Trafic de influență: avocată, reprezentant advers, pretinde și primește sume pentru intervenție la complet; admiterea apelului tardiv a martorei-intermediar și respingerea pe fond

Decizia penală nr. 417/A/2017

Deliberând asupra apelurilor declarate de către apelanta martor denunțător A. și inculpata B. împotriva sentinței penale nr. 2/F din 5 ianuarie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 2/F din 5 ianuarie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au hotărât următoarele:

În temeiul disp. art. 291 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 5 și 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpata B., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În temeiul disp. art. 67 din C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., pe o perioadă de 1 an.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 91 alin. (1) din C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere și a dispus un termen de supraveghere de 4 ani, stabilit în condițiile art. 92 din C. pen.

În temeiul disp. art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de probațiune Argeș, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul disp. art. 93 alin. (2) din C. pen. a obligat inculpata să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune Argeș.

În temeiul disp. art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, la Primăria Pitești sau Consiliul Local Pitești, pe o perioadă de 60 de zile.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., de durata termenului de supraveghere, datele prev. de art. 93 alin. (1) lit. c) - e) s-au comunicat Serviciului de Probațiune Argeș.

În temeiul disp. art. 91 alin. (4) din C. pen. a atenționat inculpata asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune, respectiv revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, dacă va mai comite infracțiuni sau dacă nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În temeiul disp. art. 72 alin. (1), teza I din C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestului la domiciliu, respectiv din 03 decembrie 2015 până la 11 decembrie 2015.

În temeiul disp. art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 404 alin. (4) din C. proc. pen. a menținut măsura preventivă a controlului judiciar luat față de inculpata B.

În baza art. 291 alin. (2) C. pen., art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. a dispus confiscarea sumei de 17.000 de lei (predată organelor de urmărire penală de martora C. și consemnată la SC D. SA - Sucursala Pitești, pe numele inculpatei B., la dispoziția organului judiciar care a dispus măsura, respectiv Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, conform recipisei de consemnare din 1 din data de 04 decembrie 2015), precum și a sumei de 3.000 lei dobândite prin săvârșirea infracțiunii, cu privire la care s-a luat măsura asiguratorie prin Ordonanța nr. 218/P/21015 din data de 03 decembrie 2015.

În baza art. 292 alin. (4) C. pen., a dispus confiscarea sumei de 15.000 lei de la A.

În baza art. 274 alin. (1) C. pen. a obligat inculpata la plata către stat a sumei de 7.500 lei.

Prin hotărârea primei instanțe, s-au reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 18 ianuarie 2016, a fost trimisă în judecată inculpata B., avocat în cadrul Baroului Argeș, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 și 6 din Legea nr. 78/2000.

Prin același rechizitoriu s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 315 alin. (1) lit. b) și art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., clasarea cauzei privind infracțiunile de cumpărare de influență prevăzută de art. 292 C. pen., complicitate la cumpărare de influență prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 292 C. pen., inducere în eroare a organelor judiciare prevăzută de art. 268 C. pen., dare de mită prevăzută de art. 290 C. pen. rap. la art. 5 și 6 din Lege nr. 78/2000 și conflict de interese prevăzută de art. 301 C. pen.

În esență, în actul de sesizare s-a reținut că inculpata B. - avocat în cadrul Baroului Argeș -, prevalându-se de influența pe care o avea asupra magistraților din cadrul Tribunalului Argeș învestiți cu judecarea cauzei civile nr. x/109/2015, în cursul lunii martie 2015, a pretins de la martora C. suma totală de 35.000 de lei și a primit efectiv suma totală de 20.000 de lei, prin intermediar A., promițând martorei C. că va interveni în vederea soluționării favorabile a litigiului civil.

Situația de fapt reținută în cauză a fost susținută de următoarele mijloace de probă: procese-verbale de consemnare a unor denunțuri orale, procese-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor și comunicărilor interceptate și înregistrate, conform autorizării instanței de judecată competente, înscrisuri, declarații martori.

Prin încheierea din data de 18 martie 2016 au fost respinse cererile și excepțiile formulate de inculpata B., ca nefondate. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală din Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, dispunându-se totodată începerea judecății.

Încheierea a fost atacată cu contestație de către inculpată, contestație ce a fost respinsă prin încheierea nr. 606 din 27 aprilie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/46/2016/a1.

În ședința din data de 22 septembrie 2016 (fila 42), în temeiul disp. art. 374 alin. (1) din C. proc. pen. s-a dat citire actului de sesizare, s-a adus la cunoștința inculpatei în ce constă învinuirea ce i se aduce, drepturile prevăzute de lege în raport cu calitatea procesuală a acesteia, cât și posibilitatea ca judecarea să se facă potrivit procedurii prev. de art. 374 alin. (4) din C. proc. pen.

Inculpata s-a prevalat de dreptul la tăcere prev. de art. 83 lit. a) C. proc. pen., arătând că nu recunoaște săvârșirea faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Inculpata a fost audiată în ședința publică din 24 noiembrie 2016 doar în ceea ce privește exprimarea acordului privind prestarea unei munci neremunerate in folosul comunității (declarația fiind consemnată și atașată la fila 91).

Inculpata a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și testimonială, probe admise de curte, fiind audiată martora E. (fila 92), înscrisurile fiind atașate la filele 95-115.

Au fost audiați martorii din lucrări: A. (filele 54-55), F. (fila 56), G. (fila 57) și C. (filele 81-82).

În ceea ce privește măsurile preventive luate în prezenta cauză, inculpata a fost trimisă în judecată sub control judiciar, măsura fiind luată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Încheierea nr. 1694 din 11 decembrie 2015 prin care a desființat, în totalitate, încheierea contestată (nr. 3 din data de 03 decembrie 2015 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Pitești) și, rejudecând, a respins propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești privind luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu față de inculpata B. și a dispus luarea măsurii controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile de la 11 decembrie 2015 până la data de 08 februarie 2016, inclusiv.

Anterior, prin Ordonanța nr. 218/P/2015 din data de 03 decembrie 2015, s-a dispus reținerea inculpatei B., pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 03 decembrie 2015, ora 0150, până la data de 04 decembrie 2015, ora 0150 (volumul I, filele 130-132), iar prin procesul verbal, anexat la filele 133-135, i s-au adus la cunoștință drepturile prevăzute de C. proc. pen..

Prin referatul nr. 218/P/2015 din 03 decembrie 2015, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești a solicitat judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Pitești luarea măsurii arestului la domiciliu, pe o perioadă de 30 de zile, față de inculpata B.

Prin încheierea nr. 3 din data de 03 decembrie 2015 s-a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu față de inculpată pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 03 decembrie 2015 până la data de 01 ianuarie 2016, inclusiv, încheiere care a fost desființată în totalitate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Încheierea nr. 1694 din 11 decembrie 2015 care a dispus luarea măsurii controlului judiciar.

Măsura controlului judiciar luată față de inculpata B. a fost menținută în procedura de cameră preliminară prin încheierile din 29 ianuarie 2016 si 18 martie 2016 și în cursul judecății prin încheierile din 10 mai 2016, 30 iunie 2016, 16 august 2016, 04 octombrie 2016 și 29 noiembrie 2016.

Analizând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al judecății, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpata B. își exercita în anul 2015 profesia de avocat în cadrul Baroului Argeș și a cunoscut-o pe martora denunțătoare C. în următoarele împrejurări: cu privire la terenul folosit de tatăl martorei, numitul H., și construcțiile aflate pe acesta, s-au derulat pe rolul instanțelor de judecată mai multe litigii civile, în urma cărora instanța de judecată a reținut valabilitatea titlului de proprietate din data de 14 iunie 1995 emis de Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 pe numele Olteanu Păuna și a procesului verbal de punere în posesie din 2002 eliberat pe numele L. Prin sentința civilă nr. 379/2014 pronunțată de Judecătoria Costești, definitivă prin Decizia civilă nr. 661/2014 a Tribunalului Argeș, a fost respinsă în mod irevocabil și acțiunea promovată de Primarul com. Lunca Corbului privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate din 1995, fiind respinsă inclusiv contestația în anulare declarată împotriva Deciziei civile nr. 661/2014. În consecință, la începutul anului 2015, atât primarul com. Lunca Corbului, cât și H. au promovat două acțiuni distincte de revizuire, prima acțiune fiind înregistrată la data de 05 ianuarie 2015 pe rolul Tribunalului Argeș sub nr. de Dosar nr. x/109/2015, în care calitatea de intimați, printre alții, au avut-o numiții I., J., E., K., L., M., N., O., P. În această cauză civilă intimații menționați anterior au avut ca apărător pe inculpata B., iar primul termen de judecată a fost stabilit pentru data de 25 martie 2015. Dosarul a fost repartizat completului de judecată format din magistrații R., S. și T.

În contextul discuțiilor purtate de martora C. cu martora A. în legătură cu împrejurarea că familia L. ar fi avut ca apărător pe inculpata B. care ar avea cunoștințe și influență la nivelul magistraților din cadrul instanțelor din județul Argeș, martora A. a încheiat un contract de asistență juridică cu inculpata pentru un dosar de partaj. În cadrul discuțiilor purtate între martora A. și inculpata B., inculpata a fost de acord să aibă o discuție cu martora C. cu privire la terenul tatălui său și construcțiile aflate pe acesta.

