 C. proc. pen. şi art. 25 C. proc. pen. a fost corectă - instanţa a analizat probatoriile administrate în susţinerea acţiunilor civile promovate de părţile civile.

Infracţiunile ilicite prejudiciabile săvârşite de inculpaţii persoane fizice şi juridice - faţă de care s-a dispus condamnarea (infracţiunile de înşelăciune, evaziune fiscală, delapidare, spălare de bani, bancrută frauduloasă) - au cauzat vătămarea economică, pierderea patrimonială în dauna părţilor civile, demonstrându-se astfel existenţa urmării directe a acţiunilor ilicite a inculpaţilor şi, în consecinţă, legătura de cauzalitate directă.

Prejudiciul cauzat părţilor civile (SC A.A. SA - calitate procesuală transmisă în baza art. 38 C. proc. civ. către SC B. SRL, H.H.H., N., SC U. SA, SC Z. SRL, SC T. SA, SC K. SA, SC L. SRL, SC S. IPURL - administrator judiciar) a fost cert determinat şi evaluat prin înscrisurile depuse (contracte/acte adiţionale de împrumut, contract prestări servicii, acte întocmite de N., chitanţe, facturi fiscale, etc.).

Acţiunea civilă formulată de persoanele civile a fost formulată în termenul legal prevăzut de art. 20 C. proc. pen. (respectiv până la începerea cercetării judecătoreşti - încheierea de şedinţă din 19 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bacău), ulterior părţile precizându-şi întinderea prejudiciilor sau acoperirea prejudiciilor pe parcursul cercetării judecătoreşti - aspecte ce au fost constatate şi reţinute de instanţă prin hotărârea pronunţată şi argumentate în considerentele acesteia.

Cu privire la calitatea procesuală a SC R. SRL - (aspect contestat prin criticile inculpaților A. și C.) instanța a avut în vedere dispoziția din actul de sesizare, probele efectuate în cursul urmăririi penale ce au determinat, din anul 2010 după ce SC R. SRL a fost preluată de inculpatul D. și ulterior inculpații A. și C. i-au schimbat denumirea în SC R. SRL și au angajat pentru infracțiunile săvârșite de aceștia - răspunderea penală ca persoană responsabil civilmente a acestei societăți.

Pe de altă parte, după formularea plângerii penale de către administratorul judiciar al SC R. SRL, respective SC S. IPURL Constanța; constituirea în termen legal, ca parte civilă, actele și dovezile depuse în cursul urmăririi penale ce au fost evaluate de instanță, dovedind prejudicierea, de către inculpații D., A., C., G. și persoanele juridice - au impus participarea acesteia ca parte civilă în cadrul prezentului proces penal.

Astfel, aspectele susținute de inculpați referitor la calitatea procesuală a SC R. SA - au fost înlăturate chiar din faza urmăririi penale (întrucât prin expunerea din rechizitor a fost cert determinată calitatea SC R. SRL).

În consecinţă, instanţa a dispus obligarea inculpaţilor şi în solidar cu persoanele juridice inculpate, cât şi cu partea responsabil civilmente SC R. SRL (în cazul inculpaţilor A. şi C.) la despăgubirea părţilor civile astfel:

- pentru partea civilă N. - O. Bacău si Ilfov au fost obligaţi inculpaţii la plata parțială a despăgubirilor civile, respectiv la suma de 1.216.071 lei și de 1.131.693,14 lei, din suma totală de 2.770.178,27 lei:

- suma de 1.216.071 lei, la plata căreia au fost obligați în solidar inculpații A., C., SC J. SA, SC I. SRL, P., F., G. - sumă ce a rezultat din săvârșirea infracțiunii de delapidare a SC R. SA, sumă la care se adaugă dobânzi şi penalităţi, de la data scadenţei până la stingerea în totalitate a creanţelor către stat, conform C. fisc. şi C. proc. fisc.;

- suma de 1.131.693,14 lei (reprezentând T.V.A. dedus nejustificat rezultat din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală), la plata căreia au fost obligați, în solidar, inculpații A., C., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL (prin lichidator judiciar SC S. IPURL Constanța), P., F., D., G., SC J. SA, SC I. SRL, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi, de la data scadenţei până la stingerea în totalitate a creanţelor către stat, conform C. fisc. şi C. proc. fisc.

