Instigation to misuse confidential data from state security services: sufficiency of plea agreements and constitutional limits on technical surveillance execution.

Deliberând asupra apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 65 din data de 05 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 65 din data de 05 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, inculpatul A. a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 91, 92 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilind un termen de supraveghere de 2 ani.

Potrivit art. 93 C. pen. pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe în prealabil schimbarea locuinței sau orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Conform art. 93 alin. (2) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj. A fost obligat inculpatul, în baza art. 93 alin. (3) C. pen. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 70 de zile la Primăria municipiului Cluj Napoca sau unitate filantropică ori spitalicească de interes local, stabilită de serviciul de probațiune. A fost atenționat inculpatul asupra disp. art. 96 C. pen.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

II. Prin rechizitoriul Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor de corupție, săvârșite de militari s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de folosire în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

S-a reținut în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, că în calitate de președinte al Consiliului Județean Cluj, cunoscând faptul că B. este lucrător în cadrul Serviciului Român de Informații - Direcția Județeană de Informații Cluj, a determinat-o cu intenție, în perioada 2013 - 2014, să-i permită accesul la informații ce nu erau destinate publicității de către subofițerul care urma să ia cunoștință sau a luat la cunoștință în virtutea exercitării atribuțiilor de serviciu, în scopul valorificării acestor date, în scop personal și în vederea contracarării eventualelor acțiuni ale organelor publice care ar viza angajarea răspunderii sale penale, având în vedere demersurile subofițerului de a se transfera în cadrul Serviciului de Informații Externe.

ii. Prin încheierea penală pronunțată la data de 07 octombrie 2014 de Curtea de Apel Cluj, în procedura camerei preliminare, a admis cererea inculpatului A. constatându-se nelegalitatea rechizitoriului nr. x/P/2014 emis de Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor de corupție, săvârșite de militari, în ce privește nerespectarea dispozițiilor art. 328 alin. (1) C. proc. pen. privind stabilirea obiectului și a limitelor judecății.

iii. Prin Ordonanța nr. 1.678/III-13/2014 dată de Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor de corupție, săvârșite de militari, s-a dispus determinarea obiectului și a limitelor judecății din cuprinsul Rechizitoriului nr. x/P/2014, în sensul reținerii în sarcina inculpatului A. a faptului că, în calitate de președinte al Consiliului Județean Cluj, cunoscând faptul că B. este lucrător în cadrul Serviciului Român de Informații - Direcția Județeană de Informații Cluj, cu intenție, a determinat-o pe aceasta, în perioada 2013-2014, respectiv în datele de 18 septembrie 2013, 21 octombrie 2013, 13 februarie 2014, 26 mai 2014, 19 decembrie 2013, 12 martie 2014, 13 martie 2014, 15 martie 2014, 18 martie 2014 și 08 aprilie 2014, să-i permită accesul la informații ce nu erau destinate publicității de care subofițerul urma să ia cunoștință sau a luat cunoștință în virtutea exercitării atribuțiilor de serviciu, scopul urmărit fiind al valorificării acestor date în interes personal și în vederea contracarării eventualelor acțiuni ale organelor judiciare care ar viza angajarea răspunderii sale penale, având în vedere demersurile subofițerului de a se transfera în cadrul Serviciului de Informații Externe cu ajutorul său, constituie instigare la săvârșirea infracțiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, săvârșite în formă continuată prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (10 acte materiale).

iiii. Prin încheierea penală finală pronunțată în cameră preliminară la data de 23 octombrie 2014 s-a respins ca nefondată excepția de necompetență formulată de inculpatul A. și în baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus începerea judecății față de inculpatul A. pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de folosire în orice mod, direct sau indirect, de informații care nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, prev. de art. 47 C. pen., rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

S-a constatat nulitatea absolută, conform art. 281 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) C. proc. pen., a actelor de urmărire penală efectuate în baza încheierilor din 31 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014, din 28 aprilie 2014 în Dosar nr. x/3/2014, din 05 mai 2014 în Dosarul nr. x/3/2014, din 22 mai 2014 în Dosarul nr. x/3/2014, din 03 iunie 2014 în Dosarul nr. x/3/2014, toate pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București. S-au exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale în baza încheierilor pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București privind supravegherea tehnică, percheziția domiciliară și percheziția informatică, respingându-se celelalte neregularități invocate de inculpatul A. ca nefondate.

iiii. Prin încheierea penală nr. 3147 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la 12 decembrie 2014, s-a admis contestația formulată de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, dispunându-se desființarea în parte a încheierii penale pronunțate la 23 octombrie 2014, constatându-se legalitatea încheierilor penale din 31 martie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014, din 28 martie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014, din 05 mai 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014 și din 22 mai 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014 emise de Tribunalul București.

iiiii. În privința acuzației în materie penală, instanța de fond a prezentat toate actele și lucrările dosarului de urmărire penală, respectiv procesul-verbal de sesizare din oficiu din 25 martie 2014 (filele 1-3); proces-verbal de sesizare din oficiu din 28 martie 2014 (filele 4-5); Ordonanță de începere a urmăririi penale din 28 martie 2014 (filele 6-8); adresă către Tribunalul București nr. 829/C/2014 din 31 martie 2014 (fila 9); referat cu propunere de dispunere a unor măsuri de supraveghere tehnică din 31 martie 2014 (filele 10-17);

Tribunalul București, secția I, Dosar nr. x/3/2014 - încheiere din 31 martie 2014 (filele 18-21); Tribunalul București, secția I penală, Dosar nr. x/3/2014 - Mandate de supraveghere tehnică nr. 1427/up din 31 martie 2014 - 1441/up din 31 martie 2014 (filele 22-36); proces-verbal din 09 aprilie 2014 (filele 37-38); copie pagină internet (fila 39); curriculum vitae C. (filele 40-43); copii pagini internet privind Baroul Cluj, avocat C. (filele 44-49); Baroul Olt - Tabloul General al Avocaților 2014 (filele 50-59); adresă către Tribunalul București, nr. 829/C/2014 din 28 aprilie 2014 (fila 60); referat cu propunere de prelungire a mandatelor de supraveghere tehnică din 28 aprilie 2014 (filele 61-73);

Tribunalul București, secția I penală, Dosar nr. x/3/2014 - încheiere din 28 aprilie 2014 (filele 74-80); adresă către Tribunalul București, nr. 829/C/2014 din 05 mai 2014 (fila 81); referat cu propunere de dispunere a unor măsuri de supraveghere tehnică din 05 mai 2014 (filele 82-91); Tribunalul București, secția I penală, Dosar nr. x/3/2014 - încheiere din 05 mai 2014 (filele 92-95); Tribunalul București, secția I penală, Dosar nr. x/3/2014 - Mandate de supraveghere tehnică nr. 2344-2345/up din 05 mai 2014 (filele 96-97); adresă către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj din 08 mai 2014 (fila 98); ordonanță de delegare a unor ofițeri de poliție judiciară pentru efectuarea unor acte de procedură din 08 mai 2014 (filele 99-100); ordonanță de schimbarea încadrării juridice din 21 mai 2014 (filele101-105); ordonanță de delegare a unor ofițeri de poliție judiciară pentru efectuarea unor acte de procedură din 28 martie 2014 (filele 106-107); procese-verbale din 21 mai 2014 și 22 mai 2014 (filele 108-109);

Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date - Fișe de evidență (filele 110-112); adresă către Tribunalul București din 22 mai 2014 (fila 113); referat cu propunere de încuviințare a unor percheziții domiciliare,(filele 114-118); Tribunalul București, secția I penală, Dosar nr. x/3/2014 - încheiere din 22 mai 2014, (filele 119-120); Tribunalul București, secția I penală, Dosar nr. x/3/2014 - Mandate de percheziție domiciliară nr. 759-760 din 22 mai 2014 (filele 121-122); ordonanță de efectuare a urmăririi penale față se suspecți din 28 mai 2014 (filele 123-131); proces-verbal din 29 mai 2014 (filele 132-133); curriculum vitae C. (filele 134-137);

Baroul Olt - Tabloul General al Avocaților 2014 (filele 138-147); adresă către Baroul Olt din 02 iunie 2014 și dovadă trimitere adresă prin fax (filele 148-149); Baroul Olt - Adresă către Direcția Națională Anticorupție nr. 457 din 02 iunie 2014 (fila 150); Baroul Olt - Decizia nr. 88 din 14 iunie 2012 ref. C. (fila 151); fax. Ministerul Administrației și Internelor - Hotărâre privind exercitare funcție de subprefect al jud. Cluj de către C. (fila 152); plic Baroul Olt (fila 153); Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj Adresă către Direcția Națională Anticorupție București nr. 4/P/2014 din 29 mai 2014 (fila 154);

Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj-Napoca Dosar nr. x/P/2014 - proces-verbal din 28 mai 2014 (filele 155-158); Curriculum vitae - B. (filele 159-160); Curtea de Apel Cluj Dosar nr. x/33/2014 - Mandat de percheziție domiciliară nr. 40 din 26 mai 2014 + plic, (filele 161-162); proces-verbal din 29 mai 2014 (filele 163-167); Tribunalul București, secția I penală, Dosar nr. x/3/2014 - Mandat de percheziție domiciliară nr. 759 din 22 mai 2014 (fila 168); anexă la procesul-verbal din 29 mai 2014 de percheziție - foto (filele 169-177); proces-verbal, ref. percheziție, din 29 mai 2014 (filele 178-181); anexă la procesul-verbal din 29 mai 2014 de percheziție - foto (filele 182-184);Curriculum vitae - B. (filele 185-189);

Tribunalul București, secția I penală, Dosar nr. x/3/2014 - Mandat de percheziție domiciliară nr. 760 din 22 mai 2014 (fila 190); Ordonanță de efectuare a percheziției unui autovehicul din 28 mai 2014 (filele 191-192); Anexă la procesul - verbal din 29 mai 2014 de percheziție - foto (filele 193-194); Ordonanță de delegare a unor ofițeri de poliție judiciară pentru efectuarea unor acte de procedură din 28 mai 2014 (filele 195-196); Proces-verbal, ref. percheziție, din 29 mai 2014 (filele 197-198); Copie xerox talon autoturism, aparținând B. (fila 199);

Ordonanță de punere în mișcare a acțiuni penale din 29 mai 2014 (filele 200-207); Ordonanță de punere în mișcare a acțiuni penale din 03 iunie 2014 (filele 208-217); Ordonanță de dispunere a controlului judiciar din 29 mai 2014 (filele 218-226); Direcția Națională Anticorupție - S.C.I.C.S.M. - Adrese către: Poliția Municipiului Cluj-Napoca, Serviciul Public Comunitar de evidență a Peroanelor Cluj și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră din 30 mai 2014 + dovadă transmitere documente prin fax (filele 227-230); Adrese către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj din 12 mai 2014, respectiv 30 mai 2014 (filele 231-234);

Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj nr. 41/2014 - Adresă către Direcția Națională Anticorupție - S.C.I.C.S.M. din 30 mai 2014 (filele 235-237); Serviciul Român de Informații - UM x București nr. 1.147.908 din 21 mai 2014 - Notă informații solicitate din 21 mai 2014; Serviciul Român de Informații - UM x Cluj-Napoca nr. 2367 182 din 29 mai 2014, cu informații solicitate (filele 238-241); Adresă către Tribunalul București din 03 iunie 2014 (fila 242); Referat cu propunere de încuviințare a unor percheziții informatice din 03 iunie 2014 (filele 243-253);

Ordonanță de delegare a unor ofițeri de poliție judiciară pentru efectuarea unor acte de procedură din 11 iunie 2014 (filele 265-266); Adrese către Serviciul Specialiști din 11 și 13 iunie 2014 (filele 267-268); Ordonanță din 13 iunie 2014 de efectuare constatare tehnico-științifică (filele 269-271); Proces-verbal de percheziție informatică din 12 iunie 2014 (filele 272-275); Serviciul Specialiști nr. 686/II-1/2014 - adresă (fila 276); raport de constatare tehnico-științifică din 19 iunie 2014 (filele 277-301); adresă către Tribunalul București nr. 829/C/2014 din 04 iunie 2014 (fila 302); referat din 04 iunie 2014 (filele 303-309); adrese din 05 iunie 2014 către:

B., D., E., C., F., A. (filele 310-315); mandate de aducere din 28 mai 2014 privind: G. și B. (filele 316-319); dovadă de primire a citației (fila 320); mandat de aducere din 28 mai 2014 privind C. și Proces-verbal din 29 mai 2014 de prezentare mandat aducere (filele 321-323); ordonanțe de delegare a unor ofițeri de poliție judiciară pentru efectuarea unor acte de procedură din 28 mai 2014, 09 aprilie 2014, 02 iunie 2014 și 16 mai 2014 (filele 324-332); referat cu propunere de încheiere, în cursul urmăririi penale, a unui acord, ca urmare a recunoașterii vinovăției și a stabilirii limitelor acestuia ref.

G., din 20 iunie 2014 (filele 333-346); acord de recunoaștere a vinovăției încheiat cu inculpat G. din 26 iunie 2014 (filele 347-365); referat cu propunere de încheiere, în cursul urmăririi penale, a unui acord, ca urmare a recunoașterii vinovăției și a stabilirii limitelor acestuia ref. B., din 20 iunie 2014 filele 366-380); acord de recunoaștere a vinovăției încheiat cu inculpat B., din 26 iunie 2014 (filele 381-399); referat cu propunere de încheiere, în cursul urmăririi penale, a unui acord, ca urmare a recunoașterii vinovăției și a stabilirii limitelor acestuia ref.

C., din 26 iunie 2014 (filele 400-413); acord de recunoaștere a vinovăției încheiat cu inculpat C., din 26 iunie 2014 (filele 414-433); adresa nr. 41/P/2014 din 29 mai 2014 către Baroul Cluj - solicitare apărător din oficiu (filele 1-2); proces-verbal din 29 mai 2014 de aducere la cunoștință a calității de suspect și de comunicare a drepturilor și obligațiilor B. (filele 3-5); delegație pentru asistență judiciară obligatorie - oficiu, cerere potrivit disp. art. 92 alin. (1) și (2) C. proc. pen. (filele 6-7); declarație suspect din 29 mai 2014 B. filele 8-18); proces-verbal din 29 mai 2014 de aducere la cunoștință a calității de inculpat și de comunicare a drepturilor și obligațiilor (filele 19-22); declarație inculpat din 29 mai 2014 B. (filele 23-24); proces-verbal din 30 mai 2014 - efectuare acte urmărirea penală în Dosarul nr. x/P/2014 (fila 25); declarație inculpat din 30 mai 2014 B., cazier judiciar B. (filele 26-34); proces-verbal din 29 mai 2014 de aducere la cunoștință a calității de suspect și de comunicare a drepturilor și obligațiilor C. (filele 35-37); declarație suspect din 29 mai 2014 C. (filele 38-45); proces-verbal din 10 iunie 2014 de aducere la cunoștință a calității de inculpat și de comunicare a drepturilor și obligațiilor C. (filele 46-49); declarație inculpat din 10 iunie 2014 C., delegații avocațiale, cazier judiciar C. (filele 50-64); cerere avocat H. de a fi încunoștințat despre actele de urmărirea penală efectuată în dosar, cerere de consultare dosar din 23 iunie 2014 (filele 65-67); proces-verbal din 29 mai 2014 de aducere la cunoștință a calității de suspect și de comunicare a drepturilor și obligațiilor G. (filele 68-70; declarație suspect din 29 mai 2014 G. (filele 71-76); declarație suspect din 30 mai 2014 G., cerere consultare dosar din 30 mai 2014, împuternicire avocațială pentru G. (filele 77-83); proces-verbal din 12 iunie 2014 de aducere la cunoștință a calității de inculpat și de comunicare a drepturilor și obligațiilor G. (filele 84-87); declarație suspect din 12 iunie 2014 G., cazier judiciar G. (filele 88-94); proces-verbal din 30 mai 2014 de aducere la cunoștință a calității de suspect și de comunicare a drepturilor și obligațiilor A., împuterniciri avocațiale din 2014 (filele 95-101); declarație suspect din 30 mai 2014 A. (filele 102-104); citație din 30 mai 2014 A. (filele 105-106); cererea suspectului A., prin avocați aleși prin care solicită încunoștințarea cu privire la toate actele de urmărirea penală și consultarea dosarului (fila 107); proces-verbal din 30 mai 2014 încunoștințare telefonică a apărătorului ales al suspectului A. (fila 108); proces-verbal din 30 mai 2014 încunoștințare telefonică a apărătorului ales al inculpatei B. (fila 109); proces-verbal din 02 iunie 2014 de aducere la cunoștință că se vor efectua acte de urmărire penală, comunicare av.

I. și J. (filele 110-112); adresa nr. 41/P/2014 din 02 iunie 2014 către Poliția Florești pentru îndeplinire acte procedurale F., proces-verbal de aducere la cunoștință telefonic a citării martorului F. (filele 113-115); Ordonanța nr. 41/P/2014 din 03 iunie 2014 de admitere a consultării dosarului suspectului A., G., împuternicire avocațială K. pt. A. (filele 115-116-124); proces-verbal din 06 iunie 2014 de aducere la cunoștință a calității de inculpat și de comunicare a drepturilor și obligațiilor A. (filele 125-128); declarație inculpat din 13 iunie 2014 A., cazier judiciar A. (filele 129-132); adresa nr. 41/P/2014 din 11 aprilie 2014 către Serviciul Teritorial Cluj cu ordonanța din 11 aprilie 2014 de delegare ofițer de poliție judiciară (filele 33-136); adresa nr. 662/II-2/2014 din 25 aprilie 2014 a Serviciul Teritorial Cluj către Direcția Națională Anticorupție - Sistemul de Control Intern Managerial cu declarația martorului F. din 24 aprilie 2014 (filele 137-141); declarație martor din 07 mai 2014 F. (filele 142-149); declarație martor E. din 29 mai 2014 (filele 150-153); declarație martor L. din 29 mai 2014, citație L. (filele 154-158); declarație martor M. din 29 mai 2014 (filele 159-162); declarație martor N. din 29 mai 2014, delegație avocat, citație N. (filele 163-167); declarație martor F. din 04 iunie 2014 (filele 168-177); adresa nr. 41/P/2014 din 04 iunie 2014 către Serviciul tehnic pentru descărcarea înregistrărilor audio/video efectuate cu ocazia audierii martorului F. (fila 178); adresa nr. 282/11-1/2014 a serviciului tehnic cu suport optic conținând înregistrarea audierii martorului F. (fila 179); declarație martor din 10 iunie 2014 N., delegație avocat (filele 180-186); declarație martor M. din 11 iunie 2014 (filele 187-189); proces-verbal din 05 și 06 iunie 2014 de încunoștințare a apărătorilor aleși de efectuare de acte de urmărire penală (filele 190-193); proces-verbal din 06 iunie 2014 de punere la dispoziție spre consultare a vol. 2 al dosarului de u.p., și fotocopierea unor documente (fila 194); cererea apărătorului ales al inc.