Această primă întâlnire a martorei C. cu inculpata a avut loc în incinta Curții de Apel Pitești la începutul lunii martie 2015, în cadrul căreia martora i-a prezentat inculpatei punctul său de vedere asupra situației terenului și a construcțiilor și i-a adus la cunoștință că deține acte noi care, în opinia sa, ar demonstra dreptul de proprietate al tatălui său asupra imobilelor. În discuția purtată, inculpata B., care cunoștea situația litigiului întrucât acordase asistență juridică părții adverse, a afirmat că „a câștigat procesele familiei L. datorită influenței pe care aceasta o are la instanțele de judecată”, ocazie cu care a spus că se afla în relații apropiate cu fostul președinte al Tribunalului Argeș, U., în prezent decedat. În această discuție inițială, inculpata i-a propus martorei C. să o pună în legătură cu doi dintre magistrații care compuneau completul de judecată învestit cu soluționarea Dosarului civil nr. x/109/2015 pe care în prealabil i-a identificat după citația prezentată de martoră ca fiind judecătorii R. și S., afirmând totodată că nu se poate „discuta” cu al treilea membru al completului de judecată. Martora C. nu a fost de acord să ia legătura personal cu cei doi magistrați, astfel că inculpata a dat de înțeles că va face ea acest lucru și se va uita pe dosar, „întrucât tot ea trebuia să găsească soluția pentru rezolvarea favorabilă martorei”, soluție ce urma a fi însușită de cele două judecătoare din complet ca urmare a influenței pe care inculpata o avea asupra lor. Martora A., care a asistat parțial la discuția dintre cele două, i-a spus inculpatei B. „că dacă trebuie ceva, să spună” (referindu-se la o sumă de bani ce urma a fi remisă magistraților), aceasta din urmă afirmând că a înțeles despre ce este vorba și le va comunica ulterior, iar în perioada următoare vor ține legătura prin martora A., atitudine precaute adoptată de inculpată, de a nu fi observată împreună cu martora C. de familia L. căreia îi acorda asistență juridică în cauza respectivă.

Următoarea întâlnire a martorei C. cu inculpata a avut loc după ce martora a primit somație de la executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită demarată de partea adversă, context în care inculpata a asigurat-o pe martoră că a vorbit cu una dintre judecătoare și urma să vorbească și cu cealaltă judecătoare, însă nu a reușit să facă acest lucru întrucât aceasta locuia la etajul patru și, în condițiile în care inculpata se deplasează cu dificultate, i-a fost greu să ajungă la ea. Totodată, inculpata B. a reiterat împrejurarea că nu poate discuta cu cel de-al treilea membru al completului de judecată.

În perioada ulterioară, legătura dintre martora C. și inculpata B. s-a derulat prin intermediul martorei A., datorită temerii inculpatei că ar putea fi observată de familia L. (căreia îi acorda asistență juridică în Dosarul nr. x/109/2015), împreună cu martora C.

Astfel, martora A. s-a mai întâlnit de două ori cu inculpata B., context în care aceasta a asigurat-o inițial pe martoră că „a identificat membrii completului de judecată, compus din două femei și un bărbat’’, spunând, cu referire la bărbat că nu putea să facă nimic, deoarece nu se putea înțelege cu el”, iar apoi „că nu a apucat să vorbească decât cu una dintre judecătoare și e bine”, urmând să discute și cu cealaltă judecătoare.

Anterior datei de 25 martie 2015 când a fost stabilit primul termen de judecată în Dosarul nr. x/109/2015 având ca obiect revizuire, în cadrul unei întâlniri cu martora A., inculpata B., prevalându-se de influența pe care o avea la nivelul unora din magistrații care compuneau completul de judecată învestit cu judecarea acțiunii, a pretins suma de 30.000 de lei pentru soluționarea favorabilă martorei C. a litigiului civil și s-a înțeles cu martora A. ca 15.000 de lei să îi revină acesteia pentru sprijinul acordat martorei C., iar suma de 15.000 lei inculpatei B., din care câte 5.000 de lei urma a fi remisă mai departe de inculpată fiecăreia dintre „cele două judecătoare”.

Martora C., după ce i-au fost comunicate aceste aspecte de către martora A., a luat legătura cu o rudă din străinătate care i-a virat în contul socrului său în data de 11 martie 2015, suma de 30.000 de lei, conform extrasului de cont atașat la fila 47 din vol. I dosar de urmărire penală. Până în data de 16 martie 2015 martora a retras din cont suma de 30.000 de lei și i-a înmânat-o martorei A. în vederea remiterii ulterioare către inculpata B., la o dată pe care inculpata urma să o indice.

În data de 20 martie 2015 a mai avut loc o întâlnire între martora A. și inculpată, în cadrul căreia inculpata a primit de la aceasta suma de 15.000 de lei, din care câte 5.000 de lei pentru cele două judecătoare din complet și 5.000 de lei pentru sine, asigurând-o pe martoră că a discutat cu una dintre judecătoare și urmează să discute și cu cealaltă judecătoare. În cadrul aceleiași discuții, inculpata a mai pretins pentru sine suma de 5.000 de lei, sumă pe care a primit-o în data de 27 mai 2015, până la pronunțarea hotărârii în Dosarul nr. x/109/2015.

Prin Decizia civilă nr. 463 din 27 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. x/109/2015 cererea de revizuire formulată de primarul com. Lunca Corbului a fost respinsă. În aceste condiții, în vederea recuperării sumei de bani, martorele C. și A. s-au întâlnit cu inculpata B. la Judecătoria Pitești, ocazie cu care inculpata a susținut faptul că „nu s-a putut face nimic deoarece s-a opus bărbatul”, cu referire la membrul completului de judecată, precum și faptul că inițial judecătoarele au acceptat să o ajute, însă ulterior „ s-au răzgândit”, iar suma de bani „nu are de unde să îi dea întrucât o parte i-a dat la judecătoare și nu i-a recuperat, iar o parte a oprit-o pentru ea”.

După ce inculpata a fost încunoștiințată de către martora A. despre sesizarea organelor de urmărire penală în legătură cu fapta comisă, inculpata a manifestat o atitudine precaută si a insistat să îi restituie martorei C. suma de 20.000 de lei pe care a primit-o efectiv în două tranșe prin intermediul martorei A., stabilind mai multe termene în acest sens, ultima dată pentru 30 noiembrie 2015, în ideea în care va înstrăina un teren și va obține astfel suma de bani necesară. Martora C. a fost contactată în data de 28 noiembrie 2015 de inculpata B., urmând ca în data de 02 decembrie 2015 să se întâlnească și să îi restituie martorei suma de bani. La data respectivă, inculpata B. i-a remis martorei C. suma de 17.000 lei (sumă pe care martora a predat-o organelor de urmărire penală), urmând ca restul de 3.000 lei să îi restituie în data de 15 ianuarie 2016.

Această situație de fapt a reieșit din întreg probatoriul administrat în vederea aflării adevărului, respectiv din: denunțurile și declarațiile date în cursul urmăririi penale și judecății de martorele C. și A., din datele rezultate din înregistrarea comunicării în mediul ambiental pusă la dispoziția organelor de urmărire penală de către A., din punerea în executare a metodelor speciale de supraveghere încuviințate de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Pitești, din înscrisul olograf ridicat cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la imobilul în care locuiește inculpata B. și declarațiile martorilor F. și G.

Astfel, martora C., referitor la discuția inițială purtată cu inculpata, a declarat în cursul urmăririi penale că „în primăvara anului 2015, într-o discuție purtată cu colega mea de serviciu A., m-am plâns de situația creată în urma litigiului pe care l-am pierdut cu familia L., în urma căruia, practic, am pierdut atât terenul cât și construcția care se afla pe acesta, în sensul că instanța a dispus demolarea construcției pe cheltuiala mea. I-am relatat colegei mele și faptul că pe baza unor acte noi care se referau la întinderea reală a dreptului de proprietate al unui vecin, puteam demonstra că eu am dreptate și că terenul respectiv nu aparținea familiei L.

La scurt timp, A. mi-a spus că a discutat cu apărătoarea sa, avocata B., pe care eu o cunosc sub numele de B., care a fost de acord să se întâlnească cu mine pentru a discuta în legătură cu modul în care mă putea ajuta.

În aceste condiții, la începutul lunii martie 2015, am avut o întâlnire cu avocata B. la Curtea de Apel Pitești, la care a participat și A.

În cadrul acestei discuții, i-am spus avocatei stadiul litigiului pe care îl aveam cu familia L. care de fapt îi era cunoscut acesteia, întrucât anterior, le apărase interesele în cadrul dosarelor civile legate de litigiul cu acest teren. Chiar am discutat cu avocată cu privire la o hotărâre adoptată de Tribunalul Argeș, context în care avocata mi-a spus că se afla în relație apropiate cu fostul președinte al Tribunalului Argeș, U., în prezent decedat.