Sub aspectul laturii civile, este de precizat că, prin sentinţă, instanţa a dispus obligarea coinculpaţilor A. şi C. în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata sumei de 1.311.693,14 lei, astfel încât, se poate interpreta că, s-a dispus obligarea apelantului - intimat inculpat A. la plata sumei de 1.131.693,14 lei, în solidar cu ceilalţi coinculpaţi, prejudiciu cauzat, în raport, cu evaziunea fiscală cauzată SC F.F. SRL, însă în mod clar este vorba despre o eroare materială, întrucât prejudiciul produs prin omisiunea înregistrării în contabilitatea SC F.F. SRL a operaţiunilor derulate cu partenerii săi contractuali a fost stabilit la 1.131.693,14 lei şi, reţinut astfel de procuror şi prin rechizitoriu.

Or, prin sentinţă din eroare s-a dispus obligarea apelantului - intimat inculpat A. în solidar cu ceilalţi coinculpaţi la 1.311.693,14 lei, şi în consecinţă, fiind vorba doar de o eroare materială sentinţa nu poate fi desfiinţată sub acest aspect.

- pentru partea civilă SC R. SRL, prin lichidatorul judiciar SC S. IPURL Constanța, au fost obligaţi în solidar inculpații A., C., SC J. SA, SC I. SRL, G. și D. la plata sumei de 18.613.496,71 lei (din suma totală de 19.829.567,71 lei despăgubiri civile solicitate prin plângerea penală formulată în vol. 16 dos. u.p. - fila 55, constatându-se că pentru diferența de 1.216.071 lei s-a dispus obligarea inculpaților la plata către N.) la care se adaugă dobânda și penalitățile aferente până la achitarea integrală a debitului.

- pentru partea civilă SC T. SA s-a dispus obligarea în solidar a inculpaților A., C., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SA, și a inculpaților SC J. SA, SC I. SRL și D., la plata sumei de 41.508,27 lei reprezentând contravaloare facturi neachitate (vol. 34 dos. u.p., fila 214 și urm.).

- pentru partea civilă SC U. SA au fost obligaţi, în solidar, inculpații A., C., ambii în solidar cu partea responsabil civilmente SC R. SA, și inculpații P., D., SC J. SA, SC I. SRL, la plata sumei de 659.641 lei către partea civilă SC U. SA.

- pentru partea civilă V. - X. au fost obligaţi în solidar inculpații A. și C., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SA, la plata sumei de 1.657 lei către V. - X. (vol. 33 dos. u.p., fila 153), la care se adaugă dobânzile aferente până la achitarea integrală a debitului.

- pentru partea civilă SC Z. SRL au fost obligaţi în solidar inculpații A., C., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL, și inculpații SC J. SA, SC I. SRL, G., D., la plata sumei de 6.587,59 lei către partea civilă SC Z. SRL.

- pentru partea civilă SC B. SRL București și Y. - București au fost obligaţi în solidar inculpații A., C., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL și inculpații P., F., G., SC J. SA, SC I. SRL, la plata sumei de 6.781.800,00 lei (reprezentând garanția creditului) către partea civilă Y. și a sumei de 1.904.635,00 lei către partea civilă SC B. SRL București (reprezentând diferența din suma totală solicitată drept prejudiciu, respectiv din c/val. contractului de credit SC A.A. SA, de 8.686.432,59 lei).

De asemenea, la despăgubirile persoanelor civile - societăţi, instanţa a dispus şi achitarea dobânzilor şi penalităţilor aferente sumelor până la achitarea integrală a debitelor, în cazurile în care au fost solicitate, calculată în conformitate cu dispoziţiile art. 1018 C. proc. civ., iar faţă de prejudiciul N. a dispus şi plata dobânzilor şi penalităţilor de la data scadenţei până la stingerea totală a creanţelor către stat, calculate conform C. fisc. şi a C. proc. fisc.