C. de asistare la efectuarea oricărui act de u.p., delegație avocat (filele 195-197); cererea din 06 iunie 2014 a apărătorului ales al inc. C. solicită fixarea unui nou termen (filele 198-210); cererea din 06 iunie 2014 a inc. C. referitoare la convorbirile/interceptările efectuate în cauză, solicită copierea redării acestora (fila 211); proces-verbal din 10 iunie 2014 de aducere la cunoștință apărătorului ales al inc. C. de efectuarea unor acte de urmărire penală (filele 212-213); adresa nr. 457 din 02 iunie 2014 a Baroului Olt cu comunicare și fotocopii care atestă starea de incompatibilitate a lui C. (filele 214-216); proces-verbal din 10 iunie 2014 prin care se aduce la cunoștință av.

I. apărător ales al inc. B. și G. de efectuarea unor acte de urmărire penală (fila 217); delegație substituire avocat O. substituie pe av. P. apărător ales al inc. C. (fila 218); cererea de consultare dosar inclusiv a suporților ce conțin interceptări/înregistrări formulată de av. P. în calitate de apărător ales al inc. C. (filele 219-220); Ordonanța nr. 41/P/204 din 13 iunie 2014 de admitere a consultării dosarului av. P. (filele 221-230); comunicarea ordonanței din 13 iunie 2014 inc. C. și av. P. (filele 231-234); adresa nr. 41/P/2014 din 18 iunie 2014 către Inspectoratului de Poliție al Județului Cluj - Biroul supravegheri judiciare prin care se comunică data citării inc.

B., proces-verbal din 18 iunie 2014 citare telefonică B. și G. și apărătorului ales I. (filele 235-238); proces-verbal din 19 iunie 2014 de încunoștințare a apărătorilor aleși ai inc. C. de efectuarea de acte de urmărire penală (fila 239); proces-verbal din 23 iunie 2014 prin care s-a comunicat telefonic inc. C. că este citat pentru încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției (fila 240); proces-verbal din 23 iunie 2014 prin care s-a comunicat telefonic inc. B. și G. că sunt citate pentru încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției (fila 241); proces-verbal din 23 iunie 2014 de încunoștințare a apărătorului ales al inc.

B. și G.. ca în 26 iunie 2014 și apărătorului ales al inc. C. se vor efectua acte de urmărire penală (filele 242-243); adresa nr. 41/P/2014 din 24 iunie 2014 către Inspectoratului de Poliție a Județului Cluj - Biroul supravegheri judiciare prin care se comunică data citării inc. B., confirmarea citării (filele 244-245); cererea apărătorului ales al inc. C. din 26 iunie 2014 prin care solicită o dovadă a activităților ce urmează a fi efectuate în ziua de 26 iunie 2014, fiindu-i necesară la Trib. Piatra Neamț (fila 246); depunerea apărătorului din oficiu Oprea Potra Anda a referatului privind plata onorariilor din fondurile Ministerului Justiției (filele 247-248); referat din 24 iunie 2014 prin care se solicită efectuarea plății din fondul special pentru deplasarea la București a martorului F. (fila 249); cererile depuse de martorul F. prin care solicită plata cheltuielilor de transport ocazionate cu deplasarea la București (filele 250-254); adresa nr. 41/P/2014 din 04 iunie 2014 către Poliția municipiului Cluj prin care se solicită îndeplinirea procedurii de citare a inc.

C., martorului N. S., inc. B., inc. G. (filele 255-262); adresa nr. 791502 din 03 iunie 2014 cu dovada îndeplinirii procedurii de citare a martorului F. (filele 263-265); dovada de predare a comunicării inc. A. (filele 266-267); adresa nr. 2367223 din 10 iunie 2014 a UM x Cluj Napoca cu dovada de primire a citației M. (filele 268-269); Ordonanța nr. 41/P/2014 din 03 iunie 2014 de admitere a consultării dosarului pentru G., împuternicire avocațială din 2014 (filele 270-272); proces-verbal din 04 iunie 2014 prin care s-a pus la dispoziție dosarul spre consultare av.

I. apărător ales al inc. B. și G. (fila 273); Ordonanța nr. 41/P/2014 din 04 iunie 2014 de admitere consultare dosar C., solicitările apărătorului ales de asistare, solicitare și obținere de copii din dosarul de urmărire penală (filele 274-280); referat din 04 iunie 2014 de depunere la casiere, a contravalorii fotocopierii unor documente din dosarul de urmărire penală a apărătorului ales al inc. C. (fila 281); proces-verbal din 04 iunie 2014 de punere la dispoziție a dosarului de urmărirea penală pentru consultare apărătorului ales al inc.

C. (filele 282-283); Ordonanța nr. 41/P/2014 din 03 iunie 2014 de admitere a consultării dosarului, solicitare formulată de C. (filele 284-286); proces-verbal din 03 iunie 2014 de încunoștințare a apărătorului ales al suspectului C. de efectuarea de acte de urmărire penală (fila 287); adresa nr. 282/11-1/2014 din 03 iunie 2014 a Serviciului tehnic prin care înaintează suporturi optice conținând înregistrările audierilor persoanelor suspecte/inculpate în cauză (fila 288); proces-verbal din 04 iunie 2014 de aducere la cunoștință apărătorului inc.

C. că se vor efectua acte de urmărire penală (f.289); proces-verbal din 04 iunie 2014 de aducere la cunoștință apărătorului inc. B. și G.. că se vor efectua acte de urmărire penală (fila 290); adresa nr. 41/P/2014 din 05 iunie 2014 către Direcția Județeană Informații Cluj prin care se înaintează acte judiciare plt. M. (fila 291); adresa nr. 41/P/2014 din 03 iunie 2014 către Inspectoratul de Poliție a Județului Cluj - Centrul de reținere și arest preventiv pentru procedura de citare A. (filele 292-294); adresa nr. 41/P/2014 din 03 iunie 2014 către Serviciul Teritorial Cluj (filele 295-296); adresa nr. 41/P/2014 din 04 iunie 2014 către av.

K. cu Ordonanța nr. 41/P/2014 (filele 297-298); delegație de substituire avocat K. împuternicește pe av. R. să-l substituie, pentru asistare la acte de urmărirea penală - apărător ales A. (filele 299-301); Ordonanța nr. 41/P/2014 din 04 iunie 2014 de admitere a consultării dosarului inc. A., comunicarea către Societatea civilă de avocați S. și Asociații (filele 302-306); comunicarea avocatului T. de încetare a calității de avocat ales al inc. A. (fila 307); comunicarea avocatului U. de încetare a calității de avocat ales al inc.

A. (fila 308); adresa nr. 41/P/2014 din 05 iunie 2014 către Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj (filele 309-310); adresa nr. 41/P/2014 din 04 iunie 2014 către Serviciul Teritorial Cluj (fila 311); adresa nr. 41/P/2014 din 04 iunie 2014 către Inspectoratul de Poliție Județului Cluj - Centru de reținere și arest preventiv (fila 312); proces-verbal din 05 iunie 2014 prin care se încunoștințează telefonic cu privire la efectuarea de acte de urmărirea penală apărătorul ales al inc. A. (fila 313); cererea apărătorului ales al inc.

A. din 06 iunie 2014 de ascultare a înregistrărilor convorbirilor telefonice înregistrate și ambiental (filele 314-315); proces-verbal din 06 iunie 2014 prin care s-a pus la dispoziția inc. A. și apărătorilor săi dosarul pentru consultare și solicită fotocopierea unor documente din dosar (filele 316-319); adresa nr. 41/P/2014 din 10 iunie 2014 către Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj - Centrul de reținere și arest preventiv - îndeplinire procedură citare A. (filele 320-321); adresa nr 41/P/2014 din 10 iunie 2014 către Serviciul Teritorial Cluj (filele 322-324); proces-verbal din 10 iunie 2014 s-a adus la cunoștință apărătorului ales al inc.

A., av. R. că se vor efectua acte de urmărirea penală (fila 325); proces-verbal din 10 iunie 2014 s-a adus la cunoștință telefonic apărătorului ales al inc. A., av. K. că se vor efectua acte de urmărirea penală (fila 326); Ordonanța nr. 41/P/2014 din 13 iunie 2014 de admitere a consultării dosarului inc. A. (filele 327-329; adresa nr. 41/P/2014 din 13 iunie 2014 către Inspectoratul Poliției Județene Cluj - Centru de reținere și arest preventiv pentru înmânarea inc. A. a unor documente judiciare (filele 330-331); comunicarea nr. 41/P/2014 din 13 iunie 2014 către av.

R. - apărător ales al inc. A. (fila 332); adresa nr. 41/P/2014 din 13 iunie 2014 către Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj - Centru de reținere și arest preventiv - procedură de citare A. (fila 333); adresa nr. 41/P/2014 din 13 iunie 2014 către Serviciul Teritorial Cluj (fila 334); procese-verbale din 19 iunie 2014 prin care se încunoștințează efectuarea de acte de urmărirea penală și punerea la dispoziție a suporților optici c3e conțin convorbiri telefonice interceptate (filele 335-337); adresa nr. 41/P/2014 din 19 iunie 2014 către Serviciul Teritorial Cluj (filele 338-339); adresa nr. 41/P/2014 din 19 iunie 2014 către Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj - Centru de reținere și arest preventiv - procedură citare A. (filele 340-341); proces-verbal din 23 iunie 2014 - încunoștințare telefonică a av.

R. - apărător ales al inc. A. (fila 342); cererea formulată de A. prin apărător ales la data de 23 iunie 2014 prin care solicită eliberarea unor copii ale suporților optici pe care sunt stocate convorbiri telefonice interceptate-documente anexate (filele 343-354); referat din 23 iunie 2014 prin care se depune la casieria unității contravaloarea fotocopierii unor documente (fila 355); adresa nr. 41/P/2014 către cab. av. R. cu ordonanța din 25 iunie 2014 de respingere ca inadmisibilă (filele 356-361); proces-verbal din 26 iunie 2014 de încunoștințare telefonică a apărătorului ales al inc.

A., av. R. (fila 362); proces-verbal din 27 iunie 2014 prin care se pune la dispoziție apărătorului ales al inc. A., av. R., raportul de constatare tehnico-științifică cu caracter informatic, suport optic, declarația inc. C. (filele 363-364); adresa nr. 41/P/2014 din 25 iunie 2014 către Agenția Națională de Integritate (fila 365); adresa nr. 9066 din 13 iunie 2014 emisă de Agenția Națională de Integritate (filele 366-367); proces-verbal de redare a 24 convorbiri telefonice, încheiat la 19 iunie 2014 (filele 1-38); proces-verbal de redare a 21 convorbiri telefonice, încheiat la 05 iunie 2014 (filele 39-62); proces-verbal de redare a 4 convorbiri telefonice, încheiat la 23 mai 2014 (filele 63-70); proces-verbal de redare a 5 convorbiri telefonice, încheiat la 23 mai 2014 (filele 71-86); proces-verbal de redare a 14 convorbiri telefonice, încheiat la 23 mai 2014 (filele 87-113); proces-verbal de redare a 5 convorbiri telefonice încheiat la 23 aprilie 2014 (filele 114-126);

Ordonanța nr. 41/P din 22 aprilie 2014 de delegare a unor ofițeri de poliție judiciară (filele 127-128); adresă Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Cluj nr. 750/II/7 din 19 mai 2014 către Direcția Națională Anticorupție Secția Militară (fila 129); proces-verbal înregistrare ambientală audio la Consiliul Județean Cluj, încheiat la 19 mai 2014 (filele 130-131); proces-verbal imprimare DVD R, înregistrare ambientală, încheiat în 19 mai 2014 (filele 132-133); proces-verbal redare în formă scrisă a dialogului ambiental purtat la 16 mai 2014, încheiat la 27 mai 2014 (filele 134-136); adresa 28 martie 2014 - Direcția Națională Anticorupție Secția militară către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, solicitare convorbiri și transcrieri+ confirmare fax, filele nr. 137-138;

Adresa 28 martie 2014 Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj către Direcția Națională Anticorupție, Secția Militară autorizație de la Consiliul de Administrație Cluj (fila 139); proces-verbal Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj de certificare a înregistrărilor 2014, încheiat la 14 februarie 2014 (f.140-142); autorizația nr. 6 din 21 ianuarie 2014+copie plic (filele 143-144); proces-verbal din 23 iunie 2014 de punere la dispoziția inculpatului a convorbirilor telefonice (filele 145-147); declarațiile date în cursul judecății de martorii F. (fila 140);

M. (fila 142); L. (fila 144); B. (fila 158); G. (fila 172); C. (fila 191); V. (fila 200); X. (fila 201) și declarația inculpatului A. (fila 202).

Instanța de fond a reținut că procurorul și-a fundamentat astfel acuzația: La Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj a fost înregistrat la data de 22 octombrie 2013, ca urmare a sesizării din oficiu, cauza penală nr. x/P/2013, fiind reținute în sarcina inculpaților Z. (arestat preventiv), Y. - arestată la domiciliu (ambii reprezentanți ai A.A. Cluj-Napoca) comiterea infracțiunilor de dare de mită, spălare de bani, fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma participației improprii, cumpărare de influență, punere în circulație pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat potrivit legii; punere în circulație pe drumurile publice a unui autovehicul cu numere de înmatriculare false, B.B. (arestată la domiciliu), director Direcția licențe și autorizări la ARR București, comiterea infracțiunilor de luare de mită, folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, în formă continuată, fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma participației improprii.

În cauză s-au mai efectuat cercetări față de mai mulți suspecți printre care s-a aflat și F., consilier al președintelui Consiliului Județean Cluj (trafic de influență). Probatoriul administrat a avut în vedere solicitarea și obținerea unor măsuri de supraveghere tehnică care au fost autorizate în cauză de Tribunalul Cluj începând cu data de 30 octombrie 2013 și până la 18 ianuarie 2014. Urmare a punerii în aplicare a autorizațiilor emise de judecător au fost realizate activități de supraveghere tehnică, toate situate în timp în perioada noiembrie-decembrie 2013, fără însă a exista indicii că ar exista scurgeri de informații privind realizarea lor.

Cauza ce a format obiectul Dosarului penal nr. x/P/2014 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj a fost înregistrată la data de 10 ianuarie 2014 ca urmare a sesizării din oficiu, având ca obiect infracțiuni de corupție și infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție respectiv: dare de mită, luare de mită, folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, în formă continuată, abuz în serviciu, urmărirea penală fiind începută in rem prin ordonanța din data de 11 februarie 2014.

Începând cu data de 21 ianuarie 2014 în cauză au fost autorizate măsuri de supraveghe tehnică constând în interceptări de convorbiri telefonice, înregistrări audio-video în mediu ambiental și activități de supraveghere operativă (filaj). Măsurile i-au vizat pe președintele Consiliului Județean Cluj A., vicepreședintele Consiliului Județean Cluj, C.C., consilier județean D.D., consilieri ai președintelui Consiliului Județean Cluj - F., avocat E.E. și mai mulți oameni de afaceri. Toate activitățile menționate au fost realizate în temeiul autorizării date de judecătorul de dreptul și libertăți de la Curtea de Apel Cluj, măsuri de supraveghere tehnică autorizate prin Încheierea penală nr. 4 din 18 februarie 2014 date în Dosar nr. x/33/2014 (în care s-au prelungit măsuri anterior dispuse de aceeași instanță prin Încheierea penală nr. 2 din 21 ianuarie 2014, din Dosar nr. x/33/2014 și autorizația nr. 6 din 21 februarie 2014).

Derularea de către procurorii Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj a unor activități procesuale și procedurale în cele două cauze penale evidențiate au dus la identificarea unor elemente cu privire la anumite scurgeri de informații ce nu erau destinate publicității către persoanele ce constituiau subiecți ai măsurilor de supraveghere tehnică, împrejurări care odată comunicate Secției de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari au stat la baza formulării celor două sesizări din oficiu cuantificate în procesele-verbal întocmite la datele de 25 martie 2014 și 28 martie 2014.

Inculpata B. a fost chemată în rândul cadrelor active ale Serviciului Român de Informații la 11 septembrie 2009 și repartizată la al U.M. x - Cluj, pe postul de subofițer operativ 4, poziția 65 din statul de organizare, funcție de execuție ce presupune acces la informații clasificate naționale de nivel „strict secret", în cadrul Sectorului „D" - Supraveghere Operativă - Investigații Informative al Direcției Județene de Informații Cluj. La momentul săvârșirii faptelor aceasta avea gradul militar de plutonier.

Conform fișei postului (Anexa nr. 3c la Regulamentul de Organizare și Funcționare aprobat prin Ordinul Direcției Serviciului Român de Informații nr. 001187 din 17 octombrie 2008), plutonier B. avea următoarele atribuții: atribuții generale: se subordonează șefului de birou/șefului de acțiune, pe perioada participării la acțiuni de supraveghere operativă; execută întocmai măsurile stabilite pentru asigurarea compartimentării și secretizării; își ia măsuri de autoprotecție/autoverificare pe timpul desfășurării acțiunilor și în afara orelor de program, cu ocazia deplasărilor la/de la sedii, baze, posturi, garaje, locuri de schimb și asigură conspirarea calității sale, a metodelor, procedeelor și mijloacelor specifice de muncă; răspunde de păstrarea și folosirea corectă a mijloacelor din dotare, raportând de fiecare dată predarea-primirea acestora;

își însușește prevederile reglementărilor cu aplicabilitate pe domeniul său de competență și exercită orice alte atribuții conferite de actele normative. Atribuții și sarcini specifice: participă la instruirile realizate zilnic sau ori de câte ori este nevoie de șeful sectorului sau de ofițerul numit să conducă acțiunea; participă - legendat - la studierea terenului și recunoașterea obiectivului în acțiunile în care a fost repartizat; își însușește sarcinile ce îi revin ca responsabilitate de îndeplinit în acțiunile la care participă, precum și modul de acțiune; observă și studiază activitatea, comportarea și preocupările obiectivelor supravegheate pentru a descoperi metodele, procedeele și mijloacele folosite de acesta în activitatea desfășurată; execută fotografierea, înregistrarea video și audio a momentelor cu semnificație operativă din acțiunile la care participă, folosind întreaga gamă de aparate, mijloace și dispozitive din dotare, asigurând conspirarea metodelor de execuție; stabilește și participă la plasarea cu exactitate a legăturilor/vizitatorilor și adreselor rezultate din acțiuni; asigură continuitatea în condiții de conspirativitate deplină a acțiunilor în care este angrenată și raportează imediat orice risc contrainformativ constatat; contribuie la descoperirea și indicarea elementelor ce pot constitui probe sau mijloace de probă;

întocmește notele de identificare pentru legături, vizitatori sau adrese stabilite personal, sau participă la întocmirea lor când a acționat împreună cu alte cadre; participă la întocmirea rapoartelor informative pentru acțiunile la care a fost repartizat; obține date primare, le documentează în limita posibilităților, întocmește rapoarte informative pe care le prezintă șefului de sector. atribuții pe linia protecției informațiilor clasificate: își însușește și respectă reglementările normative privind protecția și prevenirea scurgerii de informații; permanent, întreprinde măsuri de autocontrol privind situația documentelor și datelor/obiectelor/activităților clasificate, deținute/ realizate/executate, la care are acces; raportează de urgență, ierarhic, orice vulnerabilitate și risc de securitate la adresa informațiilor clasificate de care ia cunoștință.