Eu aveam la mine și o citație emisă de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. x/109/2015, având ca obiect revizuire - recurs, pe care i-am prezentat-o avocatei, ocazie cu care în momentul în care a văzut indicativului completului de judecată, respectiv, C2-recurs civil, avocata a identificat imediat membrii completului pe care mi i-a spus, respectiv R., S. și T.

Inițial, avocata mi-a spus că mă poate pune în legătură pe mine cu cele două judecătoare, în sensul că mă va trimite acasă la ele pentru a obține o soluție favorabilă, iar despre cel de-al treilea membru al completului de judecată, T., mi-a dat de înțeles că nu se poate discuta cu el.

Eu nu am fost de acord cu acest lucru, în sensul că nu am fost de acord să iau eu legătura personal cu cele două judecătoare și atunci avocata a dat de înțeles că va face ea acest lucru și mi-a spus că se va uita pe dosar pentru că tot ea va trebui să găsească soluția pentru rezolvarea favorabilă mie a acestui litigiu civil, soluție ce urma a fi însușită de cele două judecătoare ca urmare a influenței pe care avocata o avea asupra lor.

A., a întrebat-o pe avocată dacă trebuie dat „ceva”, referindu-se la bani cu titlu de mită pentru judecătoare, să ne spună, moment în care avocata i-a spus că urmează să ne comunice ulterior. Totodată, avocata mi-a spus că vom ține legătura prin A.”

Fiind audiată în cursul cercetării judecătorești (filele 81-82, dos. inst.), martora C. și-a menținut declarațiile anterioare, precizând că în cadrul întâlnirii cu inculpata din luna martie 2015 în holul Curții de Apel Pitești, la care a participat si martora A., inculpata i-a cerut un răgaz pentru a vedea dosarul, pentru a vedea actele care au fost depuse in acel dosar, i-a spus că nu este un complet tocmai bun, pentru că cu unul dintre judecători nu se poate discuta. În primă fază, inculpata i-a spus martorei că o va trimite la cele două judecătoare din complet, lucru pe care martora l-a refuzat, inculpata i-a spus că nu le va mai reprezenta pe părțile adverse în dosar și a rămas ca inculpata să ia legătura cu cele două doamne judecător, să găsească soluția și să găsească modalitatea prin care se putea motiva hotărârea, iar cu privire la suma de bani pe care martora va trebui să o dea si cu ce va mai urma să facă, să tină legătura prin martora A., ca să nu riște să fie văzute de clienții inculpatei (referindu-se la părțile adverse din dosar, pe care inculpata le reprezenta si cu privire la care inculpata și-a manifestat temerea că sunt niște persoane impulsive) .

Ulterior, martorei C. i s-a comunicat, după discuțiile purtate intre inculpata și martora A., că trebuie să achite suma de 30.000 lei, sumă pe care a remis-o martorei A. care, la rându-l său, i-a înmânat-o inculpatei, introdusă într-un plic, la sediul Tribunalului Argeș, în prezenta martorei E. Din discuțiile purtate cu martora A., martora C. a aflat că inculpata a luat legătura doar cu una dintre doamnele judecător, urmând ca ulterior să ia legătura si cu a doua, fiind împiedicata de faptul că locuia la etajul IV si îi era greu să urce pe scări.

Martora A. i-a comunicat martorei C. că inculpata i-a mai solicitat suma de 5.000 lei, sumă pe care martora C. i-a dat-o tot prin intermediul martorei A., înainte de pronunțarea sentinței. După ce a fost pronunțată o soluție nefavorabilă în dosar, martora C., prin intermediul martorei A., a stabilit o întâlnire cu inculpata cerându-i să îi restituie suma de bani pe care i-o dăduse. În cadrul întâlnirii martorei C. cu inculpata, la sediul Judecătoriei Pitești, inculpata i-a spus că o parte din sumă nu a recuperat-o de la doamnele judecător, iar partea care i se cuvenea inculpatei era depusă la banca si blocată în cont.

Inculpata a început să se certe cu martora A., reproșându-i că nu este vorba despre suma de 35.000 lei, ci că a primit doar suma de 20.000 lei, pe care o va restitui când o va recupera, la o dată ulterioară.

În denunțul formulat de martora A., referitor la întâlnirile si discuțiile purtate cu inculpata, a precizat că „în urma derulării proceselor, persoanele respective au avut câștig de cauză, fiind susținute și de către Primăria Lunca Corbului. De fiecare dată persoanele respective au fost reprezentate de avocata B. din cadrul Baroului Argeș. Ulterior, având anumite neînțelegeri cu soțul meu am introdus o acțiune de partaj, fapt pentru care am angajat-o tot pe avocata B., pe care nu o cunoscusem până la acel moment.

Pe timpul întâlnirilor cu avocata B. am întrebat-o și de speța lui C., respectiv dacă poate să discute cu aceasta și dacă poate să o ajute în vreun fel să câștige procesul privind evacuarea. Avocata B. a fost de acord să se întâlnească cu C., lucru care s-a întâmplat în incinta Curții de Apel Pitești, undeva în primăvara anului 2015, dar nu am asistat la discuția dintre cele două, întrucât eram cu fiica mea minoră și m-am plimbat prin clădire pentru că plângea.

Ulterior, C. mi-a spus că avocata B. i-a promis că o ajută cu procesul, dar nu mai rețin dacă mi-a explicat și în ce mod, sigur a fost o discuție legată și de o sumă de bani. În acest fel eu am devenit omul de legătură, deoarece avocata nu dorea să se întâlnească cu C., fiindu-i teamă să nu o vadă părțile adverse că discută cu aceasta.

În perioada imediat următoare m-am întâlnit cu avocata B. în parcarea de lângă Curtea de Apel Pitești, prilej cu care am întrebat-o dacă s-a hotărât să o ajute pe C. și ce trebuie făcut în acest sens. Îmi amintesc că atunci când m-am întâlnit cu avocata, aceasta urma să facă taxa de succesiune, deoarece îi decedase soțul. Cu acel prilej am întrebat-o cât ne costă acest ajutor, iar avocata a menționat suma de 30.000 lei, aproximativ această sumă. De asemenea, avocata B. a spus că trebuie să-i remitem această sumă, deoarece trebuie să intervină la judecătorii care judecau procesul lui C.

Am vorbit cu C. și a fost de acord să remită această sumă, pe care mi-a înmânat-o, iar eu am luat legătura cu avocata B. M-am întâlnit cu avocata B. de câteva ori și inițial a refuzat să ia banii pe motiv că nu ar putea să facă nimic, că nu se bagă nimeni, probabil îi era teamă să ia banii, însă ulterior a acceptat să primească suma de 30.000 lei. Astfel, în data de 20 martie 2015, după o discuție telefonică pe care am avut-o cu avocata B., aceasta mi-a spus să mă duc la Pitești, spunându-mi,,haide, vino, să vedem ce facem”, dându-mi de înțeles să mă duc cu banii. M-am deplasat în municipiul Pitești, împreună cu C., iar în incinta Tribunalului Argeș m-am întâlni personal cu avocata B., deoarece C. a rămas în mașină cu fiica mea. Suma de 30.000 lei am avut-o într-un plic de culoare crem, ce era introdus într-o pungă de plastic, așa cum îmi fusese înmânat de C. În holul Tribunalului Argeș m-am întâlnit cu avocata B., moment în care am observat că pe hol era și una din femeile cu care se judeca C. Am purtat o discuție cu avocata legată și de anumite procese ale mele și dacă mă poate angaja, însă a evitat să dea niște răspunsuri directe. Legat de procesul lui C. avocat B. mi-a zis că se rezolvă, fără să pomenească numele vreunui magistrat. În acel moment am scos din geantă plicul în care aveam suma de 30.000 lei, așa cum am menționat anterior, i-am spus că i-am adus banii și i-am introdus în geanta acesteia, care se afla între noi pe o băncuță.

Fac mențiunea că discuția respectivă am înregistrat-o cu telefonul meu mobil și se află fixată pe cârdul de memorie din telefonul meu mobil. Menționez că am extras cârdul din telefon și i l-am înmânat lui C. De asemenea, mai înainte de a-i duce banii avocatei B. am fotografiat cu telefonul meu mobil suma de 30.000 lei, fotografiile aflându-se tot pe cârdul de memorie din telefon pe care i l-am dat lui C.

Nu mai rețin exact, dacă tot atunci sau ulterior avocata B. mi-a zis să-i mai dăm încă 5.000 lei. Suma respectivă i-am înmânat-o în incinta Judecătoriei Pitești, la o săptămână, maxim două după ce i-am remis suma de 30.000 lei, sigur înainte de proces care a avut loc în luna aprilie 2015. Suma de 5.000 lei am avut-o tot într-un plic pe care l-am înmânat avocatei. De fiecare dată avocata B. a avut grijă să ne întâlnim în locuri publice pentru a nu avea posibilitatea să deschidem plicurile și să verifice sumele de bani.

În luna aprilie 2015 s-a desfășurat procesul de revizuire având ca obiect o acțiune formulată de C., însă cererea acesteia a fost respinsă. Am încercat să iau legătura cu avocata B., însă a refuzat să răspundă la telefon, fapt pentru care am mers la Pitești cu C. să o căutăm la instanțe.