Cu referire la motivele de nulitate absolută, invocate de apărătorul ales al inculpatului A., privind procedura de citare a inculpatului F., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispozițiile art. 280 alin. (1), (2) C. proc. pen. prevăd:

„(1) Încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrage nulitatea actului în condiţiile prevăzute expres de prezentul cod.

(2) Actele îndeplinite ulterior actului care a fost declarat nul sunt la rândul lor lovite de nulitate, atunci când există o legătură directă între acestea şi actul declarat nul.”

Dispozițiile 281 alin. (1) C. proc. pen. prevăd:

” (1) Determină întotdeauna aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor privind:

a) compunerea completului de judecată;

b) competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor judecătoreşti, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente;

c) publicitatea şedinţei de judecată;

d) participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;

e) prezenţa suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;

f) asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum şi a celorlalte părţi, atunci când asistenţa este obligatorie.”

Înalta Curte constată că incidența dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. nu este aplicabilă în cauză, întrucât inculpatul a fost legal citat pe tot parcursul procesului penal, dreptul la apărare fiindu-i asigurat pe prin apărătorul desemnat din oficiu care a participat la toate termenele aşa încât apărarea a fost efectivă, în situaţia în care asistenţa juridică era obligatorie.

Referitor la individualizarea pedepselor, Înalta Curte apreciază că motivul invocat de inculpat pe acest aspect este fondat, însă doar în aparte.

În primul rând, instanța de control judiciar a evaluat și stabilit raportat la infracțiunile pentru care se impune condamnarea inculpatului A. - legea penală mai favorabilă acestuia prin prisma dispozițiilor Deciziei nr. 265 din 06 mai 2014 a Curții Constituționale publicată în M. Of., Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/118/2012, constatându-se că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

Curtea a reţinut că pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o serie de criterii care tind, fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici.

Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că „Determinarea caracterului «mai favorabil» are în vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc.

Aşadar, Înalta Curte în consecinţă, raportat la dispoziţiile deciziei anterior menţionate, constată că cererea inculpatului A., formulată prin apărător ales privind determinarea legii penale mai favorabile pentru fiecare infracţiune în parte este inadmisibilă.

Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere, atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă.

Astfel:

a) dispozițiile art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 prevăd pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor;

- art. 367 alin. (1) N.C.P. prevăd pedeapsa de la 1 an la 5 ani închisoare și interzicerea exercitării unor drepturi;

b) art. 9 alin. (1) lit. c), d), f) Legea nr. 241/2005 prevăd pedeapsa de închisorii de la 2 la 8 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, aceleași limite de pedeapsă, fiind menținute și prin modificările aduse de Legea nr. 187/2012;

c) art. 291 alin. (1) C. pen. 1969 prevăd pedeapsa de 3 luni la 3 ani sau amendă;

- art. 323 N.C.P. (uz de fals) prevăd pedeapsa de 3 luni la 3 ani sau cu amendă;

d) art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. 1969 - înșelăciune, prevede pedeapsa de la 10 la 20 ani închisoare și interzicerea unor drepturi;

- art. 244 alin. (1), (2) N.C.P. prevede pedeapsa de la 1 an la 5 ani închisoare;

e) art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969 - delapidare, prevede pedeapsa de la 10 la 20 ani închisoare și interzicerea unor drepturi,

- art. 295 alin. (1) N.C.P. - delapidare, prevede pedeapsa de la 2 ani la 7 ani închisoare și interzicerea unor drepturi;

f) art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea insolvenței nr. 85/2006 prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani, aceleași ”limite” fiind menținute și prin modificările N.C.P. prin Legea nr. 187/2012 (art. 241 N.C.P. - bancruta frauduloasă prevede pedeapsa de la 6 luni la 5 ani închisoare);

Instanța de control judiciar s-a raportat la limitele de pedeapsă, la dispozițiile concursului de infracțiuni prev. de art. 33, 34 C. pen. 1969 (care nu impun un spor obligatoriu și cele prev. de art. 39 lit. b) N.C.P., la dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. 1969 și ale art. 41 N.C.P. privind recidiva), precum și la dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 privind forma continuată a săvârșirii infracțiunilor și la cele prev. de art. 35, 36 N.C.P.