Atribuțiile de serviciu ale inculpatei B. prezintă relevanță în cauză câtă vreme în perioada 2013-2014, cu prilejul exercitării acestor atribuții ia cunoștință de date și informații nedestinate publicității care vizau acțiuni de supraveghere operativă derulate de Direcția Județeană de Informații Cluj, fie într-o fază de documentare inițială, fie ulterior ca moment al unor activități procesual-penale derulate de procuror în cauzele ce au constituit obiectul Dosarelor penale nr. x/P/2013 și nr. x/P/2014, pe care ulterior prin intermediul mamei sale inculpata G. și al fostului prieten și coleg de partid, subprefect al județului Cluj, inculpat C., le comunică președintelui Consiliului Județean Cluj, inculpat A.

S-a reținut că prin prisma funcției deținute în cadrul Serviciului Român de Informații că inculpata B. avea acces la informații care nu erau destinate publicității. Punctual a participat în mod direct la acțiuni de supraveghere operativă care l-au vizat pe președintele Consiliului Județean Cluj, inculpat A., sau alte persoane din zona Consiliului Județean sau a Instituției Prefectului Județului Cluj sau a luat la cunoștință în mod indirect de asemenea acțiuni având în vedere sectorul în care își desfășura activitatea. Obligația de păstrare a secretului asupra activităților ordonate și executate în cadrul misiunilor primite a fost încălcată de inculpata B. „beneficiarul” datelor și informațiilor nedestinate publicității comunicate a fost inculpatul A. Conform adresei Serviciului Român de Informații - U.M. x Cluj-Napoca nr. 2367182 din 29 mai 2014 prin Ordinul nr. AP/II/0126 din 28 mai 2014, plt. B. a fost trecută în rezervă din rândul cadrelor militare active ale instituției.

Inculpatul A. deținea la momentul săvârșirii faptelor funcția de președinte al Consiliului Județean Cluj, atribuțiile de serviciu ale acestuia interesând mai puțin prezenta cauză însă sunt relevante în ceea ce privește ilicitul reținut de către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj în cauza ce a format obiectul Dosarului penal nr. x/P/2014. Funcția deținută de inculpat în cadrul autorităților publice locale, corelativ funcției de conducere la nivelul structurii județene a unei formațiuni politice au creat premisele unui ascendent în relaționarea cu subprefectul județului, inculpat C., care alăturat relaționării de ordin socio-profesional au stat la baza determinării participării celui din urmă la comiterea unui ilicit regăsit în drept în forma participației penale a complicității.

Pe de altă parte, s-a mai reținut că inculpatul A., în deplină cunoștință asupra funcției deținute de inculpata B. în cadrul Serviciului Român de Informații - Direcția Județeană de Informații Cluj, motivat de interese de ordin personal regăsite în intenția acestuia de a fi la curent cu eventualele demersuri ale organelor judiciare care îl vizau, motivat și de interesul inculpatei de a se transfera în cadrul Serviciului de Informații Externe cu ajutorul său, a determinat-o să-i comunice date și informații nedestinate publicității și obținute în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Ilicitul propus și pus în aplicare ca rezoluție infracțională așa cum a fost dovedită pe parcursul urmăririi penale a avut în vedere, din perspectiva inculpatului A., obținerea acelor date și informații nedestinate publicității și prin intermediul mamei inculpatei B., inculpata G., de care o lega o mai veche relație de prietenie și care urmărea la rândul său să obțină transferul fiicei sale de la Serviciul Român de Informații la Serviciul de Informații Externe.

Inculpatul C. a deținut la momentul săvârșirii faptei funcția de subprefect al județului Cluj, atribuțiile de serviciu ale acestuia neinteresând prezenta cauză decât din perspectiva demnității funcției. Relaționarea cu inculpații A. și B., concretizată în rezoluția infracțională în concret determinată trebuie privită din perspectiva apartenenței la o anumită formațiune politică, sprijinul sau ajutorul dat inculpatei în comunicarea datelor și informațiilor nedestinate publicității către cei dintâi regăsindu-se într-o relaționare anterioară pe care a avut-o cu aceasta în calitate de membru al aceleiași formațiuni politice corelativ unor relații de ordin personal.

Inculpata G. îndeplinea funcția de expert în cadrul F.F. - Direcția Regională Cluj la data comiterii faptelor. S-a mai reținut că fapta săvârșită de inculpată nu are legătură cu atribuțiile sale de serviciu determinant pentru aceasta, la momentul derulării rezoluției infracționale au fost calitatea de mamă, interesul și scopul urmărit pentru fiica sa în această calitate și anume transferul din cadrul Serviciului Român de Informații în cadrul Serviciului Român de Informații Externe, în contextul unei relații cointeresate prin prisma relației vechi de prietenie cu inculpatul A. Rezoluția infracțională, modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii care a constituit obiectul inculpării, corelarea mijloacelor de probă.

S-a mai reținut că rezoluția infracțională reținută în sarcina inculpatului A. nu are caracter distinct și nu poate fi analizată decât în contextul larg al rezoluției infracționale reținută în sarcina celorlalți inculpați B., C. și G. Desigur că declarațiile date de inculpații B., C. și G., ulterior momentului declanșării și derulării procedurii prevăzute de art. 478 și următoarele C. proc. pen., declarații prin care aceștia nu numai că au recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina lor la momentul inculpării evidențiind motivația și împrejurările săvârșirii faptelor, dar au și contribuit la stabilirea unei situații de fapt și a unei rezoluții infracționale clar delimitate în sarcina inculpatului A.

În esență, inculpatului A. i s-a reținut că în calitate de președinte al Consiliului Județean Cluj, cunoscând faptul că B. este lucrător în cadrul Serviciului Român de Informații - Direcția Județeană de Informații Cluj, cu intenție, a determinat-o pe aceasta, în perioada 2013-2014, să-i permită accesul Ia informații ce nu erau destinate publicității de care subofițerul urma să ia cunoștință sau a luat cunoștință în virtutea exercitării atribuțiilor de serviciu, scopul urmărit fiind al valorificării acestor date în interes personal și în vederea contracarării eventualelor acțiuni ale organelor judiciare care ar viza angajarea răspunderii sale penale, având în vedere demersurile subofițerului de a se transfera în cadrul Serviciului de Informații Externe cu ajutorul său.

Procurorul a arătat în actul de acuzare că probele administrate în cauză au dus la stabilirea în concret a situației de fapt prin fixarea momentelor la care inculpata B., subofițer - cu gradul de plutonier în cadrul Serviciului Român de Informații - Direcția Județeană de informații Cluj, Sectorul D - Investigații Informative, aflându-se în exercitarea atribuțiunilor de serviciu a luat cunoștință fie direct, fie indirect, despre data, persoanele și entitățile vizate de activitățile de supraveghere operativă desfășurate de unitatea din care făcea parte, respectiv A. la datele de 18 septembrie 2013, 21 octombrie 2013, 13 februarie 2014, 26 mai 2014, F. la datele de 19 decembrie 2013, 12 martie 2014, 13 martie 2014, 15 martie 2014, 18 martie 2014 și C. la datele de 08 aprilie 2014 și 26 mai 2014.

Ulterior, prin intermediul inculpaților G. și C. ori în mod direct, aceasta a procedat la folosirea și divulgarea informațiilor, care potrivit fișei postului său nu erau destinate publicității, către inculpatul A. vizat de activitățile de supraveghere operativă desfășurate, relevante în acest sens fiind convorbirile telefonice, comunicațiile interceptate și înregistrate în urma punerii în executare a mandatelor tehnice emise de instanță, și purtate la datele de: 13 februarie 2014 începând cu ora 15:11:51, 08 aprilie 2014, începând cu orele: 15:47:45 și 15:50:00, 26 mai 2014 începând cu orele: 13:26:14, 16:21:05, 16:41:09, 19:19:43, 19:20:43, 19:23:30, 20:48:07, 21:16:50, 21:25:24, 21:26:04, 21:26:35, 21:26:59, 21:47:29, 21:50:11, 28 mai 2014, începând cu ora 09:55:56, 09:59:16, 11:13:43 și dialogul înregistrat în mediul ambiental în ziua de 16 mai 2014, în intervalul orar 13:30 - 14:27, purtat între martorul F. și A., al căror conținut se regăsește redat în cuprinsul proceselor-verbale întocmite la datele de 14 februarie 2014, 23 aprilie 2014, 23 mai 2014, 05 iunie 2014, 19 iunie 2014.

Folosirea și divulgarea de către inculpata B. de informații ce nu erau destinate publicității a fost făcută la inițiativa și solicitarea inculpatului A., în realizarea scopului urmărit de B. și anume acela ca inculpatul A. să îi asigure folosul urmărit, respectiv transferul său din cadrul Serviciului Român de Informații în cadrul Serviciului de Informații Externe, relevante în acest sens fiind convorbirile telefonice și comunicațiile interceptate și înregistrate în urma punerii în executare a mandatelor tehnice emise de judecătorul de drepturi și libertăți, și purtate la datele de: 08 aprilie 2014, începând cu ora 16:22:04, 08 aprilie 2014, începând cu ora 21:44:20, 09 aprilie 2014, începând cu ora 17:53:02., 28 aprilie 2014, începând ora 20:01:31, 20:50:03, 29 aprilie 2014, începând cu orele: 09:58:35, 10:47:16, 22 mai 2014, începând cu ora 14:00:48, 23 mai 2014, începând cu ora 09:37:25, 27 mai 2014, începând cu ora 10:03:39, 28 mai 2014, începând cu ora 11:13:43, precum și dialogul înregistrat în mediul ambiental în ziua de 16 mai 2014, în intervalul orar 13:30 - 14:27, purtat între martorul F. și A.

S-a mai reținut că momentele la care inculpata B. a participat la acțiuni de supraveghere operativă sau a luat act în mod indirect de asemenea acțiuni care-l vizau pe președintele Consiliului Județean Cluj, inculpatul A., alte persoane din zona consiliului Județean Cluj sau a Instituției prefectului Județului Cluj sunt corelative acelor momente la care prin intermediul mamei sale, inculpat G. sau a fostului prieten subprefectul județului C., a comunicat date și informații nedestinate publicității inculpatului A. Așa cum s-a stabilit testimonial, dar și cum rezultă în mod neechivoc din declarațiile inculpaților B., C. și G., primăvara anului 2013 a fost momentul de început al punerii în aplicare a rezoluției infracționale din perspectiva demersului celor două inculpate pentru realizarea transferului în cadrul Serviciului de Informații Externe iar în perioada imediat următoare inculpatul A. a pus în practică rezoluția infracțională propusă inițial prin raportare la funcția și locul de muncă al inculpatei B.

Elocventă în acest sens a fost indicată declarația martorului F. care a precizat în mod concludent: „Nu-mi aduc aminte cu exactitate era fie sfârșitul anului 2012 sau începutul anului 2013 când președintele A. m-a chemat în birou sau pe holul Consiliul județean Cluj și mi-a comunicat frânturi dintr-o informație primită de la C. cu rugămintea de a merge personal la biroul subprefectului pentru a afla în detaliu și a înțelege informația.

Informația se refera la un filaj ce se desfășurase în localul „x" din municipiul Cluj Napoca unde avusese loc o întâlnire între trei persoane, identificate după numărul autoturismului și sediu social al firmelor pe care le dețin. Aceste date proveneau de la B.

Una dintre cele trei persoane susținea, conform spuselor lui C. că are intrare la A. Ulterior, după datele de identificare ale persoanelor, prin relații personale pe care le aveam am reușit să identific cu nume și prenume persoana care spunea că are acces la președintele consiliului județean, acesta V. - administrator al firmei SC G.G. SRL cu sediul social declarat din Cluj Napoca, numărul nu mi-l amintesc.

Menționez că am comunicat președintelui cine se folosea de numele lui, președintele replicând că nu îl cunoaște pe V., dar acesta ar fi un apropiat al directorului CN H.H. SA, I.I. A doua informație venită pe filiera C., nu pot să precizez data, dar se poate afla, probabil luna mia sau iunie a anului 2013, în preajma datei de naștere a deputatului J.J. Informația se refera la faptul că la petrecerea dată de către J.J. cu ocazia zilei de naștere în localul x din Cluj-Napoca se făcea filaj de către Serviciul Român de Informații. Informația a venit în ideea în care, probabil A. ar fi fost cel vizat de filaj. A. neparticipând al acest eveniment, nefiind în relații nici măcar de amiciție cu deputatul J.J.

C. mult ca sigur ca la acest moment să-mi fi comunicat și sursa acestei informații ca fiind B. lucrător al Serviciului Român De Informații Cluj. Tot cu acest prilej C. i-a comunicat să avem grijă cum folosim aceste informații pentru a putea beneficia în continuare de acest gen de informații și citez formula a fost „a nu-i face rău fetei?”.”

S-a mai arătat că, pe de altă parte, susținerile inculpatei G. se coroborează cu cele ale martorului menționat și întregesc situația de fapt așa cum a fost ea prezentată și reținută la momentul inculpării: „.În primăvara anului 2013 am fost de acord, împreună cu fiica mea B., să încercăm să facem un transfer de la Serviciul Român de Informații la Serviciul de Informații Externe. Pentru aceasta l-am contactat telefonic, tot atunci, pe A., președintele Consiliului Județean Cluj, pe care l-am rugat să vadă care este modalitatea de a o putea transfera pe fiica mea la Serviciul de Informații Externe. A. cunoștea că fiica mea lucrează la Serviciul Român de Informații, mi-a cerut să-i dau un curriculum vitae în formă scrisă al fiicei mele, lucru pe care l-am și făcut. După ce i-am comunicat curriculum vitae, nu-mi mai amintesc în acest moment prin cine a ajuns la acesta, tot la telefon A. mi-a spus că l-a citit și că încearcă, când merge la București, să vorbească cu cineva din conducerea Serviciului de Informații Externe, eu bănuiesc că era vorba de domnul K.K. care făcea parte din aceeași formațiune politică ca și A.

Tot în cadrul discuțiilor telefonice la care am făcut referire, A. mi-a spus și încerc să redau textual: „dacă știu ceva legat de el, să-l atenționez”. Eu am înțeles că afirmația lui A. se referea la anumite date legate de serviciul fiicei mele.

Spre sfârșitul anului 2013, eu l-am contactat telefonic pe A. pentru a-l atenționa că este urmărit. Eu am luat cunoștință de această împrejurare în urma discuțiilor pe care le avea fiica mea cu prietenul de atunci al fiicei mele M. În luna februarie 2014 l-am contactat din nou telefonic pe A.”

S-a mai reținut de către procuror că rezoluția infracțională a inculpatului A. care este una în strânsă legătură cu demersurile ilicite ale inculpaților B., G. și C. este neechivoc evidențiată și în cuprinsul declarației date de martorul M. (subofițer în cadrul Serviciului Român de Informații - Direcția Județeană de Informații Cluj, Sector D, Supraveghere Operativă) care surprinde relaționarea pe care o avea inculpata atât cu președintele Consiliului Județean Cluj cât și cu subprefectul județului Cluj alăturat acelor demersuri ale sale către cel dintâi menționat pentru transferul în cadrul Serviciului de Informații Externe. În plus, participarea martorului la anumite momente operative situate în timp la datele de 08 aprilie 2014, respectiv 26 mai 2014, care l-au vizat pe inculpatul A. sau inculpatul C., momente la care inculpata B. nu a participat, au fost urmate de diseminarea acestor date obținute de către aceasta, urmare a unei relaționări profesionale cu martorul către președintele de atunci al Consiliului Județean Cluj, de data aceasta intermedierea fiind realizată de inculpatul C.

S-a mai reținut că pentru concludentă urmează a fi evidențiate în extras susținerile martorului M.: „într-adevăr, ora de debut a misiunii a fost în dimineața zilei de 08 aprilie 2014, însă misiunile au fost mai multe, acțiunea concretă care-l privea pe C. a fost determinată prin ordin direct primit în jurul orei 15 -16. După primirea ordinului, din proprie inițiativă, am contactat-o telefonic pe B., asta după ce anterior mă informasem împreună cu șeful meu de birou asupra persoanei ce făcea obiectul acțiunilor de supraveghere operativă, pentru a afla mai multe date referitoare la subprefectul județului de atunci, interesându-mă, în mod special, adresa de domiciliu și ce mașini deține.

Eu am contactat-o pe B. și nu pe un alt coleg sau o altă erau membri ai aceleiași formațiuni politice. Limbajul meu folosit în discuția telefonică purtată cu B. nu putea fi unul uzual, întrucât reglementările pe linia exercitării atribuțiilor de serviciu interzic folosirea numelor în clar. Imediat după ce am purtat discuția telefonică cu B., i-am raportat șefului de birou despre telefonul dat și datele obținute (…).

După toamna anului 2012 când eu am început relația de prietenie cu B., la un moment dat am observat-o pe aceasta că scria un mesaj pe telefon și nu era atentă la ceea ce eu îi spuneam, împrejurare în care mi-a spus că vorbește cu C., eu cerând-i explicații cu privire la această persoană. B. mi-a răspuns că C. este un fost coleg de partid, că se înțeleg bine și că anterior această persoană lucrase în București. Știu că cei doi comunicau relativ des, fie prin sms, fie prin intermediul internetului. Nu pot preciza cu exactitate, dar probabil la începutul anului 2013, am aflat că bărbatul cu numele C. cu care B. discuta prin intermediul mijloacelor arătate, este de fapt subprefectul județului, C.

Tot la începutul anului 2013, am aflat de la B. faptul că se cunoaște cu președintele Consiliului Județean, A., tot de pe vremea în care desfășurase activitate în cadrul formațiunii politice din care făcea parte și acesta, și, în plus, am aflat că părinții acesteia se cunoșteau cu A. Nu-mi mai amintesc cu exactitate, dar posibil în anul 2013, am condus-o cu autoturismul pe B. până în apropierea Consiliului Județean Cluj, aceasta urmând să meargă la președintele Consiliului Județean, A., pentru a discuta despre posibilul ajutor al acesteia pentru a se transfera în cadrul Serviciului de Informații Externe. în dimineața următoare m-am întâlnit cu B. însă nu am avut o discuție concretă legată de rezultatul demersului său către președintele Consiliului Județean.

Eu am intenționat să plec în cadrul Serviciului de Informații Externe încă din perioada 2010 sau 2011. În acest sens m-am interesat la Serviciul Resurse umane al secției despre posibilitatea de a mă transfera în cadrul Serviciului de Informații Externe. Primind un răspuns negativ, am așteptat să termin studiile superioare. Probabil la începutul anului 2013, într-o discuție pe care am avut-o cu B., am reluat intenția mea anterioară de a mă transfera în cadrul Serviciului de Informații Externe, împrejurare în care și B. s-a hotărât să se transfere la Serviciul de Informații Externe. Intenția mea, întrucât sunt vorbitor de limbă maghiară, era de a lucra în spațiul Ungariei, iar a B. de a lucra în Franța. B. mi-a promis că în măsura în care reușește să se transfere, mă va recomanda și pe mine.”