Am găsit-o ulterior tot la telefon și am stabilit să ne întâlnim în holul Judecătoriei Pitești. Nu mai rețin ce a zis avocata de proces deoarece a discutat cu ea numai C., eu stând cu fetița. Inițial avocata B. a motivat că eu i-aș fi dat numai suma de 20.000 lei și i-am spus să ne dea această sumă, însă ulterior ne-a tot amânat și a refuzat să se mai întâlnească cu noi.

Am mai ținut legătura cu avocata B., deoarece mai am anumite procese în derulare în care mă reprezintă, prilej cu care mi-a zis că o să ne restituie banii dar nu a oferit un anumit termen. Am întrebat-o ce s-a întâmplat de nu a câștigat C. procesul și de fiecare dată mi-a spus că,,ea a încercat, dar nu s-a putut”, deoarece în completul de judecată a fost un bărbat care nu acceptă nimic și nu se poate discuta cu el, acesta uitându-se numai pe documente.

Ultima oară m-am întâlnit cu avocata B. în urmă cu o săptămână, de fiecare dată m-am întâlnit în holul Judecătoriei Pitești și a refuzat să mai dea alte detalii legate de procesul lui C.”

În declarațiile date în cursul urmăririi penale, A. a făcut următoarele precizări: „(…) Am angajat-o pe B. pentru a mă asista juridic în procesele civile pe care eu le aveam pe rolul Judecătoriei Costești și Tribunalului Argeș.

Pe parcursul derulării proceselor în care eu eram parte, din vorbă în vorbă am adus în discuțiile cu avocata B. cazul colegei mele de serviciu - C. și am întrebat-o pe avocată dacă este de acord să poarte o discuție cu ea.

A fost de acord și la începutul lunii martie 2015, eu împreună cu C. ne-am întâlnit cu avocata B. la Curtea de Apel Pitești unde cele două au discutat despre aspectele legale ale derulării procesului, eu neauzind întreaga discuție întrucât eram cu copilul și plângea. Totuși, am auzit o parte din discuție și știu că C. i-a arătat avocatei o citație iar avocata a precizat că știe cine este în completul care judecă acest proces, eu reținând numele de R. dintre membrii completului. La un moment dat am intervenit în discuție și i-am spus avocatei să ne ajute dacă poate, astfel încât C. să câștige procesul.

I-am spus totodată dacă este nevoie de bani, să ne spună numai să terminăm procesul mai repede și în mod favorabil numitei C.

Nu îmi aduc aminte ca avocata B. să ne fi dat vreun răspuns cu privire la această ofertă a noastră însă rețin că a zis că va studia problema inclusiv niște acte noi pe care i le va arăta C.

În perioada următoare, la cca. o săptămână sau două, am avut o discuție cu avocata B. în cadrul căreia aceasta mi-a spus că va vorbi cu judecătoarele, respectiv cu cele două femei din completul de judecată pentru că, cu cel de-al treilea judecător, care era un bărbat, nu se putea comunica. Din câte îmi amintesc, acest aspect legat de imposibilitatea discutării cu bărbatul judecător care făcea parte din completul de judecată, i l-a spus avocata și lui C. chiar în prima discuție purtată la Curtea de Apel. În discuția purtată, avocata mi-a spus că îi decedase soțul și că taxa de succesiune o costă cca. 30 - 40 de mii de lei. Eu am întrebat-o atunci în mod direct pe avocata B. cât ne costă, referindu-mă la banii pe care C. urma să îi dea pentru rezolvarea favorabilă a litigiului însă în primul moment, avocata nu mi-a răspuns o sumă fixă. Am întrebat-o eu 100, 200, 300 de milioane și atunci avocata B. a zis 30.000 de lei.

Ulterior acestei discuții, i-am spus C. despre suma pretinsă de avocata B. și C. mi-a adus suma de 30.000 de lei.

După ce am primit suma de bani de la C. eu i-am fotografiat cu telefonul mobil, suma de bani fiind compusă din două teancuri fiecare a câte 15.000 de lei.

În data de 20 martie 2015 eu m-am deplasat la Tribunalul Argeș împreună cu C. iar eu am intrat în incinta Tribunalului să vorbesc cu avocata B.. C. a rămas în mașină cu fiica mea în vârstă de câteva luni, la momentul respectiv.

Precizez că la momentul întâlniri cu B. la data a de 20 martie 2015 aveam această sumă de 30.000 de lei asupra mea și am discutat cu avocata despre situația procesului numitei C. precum și alte aspecte cum ar fi dacă poate să mă ajute să mă angajez la Spitalul Județean, dacă poate fi ajutată C. să fie admisă la Institutul Național de Magistratură.

De asemenea, am întrebat-o pe avocata B. dacă cunoaște pe cineva procuror la Parchetul Costești întrucât sunt cercetată în două dosare penale, însă aceasta mi-a spus că pe moment nu mai cunoaște pe nimeni întrucât procurorul șef de la acest parchet pe care îl cunoștea ea, plecase între timp.

Totodată, avocata B. mi-a spus că o cunoaște pe fata fostului prefect de Argeș - V. respectiv, X. despre care mi-a spus că este magistrat la București.

Declar că eu am înregistrat această discuție cu telefonul meu mobil și i-am dat această înregistrare numitei C. care a pus-o ulterior la dispoziția organelor de urmărire penală în prezentul dosar.

Îmi mențin în totalitate aspectele consemnate în denunțul formulat la data de 20 octombrie 2015. Afirm încă odată că eu i-am dat avocatei B. suma totală de 35.000 de lei din care 30.000 lei în data de 20 martie 2015 iar suma de 5.000 de lei cu puțin timp înainte să se soluționeze dosarul lui C.

Banii proveneau de la C. și așa cum am arătat i-am dat întreaga sumă de 35.000 lei în scopul de a interveni la judecător pentru ca dosarul să fie soluționat favorabil pentru C.

Știu că pe parcursul unor câteva discuții cu B., inițial, mi-a spus că a intervenit la una din judecătoare și că urmează să vorbească și cu ce-a de-a doua.

La final, când C. a pierdut procesul, B. ne-a motivat că actele depuse de C. nu au fost bune și judecătoarele nu au fost de acord să pronunțe o soluție favorabilă în aceste condiții.

Fiind întrebată de organul de urmărire penală, arăt că eu nu am oprit pentru mine vreo sumă de bani din suma totală de 35.000 de lei pe care C. mi-a dat-o în scopul de a o remite avocatei B.”

În cursul audierii de către instanța de judecată (filele 54-55 dos. inst.), martora A. și-a menținut declarațiile anterioare, arătând că a fost intermediar intre martora C. si inculpată, fiind cea care i-a dat banii inculpatei. A precizat martora că nu a asistat efectiv la prima discuție intre inculpata si martora C. din incinta Curții de Apel Pitești, întrucât fetița sa plângea și stătea pe holul Curții. Prima sumă de bani i-a înmânat-o personal inculpatei in incinta Tribunalului Argeș, intr-un plic, partea adversă din dosar aflându-se la o distanță de 4 metri de ele. Martora a precizat că inculpata nu a vrut inițial să primească banii, dar cele două martore denunțătoare au insistat. Crede martora că inculpata a refuzat pentru că nu știa dacă se poate face ceva pentru ele, menționând că respectivul complet de judecata era foarte strict, dând de înțeles că oamenii erau corecți. În urma insistențelor, inculpata a primit banii și martora i-a mai dat o tranșă de 5.000 lei, deoarece inculpata i-a spus că „trebuie mai mult”. A mai precizat că suma de 30.000 lei nu a fost nici cerută de inculpată, nici impusă de martorele denunțătoare, ci a fost „discutată de noi, eu am întrebat cât ne costă să rezolvăm problema și ne-am pus de acord cu privire la cuantum”. Când a discutat cu inculpata, aceasta i-a spus martorei că în complet sunt trei judecători, deci câte 10.000 lei pentru fiecare, după care a precizat că nu se poate face nimic decât dacă se va prezenta un înscris, întrucât judecătorii erau corecți. Martora a recunoscut că a încercat să o ajute pe C. sa termine calvarul prin care trece, că a rugat-o pe inculpată să piardă un proces pe care deja îl câștigase, insistând de trei, patru ori să primească banii. Martora a gândit, atunci când inculpata a cerut un înscris pentru a-l depune în dosar, că banii ar putea fi un onorariu pentru a pierde procesul respectiv. Martora a declarat că inculpata i-a spus că a discutat cu una dintre judecătoare si aceasta i-a spus că va lua dosarul pentru a-l studia și a vedea dacă respectivul înscris este favorabil. Inculpata i-a spus martorei că urma să discute și cu a doua judecătoare. Martora a confirmat faptul că i-au dat banii inculpatei pentru a interveni la judecător.

În finalul declarației, martora a invocat exercitarea de presiuni asupra sa la momentul luării declarației la Direcția Națională Anticorupție Curtea remarcă faptul că pretinsele „presiuni” despre care a făcut vorbire martora au constat în „luarea telefonului mobil” de la martoră, pentru a se verifica daca a luat legătura cu inculpata, iar în continuare martora a susținut că nu a citit declarațiile date la Direcția Națională Anticorupție întrucât „fetița sa avea febră, fiind valabilă declarația dată în fața instanței”.