Astfel, se constată că, deși limitele de pedeapsă prev. de N.C.P. sunt mai mici față de infracțiunile pentru care se impune condamnarea inculpatului A. - celelalte instituții juridice aplicabile acestuia nu sunt favorabile prin reținerea N.C.P.:

- art. 39 N.C.P. prevede aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă de 1/3 din totalul celorlalte pedepse;

- art. 35, 36 N.C.P. privind forma continuată, impune aplicarea unei pedepse pentru fiecare infracțiune de înșelăciune, delapidare, evaziune fiscală și raportat la fiecare persoană vătămată - ajungându-se la un număr mai mare de infracțiuni pentru care s-ar impune condamnarea și, respectiv, un număr mai mare de pedepse decât cele 8 infracțiuni reținute, aplicând art. 41 alin. (2) C. pen. şi dispozițiile art. 33, 34 C. pen. 1969;

- art. 41 N.C.P. privind starea de recidivă poate impune majorarea limitei maxime a pedepselor.

Aşadar, Înalta Curte reține că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului A. este C. pen. 1969 și din acest considerent pedepsele aplicate pentru fiecare infracțiune în parte au fost orientate spre limita minimă prevăzută de textul de lege, precum și prin evaluarea circumstanțelor personale ale inculpatului A. (vârsta, nivelul de instrucție socială, atitudinea procesuală: chiar dacă nu a recunoscut săvârșirea faptelor, s-a prezentat mereu în fața autorităților judiciare și a încercat acoperirea unor prejudicii).

Potrivit art. 72 C. pen., sunt prevăzute, ca şi criterii generale de individualizare, gradului de pericol social al infracţiunii comise, gravitatea infracţiunii săvârşite, pe de o parte, periculozitatea infractorului, pe de altă parte, care se evaluează, conform circumstanţelor reale ale comiterii faptei - natura infracţiunii comise dar şi circumstanţele personale, constând în natura şi frecvenţa infracţiunilor, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Or, aşa cum s-a arătat şi în literatura de specialitate, pedeapsa trebuie adecvată nu numai, în raport, cu fapta săvârşită, dar şi cu periculozitatea infractorului, cu gradul său de moralitate şi cu şansa de reeducare pe care o prezintă. Pedeapsa aplicată infractorului are ca scop reeducarea sa şi prevenirea de noi infracţiuni, deci ea trebuie să fie adaptată, individualizată persoanei căreia îi este destinată. Aceeaşi pedeapsă, de acelaşi gen şi în acelaşi cuantum, nu produce aceleaşi efecte asupra tuturor infractorilor cărora le este aplicată. Din aceste motive, pedeapsa trebuie să fie adaptată faţă de fiecare infractor.

În acest sens, revine instanţelor de judecată, rolul ca în opera de individualizare judiciară, să aplice o pedeapsă care trebuie să fie adecvată şi proporţională faţă de fiecare infractor, în raport, cu trăsăturile sale specifice, cu periculozitatea sa pentru ordinea publică şi cu orice alte elemente de natură să caracterizeze personalitatea sa.

Ceea ce este extrem de important şi trebuie subliniat, este faptul că, cu cât adaptarea pedepsei este mai adecvată, cu atât sunt create condiţii mai corespunzătoare pentru a se realiza scopul pedepsei.

De asemenea, pentru a acţiona ca un factor educativ, constrângerea penală trebuie să fie în măsură să forţeze procesele psihice mai profunde ale infractorului, să influenţeze raţiunea, sentimentul, voinţa acestuia, spre a-l determina să-şi modifice în mod statornic comportamentul. Pedeapsa este în măsură să realizeze această finalitate, numai dacă prin felul şi măsura sa reflectă gravitatea faptei, gradul de vinovăţie şi periculozitatea infractorului, dacă este raţională, convingătoare, justă şi echitabilă.