S-a mai susținut că la fel de concludente sunt și susținerile inculpatei B., care deși parțial sincere în faza de început a urmăririi penale evidențiază conivența infracțională a celor patru inculpați și confirmă atât rezoluția infracțională inițială și ulterioară a inculpatului A., corelativ celei a inculpatului C. cât și motivația acțiunilor sale ilicite, după cum urmează: „ .Am luat la cunoștință de învinuirea care mi se aduce și apreciez că parțial această învinuire este adevărată. In concret, începând cu anul 2013 - vara anului 2013 la inițiativa mea i-am transmis subprefectului Clujului C. C. să aibă grijă la ce face, referindu-mă la activitatea sa. Tot prin intermediul subprefectului i-am transmis domnului A. același mesaj, să aibă grijă.

Prin intermediul lui C. i-am transmis ulterior unor momente operative la care participasem sau nu, ca membru al echipelor operative să aibă grijă. Eu nu l-am sunat niciodată pe C. sau nu i-am transmis lui A. că urmează să aibă loc anumite momente operative sau să fie reținut. Am aflat despre reținerea lui A. în data de 28 mai 20014 în jurul orelor 08.00 de la știri”.

În cursul anilor 2013 și 2014, B. a participat direct la realizarea de activități de supraveghere video, audio sau prin fotografiere care i-au vizat pe A. și F., astfel: 18 septembrie 2013, orele 10:00-18:43, asupra lui A.; 21 octombrie 2013, orele 17:40-20:40, asupra lui A.; 19 decembrie 2013, orele 16:00-20:40, asupra lui F.; 12 martie 2014, orele 06:45-08:30, asupra lui F.; 15 martie 2014, orele 13:00-18:33, asupra lui F.; 18 martie 2014, orele 15:00-00:30, asupra lui F.

Întrucât participase anterior, la data de 12 martie 2014, la pregătirea în teren a acțiunii de supraveghere video, audio sau prin fotografiere din data de 13 martie 2014, orele 07:00 -08:25, asupra lui F., subofițerul a avut cunoștință de realizarea respectivei activități. În perioada 07 aprilie - 18 aprilie 2014, B. a participat la un curs de instruire profesională, organizat în garnizoana București de unitatea centrală de profil și nu a fost implicată în derularea de activități de supraveghere video, audio sau prin fotografiere.

În cursul zilei de 08 aprilie 2014, șeful structurii de supraveghere din care face parte subofițerul, a comunicat către cadrele din subordine probabilitatea ca, în perioada următoare, să fie efectuată o acțiune de supraveghere video, audio sau prin fotografiere a unor persoane din spectrul decizional local. Ulterior, la data de 08 aprilie 2014, orele 16:00-20:30, asupra lui C. a fost desfășurată o activitate de supraveghere video, audio sau prin fotografiere, la care B. nu a participat.

În ziua de 26 mai 2014, în jurul orei 10:30, plt. (r) B. a participat la ședința operativă realizată cu cadrele din subordine de către șeful Sectorului Supraveghere Operativă al Direcției Județene de Informații Cluj pentru organizarea acțiunilor de supraveghere operativă care îi vizau pe A. (Președinte al Consiliului Județean Cluj) și pe C. (subprefect al Județului Cluj, apropiat al lui A.). Cu acest prilej, plt. (r) B. a raportat verbal, pentru prima oară (deși aceasta a mai participat la activități de supraveghere operative privindu-i pe A. și pe C.), că îi cunoaște personal pe cei doi. În aceste condiții, șeful sectorului a decis ca sus-numita să participe la activitate în planul doi al operațiunii, prin realizarea de activități indirecte, respectiv de a sta în așteptare pentru documentarea foto-video, la solicitarea șefului de echipă, a unor momente operative pe care le-ar fi semnalat membrii echipei.

Astfel, în intervalul 10:00 - 12:30, echipajul din care făcea parte plt. (r) B. a fost amplasat în zona adiacentă sediului Consiliului Județean Cluj, iar ulterior, între orele 12:30-15:30, a fost schimbată locația de așteptare, dar tot în mediul adiacent acestei instituții. La ora 15:30, echipajul din care făcea parte plt. (r) B. a fost dislocat din zona respectivă, fiind implicat într-o altă activitate de supraveghere operativă tot cu rol de așteptare pentru documentare foto-video.

Ulterior, la ora 16:30, echipajul din care făcea parte plt. (r) B. a fost repartizat din nou, cu sarcină de așteptare pentru documentare foto-video, echipei ce realiza supravegherea lui A., fiind amplasat în mediul de interes al Aeroportului Internațional Avram Iancu din Cluj-Napoca, unde a staționat până la ora 21:00, când a fost realizat schimbul în serviciu și sus-numita a ieșit din tură. A. a constituit apoi obiectul activității de supraveghere operativă, în condițiile în care sus-numita nu mai făcea parte din echipa operațională. Activitatea s-a derulat în baza solicitării Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, în Dosarul nr. x/P/2014, și potrivit Încheierii penale nr. 11 din data de 15 mai 2014 a Curții de Apel Cluj. În paralel, în temeiul solicitării unei structuri informativ operative din cadrul Direcției Județene de Informații Cluj, fără implicarea plt.(r) B., la data de 26 mai 2014, a fost realizată o activitate de supraveghere operativă a lui C.

ii. Instanța de fond a mai arătat că inculpatul A. nu a recunoscut comiterea faptei, solicitând achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. pen., cu motivarea că fapta reținută în sarcina sa nu este prevăzută de legea penală. În privința laturii obiective, în apărarea inculpatului s-a arătat că din punct de vedere al elementelor constitutive ale infracțiunii, în varianta prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, fapta reținută poate fi săvârșită prin folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității și permiterea accesului unei persoane neautorizate la informații ce nu sunt destinate publicității, întrucât rechizitoriul nu precizează explicit la ce anume modalitate concretă de comitere a actului material interzis de lege se referă, respectiv condițiile cerute de lege pentru sancționarea permiterii accesului la informații care nu sunt destinate publicității.

A considerat apărarea că o primă cerință este aceea de a ne afla în prezența unor informații ce nu sunt destinate publicității, sens în care susține că în cauza de față, inculpatul a apreciat îndeplinită această condiție atât timp cât activitatea Serviciului Român de Informații din care făcea parte la dala respectivă coinculpata plut. B., era potrivit art. 1 din Legea nr. 14 din 24 februarie 1992 cu modificările ulterioare privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații, un organ de stat specializat în domeniul informațiilor privitoare la siguranța națională a României, parte componenta a sistemului național de apărare.

Mai mult, este evidentă activitatea Serviciului Român de Informații în acest domeniu, întrucât potrivit art. 2 din actul normativ mai sus precizat, "organizează și executa activități pentru culegerea, verificarea și valorificarea informațiilor necesare cunoașterii, prevenirii și contracarării oricăror acțiuni care constituie, potrivit legii, amenințări la adresa siguranței naționale a Românie”. Pe cale de consecința, s-a susținut că activitățile de supraveghere operativă concretizate în acțiunile care au avut ca obiect vectorii A., respectiv C. s-au concretizat în informații care nu erau destinate publicității.

A mai susținut apărarea că o altă condiție pentru existența infracțiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 este ca aceste informații să fie obținute în condiții legale. Astfel, parchetul a imputat inculpatului A. că ar fi instigat-o să-i furnizeze date operative în ce privește supravegherea sa efectuată de personalul Serviciului Român de Informații - Direcția Județeană de Informații Cluj în Dosarul nr. x/P/2014 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj. În cazul activității specifice desfășurată potrivit Legii nr. 14/1992, în art. 12 alin. (2) se prevede în mod expres că „la solicitarea organelor judiciare competente, cadre anume desemnate din Serviciul Român de Informații pot acorda sprijin la realizarea unor activități de cercetare penală pentru infracțiuni privind siguranța națională”. Relevante sunt și prevederile art. 13 din Legea privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații care prevăd că „organele Serviciului Român de Informații nu pot efectua acte de cercetare penală, nu pot lua măsura reținerii sau arestării preventive și nici nu pot dispune de spații proprii de arest”.

A susținut apărarea că recenta Decizie nr. 51 din 16 februarie 2016 a Curții Constituționale (publicată în M. Of. partea I nr. 190 din 14 martie 2016) precizează faptul că este nepermisă imixtiunea în activitatea de urmărire penala a unor „organe specializate” cum ar fi cazul Serviciului Român de Informații, întrucât acest serviciu de informații nu are calitatea de organ de urmărire penala și, potrivit parag. 37, „aceste organe specializate ale statului nu sunt definite nici in mod expres, nici în mod indirect în cuprinsul Codului de procedura penală” și pe cale de consecința orice implicare a acestora într-o cauză penală contravine nu numai normelor procesual penale, ci și prevederilor Constituției care garantează în mod imperativ legalitatea întregii activități de urmărire penală precum și limitele în care agenții oficiali ai statului pot aduce atingere drepturilor fundamentale ale persoanei strict în condițiile prevăzute de normele procesual penale.

De aceea inculpatul a arătat că nu este respectată această a doua cerință pentru a ne afla în prezența infracțiunii reținută în sarcina inculpatului A., întrucât activitatea personalului operativ al Serviciului Român de Informații implicat în supravegherea acestuia nu s-a desfășurat în acord cu prevederile legii procesual penale și prin modul concret prin care aceste activități s-au derulat nu fac decât să dovedească că ele s-au realizat departe de orice supraveghere și control al magistratului. În concret, inculpatul a apreciat că toate informațiile legate de persoana inculpatului A. care potrivit rechizitoriului ar fi făcut obiectul divulgării neautorizate către acesta, nu au fost obținute în mod legal și, pe cale de consecință, nu pot să se bucure de protecția legii penale. A mai precizat inculpatul că activitatea agenților oficiali ai statului, inclusiv ai celor implicați în actul de justiție se bucură de protecția legii penale doar atât timp cât prestația acestora se circumscrie și nu depășește sfera atribuțiilor funcționale, competența specifică conferită de lege, dar mai ales respectă întru-totul cadrul legal permisiv prevăzut de dispozițiile procesual penale. În cazul Serviciului Român de Informații - Direcția Județeană de Informații Cluj, filajul, pânda ori orice altă supraveghere operativă referitoare la persoana inculpatul A. se putea realiza în mod legal doar prin două modalități: potrivit art. 9-10 din Legea nr. 14/1992 în situațiile „care constituie amenințări la adresa siguranței naționale a României”, ceea ce nu este cazul în speța de față; interceptări în condițiile prevăzute de art. 138 alin. (1) din C. proc. pen., cu referire la lit. a), c și d din acest text legal, respectiv în cazul în care aceste metode special de supraveghere sau cercetare sunt dispuse conform art. 139 alin. (1) C. proc. pen. într-o cauza penală, de către judecătorul de drepturi și libertăți, (a cererea motivații a procurorului formulată în condițiile art. 140 din C. proc. pen. și art. 142 alin. (1) C. proc. pen.

Inculpatul a considerat că este incidentă a doua situație, afirmativ chiar parchetul a reținut la fila 71 din Rechizitoriu că „Activitatea s-a derulat în baza solicitării Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj în Dosar nr. x/P/2014, la mijlocul lunii mai 2014 și reținem că în această cauza penală s-a apreciat necesar de procurorul de caz supravegherea operativi a președintelui Consiliului Județean Cluj și a consilierului acestuia F.” Cu privire la acesta din urmă, s-a susținut de către apărare că din rechizitoriu (filele 4-5) rezultă că Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, în Dosar nr. x/P/2013 - cauza SC A.A. SRL l-a suspectat de săvârșirea infracțiunii de trafic de influență pe inc. A. și pe suspectul F. - consilier al președintelui Consiliului Județean Cluj. În aceste condiții, începând cu 30 octombrie 2013 și până la 18 ianuarie 2014, în cauză s-au efectuat activități de supraveghere tehnică autorizate de Tribunalul Cluj, secția penală, și puse în executare de Serviciul Român de Informații - Direcția Județeană de Informații Cluj. De aceea, apărarea consideră că ar rezultă că în acest interval de timp, inculpatul A. nu a fost vizat și nu au existat indicii că ar fi fost implicat în fapte de corupție în dosarul „x” sau într-o altă cauză penală pe rolul parchetului, respectiv Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj; Nu au existat nici scurgeri de informații din cadrul Serviciului Român de Informații.

A mai susținut apărarea că abia la 10 ianuarie 2014 s-a înregistrat la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj Dosarul nr. x/P/2014 care îl viza pe A. și abia la 21 ianuarie 2014. Curtea de Apel Cluj, secția penală, prin Încheierea penală nr. 4 din 18 februarie 2014, în Dosar nr. x/33/2014 a autorizat măsuri de supraveghere tehnică constând în: interceptări ale convorbirilor telefonice; înregistrări audio-video în mediul ambiental, toate efectuate de Serviciul Român de Informații; activități de filaj care aveau ca și obiectiv și vizau în mod nemijlocit persoana inculpatului A. De aceea, apărarea, revenind la analiza condițiilor de existență a elementului material prev. de art. 12 lit. b) teza a doua din Legea nr. 78/2000, a apreciat că la fila 112 din rechizitoriu i se impută inculpatului A. că ar fi instigat-o pe coinculpata plutonier al Serviciul Român de Informații B. să-i permită accesul la informații ce nu sunt destinate publicității, astfel că practic parchetul a reținut în sarcina inculpatului A. instigarea la "divulgarea activităților de supraveghere operativă" desfășurate la 18 septembrie 2013, 21 octombrie 2013 (deci înainte de începerea urmăririi penale în cauza x) și ulterior, la 13 februarie 2014 și în cele din urmă la data de 26 mai 2015.

Apărarea a mai susținut că ulterior, procurorul se încurcă în argumente, deoarece precizează că „în cursul anilor 2013 și 2014 B. a participat direct la realizarea de activități de supraveghere audio-video, sau prin fotografiere, care i-au vizat pe A. și F.” astfel, după cum urmează la data de 18 septembrie 2013 - orele 10-18.43 asupra inculpatului A.; la data de 21 octombrie 2013 - orele 17.40-20.40 asupra inculpatului A.; în cele din urma la data de 26 mai 2014 - orele 10,30 - asupra aceluiași inculpat A.. În legătură cu această ultima misiune, susține apărarea că după cum rezultă din materialul probator, subofițerul Serviciului Român de Informații, în speță coinculpatul B. a raportat șefei de Sector D - Supraveghere Operativă - Investigații Informative - din cadrul Serviciului Român de Informații - Direcția Județeană de Informații-Cluj că îi cunoaște pe inc. A. și C. Din acest motiv, subofițerul Serviciului Român de Informații a fost retras din câmpul operațional și trecut în planul doi operativ, consecutiv unor activități indirecte de susținere a echipei din teren, cu rol de așteptare pentru documentare foto-video. În aceste condiții, plt. B. nu a intervenit în misiune, fiind înlocuită la orele 21, din mediul de interes - Aeroportul Cluj, când s-a realizat schimbul de tură instalat în dispozitiv în așteptarea sosirii de la București a inc. A.

Potrivit acestei stări de fapt expuse de către apărarea ar rezulta că infracțiunea imputată inculpatului A., sub forma participație penale a instigării, s-a materializat în 3 acte materiale de executare în formă unică, continuată, de către coinculpata B. în calitate de autor, dar că pentru primele două activități de supraveghere operativa realizată la datele de 18 septembrie 2013 și respectiv 21 octombrie 2013 nu s-ar fi dovedit existența autorizației legale de interceptare emise de judecătorul de drepturi și libertăți competent, atât timp cât Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2014 al Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj s-a înregistrat la această unitate de parchet abia la 10 ianuarie 2014 și s-a apreciat ca semnificativ și faptul că pentru actul din 26 mai 2014 inc. B. nu a participat și de aici ar rezultă că nu avea cum să permită accesul la informații pe care nu le cunoștea.

Apărarea a susținut că supravegherea operativa a inculpatului A. de către personalul din cadrul Serviciului Român de Informații a fost ilegală, sens în care facem referire la Decizia nr. 51/2016 a Curții Constituționale; Nu s-a dovedit implicarea inculpatei B. în supravegherea operativă a coinculpaților A. și C.; Nu există nicio dovadă că subofițerul Serviciului Român de Informații ar fi permis accesul inculpatului A. la informații ce nu sunt destinate publicității, întrucât plut. B. nu l-a prevenit pe acest inculpat în mod concret și nici nu i-a furnizat informații relevante și precise de natură să compromită activitatea de supraveghere operativă; Toate aceste atenționări pe care inculpata B. le recunoaște atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața prime instanțe s-au concretizat în avertizări exprimate la modul general, fără referiri concrete la date reale și consistente, având ca obiect acțiuni în teren planificate de serviciul din care aceasta făcea parte. De asemenea, apărarea a mai susținut că deosebit de relevant ar fi și faptul că aceste avertismente privitoare la persoana inculpatului A. au fost făcute în afara perioadei în care exista autorizare de supraveghere a președintelui Consiliului Județean Cluj, cunoscut fiind faptul că s-a solicitat acest lucru judecătorului de drepturi și libertăți numai după înregistrarea la Direcția Națională Anticorupție a dosarului „x” în care președintele Consiliului Județean Cluj era suspectat că ar fi favorizat interesele firmei de transport x în detrimentul firmei concurente y al cărui administrator și acționar era numitul Z.

iii. Analizând cele prezentate de către procuror în actul de acuzare, în raport de probele administrate în ședință publică și susținerile apărării, instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză dovedesc fără nici un dubiu atât vinovăția inculpatului A. cât și întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina sa.

Astfel, instanța de fond a arătat că din declarația inculpatului (fila 202, dosar instanță) rezultă că acesta era în relații apropiate cu cele trei persoane care i-au permis direct sau indirect, accesul la informații ce nu sunt destinate publicității, respectiv B., G. și C., pe care îi cunoștea având în vedere că aparțineau aceleiași formațiuni politice, fie urmare a unor relații de familie vechi, de serviciu sau de prietenie.

Apoi, inculpatul a confirmat și demersul de transfer a inculpatei B. de la Serviciul Român de Informații la Serviciul de Informații Extern, inițiat de mama acesteia, inculpata G., inclusiv posibilitatea unei întâlniri cu șeful Serviciului de Informații Externe pe această temă.

Pe de altă parte, din declarațiile inculpaților B., G. și C. și a martorului F. rezultă că data demersului pentru realizarea transferului (primăvara anului 2013) coincide cu momentul în care inculpatul a început să primească informații, direct sau indirect de la inculpata B., relevante în acest sens fiind declarațiile martorului F.: „Mai mult ca sigur că la acest moment să-mi fi comunicat și sursa acestei informații ca fiind B. lucrător al Serviciului Român de Informații Cluj. Tot cu acest prilej mi-a comunicat să avem grijă cum folosim aceste informații pentru a putea beneficia în continuare de acest gen de informații și citez formula a fost „a nu-i face rău fetei?”. și cu ale inculpatei G.: „În primăvara anului 2013 am fost de acord, împreună cu fiica mea B., să încercăm să facem un transfer de la Serviciul Român de Informații la Serviciul de Informații Externe. Pentru aceasta l-am contactat telefonic, tot atunci, pe A., președintele Consiliului Județean Cluj, pe care l-am rugat să vadă care este modalitatea de a o putea transfera pe fiica mea la Serviciul de Informații Externe. A. cunoștea că fiica mea lucrează la Serviciul Român de Informații, mi-a cerut să-i dau un curriculum vitae în formă scrisă al fiicei mele, lucru pe care l-am și făcut. După ce i-am comunicat curriculum vitae, nu-mi mai amintesc în acest moment prin cine a ajuns la acesta, tot la telefon A. mi-a spus că l-a citit și că încearcă, când merge la București, să vorbească cu cineva din conducerea Serviciului de Informații Externe, eu bănuiesc că era vorba de domnul K.K. care făcea parte din aceeași formațiune politică ca și A.