Fiind audiată în calitate de suspect (fila 114-120 vol. I d.u.p.), B. a declarat că ,,Nu recunosc învinuirea care mi se aduce, întrucât nu am săvârșit fapta de trafic de influență cum este reținută în sarcina mea. În toamna anului 2014 pe telefonul meu fix a sunat o doamnă care s-a recomandat Z., actuală A., casieră la Primăria Lunca Corbului, si după ce inițial a avut o discuție cu soțul meu, am purtat o discuție tot telefonică cu ea, in cadrul căreia am întrebat-o de unde mă cunoaște, cine m-a recomandat si ce litigiu are (…). La un interval de câteva luni mai târziu, cred că după ce i s-a admis apelul și s-a dispus rejudecarea de către instanța de fond, A. m-a solicitat să o ajut pe o prietenă a ei, jurista C. de la Primăria Lunca Corbului in procesele pe care aceasta le avea privind evacuarea dintr-o clădire pe care o ocupa, situata pe terenul proprietatea clienților mei care dețineau o hotărâre irevocabila.

I-am explicat acesteia faptul ca nu pot sa o apar pe C. pentru ca as fi împotriva clienților mei pe care îi apărăm din anul 2007 si documentele existente in dosar nu puteau modifica prin nicio cale extraordinara de atac situația din dosar. Existau mai multe hotărâri judecătorești prin care se stabilise cu autoritate de lucru judecat ca proprietari ai terenului sunt clienții mei, dispunându-se totodată demolarea construcției.

A. a insistat, a venit împreună cu C. la Curtea de Apel, am discutat cu acestea si le-am spus categoric ca nu le pot ajuta, ca eu apar cu buna credința clienții mei de peste 7 ani si le-am explicat ca hotărârile nu pot fi desființate si nu voi interveni la nimeni.

Arat faptul ca nu le-am promis nimic si nici nu le-am cerut nimic, explicându-le ca îmi pare rău de situația juristei care urma a fi executata silit, iar construcțiile demolate. (...).

La circa o luna mai târziu, A. a venit la Tribunalul Argeș si alerga după mine cu un pachet înfășurat in mai multe harții în care mi-a zis ca sunt 15.000 de lei si am refuzat-o categoric spunându-i sa plece ca sa nu aibă probleme. I-am spus acesteia ca eu am bani, nu pot influenta in niciun fel decizia si categoric o refuz.

Arat ca in nicio discuție nu i-am promis lui A. faptul ca pot interveni la judecători.

Mai târziu, la câteva săptămâni, A. a revenit, m-a căutat, nu o mai interesa procesul pe care îl avea la Judecătoria Costești si insista sa primesc pachetul cu bani. Am refuzat-o, i-am spus sa părăsească mai repede tribunalul si sa nu mă mai deranjeze. (...).

Arat faptul ca nu am avut nicio discuție cu C. prin care sa îmi propună vreo suma de bani pentru a interveni la judecători și niciodată nu i-am promis ca o voi ajuta in procesele respective. (…).

Niciodată C. nu a afirmat in fata mea ca i-a dat A. bani pentru ca aceasta, la rândul sau, sa mi-i dai mie și niciodată nu i-am promis ca voi interveni la judecător. Dimpotrivă, i-am spus lui C. ca voi continua sa apar clienții mei.

Arat ca nu am primit nicio suma de bani nici de la C., nici de la A., nu le-am promis ca le pot ajuta. (…).

Răspund prin aceea ca după momentul în care A. mi-a spus prima data ca a fost chemata la Direcția Națională Anticorupție, plângea și mi-a spus ca îi va denunța pe primar și pe C. ca au determinat-o să mă solicite ca apărător în procesul ei de partaj pentru a-i ajuta sa se răzbune pe avocata care a câștigat procesele adversarilor, adică pe mine.

Arat ca A. nu a cerut bani primarului si lui C., dimpotrivă aceștia i-au propus si i-au dat banii ca să vină la mine să mă roage să îi ajut. Oricum, eu arăt că eu nu am primit nicio sumă de bani nici de la A. și nici de la C.. (…).”

B. nu a dorit să dea declarații in calitate de inculpată (fila 130, vol. I d.u.p.), iar în fața instanței de judecată s-a prevalat de dreptul la tăcere (fila 42 dos. inst.).

Susținerile inculpatei în sensul că denunțătoarele au premeditat înscenarea acestei infracțiuni, C. urmărind să se răzbune pe avocată, iar A. A. să facă rost de bani, sunt infirmate de conținutul convorbirilor purtate în mediul ambiental din care reiese atât acțiunea de pretindere și primire a sumelor de bani, cât și scopul în care s-a realizat acest lucru: de a fi remisă celor două judecătoare din completul investit cu judecarea cererii de revizuire.

Din conținutul convorbirii purtate in mediul ambiental în data de 20 martie 2015 între inculpata B. și martora A., pusă la dispoziția organelor de urmărire penală de martora C., reiese că discuția se referă la Dosarul civil de fond nr. x/214/2012, care a fost atașat la Dosar nr. x/109/2015 aflat pe rolul Tribunalului Argeș. Inculpata vorbește despre demersurile concrete pe care le-a realizat în respectivul dosar, respectiv discuția pe care a avut-o cu una dintre judecătoare, faptul că urma să discute si cu cealaltă judecătoare din complet, reieșind fără echivoc primirea efectivă a sumei de 15.000 lei, scopul în care a fost primită, precum și pretinderea unei alte sume de 5.000 lei:

B.:- Trebuie să vină de la (...) Costești ăsta. Nu, nu, nu, s-a atașat la Dosarul nr. x, pardon, mi-a spus acuma băiatul se dă termen pe (..) s-a atașat, era vorba de Dosarul nr. x care s-a atașat. Mi-a spus acum (…) (neinteligibil). Deci e în stare de judecată. O fată (...) că cealaltă urmează să mă duc, că n-am avut timp. Nici timp, nici n-am găsit-o. (n.n. se referă la judecătoarele din completul de judecată). (…).

A. A.:- .(neinteligibil). aveți aicea să le dați câte cin…, cincizeci la fiecare și cincizeci lui mata!

B.:- Da, dar, zi-i de la mine, să mai mi-aducă cincizeci. Da?

A. A.:- Da. Da. Îi spun că nu. Mai cu cincizeci.

B.:- Da. Da. Da.

A. A.:- Păi dacă (neinteligibil). (n.n. se aud în fundal mai multe voci neinteligibile, numita B. îi explică cum a dat ea examen în magistratură).

A. A.:- Vin până vineri cu ăia. (n.n. se referă la suma de cincizeci de milioane lei vechi pretinsă de numita B.).

B.:- Da. (neinteligibil). diseară să vedem la cealaltă (neinteligibil) situația. (...).

A. A.:- Deci e treaba stabilită. Și când vin cu curcanul v-aduc și.

B.:- Îhî! Pentru . lucru stabilit, să vedem cealaltă, te sun eu diseară.(n.n. se referă la cealaltă judecătoare din completul de judecată) (…).

B.:- Nu. Să ceară și ea un termen pentru . ca să depună concluzii scrise

A. A.:- Să ceară termen pentru.?

B.:- Termenul dacă . dacă se judecă, să ceară un termen să depună concluzii scrise.

A. A.:- Am înțeles! Și dup-aia trebuie să mai facă ceva în ele?

B.:- .(neinteligibil).

A. A.:- Am înțeles! Gata! Păi așa facem.

B.:- Și . o semnează ia p-acolo, la calculator și (neinteligibil).

A. A.:- Gata! Așa facem. Ne auzim după. Miercuri sau joi?

B.:- Păi ea . eu le fac (n.n. se referă la concluziile scrise) . ca să fie miercuri gata și le dau drumul după . și atuncea .(neinteligibil). automat.

După sesizarea Direcției Naționale Anticorupție (care a avut loc la data de 20 octombrie 2015), A. a luat legătura cu inculpata B., încunoștințând-o despre această sesizare pe care a făcut-o împreună cu martora C.

Din conținutul convorbirii purtate in mediul ambiental în data de 28 octombrie 2015 între inculpata B. și martora C., interceptate în baza autorizării judecătorului de drepturi și libertăți, reiese că inculpata recunoaște că a primit anterior de la A. A. suma de 15.000 lei, iar martora C. își exprimă surprinderea că martora A. i-a mai cerut încă 5.000 lei:

C.: Dar dumneavoastră cât v-a dat de prima dată? V-a dat doar cât? Două sute de prima dată sau.?

B.: Nu, nu, nu.

C.: Că mi-a mai cerut cincizeci la urmă. Mi-a mai cerut cincizeci după.

B.: O sută cincizeci!

C.: Și dup-aia v-a mai dat și p-ăia cincizeci sau i-a oprit ea?

B.: Nu, nu, nu.