Pe de altă parte, relaţiile sociale ce formează obiectul ocrotirii penale, sunt influenţate de transformările petrecute în cursul dezvoltării societăţii, în întreaga viaţă economică, socială şi politică. Rezultă că unele dintre relaţiile sociale ocrotite de legea penală sporesc şi că altele se află în descreştere. Tot aşa se măreşte sau scade gradul de pericol social a faptelor prin a căror incriminare se apără aceste relaţii. De aici, rezultă fără dubiu, schimbări în plan juridic, pentru ca răspunderea penală să fie pusă în concordanţă cu gravitatea actuală a faptelor comise. Astfel, legiuitorul procedează la evaluări ale gradului de pericol social al unor infracţiuni, rezultatul concretizându-se în modificarea pedepsei legale care, după caz, poate fi agravată sau uşurată.

Analizând criteriile menţionate anterior, Înalta Curte constată că deşi infracţiunile comise de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, care a avut drept urmare prejudicierea bugetului statului cu sume importante de bani, aceste criterii nu pot fi evaluate singular, ci urmează a fi coroborate cu cele care sunt favorabile persoanei inculpatului.

Astfel, Înalta Curte va aplica pentru fiecare infracțiune în parte pedepse orientate spre limita minimă prevăzută de textul de lege, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului A. (vârsta, nivelul de instrucție socială, atitudinea procesuală: chiar dacă nu a recunoscut săvârșirea faptelor, s-a prezentat mereu în fața autorităților judiciare și a încercat acoperirea unor prejudicii).

Față de aceste circumstanțe și raportat la infracțiunile de înșelăciune și delapidare vor fi reținute circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. b) (stăruința depusă de infractor pentru a repara paguba) C. pen. 1969 și efectele prev. de art. 76 lit. a) C. pen. 1969, precum și dispozițiile art. 80 alin. (1) C. pen. 1969 referitoare la concursul între circumstanțele atenuante și circumstanțele agravante.

În consecinţă, analizând calea de atac a inculpaţilor D. şi P. precum şi cele declarate de către părţile civile SC R. SA - prin SC S. IPURL, I.I.I., N., O. Iaşi, Y.Y.Y.Y.Y.Y. Bacău, H.H.H., SC B. SRL - prin mandatar SC Z.Z.Z.Z.Z.Z. SRL şi SC B. SRL şi verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi a materialelor din dosarul cauzei, în baza art. 420 alin. 8 C. proc. pen., Înalta Curte constată că apelurile declarate sunt nefondate, atât cu privire la motivele de nelegalitate cât şi cu privire la motivele de netemeinicie menţionate anterior, astfel încât calea de atac va fi respinsă, ca nefondată.

În concluzie, faţă de cele arătate anterior, în baza art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi şi de inculpaţii A., C., SC J. SA - prin reprezentant E.E.E., G., SC I. SRL - prin reprezentant Z.Z.Z., împotriva sentinţei penale nr. 120/2015 din data de 23 octombrie 2015 a Curţii de Apel Iaşi - Secţia Penală şi pentru cauze cu minori - N.C.P.P. Va desfiinţa sentinţa penală atacată, în limitele expuse în anterior, conform dispozitivului deciziei redat în continuare.

Văzând şi dispoziţiile art. 274 şi art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi şi de inculpaţii A., C., SC J. SA - prin reprezentant E.E.E., H., SC I. SRL - prin reprezentant Z.Z.Z., împotriva sentinţei penale nr. 120/2015 din data de 23 octombrie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori - N.C.P.P.

Desfiinţează în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond:

I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A., de 11 (unsprezece) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani şi în condiţiile art. 65 C. pen. 1969 în pedepsele componente de: 9 (nouă) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 ani; 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 ani; 4 (patru) ani închisoare; 11 (unsprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 ani; 11 (unsprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 ani; 4 (patru) ani închisoare; 6 (șase) ani închisoare; 4 (patru) ani închisoare, pe care le repune în individualitatea lor.