Tot în cadrul discuțiilor telefonice la care am făcut referire, A. mi-a spus și încerc să redau textual: „dacă știu ceva legat de el, să-l atenționez". Eu am înțeles că afirmația lui A. se referea la anumite date legate de serviciul fiicei mele.

Spre sfârșitul anului 2013, eu l-am contactat telefonic pe A. pentru a-l atenționa că este urmărit. Eu am luat cunoștință de această împrejurare în urma discuțiilor pe care le avea fiica mea cu prietenul de atunci al fiicei mele M. În luna februarie 2014 l-am contactat din nou telefonic pe A.”

A reținut instanța de fond că aspectele relatate sunt confirmate de martorul M., coleg de serviciu cu inculpata B. care a declarat că: „după toamna anului 2012, când eu am început relația de prietenie cu B., la un moment dat am observat-o pe aceasta că scria un mesaj pe telefon și nu era atentă la ceea ce eu îi spuneam, împrejurare în care mi-a spus că vorbește cu C., eu cerând-i explicații cu privire la această persoană. B. mi-a răspuns că C. este un fost coleg de partid, că se înțeleg bine și că anterior această persoană lucrase în București. Știu că cei doi comunicau relativ des, fie prin sms, fie prin intermediul internetului.

Nu pot preciza cu exactitate, dar probabil la începutul anului 2013, am aflat că bărbatul cu numele C. cu care B. discuta prin intermediul mijloacelor arătate, este de fapt subprefectul județului, C.

Tot la începutul anului 2013, am aflat de la B. faptul că se cunoaște cu președintele Consiliului Județean, A., tot de pe vremea în care desfășurase activitate în cadrul formațiunii politice din care făcea parte și acesta, și, în plus, am aflat că părinții acesteia se cunoșteau cu A.. Nu-mi mai amintesc cu exactitate, dar posibil în anul 2013, am condus-o cu autoturismul pe B. până în apropierea Consiliului Județean Cluj, aceasta urmând să meargă la președintele Consiliului Județean, A., pentru a discuta despre posibilul ajutor al acesteia pentru a se transfera în cadrul Serviciului de Informații Externe. în dimineața următoare m-am întâlnit cu B. însă nu am avut o discuție concretă legată de rezultatul demersului său către președintele Consiliului Județean (…).

Eu am intenționat să plec în cadrul Serviciului de Informații Externe încă din perioada 2010 sau 2011. În acest sens m-am interesat la Serviciul Resurse umane al secției despre posibilitatea de a mă transfera în cadrul Serviciului de Informații Externe. Primind un răspuns negativ, am așteptat să termin studiile superioare. Probabil la începutul anului 2013, într-o discuție pe care am avut-o cu B., am reluat intenția mea anterioară de a mă transfera în cadrul Serviciului de Informații Externe, împrejurare în care și B. s-a hotărât să se transfere la Serviciul de Informații Externe. Intenția mea, întrucât sunt vorbitor de limbă maghiară, era de a lucra în spațiul Ungariei, iar a B. de a lucra în Franța. B. mi-a promis că în măsura în care reușește să se transfere, mă va recomanda și pe mine.”

Instanța de fond a reținut ca fiind extrem de concludentă declarația inculpatei B., care a arătat că: ”(…) parțial această învinuire este adevărată. In concret, începând cu anul 2013 - vara anului 2013 la inițiativa mea i-am transmis subprefectului Clujului C. C. să aibă grijă la ce face, referindu-mă la activitatea sa. Tot prin intermediul subprefectului i-am transmis domnului A. același mesaj, să aibă grijă.

Prin intermediul lui C. i-am transmis ulterior unor momente operative la care participasem sau nu, ca membru al echipelor operative să aibă grijă. Eu nu l-am sunat niciodată pe C. sau nu i-am transmis lui A. că urmează să aibă loc anumite momente operative sau să fie reținut. Am aflat despre reținerea lui A. in data de 28 mai 20014 in jurul orelor 08.00 de la știri.”

A reținut, de asemenea, că o atitudine identică de recunoaștere parțială a avut și inculpatul C. care întrebat ce l-a determinat să comită fapta reținută în sarcina sa a arătat că: ”Motivația este una complexă și se referă la faptul că am dorit să încerc să previn comiterea de infracțiuni. Pe de altă parte, la solicitarea directă a numitului F., fostul șef de cabinet al președintelui Consiliului Județean Cluj A., care mi-a solicitat în mod direct să încerc să aflu informații cu privire la o posibilă urmărire a lui și a președintelui consiliului Județean. Așa cum am declarat și anterior, mi-a fost indicat de către F. persoana numitei B. ca posibilă sursă de informații, încercând să facă referire și la alte surse fără a nominaliza pe cineva.„

Aceleași aspecte rezultă din transcrierea convorbirilor telefonice dintre A. și G., B. și M., B. și C., G. și B., G. și C., a transcrierilor discuțiilor purtate în mediu ambiental între F. și A. din data de 16 mai 2014.

A mai reținut instanța de fond că momentele derulării activității infracționale coincid cu momentele operative legale de misiunile ordonate la care a participat inculpata B., sau despre care a aflat aceasta în cadrul serviciului (în special prin intermediul martorului M. cu care se afla într-o relație mai apropiată), inculpatul A. beneficiind de aceste date și informații care nu erau destinate publicității în raport de cercetările care făceau obiectul Dosarului penal nr. x/P/2014 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj. Din adresele Serviciului Român de Informații rezultă că inculpata B. a fost prezentă și a obținut direct sau indirect informații privind acțiuni operative ordonate punctual, date care au fost transmise unor persoane care nu aveau acces la ele, întrucât aceste informații nu erau destinate publicității, în condițiile în care aceasta știa că inculpatul A. făcea obiectul unor investigații judiciare.

Astfel, Serviciul Român de Informații a arătat că în cursul anilor 2013 și 2014, B. a participat direct la realizarea de activități de supraveghere video, audio sau prin fotografiere care i-au vizat pe A. și F., astfel: 18 septembrie 2013, orele 10:00-18:43, asupra lui A.; 21 octombrie 2013, orele 17:40-20:40, asupra lui A.; 19 decembrie 2013, orele 16:00-20:40, asupra lui F.; 12 martie 2014, orele 06:45-08:30, asupra lui F.; 15 martie 2014, orele 13:00-18:33, asupra lui F.; 18 martie 2014, orele 15:00-00:30, asupra lui F.

Activitatea s-a derulat în baza solicitării Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, în Dosarul nr. x/P/2014, și potrivit încheierii penale nr. 11 din data de 15 mai 2014 a Curții de Apel Cluj.

În cursul judecății, martorul F. și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale confirmând momentele operative transmise de B. prin intermediul subofițerului C., inculpatului A.. În egală măsură, martorul M., coleg de serviciu și prieten cu B., a confirmat atât participarea acesteia la unele activități sau operațiuni care îi viza pe inculpatul A. și C. cât și faptul că avea discuții profesionale cu prietena sa privind activitățile la care participau amândoi sau numai unul din ei, menținându-și declarațiile date anterior în cursul procesului penal.

Din declarația martorului E. (fila 156, dosar instanță) rezultă, pe de o parte, demersurile lui B. de a se transfera de la Serviciul Român de Informații la Serviciul de Informații Externe, sens în care i-a întocmit c.v.-ul, relația apropiată pe care o avea inculpatul cu G. și modul de transmitere a c.v.-ului, iar pe de altă parte, relația dintre B. și C. și faptul că M. și B. discutau la masă chestiuni de serviciu care puteau fi auzite de G.

Instanța de fond a mai reținut că prin sentința penală nr. 619 pronunțată la 10 octombrie 2014 de Curtea de Apel Cluj (fila 182, dosar instanță), în temeiul art. 485 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a admis acordul de recunoaște a vinovăției încheiat între Direcția Națională Anticorupție - Serviciul infracțiunilor de corupție săvârșite de militari și inculpata B., cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de folosire în orice mod, direct sau indirect, de informații care nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane monitorizate la aceste informații în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., G. și C. pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de folosire în orice mod, direct sau indirect, de informații care nu sunt destinate publicului, ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., aceștia fiind condamnați la închisoare în modalitatea suspendării sub supraveghere (B.) și amânarea aplicării pedepsei (G. și C.).

Analiza tuturor acestor împrejurări a condus instanța de fond la înlăturarea atitudinilor de negare în parte a faptelor în fața instanței făcute de B. și G., întrucât cele declarate nu se coroborează cu celelalte probe aflate la dosar, inclusiv cu declarațiile acestora din cursul urmăririi penale, iar pe de altă parte, acordul de recunoaștere a vinovăției are o valoarea probantă superioară fiind consacrat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, revenirea asupra celor declarate neavând o justificare credibilă.

Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că susținerea inculpatului în sensul că actul de sesizare a instanței nu precizează explicit la care modalitate concretă de comitere a actului material ilegal la care se referă, este nefondată, câtă vreme prin rechizitoriu fapta reținută în sarcina inculpatului A. și încadrată în drept a fost aceea că, în calitate de președinte a Consiliului Județean Cluj, cunoscând că B. este lucrător la Serviciul Român de Informații, cu intenție a determinat-o, în perioada 2013-2014, să-i permită accesul la informații ce nu erau destinate publicității de care subofițerul a luat cunoștință sau urma să ia cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu în scopul valorificării acestor date în interes personal.

A reținut că din probele aflate la dosar este evident că, pe de o parte, aceste informații nu erau destinate publicități, așa cum rezultă din dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 14/1992 potrivit cărora Serviciul Român de Informații asigură apărarea secretului de stat și prevenirea scurgerii de informații care, potrivit legii, nu pot fi divulgate, iar pe de altă parte, aceste informații au fost obținute în condiții legale de instituția amintită.

Instanța de fond nu a reținut nici susținerea inculpatului, potrivit căreia activitatea personalului operativ al Serviciului Român de Informații implicat în supravegherea acestuia nu s-a desfășurat în acord cu prevederile legii procesual penale și că ele s-au realizat departe de orice supraveghere și control al magistratului, câtă vreme toate măsurile procesuale de supraveghere tehnică (interceptare, comunicații, supraveghere video, audio sau fotografiere, localizare sau urmărire prin mijloace tehnice) au fost autorizate de un judecător de drepturi și libertăți.

S-a mai reținut de către instanța de fond că în cauză este evidentă atât existența legăturii subiective dintre inculpatul A. și B., care se cunoșteau atât în plan familial cât și ca urmare a apartenenței la același partid (pentru B. înainte de a fi angajată la Serviciul Român de Informații) cât și intenția de instigare a inculpatului, prin îndemnul acestuia de a fi ajutat, care a avut ca urmare determinarea.

Pe de altă parte, este de subliniat că determinarea lucrătorului Serviciului Român de Informații a fost facilitată și de interesul acestuia de a fi transferat la un alt serviciu de informații, sens în care s-a interesat de acest demers și a transmis inculpatului, în două rânduri, c.v.-ul. Susținerea inculpatului în sensul că nu a făcut nici un demers pentru realizarea transferului lui B., chiar reală dacă ar fi, nu are nicio relevanță în cauză, câtă vreme aceasta avea convingerea că inculpatul îl cunoștea pe șeful Serviciului de Informații Externe personal și are posibilitatea să o ajute în acest demers, interes care a determinat-o să-i permită inculpatului accesul la informații care nu erau destinate publicității.

S-a reținut că este evidentă și justificarea îndemnului inculpatului urmat de determinare, acesta urmărind valorificarea acestor date în vederea contracarării acțiunilor organelor judiciare care îl vizau sau despre care putea presupune că îl vizează. În aceste condiții, s-a reținut că sunt evidente atât mijloacele folosite pentru determinarea (promisiunea unui transfer prin acțiunile concrete în acest sens - primirea c.v.-ului, promisiunea unei discuții cu șeful Serviciului de Informații Externe pe care-l cunoștea) cât și existența îndemnului care a avut ca urmare determinarea, luarea hotărârii și executarea acesteia în sensul permiterii accesului la date care nu erau destinate publicității. Faptul că B. i-a transmis inculpatului datele direct sau prin intermediul altor persoane, demonstrează că îndemnul inculpatului a avut ca efect determinarea, iar instigarea acestuia are semnificația unui act de participare penală, că aceasta a fost anterioară executării (accesului la date) și că între activitatea de instigare și activitatea de furnizare de date, există raport de cauzalitate.

Potrivit art. 35 alin. (1) C. pen., când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, infracțiunea este continuată. S-a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile arătate mai sus în sensul unității subiecților activ și pasiv, al existenței unei singure rezoluții infracționale și a pluralității de acțiuni (10 acte) săvârșite în perioada 18 septembrie 2013 - 26 mai 2014.

A mai reținut instanța de fond că instigatorul trebuie să aibă reprezentarea la momentul luării hotărârii, a activității infracționale desfășurate ulterior de către instigator în ansamblul său. Această reprezentare nu implică o imagine exactă a acțiunilor ce urmează a se înfăptui și a condițiilor de săvârșire, fiind suficientă numai o prevedere în linii generale a activității infracționale, a rezultatelor sale, o cunoaștere generică a condițiilor în care se vor comite acțiunile componente. În cauză, chiar dacă activitatea de instigare este unică, actele au fost comise într-o perioadă relativ lungă de timp și în modalități identice, motivația lor având același scop și mobil. În ce privește trimiterea, prin actul de sesizare, la art. 5 alin. (1) C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, s-a reținut că momentul epuizării (26 mai 2014) care corespunde cu săvârșirea ultimei acțiuni a avut loc după intrarea în vigoare a noului C. pen., motiv pentru care noile dispoziții de drept substanțial penal se aplică în mod obligatoriu.

S-a reținut că fapta inculpatului, astfel cum a fost reținută mai sus, comisă cu intenție directă, întrunește, în drept, elementele constitutive ale instigării la săvârșirea infracțiunii de folosire în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepsei, instanța a ținut seama, pe de o parte, de gradul de pericol social al faptei, de împrejurările, modul de comitere și mijloacele folosite, motivul și scopul urmărit, de forma continuată a infracțiunii, de atitudinea nesinceră a inculpatului, de atragerea în câmpul infracțional a mai multor persoane, iar pe de altă parte, de volumul relativ redus de informații și date care nu erau destinate publicității și de faptul că permiterea accesului nu a afectat într-o măsură semnificativă cercetările în dosarul aflat în curs de urmărire penală la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, precum și de persoana inculpatului care nu are antecedente penale, are un nivel de educație ridicat și o vârstă înaintată.

I. Împotriva sentinței penale nr. 65 din data de 05 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a formulat apel inculpatul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15 aprilie 2016, sub nr. x/33/2014, cu prim termen de judecată pentru data de 21 septembrie 2016.

Criticile invocate de apelant hotărârii atacate au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 decembrie 2016, când au avut loc dezbaterile asupra apelului formulat, iar pronunțarea deciziei s-a amânat la data de 21 decembrie 2016.

În esență, apelantul inculpat A., a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și rejudecând să se pronunțe o soluție de achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. b) rap la art. 17 alin. (2) C. proc. pen., întrucât fapta imputată nu este prevăzută de legea penală, în accepțiunea că nu sunt întrunite și dovedite elementele constitutive ale infracțiunii imputate inculpatului, respectiv ale infracțiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Un al doilea motiv de apel a constat în aceea că instanța de fond și-a întemeiat hotărârea de condamnare pe probe obținute nelegal cu privire la care ar fi trebuit să se constate sancțiunea nulității din perspectiva Deciziei nr. 51 din 16 februarie a Curții Constituționale, probe ce au constat în operațiuni de supraveghere tehnică, fiind efectuate de alte organe ale statului, producându-se o vătămare prin încălcarea secretului corespondenței, viață intimă și privată și dreptul la un proces echitabil. S-a solicitat pentru acest motiv de apel aplicarea disp. art. 102 C. proc. pen. În motivele de apel, inculpatul a solicitat ca instanța de apel să verifice cuantumul exagerat al cheltuielilor judiciare, de 25.000 lei, la care a fost obligat inculpatul în favoarea statului.

II. În fața instanței de apel au fost acordate 4 (patru) termene de judecată, în cadrul cărora au fost administrate/readministrate următoarele probatorii:

1. La primul termen de judecată din data de 21 septembrie 2016, cauza a fost amânată ca urmare a solicitării apelantului inculpat A. pentru a-și angaja apărător ales.

2. La termenul de judecată din data de 05 octombrie 2016, reprezentantul Ministerului Public a precizat că înregistrările și interceptările invocate de către apărătorul inculpatului A. sunt efectuate de către Serviciul Român de Informații, la dosarul cauzei aflându-se și adresa procurorului de caz, susținând totodată, că aplicabilitatea Deciziei nr. 51/2016 a Curții Constituționale a fost discutată și la instanța de fond.

Apărătorul inculpatului A., a solicitat constatarea nulității probelor administrate în condițiile menționate, respectiv interceptările și înregistrările efectuate de alte organe decât cele de urmărire penală.

Referitor la susținerea apărătorului inculpatului privind constarea nulității probelor în discuție, reprezentantul Ministerului Public a arătat că s-a pronunțat și instanța de fond, la dosarul de fond al cauzei aflându-se și un referat din 4 aprilie 2016 întocmit de către procurorul de caz cu privire la incidența Deciziei nr. 51/2016 a Curții Constituționale. A susținut că decizia invocată nu este aplicabilă în cauză, chiar dacă interceptările au fost efectuate cu suportul Serviciului Român de Informații, nu se poate discuta de sancțiunea nulității acestei probe, întrucât interceptările au fost realizate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul la care au fost realizate. În cauză, nu există o încălcare a principiului legalității sau loialității și în condițiile în care dispozițiile legale, la momentul la care face trimitere decizia nr. 51/2016, erau constituționale, nu se poate vorbi de nulitatea acestor interceptări. Mandatele de supraveghere tehnică au fost puse în executare prin suportul Serviciului Român de Informații, dar acestea au fost emise de către judecătorul de drepturi și libertăți, în condițiile prevăzute de lege la acel moment procesual.

Cauza a fost amânată în vederea audierii apelantului inculpat A. și pentru a da posibilitatea reprezentantului Ministerului Public să ia cunoștință de motivele de apel formulate de inculpat și să pregătească setul de întrebări.

3. La termenul de judecată din data de 19 octombrie 2016 a fost încuviințată proba cu audierea martorilor B. și K.K. solicitată de inculpatul A.

La același termen de judecată a fost audiat inculpatul A. care a declarat următoarele (filele 42-45 dosar apel): „mențin declarația dată la instanța de fond la 22 martie 2016, în totalitate, întrucât aceasta reflectă adevărul faptelor cunoscute de mine.