Din conținutul convorbirii purtate în mediul ambiental în data de 10 noiembrie 2015 între inculpata B. și martora C., interceptate în baza autorizării judecătorului de drepturi și libertăți, reiese că au continuat discuțiile privind faptul material al pretinderii si primirii sumelor de bani prin intermediul martorei A., dar și realizarea demersurilor promise de inculpată, în sensul că „va discuta”, dar că „nu garantează”, pentru că „sunt surprize și surprize”:

B.: Nu. Ea (...) ea a zis ea de la început că (...) iau ce (…) atât ca să pot să țin jumătate. De la început a spus așa.

C.: Și de la început v-a spus două sute . nu (...) trei sute cinci. Mă rog, trei sute, că după aceea a . a fost discuția de încă cincizeci.

B.: Da. Da. Da. Da.

C.: Deci ea a făcut prețul de la început două sute?

B.: Da. De la început. De la început. Și-a zis:,,Le ajunge câte cincizeci la fiecare”.

C.: A!

B.: Și restul opresc eu. Deci restul.

C.: Adică ea sau dumneavoastră?

B.: Ea, nu eu!

C.: A, ea a spus?

B.: Păi sigur că da. Ea . a oprit.

C.: Păi și din cât v-a spus, din trei sute ă.?

B.: Trei sute.

C.: Trei sute. A spus că eu i-am dat trei sute.

B.: Da. Și a oprit o sută cincizeci ea.

C.: A, și atuncea, probabil atuncea dumneavoastră i-ați spus: ,,Mai (...) ă (...) dă-mi cincizeci!”.

B.: După aceea, când.

C.: După aceea.

B.: Da. După aceea.

C.: Da. Dar altfel ea a zis că . că, ă.

B.: Deci ea de la început a fost așa. Mi-a spus clar.

C.: V-a spus că eu i-am dat trei sute.

B.: Mi-a spus!

C.: A!

B.: Și-a . Mi-a spus! Și-a zis . zice:,,Îi spun că dăm la fiecare câte . că dau la fiecare câte o sută, dar . opresc și eu o sută cincizeci”. Zic: ,,Și eu îi dau .(neinteligibil).” (...).

B.: (neinteligibil). (n.n. vorbesc concomitent) Păi cum? Păi cum a dat acceptul? Când (…). când n-a venit cu suma asta la mine. Deci nu. A venit și mi-a spus de la început că-i oprește . pentru serviciul care-l face.

C.: Doamne!

B.: Zic: ,,Mă, fii atentă că nu . nu garantez nimic, nu-ți promit nimic”.

C.: Da.

B.: I-am spus de la început. Sunt surprize și surprize, nu știu eu (…).

S-a reținut că atitudinea inculpatei de negare a primirii banilor si afirmațiile inculpatei că ar fi refuzat-o in mod expres pe martora A., se justifică prin aceea că fusese încunoștințată în prealabil de martora A. despre sesizarea organelor de urmărire penală, astfel că exista posibilitatea unei investigații penale în curs de desfășurare. Inculpata a adoptat această atitudine precauză, pentru a nu-i fi stabilită vinovăția prin măsuri de supraveghere tehnică, astfel încât în cadrul convorbirii din 28 octombrie 2015 a realizat mențiuni olografe, evitând să pronunțe sume de bani sau numele organelor de urmărire penală sesizate, deși în fața martorei a realizat aceste mențiuni privind suma de 20.000 de lei pe care a primit-o, în două tranșe, ,,15.000 de lei”, respectiv, ,,5.000 lei”, organele de urmărire penală sesizate, respectiv, ,,Direcția Națională Anticorupție” și data la care i-a promis că îi va restitui banii, respectiv, ,12 noiembrie 2015”.

Cu ocazia punerii în executare a mandatului de percheziție domiciliară emis de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Pitești (procesul verbal fiind atașat la filele 148-151 vol. I dup), la domiciliul inculpatei B. a fost identificat un înscris ce conține mențiunile olografe ,,Direcția Națională Anticorupție”, ,,12.11”, ,,200”, ,,150”, ,,50” și numărul de telefon mobil. Cu ocazia audierii în calitate de suspect, B. a declarat în legătură cu aceste mențiuni „au fost într-adevăr scrise de mine și conțin: numărul de telefon mobil al numitei C., pe care chiar ea mi l-a indicat, apoi este o data de 12.11, dar nu-mi dau seama daca se refera la ea, mențiunile 200, 150 și 070 nu știu ce reprezintă și nu știu când am făcut mențiunea, iar mențiunea Direcția Națională Anticorupție nu știu în ce împrejurări am scris-o deși scrisul îmi aparține.”

Din procesul-verbal de redare a convorbirii in mediul ambiental reiese că toate aceste mențiuni au fost realizate olograf de inculpata B. în cadrul întâlnirii avute în data de 28 octombrie 2015 cu martora C., când, având cunoștință despre demersurile realizate privind sesizarea Direcției Naționale Anticorupție, inculpata și-a luat măsuri de precauție pentru situația în care s-ar fi folosit metode speciale de supraveghere:

B.: (neinteligibil). mie mi-a zis că a fost chemată la . toate pixurile astea scriu și . le scriu și. (conform imaginilor video, numita B. încearcă să scrie ceva pe o coală de hârtie aflată pe birou în fața sa, după care scoate din geantă un alt pix și face o mențiune olografă pe foaia respectivă n.n.). Și ar fi venit să rezolvăm civilizat și corect situația.

C.: Da.

B.: Așa am zis. .(neinteligibil).

C.: Da, da, da.

B.: Și ea mi-a zis că nu mai pot veni că m-a chemat la. (conform imaginilor video, numita B. face o mențiune olografă pe coala de hârtie din fața sa și o arată lui C. n.n.).

Conform declarațiilor martorei C., în acest moment al convorbirii, inculpata B. a consemnat pe un înscris prescurtarea „Direcția Națională Anticorupție” și i l-a arătat martorei.

C.: Ce minciuni . după lume!

B.: Așa mi-a spus. Poftim?

C.: Ce, minciunile după lume!

B.: N-am înțeles! Cine?

C.: Ce minciunile după lume!

B.: Așa mi-a zis: ,,Nu mai (...) vorbim pentru că m-a chemat aici. (conform imaginilor video, numita B. îi arată lui C. mențiunea de pe coala de hârtie, care indica locul în care ar fi fost chemată A. A. - la Direcția Națională Anticorupție n.n.). Zic: ,,Mă, nu te .rezolvăm civilizat chestiunea.

C.: Da.

B.: Și în mod corect. .(neinteligibil).

C.: Cum?

B.: I-am spus: ,,Eu nu-ți plătesc datoriile”.

C.: Da.

B.: Ție datoriile. Pentru că eu nu muncesc . iau și băiatul, bărbatul pentru . așa, în mai multe dosare. Ai și tu . dosare . și le ai la Costești (n.n. vorbesc concomitent). (...).

B.: Că mi-a zis doamna . că . ați fi instigat-o ca să mă prindeți într-o cursă pe mine.

C.: Cum?

B.: Că ați fi instigat-o să motiveze așa, să mă prindeți în cursă pe mine și să mergeți la. (n.n. conform imaginilor video numita B. îi arată mențiunea de pe coala de hârtie - Direcția Națională Anticorupție)

C.: Doamne!

B.: să puteți să mergeți la (neinteligibil). (n.n. îi arată cu degetul hârtia și chiar o atinge de câteva ori, dorind să arate că face referire la ce a scris pe hârtie, prescurtarea „Direcția Națională Anticorupție”, fără să pronunțe acel cuvânt sau acele cuvinte scrise de ea pe hârtia respectivă). adică . după modul de comportare și gradul de cultură . nu cred că a făcut așa ceva.

C.: Am instigat-o eu?

B.: Da.

C.: Când ea mi-a spus: ,,Uite, m-am dus la doamna Y. și uite, hai să văd cum fac să-i zic și de tine”.

B.: Mi-a spus: ,,M-a pus ca să vă iau . avocată că să putem să vă.”

C.: Ce mincinoasă!

Din conținutul convorbirii purtate in mediul ambiental in data de 10 noiembrie 2015 reiese că inculpata i-a spus martorei că nu a mai recuperat banii de la complet și, ca să o consoleze că nu este singura căreia i se întâmplă astfel de chestiuni, inculpata i-a relatat martorei o situație în care, la rândul său, ar fi remis sume de bani pe care nu le-a recuperat de la magistrați:

B.: Mi s-a întâmplat de mai multe ori chestiunea asta.

C.: Da? Că nu-i mai recuperezi, că-i dai (...) ă (...) acolo.

B.: Știu. Știu.

C.:. se fac că uită și nu ți-i mai dă.

B.: Nu te mai recunosc o perioadă de timp și sunt multe chestiuni, adică sunt prea stresată și . prea multe. (…).

C.: Și-am crezut când am vorbit cu dumneavoastră, am crezut aspectul că . știți că mi-ați spus că nu i-ați recuperat de la . de la complet?

B.: Da. Da. Știu. Știu. De la complet.

C.: Că nu i-ați . că i-ați recuperat, n-ați reușit să-i recupereze.