Înlătură aplicarea disp. art. 864 C. pen. 1969 raportat la art. 83 C. pen. 1969 cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 177 din 30 martie 2007 a Tribunalului Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 1033 din 18 martie 2010 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Condamnă pe inculpatul A. la 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 39/2003, cu reţinerea art. 5 C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. anulează suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 177 din 30 martie 2007 a Tribunalului Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 1033 din 18 martie 2010 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. contopeşte pedepsele de 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 177 din 30 martie 2007 a Tribunalului Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 1033 din 18 martie 2010 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

Condamnă pe acelaşi inculpat la 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 25 rap. la art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 cu reţinerea art. 74 alin. (1), lit. b), art. 76 lit. a) C. pen. 1969, art. 80 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. anulează suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 177 din 30 martie 2007 a Tribunalului Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 1033 din 18 martie 2010 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. contopeşte pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 177 din 30 martie 2007 a Tribunalului Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 1033 din 18 martie 2010 a Înaltei Curte De Casație Și Justiție, secția penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. contopeşte pedepsele de 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani şi 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c),d) şi f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. în 3 infracţiuni de evaziune fiscală prev. de art. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. 1969.

Condamnă pe acelaşi inculpat la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen.

În baza art. art. 39 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 34 şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. contopeşte pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedepsele de 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

Condamnă pe acelaşi inculpat la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen.

În baza art. art. 39 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 34 şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. contopeşte pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedepsele de 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

Condamnă pe acelaşi inculpat la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen.

În baza art. art. 39 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 34 şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. contopeşte pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedepsele de 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. art. 39 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 34 şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. contopeşte pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la uz de fals, prev. de art. 25 raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. a) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. art. 39 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 34 şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. contopeşte pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. a) C. pen. 1969 şi cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1), lit. b), art. 76 lit. a) C. pen. 1969, art. 80 alin. (1) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. art. 39 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 34 şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. contopeşte pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) din legea privind procedura insolvenței, Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. art. 39 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 34 şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. contopeşte pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participație improprie la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 raportat la art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, cu art. 37 lit. a) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. contopeşte cele 7 pedepse de câte 8 (opt) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare, sporită cu un an, în final 9 (nouă) ani închisoare, precum şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969.

Face aplic. art. 71,64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 395 alin. (5) C. proc. pen. rap .la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

II. Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei C., de 7 (şapte) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani în pedepsele componente de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani; 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani; 1 (un) an închisoare; 7 (șapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani; 7 (șapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani; 1 (un) an închisoare; 1 (un) închisoare; 1 (un) an închisoare ; 3 (trei) luni închisoare ; 3 (trei) luni închisoare; 3 (trei) ani închisoare, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), d), e) şi f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în 4 infracţiuni de evaziune fiscală prev. de art. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 241/2005 şi art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. 1969.

Condamnă pe inculpata C. la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

Condamnă pe aceeaşi inculpată la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

Condamnă pe aceeaşi inculpată la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

Condamnă pe aceeaşi inculpată la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. 1969 contopeşte pedepsele de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani; 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani; 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani; 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani; 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani;1 (un) an închisoare ; 7 (șapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani; 7 (șapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani; 1 (un) an închisoare; 1 (un) închisoare; 1 (un) an închisoare ; 3 (trei) luni închisoare şi 3 (trei) luni închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 (șapte) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. 1969.

Face aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969.

În baza art. 395 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. achită pe inculpată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

III. Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului F., de 11 (unsprezece) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 în pedepsele componente de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969; 1 (un) an închisoare; 2 (doi) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969; 3 (trei) ani închisoare; 10 (zece) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969; 1 an și 9 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 113/D din 4 aprilie 2013 a Tribunalului Bacău, definitivă prin nerecurare la 22 octombrie 2013; 2 (doi) ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1694 din 07 octombrie 2013 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin nerecurare la 22 octombrie 2013, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 25 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în 2 infracţiuni de evaziune fiscală prev. de art. 25 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 25 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. 1969.