Întrebări formulate de apărare: în ce împrejurări ați cunoscut pe subofițerul B. de la Serviciul Român de Informații - Secția Județeană Cluj, ați vorbit vreodată cu aceasta?

R: o cunosc pe numita B. de la începutul anului 2000 când aceasta era membră a Organizației de Tineret a Partidului Național Liberal Cluj, am vorbit cu acesta de mai multe ori, aceasta fiind o persoană activă și voluntară, participând al activitățile de partid din acea perioadă.

Î: i-ați cerut vreodată susnumitei B. să vă permită accesul la informații deținute de aceasta în calitatea sa de cadru militar la Serviciul Român de Informații Cluj ce nu erau destinate publicității?

R: pentru a oferi un răspuns exact la întrebarea adresată menționez că la un moment dat fără a fi surprins sau a căuta alte explicații am observat dispariția din viața politică a organizației Partidului Național Liberal Tineret Cluj a numitei B.

La sfârșitul anului 2013, începutul anul 2014 fără a reține cu exactitate data, ieșind din sediul Consulului Județean Cluj al cărui președinte eram m-am întâlnit întâmplător cu mama acesteia, numita G., care plimba un câine de companie. Aceasta era la rândul său membră a Partidului Național Liberal Cluj și ar fi putut obține prin diverse mijloace numărul meu de telefon sau mă putea întâlni la ședințele organizației de partid din care ambii făceam parte; neefectuând niciuna din acestea, caracterizez ca fiind total întâmplătoare întâlnirea cu aceasta.

După un schimb de amabilități, întrucât nu ne-am văzut de multă vreme, m-a întrebat dacă o pot ajuta să-și transfere fata de la Serviciul Român de Informații la Serviciul de Informații Externe. Mi-a spus că a apelat la mai multe persoane pentru acest posibil transfer, printre care și subprefectul județului C. C. Nu am întrebat-o din inițiativa cu are loc această discuție de transfer (din inițiativa fetei, a mamei sau a amândurora), dar în prezent în urma derulării procesului,am constatat că a fost doar inițiativa mamei, numita G.

Eu nu i-am promis nimic concret, dar am afirmat că dacă mă voi întâlni cu cineva care cunoaște acea procedură de transfer am să pus această întrebare, dar sunt convins că este vorba de o audiență la Serviciul de Informații Externe, loc în care fata să-și expună doleanțele. În toată această discuție cu aceasta nu am făcut referire la Directorul de la acea dată al Serviciul de Informații Externe - K.K. În cursul acestei discuții am aflat de la mama ei G. am aflat că numita B. lucrează la Serviciul Român de Informații fără a o chestiona ce funcție deține sau ce atribuții îndeplinește. Nu am cerut în nicio împrejurare informații de la B., nici direct, nici prin interpuși, pentru simplul motiv că din 2009 eu nu mai văzusem și nu discutasem cu aceasta, prima dată când m-am întâlnit cu acesta fiind la sediul Curții de Apel Cluj în 2016, în prezenta procedură de soluționare a cauzei.

Î: ce ați făcut în mod concret după ce ați discutat cu mama numitei B.?

R: nu am întreprins nicio activitate. La Curtea de Apel Cluj am cerut să fie audiat dl K.K. fost director Serviciul de Informații Externe, pentru a se constata că nu l-am contactat pe acesta, în vederea dispunerii transferului numitei B. De altfel și în discuțiile telefonice care au succedat momentului întâlnirii cu mama G. nu am discutat despre nici un transfer, ci doar despre posibilitatea unei audiențe în care B. să fie primită de către conducerea Serviciului de Informații Externe.

Î: cum a ajuns la dvs. CV-ul numitei B.?

R: după discuția cu mama, G., la câteva zile în mama de la Consiliul Județean Cluj am găsit, printre altele, și CV-ul numitei B. Nu m-am întrebat cine a adus acel CV și prin ce mecanism a fost depus la mapa președintelui Consiliului Județean Cluj, întrucât erau două mape - o mapă a președintelui Consiliului Județean Cluj, și o mapă cu activități ale Partidului Național Liberal Cluj, în condițiile eu eram Președintele organizației județene a Partidului Național Liberal Cluj. Această chestiune s-a întâmplat la începutul anului 2014, iar mult timp nu am efectuat nici un alt demers vizând primirea în audiență a numitei B. la conducerea Serviciului de Informații Externe în vederea transferului său de la Serviciul Român de Informații Cluj.

Pe la sfârșitul lunii aprilie - începutul lunii mai 2014, mama - G., m-a sunat insistent să afle dacă am făcut vreun demers vis-a-vis de fiica sa. Atunci m-am uitat printre hârtiile din birou după acel CV, însă nu l-am mai găsit, s-a pierdut sau rătăcit pe undeva. În consecință, i-am cerut să îmi trimită pe email acel CV din nou, ca în cazul că mă voi întâlni cu altă persoană i-l voi prezenta (sigur că în gândul meu era vorba de dl K.K. la acea dată șef Serviciului de Informații Externe, pe care-l cunoșteam că era fost membru al Partidului Național Liberal, însă nu era în mod necesar ca primirea în audiență să se facă de el personal sau de un subordonat din cadrul Serviciului de Informații Externe). Am primit pe email acel CV, însă nu l-am citit, dovadă fiind faptul că acel email nici nu a fost deschis; chestiune care poate rezulta din examinarea rezultatelor percheziției sistemului informatic utilizat de către subsemnatul la Consiliul Județean Cluj (percheziție dispusă într-o altă cauză).

Până la urmă acel CV a fost găsit de Direcția Națională Anticorupție la percheziția efectuată în biroul meu de la Consiliul Județean Cluj, însă eu susțin că este vorba despre primul document identificat de mine la mapa de lucru și despre care am relatat anterior.

Î: dacă și când ați avut cunoștință că martora B. a refuzat să facă parte din dispozitivul de supraveghere?

R: despre acest refuz al numitei B. de a face parte din dispozitivul de supraveghere operativă al echipei Serviciului Român de Informații Cluj am aflat prima oară cu ocazia ascultării acesteia în prezența subsemnatului în ședința nepublică de la instanța de fond a Curții de Apel Cluj.

Î: ați primit vreodată de la martorele B. sau Bălaș vreo informare că sunteți monitorizat?

R: nu, niciodată nu am cerut, instigat sau condiționat obținerea unei astfel de informații, în sensul că aș fi subiectul unei proceduri autorizate în condițiile legii de supraveghere a subsemnatului care să fie efectuată de lucrătorii Serviciului Român de Informații Cluj.

Î: i-ați cerut vreodată numitului F. să se intereseze dacă ați fost subiectul unei supravegheri operative, în condițiile legii ?

R: nu i-am cerut niciodată numitului F. să se intereseze despre aceasta, deși am observat de multe ori interesul său vizând o supraveghere operativă a lui și a mea, chestiunea repetată de acesta în fața mea pe durata mandatului de președinte al Consiliului Județean Cluj, și aceste curiozități ale sale m-au făcut suspicios datorită insistențelor acestuia și de altfel nici nu am fost interesat de relatările lui și nici nu am crezut în pertinența acestora. Suspiciunea mea s-a adeverit în sensul că în luna martie 2014 F. a fost implicat ca suspect într-o procedură penală, fiind acuzat de trafic de influență (la o comisie mixtă Consiliul Județean Cluj - Ministerul Transporturilor de licitație organizată periodic pentru traseele de transport persoane la nivelul jud. Cluj) și luare de mită. Acesta era consilier la cabinetul președintelui Consiliului Județean Cluj, numit prin decizia mea administrativă, în condițiile în care anterior acesta fusese consilierul meu parlamentar timp de 8 ani. În dosarul în care a fost inculpat numitul F. eu nu am avut nicio calitate procesuală.

Mai arăt că deși l-am chestionat pe F. cu referire la susținerile repetate pe care le făcea, în sensul că și eu împreună cu el eram subiectul unor proceduri de supraveghere operativă, acesta mi-a spus că are știință de la anumite surse ale sale, fără a le indica, deși menționez că tatăl său era ofițer în rezervă al STS, și pentru acest ultim fapt atunci nu am pus multe întrebări.

Î: de ce l-ați demis în martie 2014 pe numitul F.?

R: în urma implicării sale în acel dosar instrumentat de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj eu i-am cerut demisia, pentru două motive - unul că era implicat într-o cauză penală și ar fi stricat imaginea partidului la nivel județean. Și al doilea motiv - acțiunea sa în acea trucare de licitație era contrar intereselor Consiliului Județean Cluj. Acesta a refuzat să-și dea demisia și în consecință l-am revocat din funcția de consilier la cabinetul președintelui Consiliului Județean Cluj.

Î: vi s-a propus vreodată de către F. sau alte persoane să apelați la firme de specialitate pentru a verifica dacă în cabinetul (care era compus din mai multe spații, birou, inclusiv secretariat și birourile celor patru consilieri personali ai președintelui Consiliului Județean) președintelui Consiliului Județean Cluj, sau în birourile consilierelor de la Consiliul Județean Cluj există unele surse ascunse de înregistrare a convorbirilor ambientale sau telefonice?

R: am refuzat această procedură ce mi-a fost propusă exclusiv de F., susținând că nu am nimic de ascuns și am întrebat dacă STS poate efectua o astfel de operațiune. Acesta mi-a spus că verificarea poate fi efectuată de o firmă a unor foști ofițeri ai Serviciului Român de Informații.

Î: cum vă explicați denunțurile și declarațiile făcute de F.?

R: pentru a fi exonerat de răspunderea penală de la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj în care era suspect pentru fapte de corupție.

Întrebări Ministerul Public: care era relația dvs. cu familia Bălaș în perioada 2013-2014?

R: ne cunoșteam având în vedere că fiica, mama, tatăl erau toți membri Partidului Național Liberal. În rest, cu familia G. și E. aveam o relație de amiciție, rezumată la telefoane și sms - uri adresate cu ocazia sărbătorilor și zilelor de naștere. Nu ne-am vizitat niciodată.

Î: toți membrii organizației de partid vă adresau acest tip de urări?

R: da, având în vedere funcția pe care o exercitam la acea dată de președinte al Consiliului Județean Cluj.

Î: în data de 13 februarie 2014 ați avut o convorbire telefonică cu G. în care să vă fi comunicat aspectul că sunteți supravegheat?

R: în data de 13 februarie 2014 eram la în concediu, la schi, la un restaurant pe pârtie, fiind gălăgie în jur, și am fost sunată de G.. Acea frază reținută în rechizitoriu în sensul că mai înainte m-a întrebat dacă sunt în Cluj, i-am răspuns că nu, ea insistând să afle dacă sunt în Cluj, i-am comunicat că sunt plecat din țară de o săptămână, și mi-a spus „o fost pe tine azi, dar de aia nu știam ești sau nu ești”. Menționez că această frază eu am lecturat-o doar în conținutul rechizitoriului de trimitere în judecată, eu nu am auzit-o întrucât era gălăgie în jurul meu. Această discuție a constituit obiectul procedurii judiciare la instanța de fond și sunt importante declarațiile lui G. în sensul că ea se referea la niște la articole din presa locală a acelor sa a acelei zile, care erau critice la adresa Consiliului Județean Cluj și a mea personal. De altfel, G. insistând în a mă întreba dacă sunt în Cluj, eu cred că este un argument suplimentar că fraza respectivă nu făcea referire la o supraveghere operativă a subsemnatului de vreme ce eu la acea dată eram plecat de o săptămână din țară.

Î: ce înțelegeți prin expresia „o fost pe tine” din conținutul convorbirii telefonice cu G.?

R: repet că am citit această frază doar în rechizitoriu, în locația (în Elveția) în care mă aflam era gălăgie și în consecință nu am auzit-o. dacă aș fi auzit-o aș fi pus o întrebare, însă neauzind nu am reacționat în nici un fel.

Înțeleg la finalul declarației de față să mai precizez că nici subprefectul C. nu i-am cerut și nu m-a atenționat în nici un fel cu referire la aspectul că aș fi subiectul unei operațiuni de supraveghere operativă. Nici nu mi-a transmis niciun fel de informații mediate de B. Există o discuție cu acesta legată de B. (sf. lunii martie 2014), însă nu știu dacă a fost interceptată ambiental în condițiile legii, dar este reprodusă în declarația sa, în sensul că în cursul unei întâlniri instituționale la sediul Consiliului Județean Cluj, l-am întrebat dacă B. s-a transferat la Serviciul de Informații Externe, mi-a răspuns că nu. menționez că i-am adresat această întrebare, întrucât la întâlnirea anterioară, mama, G. mi-a făcut cunoscut că a apelat și la el pentru problema transferului fiicei sale.

În calitate de președinte al Consiliului Județean Cluj, și fost deputat, având în vedere experiența politică, eu nu aveam nevoie de aceste atenționări. Fiind în această funcție înaltă cunoșteam activitatea pe care o desfășor este supravegheată, întreaga mass-media era plină de asemenea evenimente, și ascultarea telefonului era „sport național”, însă cel mai important este că prin funcția ce o dețineam aveam acces la informații clasificate și mi se părea normal să fiu supravegheat ca să nu există fenomene de scurgere a lor.„

4. La termenul de judecată din data de 14 decembrie 2016 au fost audiați martorii B. și K.K., după care s-a acordat cuvântul la dezbateri, pronunțarea deciziei amânându-se la data de 21 decembrie 2017.

Martora B. a declarat următoarele (filele 66-67 dosar apel): „Nu îmi amintesc declarațiile date anterior în cauză, întrucât a trecut mult timp.

Întrebări formulate de apărătorul inculpatului A.: În ce modalitate, orală sau scrisă, ați cerut ieșirea din dispozitivul de supraveghere și ce motiv ați invocat?

R: Îmi amintesc la ce faceți referire, era vorba despre momente operative care nu îl vizau pe domnul A., ci pe consilierul acestuia. În momentul când mi-am dat seama despre cine este vorba în respectiva lucrare m-am adresat șefului meu direct de la acea vreme, verbal, care se afla în acel moment în acțiune. Mi s-a cerut să rămân în respectiva lucrare, trecând pe un plan secundar.

Î: Dacă inc. A. v-a cerut vreodată să aibă acces la informațiile nedestinate publicității?

R: Nu, niciodată și nici din proprie inițiativă nu i-am comunicat astfel de informații, precum și nici la solicitarea altor persoane.

Î: Care a fost motivul pentru care ați întocmit un CV și dacă știți prin ce împrejurări a ajuns acesta la inc. A.?

R: A fost un moment în care mi-a trecut prin cap să-i dau un CV să văd dacă aș fi compatibilă pentru a evolua. Precizez că aveam studii superioare și eram încadrată ca subofițer. Era doar o opinie pe care o ceream acestuia, nu avea cum să mă ajute. Era un om cu experiență de viață. Eu nu am avut pe nimeni care să lucreze în asemenea sistem (sistemul militar) și nu am știut cum puteau să evolueze lucrurile.

Î: I-ați cerut inc. A. vreodată sprijinul pentru a intra personal în audiență la directorul Serviciului de Informații Externe, la dl. K.K.?

R: Niciodată. Nici măcar nu știam dacă asta este procedura.

Î: Dacă s-au făcut presiuni asupra dvs. în cursul urmăririi penale și de către cine?

R: În acest moment nu sunt supusă niciunei presiuni, dar la momentul respectiv, 29 mai 2014, în momentul în care a început urmărirea penală, de la intrarea în domiciliul părinților mei a domnului procuror militar s-au făcut presiuni asupra mea și a familiei mele. Tot timpul dl. procuror spunea că este cazul vieții sale și asta îl va ajuta să evolueze în carieră și o să facă tot ce îi stă în putință în acest sens. Mi-au fost îngrădite anumite drepturi de către dl. procuror. Am avut interdicție de a părăsi țara 7 săptămâni și după ce măsura a fost ridicată am fost oprită la graniță. Precizez că am făcut plângeri pentru aceste presiuni și a fost pe rol și un proces.

Întrebări formulate de procuror: În momentul când ați dat declarațiile în faza de urmărire penală și ați recunoscut fapta s-au făcut presiuni?

R: nici un moment nu am declarat că am dat informații clasificate. Singurul lucru pe care l-am spus a fost „Ai grijă de tine”, la fel cum vorbesc cu toți prietenii mei.

Î: Vă aflați în relații de prietenie cu inc. A.?

R: Da, a fost o relație de prietenie cu părinții mei și cu mine o relație de amiciție, prin această prismă.

Î: Inculpatul avea experiență în sistemul militar sau sistemul Serviciului Român de Informații?

R: Nu.

Î: I-ați transmis subprefectului Clujului, C. Uioraș, în perioada 2013?

R: C. Uioraș nu a fost niciodată o persoană vizată de Serviciul Român de Informații, cel puțin cât am fost eu în sistem. Nu aveam cum să îi dau sau să îi transmit astfel de avertizări.

Î: Ați purtat discuții cu mama dvs. G. pe tema supravegherii operative efectuate față de inculpat?

R: Nu. Am vorbit cu mama mea, telefonic, în ziua în care am aflat de la știri că dl. A. nu mai rețin dacă a fost reținut sau a fost percheziție, era în luna mai.

Î: În luna decembrie 2012 i-ați dat personal un CV lui C. Uioraș pentru a vă ajuta să vă transferați la Serviciul de Informații Externe?

R: Nu îmi amintesc și nu poate fi vorba în nici un caz de transfer. Între instituții de acest fel nu există transfer, ci concursuri.

Î: V-a comunicat C. că inc. A. are o relație apropiată cu K.K. și vă poate facilita transferul la Serviciul de Informații Externe?

R: Nu am cunoștință de această apropiere.

Î: Ce înțelegeți prin expresia că „au fost pe tine astăzi”?

R: Acestea nu sunt cuvintele mele, am înțeles că sunt ale mamei. La momentul la care au fost spuse dl. A. nu se afla în țară. Nu cred că sunt relevante pentru că Serviciul Român de Informații își desfășura activitatea doar pe teritoriul țării și cum am spus numitul A. nu se afla în țară.

Î: ați participat în data de 26 mai la măsuri operative care l-au avut ca obiect pe inc. A.?

R: Nu reușesc să îmi amintesc exact data, dar știu sigur că atâta timp cât am fost eu dispozitiv de supraveghere dl. A. nu a făcut obiectul acestei supravegheri.

Î: Aveți știință dacă făcea obiectul unor supravegheri?

R: Nu știu, putea să facă obiectul unor astfel de investigații, eu nu am participat.

Î: Care a fost motivul pentru care ați sunat în data de 26 mai 2014 la Aeroportul din Cluj pentru a afla care erau orele la care aterizau avioanele din București?

R: Doar pentru a afla care sunt orele de aterizare. Exista o posibilitate să se întoarcă numitul A. din București. Dacă vroiam să aflu ceva, îl sunam direct. A fost o sarcină de serviciu să aflu când aterizau toate avioanele care veneau de la București.

Întrebare pusă de completul de judecată:

Î: Mențineți declarațiile pe care le-ați dat în fața judecătorului de la curtea de apel?