B.: Ce să mai (...) că nu mai vor! . Mă rog! Nu .(neinteligibil). (n.n. vorbesc concomitent)

C.: Deci nu i-ați recuperat și mi-i dați de la dumneavoastră?

B.: (neinteligibil). (n.n. vorbește foarte încet)

C.: Practic?. Doamne, doamne ce lume! Ce lume și ce . oameni!

B.: Am avut eu, procesul meu, se judecă acum .(neinteligibil).

C.: Poftim!

B.: Am avut eu, pe-al meu, terenul nostru, tatăl meu fiind medic, soțul meu fiind medic, tatăl lui medic, am avut zece mii de metri pentru terenul meu unde era act .(neinteligibil). (n.n. vorbesc concomitent)

C.: Dreptul dumneavoastră.

B.: M-am dus .(neinteligibil). Curtea de Apel (n.n. râde) trei mii de fiecare. ,,Aoleu! M-ai înnebunit, bărbatu-miu e și bolnav de inimă.”

C.: Da.

B.: Am mers acolo, am dat bine la Curtea de Apel. Cu rejudecare .(neinteligibil). pierd din nou și fac din nou revizuire.

C.: Deci dumneavoastră?

B.: Eu. Eu. Și m-am dus din nou . asta zicea că.

C.: Și să nu ziceți că le-ați și.

B.: Două la fiecare! Una lu E. (?!) mai bine îl lăsam.

C.: Două la fiecare!? Și nu vi le-a mai dat înapoi?

B.: Nu. (...).

B.: Mi s-a întâmplat și cu (...) mine.

C.: Cu dumneavoastră, nu (...) nu vi i-a mai dat înapoi și nici treabă nu v-au făcut.

B.: Îhî!

C.: Trăim în România și asta ne ocupă tot timpul (…).”

Din aceste discuții și din declarațiile inculpatei a reieșit fără echivoc faptul că inculpata a recunoscut că a primit suma de 20.000 lei de la martora A., sumă pe care a promis că o restituie martorei C., însă inculpata a susținut că suma de 15.000 lei pe care i-a înmânat-o în data de 02 decembrie 2015 martorei C. ar reprezenta de fapt plata sumei pe care A. o luase de la martoră și o cheltuise, iar la insistențele și rugămințile acesteia, inculpata ar fi fost de acord „să o împrumute” pe A. cu suma de 15.000 lei.

Aceste susțineri ale inculpatei sunt infirmate de discuțiile interceptate, în care inculpata în mod constant afirmă că nu îi plătește „datoriile” martorei A., care nu a achitat în întregime nici onorariile cuvenite inculpatei în cadrul contractelor de asistență juridică.

Mai mult, din convorbirea telefonică a inculpatei cu numita Y. purtata în data de 24 noiembrie 2015 reiese că suma de bani reprezintă în realitate datoria inculpatei:

Y.:- Păi și care e problema, nu-ți oprești cinci mii de euro? Cinci mii de euro sunt (…).

B.:- Păi da. N-am datorie cinci?

Y.:- Nu ai datorie cinci, ai 150 de milioane, parcă. (…).

B.:- Opt ori trei 24, câte opt mii la fiecare. Eu n-am ce să fac, cinci sunt datoare și trei d-abia îmi ajung să-mi plătesc toate (…) să plătim toate impozitele.”

Restituirea sumei de 17.000 lei de către inculpată martorei C. la data de 02 februarie 2015, urmând ca restul de 3.000 lei să îi restituie ulterior, a confirmat faptul că inculpata a primit anterior suma de 20.000 lei (între cele două neexistând un contract de asistență juridică în Dosarul nr. x/109/2015), iar din procesele-verbale de redare a convorbirilor coroborate cu declarațiile denunțătoarei C. reiese că scopul pretinderii si primirii sumei de bani a fost acela de a interveni la cele două judecătoare din completul investit cu soluționarea litigiului civil, în vederea obținerii unei soluții favorabile.

Din convorbirea din data de 10 noiembrie 2015 dintre inculpată si martora C., reiese că inculpata a continuat să aibă același comportament infracțional și ulterior sesizării organelor de urmărire penală, în sensul că inculpata s-a oferit ca, în vederea înregistrării pe rolul instanței a unei contestații în anulare redactată de inculpată în cursul lunii noiembrie 2015, să îi indice martorei modalitatea în care să procedeze pentru ca dosarul să fie repartizat la un anumit complet de judecată:

B.: Da. Da. Oricum nu vor fi în aceeași zi. Deci unu băgat pe fax într-o zi și a doua zi băgat celălalt. De ce? Ca să primească ăla pe fax număr.

C.: Da, da, da.

B.: Număr. Că dacă a primit număr nu mai merge să-l atașeze la același număr, automat îi dă alt număr la al doilea.

C.: Da.

B.: Și nu pot fi una după alta la același . (n.n. se referă la același complet de judecată)

C.: Da, da, da.

B.: Că nu le (...) le bagă în calculator. La primul pe fax intră și dă un număr de dosar.

C.: Îhî!

B.: Apoi, a doua zi (…) a doua zi, din nou băgat în registratură. Chiar dacă băiatul ăla spune: ,,A, păi ați mai dat pe fax”, zic: ,,Da. Le-a trimis altcineva pe fax”.”

Din convorbirea din data de 04 decembrie 2015 dintre martora A. A. și o persoană „A.A.”, reiese că inculpata a avut același comportament infracțional și anterior săvârșirii faptei care face obiectul prezentei cauze, referindu-se la alte persoane cărora li s-a pretins bani de către inculpată în aceleași scopuri:

A.- Păi da tu crezi că numai eu cu tine, suntem singurul caz?

A.A.- E, păi știu (…) Cu F. ăla, care a lucrat în străinătate, tot așa.

A.- Eu te întreb pe tine: Noi (…). Eu cu C. și cu tine, doar nouă ne-o fi luat ea banii?

A.A. - Ăoleu! Păi n-auzi că ăla a spus: „Doamnă, i-am dat zece mii de euro. Eu o strâng de gât în stradă, mă duc la pușcărie.” Când am fost la București atunci, la (…). Când am avut noi (…) Știi că pentru strămutarea dosarului.

A. - Și după aia, fetiță, m-am luat dă ea, cum ai zis tu, și cu binele și cu frumosul, am și amenințat-o că mă duc la poliție, că (…). A durut-o în cur. Da, ce am citit pe internet, că cică păi două i-ar fi dat (…). Scrie că a dat 170 de milioane. Și mai rămăsese 30 de milioane să-i dea în ianuarie. Deci ea tot 200 de milioane a susținut.

A.A.- Ăhă.

A. - Pentru că făcea: „Nu dau nici un ban. Să vii cu fata aici, să recunoști că nu mi-ai dat mie toți banii, să recunoști că ai oprit tu 150 de milioane și eu nu-i dau decât 200.”

A.A.- I-auzi a dracu!

A. - Da. Și i-am zis lu C.: „Mă, măcar hai să facem și treaba asta, să ne dea măcar p-ăia 200, decât nimic.” Știi?

Aceste afirmații din convorbirea telefonică se coroborează cu declarațiile martorului F., care, în cursul urmăririi penale, a declarat următoarele: „(…). Printre acestea arăt că inculpata a redactat și mi-a acordat asistență juridică în acțiunea care a constituit obiectul Dosarului nr. x/280/2012 în care, la fond, s-a pronunțat sentința civilă nr. 3443 din 09 aprilie 2013. Împotriva acestei hotărâri am promovat calea de atac a apelului, care a fost soluționat de Tribunalul Argeș prin Decizia civilă nr. 521 din 23 octombrie 2013, în care am fost asistat tot de inculpata B.. În aceste împrejurări, după pronunțarea sentinței civile de către Judecătoria Pitești și până la primul termen de judecată în apel, undeva prin luna octombrie 2013, nu mai pot preciza cu exactitate data, cred că cu maxim trei săptămâni înainte de primul termen de judecată în apel, am avut o discuție cu inculpata purtată în interiorul Tribunalului Argeș, fiind practic abordat de inculpată, care a și inițiat discuția.

Cu prilejul acestei discuții avocata B. mi-a spus că judecătorii sunt bine pregătiți dar au o ,,răutate” în a valora evidența și probatoriu existent la dosarul cauzei, drept pentru care mi-a sugerat că această răutate ar putea fi anihilată printr-un gest de,,generozitate” din partea mea, dându-mi practic de înțeles că ar trebui să dau o sumă de bani care să ajungă la magistrați pentru pronunțarea unei soluții favorabile. Aceasta făcea referire practic atât la judecătorii de la Tribunalul Argeș care judecau apelul, dar și la judecătorii de la Curtea de Apel Pitești care urmau să judece un eventual recurs.

Eu am înregistrat cu mijloace proprii această discuție.

Ulterior, tot în cursul anului 2013, nu mai pot preciza exact data, în cadrul unei alte discuții pe care am avut-o cu inculpata B. am întrebat-o pe aceasta care este cuantumul sumei pe care ar fi trebuit să o plătesc judecătorilor pentru a-i convinge să ia în considerare probele din dosar, ocazie cu care inculpata mi-a spus că sub o mie de euro de fiecare judecător nu se discută.