Condamnă pe inculpatul F. la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de 25 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

Condamnă pe acelaşi inculpat la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 25 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. 1969 contopeşte pedepsele de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969; 1 (un) an închisoare; 2 (doi) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969; 2 (doi) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969; 10 (zece) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969; 1 an și 9 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 113/D din 4 aprilie 2013 a Tribunalului Bacău, definitivă prin nerecurare la 22 octombrie 2013; 2 (doi) ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1694 din 07 octombrie 2013 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin nerecurare la 22 octombrie 2013, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 10 ani închisoare, precum şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969.

Face aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969.

În baza art. 419 C. proc. pen. extinde efectele apelului declarat de inculpatul A. şi în baza art. 395 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. achită pe inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 C. pen. 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969.

IV. Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului G., de 9 (nouă) ani închisoare şi 3 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 în pedepsele componente de 8 (opt) ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969; 5 (cinci) ani închisoare; 9 (nouă) ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969; 6 (șase) ani închisoare, pe care le repune în individualitatea lor.

Înlătură aplicarea disp. art. 864 C. pen. 1969 raportat la art. 83 C. pen. 1969 cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 (patru) ani închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 177 din 30 martie 2007 a Tribunalului Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 1033 din 18 martie 2010 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 85 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. anulează suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 (patru) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 177 din 30 martie 2007 a Tribunalului Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 1033 din 18 martie 2010 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. contopeşte pedepsele de 4 (patru) ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969; 1 an închisoare; 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969 şi 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 177 din 30 martie 2007 a Tribunalului Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 1033 din 18 martie 2010 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969.

Face aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969.

În baza art. 395 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969.

V. Descontopeşte pedeapsa rezultantă inculpatei persoană juridică SC I. SRL, de 10.000 lei amendă penală şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 2 ani în pedepsele componente de: 10.000 lei amendă penală prev. de art. 531 alin. (2) C. pen. 1969 şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 2 ani, 10.000 lei amendă penală şi 5.000 lei amendă penală, pe care le repune în individualitatea lor.

Condamnă inculpata persoana juridică SC I. SRL la 10.000 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 512 alin. (3) lit. a) C. pen. 1969 dispune dizolvarea persoanei juridice SC I. SRL

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. 1969 contopeşte pedeapsa de 10.000 lei amendă penală şi pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice cu pedeapsa de 5.000 lei amendă penală, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 10.000 lei amendă penală şi pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice.

În baza art. 395 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. achită pe aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969.

VI. Descontopeşte pedeapsa rezultantă inculpatei persoană juridică SC J. SA, de 10000 lei amendă penală şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 2 ani în pedepsele componente de: 4.000 lei amendă penală şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 2 ani; 10.000 lei amendă penală şi 5.000 lei amendă penală, pe care le repune în individualitatea lor.

Condamnă inculpata persoana juridică SC J. SA la 10.000 lei amendă penală şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. 1969 contopeşte pedeapsa de 10.000 lei amendă penală şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 1 an cu pedeapsa de 5.000 lei amendă penală, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 10.000 lei amendă penală şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 395 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. achită pe aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Respinge ca nefondate apelurile declarate de părţile civile SC R. SA - prin SC S. IPURL, I.I.I., N., O. Iaşi, Y.Y.Y.Y.Y.Y. Bacău, H.H.H., SC B. SRL - prin mandatar SC Z.Z.Z.Z.Z.Z. SRL şi SC B. SRL, precum şi de inculpaţii P. şi D. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi, rămân în sarcina statului.

Obligă apelanţii inculpaţi P. şi D. la plata sumei de câte 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă apelantele părţi civile la plata sumei de câte 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii intimaţi inculpaţi A., SC J. SA - prin reprezentant E.E.E. şi SC I. SRL - prin reprezentant Z.Z.Z., pentru apelantul - inculpat H., precum şi pentru intimaţii - inculpaţi E. şi G., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 260 lei, rămân în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii intimaţi - inculpaţi C. şi D., pentru apelanta - inculpată P., precum şi pentru intimatul - inculpat F., în cuantum de câte 520 lei, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 noiembrie 2017.