R: Nu îmi amintesc toate declarațiile, a trecut ceva timp de atunci. Mi s-a prezentat declarația dată în fața curții de apel în data de 22 septembrie 2015 și după ce am citit-o precizez că o mențin, întrucât am relatat adevărul.”

Martorul K.K. a declarat următoarele (fila 68 dosar apel) „Întrebări formulate de apărătorul inculpatului A.: De când îl cunoașteți pe inc. A. și în ce relații vă aflați cu acesta?

R: Îl cunosc din anul 2000 aproximativ și am avut cu acesta relații de colegialitate în Partidul Național Liberal și apoi în Parlamentul României.

Î: Care este procedura angajării prin transfer a personalului Serviciul de Informații Externe?

R: Procedura de transfer ține de modul în care se aplică ordinele și dispozițiile de transfer, adică pe baza exprimării unei dorințe și a cercetării dosarului respectiv se trece la un program de pregătire și după o perioadă de aproximativ 1 an intră în serviciul activ al Serviciului de Informații Externe.

Î: Ați avut vreo discuție cu inc. A. în legătură cu transferul unui ofițer de la Serviciul Român de Informații Cluj la Serviciul de Informații Externe?

R: Nu, niciodată, pentru că ar fi fost imposibil întrucât Serviciul de Informații Externe nu are activități pe teritoriul României.

Î: V-a rugat inculpatul A. să primiți în audiență pe subofițerul B., pe dvs. sau pe altcineva?

R: Nu îmi aduc aminte să mă fi rugat dl. A. în acest sens, privind pe subofițerul respectiv, pe care nici nu îl cunosc. A stat în fața mea în sala de ședință și precizez că nu o cunosc pe numita B.

Întrebări formulate de procuror: Cunoașteți persoana despre care s-a vorbit, acea martoră, dacă a fost și membru în Partidul Național Liberal?

R: Îmi este foarte greu să precizez dacă a avut calitatea de membru în Partidul Național Liberal. Nu cunosc toți membrii partidului, fiind un partid foarte mare.

Î: Este exclus transferul în general, de personal, între Serviciul Român de Informații și Serviciul de Informații Externe?

R: În principiu, există posibilitatea transferului în instituțiile de forță, nu există nicio reglementare la Serviciul de Informații Externe care să interzică acest transfer. Practica curentă este de a nu transfera oamenii din Serviciul Român de Informații, pe nicio funcție, având în vedere că cele două instituții au obiective diferite. Cred că nu a existat niciodată un astfel de transfer pe perioada cât am fost la conducerea serviciului și nici pentru perioadele anterioare nu am auzit așa ceva.”

III. Analizând cauza sub toate aspectele de drept și de fapt, în raport de conținutul actelor dosarului cauzei și coroborând probatoriul administrat în cursul procesului penal, inclusiv probatoriul administrat direct și nemijlocit în faza apelului, Înalta Curte reține că apelul declarat de către inculpatul A. este nefondat urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta.

1. Cu privire la prima critică a inculpatului A. din motivele de apel privind lipsa întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de folosire de informații nedestinate publicității, Înalta Curte constată că probatoriile administrate sunt suficiente și apte pentru a susține acuzația formulată.

În fața instanței de apel, au fost administrate probatoriile privind depozițiile inculpatului A. și a martorilor B. și K.K. Probatoriile administrate în faza apelului, la solicitarea inculpatului, nu sunt apte a răsturna concluzia instanței de fond în sensul săvârșirii de către inculpatul A. a instigării la comiterea faptei prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu forma de vinovăției prevăzută de lege.

În esență, raporturile dintre martora B. și inculpatul A. pot fi subsumate principiului quid pro quo, primul fiind furnizorul de informații în schimbul cărora primește promisiunea intervenției pentru schimbarea locului de muncă, iar probele dosarului dovedesc atât furnizarea de informații, cât și promisiunea inculpatului în realizarea acestei intervenții.

Mijloacele de probă pe baza cărora instanța de fond a reținut ca dovedită situația de fapt și întrunirea condițiilor de tragere la răspundere penală sunt: convorbirile telefonice și comunicațiile inculpatului, declarațiile martorilor F., C., G. și B.

Percheziția din data de 28 mai 2014 efectuată în biroul inculpatului A. a dovedit existența unui înscris „curiculum vitae” al martorei B. (vol. 1, filele 155-160, dosar up), despre care inculpatul a relatat că i-a fost adus de mama martorei pentru a o ajuta la angajare, declarație menținută și ulterior - chiar și în fața instanței de apel. Aceste aspecte sunt confirmate din conținutul proceselor verbale de interceptare, ce se referă la activitatea desfășurată de inculpata/martora B. în perioada 2013-2014 ca membru al echipelor operative și angajat al Serviciului Român de Informații.

Însăși declarațiile inculpatului A. sunt relevante sub aspectul descrierii relațiilor interumane, respectiv între participanții la activitatea infracțională și demonstrează oportunitățile demersului infracțional.

Instanța de apel subliniază menținerea poziției în cadrul întregii proceduri a martorilor F., M. și E. (tatăl vitreg al martorei B. și soțul martorei G.), în timp ce martorele B. și G. au dovedit o poziție oscilantă generată de chiar implicarea directă în cauză, în calitate de părți.

- În analizarea acestor critici ale inculpatului, Înalta Curte va proceda la evaluarea probatoriilor administrate în faza apelului, astfel:

- Din declarația inculpatului A. dată la data de 19 octombrie 2016 (filele 42-45 dosar apel), se rețin următoarele aspecte ca fiind utile în raport cu teza probantă: ”(…) Eu nu i-am promis nimic concret, dar am afirmat că dacă mă voi întâlni cu cineva care cunoaște acea procedură de transfer am să pun această întrebare, dar sunt convins că este vorba de o audiență la Serviciul de Informații Externe, loc în care fata să-și expună doleanțele…De altfel și în discuțiile telefonice care au succedat momentului întâlnirii cu G. nu am discuta despre nici un transfer, ci doar despre posibilitatea unei audiențe în care B. să fie primită de către conducerea Serviciului de Informații Externe (…) după discuția cu G., la câteva zile în mapa de la Consiliul Județean Cluj am găsit, printre altele, și CV-ul numitei B. Nu m-am întrebat cine a adus acel CV și prin ce mecanism a fost depus la mapa președintelui Consiliul Județean Cluj (…). Pe la sfârșitul lunii aprilie-începutul lunii mai 2014, mama-G. m-a sunat insistent să afle dacă am făcut vreun demers vis-a-vis de fiica sa. Atunci m-am uitat printre hârtiile din birou după acel CV, însă nu l-am găsit, s-a pierdut sau rătăcit pe undeva. În consecință i-am cerut să îmi trimită pe mail acel CV nou, ca în cazul că mă voi întâlni cu altă persoană i-l voi prezenta (sigur că în gândul meu era vorba de dl K.K. la acea dată șef al Serviciului de Informații Externe, pe care-l cunoșteam că era fost membru al Partidului Național Liberal, însă nu era în mod necesar ca primirea în audiență să se facă de el personal sau de un subordonat din cadrul Serviciului de Informații Externe). Am primit pe mail acel CV, însă nu l-am citit (…) până la urmă acel CV a fost găsit de Direcția Națională Anticorupție la percheziția efectuată în biroul meu de la Cluj, însă eu susțin că este vorba despre primul document identificat de mine la mapa de lucru și despre care am relatat anterior (…).”

Declarația dată de inculpat în fața Înaltei Curți confirmă cele susținute și în fața instanței de fond la termenul de judecată din data de 22 martie 2016 (filele 202-203 dosar fond) și în declarațiile date în faza de urmărire penală, respectiv declarația de suspect din 30 mai 2014 (filele 102-104 vol. II dosar up) și declarația de inculpat din 13 iunie 2014 (filele 129-132 vol. II dosar up) în sensul negării acuzațiilor care i se aduc, respectiv că nu a pretins și nu a cerut informații de la B. și că niciodată nu a condiționat ajutorul pe care urma să-l dea martorei B. privind transferul acesteia de la Serviciul Român de Informații la Serviciul de Informații Externe de informațiile pe care s-ar fi pretins a fi primite de la martoră privind supravegherea și monitorizarea inculpatului.

Inculpatul A. a recunoscut faptul că în discuțiile purtate cu G. - mama martorei B., a afirmat că dacă se va întâlni cu cineva care cunoaște procedura de transfer de la Serviciul Român de Informații la Serviciul de Informații Externe va întreba despre acest aspect. De asemenea, a recunoscut faptul că a promis numitei G., că se va interesa de posibilitatea unei audiențe a acesteia în cadrul Serviciului de Informații Externe, precizând, totodată, că s-a gândit la K.K., acesta fiind șef al Serviciului de Informații Externe la data respectivă, dar și membru al Partidului Național Liberal.

- În ceea ce o privește pe martora B., în fața instanței de apel aceasta a precizat „ că nu i-a transmis nici un moment informații clasificate. Singurul lucru pe care l-am spus a fost „Ai grijă de tine”, la fel cum vorbesc cu toți prietenii mei”, declarații care se raportează la cele relatate în fața instanței de fond.

Înalta Curte reține că prin acordul de recunoaștere a vinovăției din data de 26 iunie 2014 inculpata B. (fila 381-399 vol. I dosar up), C. (filele 414-433 vol. I dosar up), G. (filele 347-365 vol. I dosar up), în prezența apărătorilor aleși, au declarat expres că recunosc comiterea faptei și au acceptat încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și au fost de acord cu aplicarea pedepselor stabilite și a modalității de executare cu suspendare executării pedepsei sub supraveghere în ceea ce o privește pe inculpata B. și amânarea aplicării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, cu respectarea unor obligații, în ceea ce-i privește pe inculpații C. și G.

Prin sentința penală nr. 619/2014 din 10 octombrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, (filele 182-190 dosar inst. fond), definitivă prin Decizia nr. 53/A din data de 16 februarie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosar nr. x/33/2014, în baza art. 485 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. au fost admise acordurile de recunoaștere a vinovăției încheiate Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari cu inculpații B., C. și G.

Așadar, instanța de control judiciar constată că situația de fapt reținută ca urmare a acordurilor de recunoaștere a vinovăției în ceea ce-i privește pe inculpații B., C. și G. a intrat în puterea lucrului judecat și reprezintă un adevăr judiciar, care este câștigat prezentei cauze.

De aceea, Înalta Curte reține că schimbarea poziției procesuale prin denaturarea celor relatate inițial ori retractarea acestora - în ceea ce o privește pe martora B., în fața instanței de apel, și a mamei acesteia - martora G., în fața instanței de fond, nu pot fi apreciate ca fiind veridice.

Sub acest aspect, în interpretarea legii, Înalta Curte are în vedere că acordul de recunoaștere a vinovăției constituie una dintre cele două modalități de sesizare a instanței de judecată de către procuror, având anumite particularități față de sesizarea prin rechizitoriu.

Ceea ce este relevant cauzei de față este faptul că ambele sesizări - acordul de recunoaștere și rechizitoriul - se raportează la aceeași situație de fapt și aceeași participanți, ce însă au fost judecate în dosare diferite.

Potrivit art. 479 C. proc. pen., acordul de recunoaștere a vinovăției înseamnă recunoașterea săvârșirii faptei, acceptarea încadrării juridice pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și se referă la felul și cuantumul pedepsei, la forma de executare a acesteia. Pentru a se încheia acordul, inculpatul trebuie să recunoască fapta fără rezerve și să accepte încadrarea juridică, care este strâns legată de recunoașterea faptei.

Ambele aspecte sunt cuprinse în soluționarea acțiunii penale, a felului și întinderii pedepsei, a modalității de executare, prin încadrare juridică înțelegându-se corespondența dintre faptă și totalitatea normelor speciale și generale care determină caracterizarea juridică. În această fază, inculpatul nu poate reveni asupra recunoașterii efectuate la urmărirea penală, întrucât consimțământul său, materializat în declarația expresă și prin semnătura aplicată pe actul ce conține acordul de recunoaștere a vinovăției, face dovada exprimării propriei voințe.

Valabilitatea consimțământului ar putea fi examinată numai dacă sunt probe certe că s-a obținut prin încălcarea principiului loialității probelor, stipulat în art. 101 C. proc. pen. Art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale recunoaște părții interesate dreptul de a renunța, valabil, la garanțiile instituite de Convenție, pentru că dreptul la un proces echitabil nu este unul absolut, iar procedura desfășurată în cursul urmăririi penale nu este una arbitrară, legea procesual penală instituind garanții prin care se asigură că inculpatul care acceptă sau inițiază acordul nu este sancționat exclusiv pe baza declarației lui de recunoaștere.

Mai mult, asistența juridică de care un inculpat beneficiază în momentul încheierii acordului asigură premisele unei manifestări de voință realizate în deplină cunoștință de cauză, incompatibilă cu o retractare sau retragere a consimțământului total nejustificată. Consimțământului valabil exprimat de inculpat la momentul încheierii acordului de recunoaștere are un caracterul irevocabil.

În raport de cele constate, Înalta Curte are în vedere că în declarațiile martorei B. - date în procedura recunoașterii vinovăției, s-a arătat în amănunt activitatea infracțională desfășurată raportată la inculpatul A. în sensul că-l atenționa pe acesta despre operațiunile care se desfășurau în cadrul Serviciului Român de Informații, ce-l vizau pe acesta, atât din informațiile directe în sensul că aceasta participa personal la acțiuni operative sau prin intermediul numitului M. prin acțiunile la care participa și-l vizau pe A. (colegul său, cu care aceasta se afla în relații de prietenie, iar la unele dintre aceste discuții a participa și mama acesteia, numita G.).

În același sens, martora G. a declarat că a efectuat demersul pe la inculpatul A. pentru a-și ajuta fiica în sensul de a o transfera de la Serviciul Român de Informații la Serviciul de Informații Externe, trimițând inculpatului CV-ul fiicei sale atât în format pe hârtie cât și în format electronic prin e-mail, comunicând în schimb inculpatului faptul că este urmărit, date pe care le cunoștea din discuțiile purtate în casă de către fiica sa, B. cu colegul acesteia, (Vâtcă Antonie), sau discuțiile purtate de M. cu colegii săi la telefon.

Totodată, martorul C., a declarat că a luat legătura cu B., la recomandarea lui F. (consilierul/șeful de cabinet al inculpatului) și îi transmitea acestuia în mod repetat informații pe care le afla de la martora B., în ceea ce privește monitorizarea inculpatului A. ce avea ca obiect activitatea de supraveghere de către Serviciul Român de Informații, sau direct inculpatului A. („după ce F. a fost chemat la Direcția Națională Anticorupție”). A mai arătat martorul că știa de la mama martorei B., că fiica sa dorea să se transfere de la Serviciul Român de Informații la Serviciul de Informații Externe iar la începutul anului 2014, mama acesteia a solicitat adresa de mail a inculpatului A. pentru a-i transmite CV- ul martorei B.

- În ce privește declarația martorului K.K., instanța de apel reține că acesta a relatat că nu își amintește să fi discutat cu inculpatul despre o audiență pentru subofițerul B. Declarația acestui martor, într-adevăr, nu-l incriminează pe inculpatul A. în sensul de a indica faptul că martorul ar fi fost contactat de către inculpat pentru posibilitatea unui eventual transfer al martorei B. de la Serviciul Român de Informații la Serviciul de Informații Externe, dar declarația nu exclude faptul că această înțelegere a existat între inculpatul A. și martora B., așa cum este demonstrat de probele cauzei.

- Cu privire la martorii F. și M., audiați în fața instanței de fond, dar a căror audiere nu a fost solicită în fața instanței de apel, Înalta Curte reține următoarele:

- Declarația martorului F. confirmă faptul că la inițiativa inculpatului A., martorul a luat legătura cu C. pentru a i se transmite informații în ceea ce privește supravegherea și monitorizarea inculpatului, iar ulterior, C. a dat informații martorului F. și în ceea ce privește supravegherea acestuia din urmă, care în opinia martorului erau primite de la B. sau prin intermediul mamei acesteia, numita G.

- Martorul M. a arătat că a fost coleg cu B. la Direcția Județeană de informații Cluj în perioada 2010-2014 și au făcut parte din aceeași echipă participând la operațiuni de supravegheri operative atât împreună cu aceasta cât și separat în ceea ce-l privește pe inculpatul A., dar și pe martorul C.. Acesta a mai declarat că avea discuții profesionale cu martora B. despre diferite activități fie la care participau amândoi fie numai unul dintre ei.

A mai declarat martorul că toți lucrătorii operativi care făceau parte din echipă, aveau obligații pe linia protecției clasificate, în sensul că aveau obligația de a nu divulga date, informații cu privire la derularea acestor activități. Acesta a mai declarat : ”(…) posibil în anul 2013, am condus-o cu autoturismul pe B. până în apropierea Consiliului Județean Cluj, aceasta urmând să meargă la președintele Consiliului Județean, A., pentru a discuta despre posibilul ajutor al acesteia pentru a se transfera în cadrul Serviciului de Informații Externe…B. mi-a promis că în măsura în care reușește să se transfere, mă va recomanda și pe mine (…).”

A mai declarat acesta că a surprins-o pe martora B. trimițându-i mesaj lui „C.”, iar la insistențele acestuia, martora spus că este vorba despre C. care a fost coleg de partid cu martora și că se înțeleg bine și că cei doi comunicau relativ des, fie prin sms, fie prin intermediul internetului.

- Concomitent, martorul E. (tatăl vitreg al martorei B.) a declarat :”(…) la sfârșitul anului 2013, începutul anului 2014, fiica mea m-a rugat să-i fac un CV european care urma să fie folosit într-o eventuală cerere de transfer de la Serviciul Român de Informații la Serviciul de Informații Externe. Precizez că după ce l-am finalizat, am înaintat înscrisul fiicei mele la birou și l-am transmis în format electronic soției mele G.…cunosc că de mai multe ori în familia noastră a venit martorul M. care era coleg de serviciu și prieten cu fiica mea și care uneori discutau chestiuni de serviciu. Mai arăt că eu i-am atenționat de mai multe ori, având mai multă experiență decât ei, că nu e voie să discute astfel de chestiuni în acel mediu (…)”(fila 156 dosar instanță de fond). „(…) De asemenea declar că prin funcția pe care o deținea soția și anume de secretară la Autoritatea de Comunicații Cluj, aceasta avea contacte destul de dese cu domnul A. ce ocupa funcția de președinte al Consiliului Județean Cluj. Soția a fost preocupată să-și ajute fiica să plece din Cluj și să ajungă la București, la Serviciul de Informații Externe, prin intermediul și cu ajutorul domnului A.. Preocuparea soției mele a constat în telefoane și scurte întâlniri ale acesteia cu președintele Consiliului Județean, domnul A., în vederea rezolvării transferului fetei mele vitrege. A. cunoștea natura serviciului fetei mele vitrege, cu atât mai mult cu cât CV-ul acesteia a ajuns în posesia sa, probabil prin intermediul soției (…)”(filele 152-153 vol. II d.u.p.).

Înalta Curte reține că în acest context chiar dacă intenția inculpatului A. nu a avut ca finalitate contactarea în fapt a martorului K.K., în demersul pe care îl promisese atât martorei B. cât și martorei G., nu are relevanță pentru stabilirea nevinovăției inculpatului în raport de fapta dedusă judecății. De altfel, promisiunea inculpatului făcută celor două martore, s-a confirmat chiar prin declarațiile inculpatului în sensul că a primit CV-ul martorei B. de două ori și a promis numitei G. „(…) i-am cerut să îmi trimită pe mail acel CV din nou, ca în cazul că mă voi întâlni cu altă persoană i-l voi prezenta (desigur că în gândul meu era vorba de domnul K.K. la acea dată șef al Serviciului de Informații Externe, pe care-l cunoșteam că era fost membru Partidului Național Liberal, însă nu era în mod necesar ca primirea în audiență să se facă de el personal sau de un subordonat din cadrul Serviciul de Informații Externe) (…).”

Această promisiune a avut ca scop captarea bunăvoinței - instigarea martorei B. în sensul transmiterii informațiilor confidențiale, direct sau indirect, cu privire la supravegherea sa operativă, informații ce nu sunt destinate publicității, în sensul dispozițiilor art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Coroborarea acestor probe evocate conduc la stabilirea vinovăției inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Prin urmare, în prezenta cauza sunt concludente probele constând în declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor și percheziția domiciliară efectuată în biroul inculpatului A., ce a dovedit existența înscrisului „curiculum vitae” al martorei B. (vol. 1, filele 155-160, dosar up), despre care inculpatul a relatat că i-a fost adus de mama martorei pentru a o ajuta la angajare, toate acestea făcând dovada împrejurării pentru care au fost administrate, respectiv stabilirea adevărului.

Pe de altă parte, probatoriul administrat în fața instanței de apel nu schimbă cu nimic concluzia la care a ajuns instanța de fond prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare în ceea ce-l privește pe inculpatul A., ci dimpotrivă confirmă vinovăția inculpatului pentru fapta dedusă judecății.

Așadar, Înalta Curte nu poate primi critica inculpatului A.potrivit căreia se impunea o soluție de achitare din perspectiva aplicării dispozițiile art. 16 lit. b) C. proc. pen. pentru fapta prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Prin urmare, reține că din coroborarea materialului probator evocat rezultă că inculpatul A. (în calitate de președinte a consiliului Județean Cluj) în perioada 2013-2014, la instigarea sa, a primit de la martora B. (aflată în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de subofițer cu gradul militar de plutonier în cadrul Serviciului Român de Informații - Direcția Județeană de Informații Cluj), direct sau indirect, în mod repetat, prin acte materiale distincte, dar în cadrul unei rezoluții infracționale unice, direct sau prin intermediul mamei martorei, numita G. sau a subprefectului județului Cluj, numitul C., informații ce nu erau destinate publicității (al căror obiect erau acțiuni de supraveghere operativă ce îl vizau pe inculpat sau alte persoane) în schimbul unei promisiuni făcute de inculpatul A., martorei B. de a obține transferul acesteia din cadrul Serviciului Român de informații în cadrul Serviciului de Informații Externe.

Astfel, se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, prevăzută de art. 47 C. pen. rap la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., infracțiune reținută în mod judicios de instanța de fond.

2. Înalta Curte constată că nu este fondat nici cel de-al doilea motiv de apel cu privire la critica inculpatului potrivit căreia hotărârea de condamnare ar fi fost întemeiată pe probe obținute nelegal, probe cu privire la care ar fi trebuit să se constate nulitatea din perspectiva Deciziei nr. 51 din 16 februarie 2016 a Curții Constituționale.

Având în vedere evaluarea probatoriului administrat prin respectarea contradictorialității și a tuturor garanțiilor prevăzute de C. proc. pen., Înalta Curte reține că probele din cauză obținute prin intermediul operațiunilor de supraveghere tehnică sunt legal administrate.

Cu privire la efectele Deciziei nr. 51/2016 din data de 16 februarie 2016 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, analizând practica judiciară a instanței supreme (Încheierea nr. 486 din 06 aprilie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016, și Încheierea nr. 452 din data de 30 martie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016, încheierea de ședință 12 aprilie 2016, în opinie separată, și în opinie majoritară, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014, Decizia nr. 199/A din 11 mai 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014, încheierea din 31 martie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015, încheierea din 18 martie 2016 pronunțată în Dosar nr. x/1/2015, încheierea din 23 octombrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/33/2014, definitivă prin Încheierea nr. 3147 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală în Dosar nr. x/33/2014/a1), instanța de apel constată următoarele:

- O primă motivare a reținut următoarele: „ Având în vedere caracterul erga omnes și pentru viitor al Deciziei, în prealabil, judecătorul de drepturi și libertăți reține următoarele: Prin decizia Curții Constituționale susmenționată, instanța de contencios constituțional a statuat neconstituționalitatea sintagmei „ori de alte organe specializate ale statului” din cuprinsul dispozițiilor art. 142 alin. (1) C. proc. pen.

La parag. 49, Curtea Constituțională arată că “este justificată opțiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de procuror și de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform art. 30 C. proc. pen., precum și de către lucrătorii specializați din cadrul poliției, în condițiile în care aceștia pot deține avizul de ofițeri de poliție judiciară, în condițiile art. 55 alin. (5) C. proc. pen (…)”.

La parag. 47 al considerentelor Deciziei, se arată că „(…) Curtea constată că nicio reglementare din legislația națională în vigoare, cu excepția dispozițiilor art. 142 alin. (1) C. proc. pen., nu conține vreo normă care să consacre expres competența unui alt organ al statului, în afara organelor de urmărire penală, de a efectua interceptări, respectiv de a pune în executare un mandat de supraveghere tehnică (…)”.

Aceste argument sunt subsumate apoi de către Curtea Constituțională a României prin aprecierea potrivit căreia “… reglementarea în acest domeniu nu poate fi realizată decât printr-un act normativ cu putere de lege, iar nu printr-o legislație infralegală, respectiv acte normative cu caracter administrativ, adoptate de alte organe decât autoritatea legiuitoare (…).”

Se observă că în considerentele Deciziei nu s-a realizat o analiză a dispozițiilor legale din acest domeniu referitoare la instituțiile autorizate de lege să dețină și să folosească mijloace adecvate pentru obținerea, verificarea, prelucrarea, stocarea și descoperirea informațiilor privitoare la faptele ce intră în competența acestora.

În aceste circumstanțe, judecătorul de drepturi și libertăți/judecătorul de cameră preliminară constată că unitățile Ministerului Public, cu excepția Direcției Naționale Anticorupție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, nu aveau o asemenea îndrituire legală.

Apreciem că Decizia se referă doar la Serviciul Român de Informații (excludem din analiza noastră alte instituții cu atribuții în domeniul securității naționale, întrucât este de notorietate - comunicatele publice - că în activitatea de urmărire penală procurorii au acționat cu sprijinul tehnic al Serviciului Român de Informații și Departamentul de Informații și Protecție Internă), și de aceea este necesar a fi menționate unele dintre dispozițiile legale ce reglementează activitatea acestei instituții, deoarece dispozițiile art. 142 alin. (1) C. proc. pen., au următorul cuprins: „Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializați din cadrul poliției ori de alte organe specializate ale statului.”

Personalul Departamentului de Informații și Protecție Internă, este compus din funcționari publici cu statut special - ofițeri și agenți de poliție, absolvenți ai Academiei de Poliție, cu specializări corespunzătoare diverselor profiluri de muncă.

De aceea, reținem că Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații prevede la art. 8 că „Serviciul Român de Informații este autorizat să dețină și să folosească mijloace adecvate pentru obținerea, verificarea, prelucrarea si stocarea informațiilor privitoare la siguranța națională, în condițiile legii”.

Legea nr. 51/1991 privind securitatea naționala a României, republicata în M. Of., Partea I nr. 190 din 18 martie 2014prevede la art. 1 că „ Prin securitatea națională a României se înțelege starea de legalitate, de echilibru si de stabilitate sociala, economica și politica necesara existentei și dezvoltării statului național roman ca stat suveran, unitar, independent si indivizibil, menținerii ordinii de drept, precum și a climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăților si îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, potrivit principiilor si normelor democratice statornicite prin Constituție”, iar la art. 2 că „Securitatea națională se realizează prin cunoașterea, prevenirea și înlăturarea amenințărilor interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute în art. 1„

Așadar, raportat la disp. art. 13 și art. 21 din Legea nr. 51/1991 se poate concluziona că Serviciul Român de Informații este autorizat de lege atât să dețină și să folosească mijloace adecvate pentru obținerea, verificarea, prelucrarea si stocarea informațiilor privitoare la securitatea națională, cât și să desfășoare activități de supraveghere tehnică dacă are autorizarea primită de la judecător.

Cum aceste autorizări sunt date în baza Legii nr. 51/1992 și privesc securitatea națională a României, actele de autorizare și rezultatele obținute în urma exploatării acestor mandate de securitate națională nu pot intra sub cenzura efectuată în baza C. proc. pen., deoarece nu privesc fapte penale.

În această ultimă privință trebuie observat că Serviciul Român de Informații este obligat prin lege să sesizeze organele de urmărire penală dacă în timpul executării activităților autorizate acestea indica pregătirea sau săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penala, sunt reținute în scris si transmise organelor de urmărire penala, potrivit art. 61 din C. proc. pen., ce reglementează actele încheiate de unele organe de constatare.

Așadar, fiind un act de constatare însoțit de mijloacele de probă, trebuie analizat din această perspectivă și nu din cea a Deciziei nr. 51/2016, deoarece acest act de sesizare are la bază mijloace de probă obținute cu respectarea procedurilor prevăzute de lege și este înaintat organelor de urmărire penală în baza legii.

De altfel, aceste aspecte au fost analizate pe parcursul timpului în practica Curții Constituționale a României. Astfel, în Decizia nr. 766/2006 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10, art. 11 alin. (1) lit. d), art. 13 și 15 din Legea nr. 51/1991: “Curtea reține că în examinarea excepției este necesar să se ia în considerare prevederile art. 31 alin. (3) din Constituție, în conformitate cu care dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze securitatea națională, și prevederile art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, care stabilesc că exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns dacă se impune, între altele, pentru apărarea securității naționale. Curtea nu poate reține existența unei discriminări în aplicarea legii rezultând din faptul că în cazul autorilor excepției de neconstituționalitate au fost obținute probe prin interceptarea unor convorbiri telefonice în condițiile Legii nr. 51/1991 privind siguranța națională a României, în timp ce în alte cazuri interceptarea convorbirilor telefonice în scopul obținerii de probe judiciare are loc pe baza prevederilor C. proc. pen. Justificarea diferenței de reglementare a mijloacelor de obținere a probelor rezidă în obiectul special al Legii nr. 51/1991 și nu încalcă în niciun fel prevederile Constituției.

Probele administrate - indiferent de procedura legală urmată - vor fi evaluate uniform de instanța de judecată, cu respectarea contradictorialității și a tuturor celorlalte garanții prevăzute de C. proc. pen. Faptul că o probă a fost obținută de organul de urmărire penală în condițiile prevăzute de Legea nr. 51/1991 nu îl împiedică pe judecător să constate, când este cazul, că această probă este neconcludentă întrucât nu corespunde realității sau nu face dovada faptului ori a împrejurării în legătură cu care a fost administrată. Nu există o ierarhie a probelor în funcție de procedura legală după care au fost administrate, astfel că judecătorul are obligația să examineze și să aprecieze toate probele cu aceeași măsură și după aceleași criterii (…).

De aceea, în raport de cele anterior reținute, analiza trebuie să vizeze fiecare măsură de supraveghere în parte și să urmărească să răspundă cine a realizat-o? Organul de cercetare penală, lucrători specializați din cadrul poliției (Departamentul de Informații și Protecție Internă) sau organe specializate ale statului (Serviciul Român de Informații)?

În raport de răspunsul primit, trebuie continuată analiza având în vedere prevederile ce ofereau îndreptățirea legală de a deține și folosi mijloacele tehnice specifice realizării supravegherii tehnice și în raport de acestea să se decidă de la caz la caz.”

În opinie separată, s-au reținut următoarele: „Potrivit art. 142 alin. (1) C. proc. pen., procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializați din cadrul poliției ori de alte organe specializate ale statului.

Prin Decizia nr. 51/2016 a Curții Constituționale a României s-a constatat neconstituționalitatea sintagmei „ori de alte organe specializate ale statului” din cuprinsul dispozițiilor art. 142 alin. (1) C. proc. pen.

Potrivit art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, norma neconstituțională își încetează efectele juridice. În ceea ce privește efectele deciziei Curții Constituționale a României, trebuie avute în vedere cele menționate expressis verbis în considerentele acesteia, respectiv în parag. 52, în sensul că decizia produce efecte pentru viitor, efecte ce trebuie reflectate în toate cauzele aflate pe rolul instanțelor de judecată.

Pentru a stabili modalitatea în care această decizie trebuie reflectată în cauzele aflate în curs de judecată, au fost avute în vedere, cu titlul de exemplu, consecințele Deciziilor nr. 1483/2011 și nr. 1470/2011 al Curții Constituționale a Românei, pronunțate în materia procedurii simplificate. Astfel norma ce conținea și o cauză legală de reducere a pedepsei a fost valorificată în căile de atac, după publicarea în M. Of. a celor două decizii menționate, deși se prevedea un termen limită anterior pentru invocarea și aplicarea textului legal, respectiv declanșarea cercetării judecătorești în fond.

În concluzie, consecința deciziei Curții Constituționale a României în cauza pendinte este aceea că probatoriile, rezultate din punerea în executare a mandatelor ori autorizațiilor de către Serviciului Român de Informații, trebuie excluse. Excluderea este consecința constatării neconstituționalității, iar nu a nulității.

În ceea ce privește momentul procesual la care ar trebui să se dispună această excludere, se consideră, că este anterior deliberării ori dezbaterilor, deoarece atât apărarea cât și reprezentantul Ministerului Public ar trebui să cunoască probatoriile pe care se poate fundamenta viitoarea soluție ce va fi pronunțată în cauză.

Excluderea presupune imposibilitatea valorificării datelor conținute de aceste mijloace de probă în susținerea acuzației. Totuși trebuie subliniat că aceste probatorii, administrate în cursul judecății și valorificate de opinia majoritară, nu conțin date utile acuzațiilor pentru care s-a pronunțat soluția achitării (…) preponderența valorificării probelor administrate în fața instanței de control judiciar se justifică prin garanțiile de contradictorialitate pe care le oferă faza judecății și prin posibilitatea de a verifica eficient ansamblul apărărilor formulate ori neconcordanțelor intre susținerile anterioare ale părților ori martorilor, elemente ce conferă consistență exercitării drepturilor procesuale (…).”

- O altă motivare reține următoarele: „(…). În economia legii de procedură penală și, în același sens, doctrina de specialitate și în practica jurisprudențială, inclusiv a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, sunt analizate distinct ca sancțiuni procedurale exclusiv sancțiunile: nulității (în clasificarea care interesează în speță, după caz absolute sau relative), inadmisibilității și decăderea.

Or, excluderea probelor administrate în cursul urmăririi penale de către procuror prin conformare la Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 a Curții Constituționale a României nu este o sancțiune procedurală distinctă, în sensul cererilor formulate de inculpați prin apărătorii aleși, ci este o consecință care se evaluează cazuistic, în funcție de datele și circumstanțele fiecărei spețe. De altfel, la pct. 13 (fila 14), din considerentele deciziei Curții Constituționale a României sus menționate s-a stabilit expresis și în mod obligatoriu că „o probă nu poate fi obținută nelegal decât dacă mijlocul de probă și/sau procedeul probatoriu prin care este obținută este nelegal, aceasta presupunând nelegalitatea dispunerii, autorizării sau administrării probei și că nelegalitatea acestora este sancționată de prevederile art. 102 alin. (3) C. proc. pen., prin aplicarea regimului nulității absolute sau relative. Așadar, Curtea a apreciat că art. 102 alin. (2) C. proc. pen. trebuie coroborat cu alin. (3) al acestui text legal, ceea ce înseamnă că probele obținute prin actele prevăzute la art. 102 alin. (3) nu pot fi folosite în procesul penal în condițiile în care aceste acte sunt lovite de nulitate absolută sau relativă (parag. 22)”.

În consecința celor mai sus enunțate, instanța de apel a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în opinia majoritară, are în vedere că probele în discuție au fost obținute de procuror în condițiile legii și nu sunt lovite nici de sancțiunea nulității absolute, nici de sancțiunea nulității relative - de altfel, cu referire la această ipoteză, inculpații prin apărători aleși nici nu au dovedit în vreun fel vătămarea procesuală intervenită la momentul administrării probelor respective (…).

- Într-o altă argumentare, s-au reținut în concret următoarele: „…în raport de considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 51/2016 unde se arată în mod expres că decizia se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată, în mod corespunzător, singura posibilitate pe care o are instanța este ca odată cu soluționarea fondului cauzei, raportat la libera apreciere pe care o poate da probelor, după ce acestea au fost administrate în condiții de contradictorialitate, nemijlocire și oralitate să aprecieze asupra menținerii sau excluderii unor probe din perspectiva dreptului la un proces echitabil și a aprecierii importanței/ preponderenței acestora în ansamblul probator (…)”, dar, într-o altă speță, instanța supremă a mai avut în vedere și faptul că ”(…) cererea formulată de inculpat este inadmisibilă raportat la supravegherea tehnică dispusă în baza art. 20 și 21 din Legea nr. 535/2004 și art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991, deoarece decizia Curții Constituționale nu vizează și supravegherea tehnică dispusă în temeiul art. 140 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 138 și 139 C. proc. pen., ca nefiind formulată în termenul prevăzut de lege (…)”.

Revenind la prezenta cauză, independent de jurisprudența evocată și criticile apărării, instanța de apel are în vedere că hotărârea de față nu este fundamentată în mod determinant pe baza acestui probatoriu contestat din perspectiva legalității.

3. Cu privire la ultimul motiv de apel invocat, în sensul reevaluării cuantumului cheltuielilor judiciare de 25.000 lei la care a fost obligat inculpatul A., considerat de apărare ca fiind exagerat, Înalta Curte constată că nici acest motiv nu este fondat.

Se constată că prin rechizitoriul din data de 2 iulie 2014 emis în Dosar nr. x/P/2014 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor de Corupție Săvârșite de Militari, printre altele, s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 20.000 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de efectuarea actelor de urmărire penală.

Pe de altă parte, prin sentința penală nr. 65 din data de 05 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, printre altele, s-a dispus obligarea inculpatului să plătească 25.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Înalta Curte reține că din examinarea actelor și lucrărilor dosarului din perspectiva cuantumului cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina inculpatului rezultă că acestea sunt justificate, dată fiind amploarea și natura probatoriilor din faza de urmărire penală: percheziții domiciliare, măsuri de supraveghere tehnică, percheziții autovehicule, percheziții informatice, declarații de inculpați, martori, toate acestea ocazionând cheltuieli ce se regăsesc coerent în suma finală imputată inculpatului sub formă de cheltuieli judiciare, așa cum, la fel de justificate sunt și cele din faza de judecată în raport de numărul termenelor acordate.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 65 din data de 05 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelantul la cheltuielile de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 65 din data de 05 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 decembrie 2016.