Eu nu am remis nicio sumă de bani inculpatei B. pentru ca aceasta la rândul său să o remită judecătorilor și am promovat în continuare alte acțiuni civile încercând să-mi argumentez solicitările formulate.

Încă o dată arăt faptul că prima discuție în cadrul căreia inculpata B. mi-a dat de înțeles că ar trebui să dau o sumă de bani la magistrați pentru pronunțarea unei soluții favorabile a fost inițiată de inculpată, iar eu niciodată nu m-am gândit să remit sume de bani în acest scop.

Estimez că în toată perioada în care inculpata mi-a acordat asistență juridică i-am achitat acesteia cu acest titlu, respectiv onorariu, o sumă care nu depășește 5.000 de euro. Mai arăt faptul că până în prezent cheltuielile generate de toate acțiunile, inclusiv taxe de timbru și onorariu avocat, le estimez la cca. 12.000 euro.”

Fiind audiat și în cursul cercetării judecătorești (fila 56 dos. inst.), martorul și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, afirmând că „ inculpata mi-a spus ca e vorba de o răutate fățișă a judecătorilor și că ei ar stabili ideea de a fi generos. În limbaj indirect, a fi generos înseamnă a ți se sugera să oferi un favor sau o sumă de bani”. Întrucât martorul a înregistrat discuțiile pe care le-a avut cu inculpata, a precizat că acele înregistrări atestă că inculpata i-a spus că „sub 1000 euro nici nu se discută cu judecătorii, deoarece așa au stabilit judecătorii”, referindu-se la judecătorii care s-au pronunțat în acțiunea civilă formulată de martor. A precizat martorul, în finalul declarației, că inculpata i-a propus acestuia să fie generos, dar că nu a pretins banii pentru ea, întrucât „dânșii au această răutate”.

În același sens sunt și declarațiile martorei G. date în cursul urmăririi penale, care confirmă susținerile denunțătoarei A. și ale martorului F.: „(…) În toată perioada 2013-2015 i-am remis inculpatei B. diferite sume de bani, reprezentând contravaloarea angajamentului respectiv cu titlu de onorariu. În perioada respectivă mergând la termenele de judecată am cunoscut o tânără, A., care știu că avea și un copil minor care de asemenea o avea avocată pe inculpata B. Discutând mereu cu aceasta am schimbat inclusiv numerele de telefon și în cadrul discuțiilor purtate, atât la instanța de judecată cât și telefonic A. mi-a spus faptul că a intervenit pentru o prietenă a ei și i-a dat inculpatei B. suma totală de 35.000 lei, prima dată 30.000 lei și apoi 5.000 de lei în condițiile în care inculpata acorda asistență juridică părții adverse cu prietena ei respectiv unor doamne din București.

A. mi-a spus că prietena ei a pierdut procesul și îi cere banii înapoi, precum și faptul că a înregistrat momentul în care i-a dat banii la inculpata B.

Arăt că în cursul lunii decembrie 2015, nu mai pot preciza exact, într-unul din ziarele locale, din câte îmi amintesc este vorba de ”Curierul”, am văzut un articol legat de reținerea inculpatei B. și am văzut că în dosar era implicată și A.

Atunci am aflat că inculpata se numește de fapt B. pentru că eu o cunoșteam sub numele de B.. Și atunci am discutat urmare articolului din ziar, la telefon, cu A. și aceasta mi-a relatat lucrurile pe care le-am precizat anterior.

Eu nu am fost niciodată prezentă la discuțiile purtate între A. și inculpata B. și ceea ce știu este doar ceea ce mi-a povestit A.

Arăt faptul că, din discuțiile pe care le-am purtat cu A. am înțeles că i-a dat inculpatei suma totală de 35.000 de lei pentru ca inculpata B. să intervină la judecători în așa fel încât prietena A. să câștige litigiul respectiv, mai ales că așa cum am arătat inculpata era angajată de partea adversă a prietenei A.

Tot în intervalul în care mă aflam la instanțele de judecată pentru termenele acordate în litigiul care mă interesa pe mine, am mai cunoscut o persoană despre care știu că se numește F. și a lucrat în străinătate cu care în intervalul de timp până la începerea ședinței de judecată mai discutam. Îmi amintesc chiar că am avut termen în aceeași zi la București și din discuțiile purtate cu această persoană care din câte îmi amintesc avea un litigiu legat de o casă pe care o construise pe un teren și fusese vândut, era foarte supărată și chiar mi-a spusă că îi dăduse inculpatei o sumă mare de bani din câte îmi amintesc undeva în jur de 10.000 euro și în cele din urmă pierduse procesul. Arăt că, din discuția purtată cu această persoană F., am înțeles că îi dăduse acei bani ca să câștige procesul.

Așa cum am arătat eu nu i-am dat inculpatei B. decât sume de bani ce reprezentau onorariul cuvenit pentru că îmi acorda asistență juridică precum și alte sume de bani pentru redactarea diferitelor acțiuni pe care inculpata le realiza la un birou de copiat acte unde există un computer situat în aproprierea Judecătoriei Pitești.

Nu cunosc alte date cu privire la inculpat B., ceea ce pot preciza este faptul că în reprezentarea mea având în vedere discuțiile purtate cu celelalte persoane la care m-am referit anterior și cu faptul că a fost judecător, aceasta ”se poate descurca” pentru obținerea unor hotărâri favorabile.”

Martora, fiind audiată in cursul cercetării judecătorești (fila 57 dos. inst), și-a menținut declarația dată in cursul urmăririi, precizând că „a aflat de la A. că i-a dat o sumă mare de bani doamnei avocat pentru prietena ei”.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatei B., avocat în cadrul Baroului Argeș, care, prevalându-se de influența pe care o avea asupra magistraților din cadrul Tribunalului Argeș învestiți cu judecarea cauzei civile nr. x/109/2015, în cursul lunii martie 2015, a pretins de la martora C. suma totală de 35.000 de lei și a primit efectiv suma totală de 20.000 de lei, prin intermediar A., promițând că va interveni în vederea soluționării favorabile martorei C. a litigiului civil, constituie infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 și 6 din Legea nr. 78/2000.

Infracțiunea de trafic de influență, potrivit art. 5 și art. 6 din Legea nr. 78/2000 reprezintă o infracțiune de corupție, fiind săvârșită de o persoană care lasă să se creadă ca are influență asupra unui funcționar public. În cauză, inculpata fiind avocată în cadrul Baroului Argeș, având în vedere dispozițiile legale enunțate, Curtea reține că este subiectiv activ al infracțiunii prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 și 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât s-a prevalat de influența pe care o avea asupra magistraților din cadrul Tribunalului Argeș și a promis că va interveni pe lângă aceștia pentru a pronunța o soluție favorabilă martorei.

Elementul material al infracțiunii poate fi realizat prin oricare dintre următoarele trei acțiuni alternative: primirea, pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase. Primirea de bani sau alte foloase presupune preluarea de către făptuitor a unei sume de bani, a unui bun sau altor foloase. Pretinderea de bani sau alte foloase înseamnă formularea de către făptuitor, în mod expres sau tacit, a cererii să i se dea o sumă de bani, un bun.

În speță, inculpata B. a primit de la intermediara A. suma de 20 000 lei, după ce anterior pretinsese suma de 35.000 lei de la martora C. Faptul că inculpata s-a apărat în sensul că suma de bani primită, respectiv suma 20.000 lei, reprezenta un împrumut acordat intermediarei A. - nu poate fi reținută în scopul înlăturării răspunderii penale, fiind infirmată de discuțiile interceptate.

De asemenea, sub aspectul laturii obiective, este necesar ca făptuitorul să aibă influență sau să lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, făptuitorul trebuie să promită că va interveni la acel funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, infracțiunea existând indiferent dacă intervenția promisă a avut sau nu loc și indiferent dacă s-a urmărit efectuarea unui act legal sau ilegal.

Acțiunea inculpatei B. de a lăsa să se înțeleagă că poate lua legătura magistrații care instrumentau cauza civilă susținând că „îi cunoaște” și că a discutat cu una dintre judecătoare, pentru a-i asigura numitei C. adoptarea unei soluții favorabile, îndeplinește cerința legii.

Urmarea imediată constă în atingerea adusă prestigiului funcției și a magistratului judecător.

Această atingere, fără acțiunea inculpatei B. de a o lăsa să creadă pe numita C. că are influență asupra judecătorilor, nu s-ar fi produs în lipsa activității infracționale a inculpatei, dovedind astfel existența raportului de cauzalitate.

Pe latură subiectivă, inculpata a săvârșit fapta cu vinovăție în forma intenției directe (art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen.) deoarece a prevăzut rezultatul păgubitor pentru prestigiul funcției de magistrat și a persoanelor care ocupă funcția, rezultat pe care l-a urmărit.

Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., în sensul că fapta săvârșite de inculpata B. există, constituie infracțiune și au fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acesteia la pedeapsa închisorii.

La individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 74 din C. pen., urmând a ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite și de periculozitatea infractorului, care se evaluează după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, expuse pe larg la situația de fapt, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită (crearea în rândul opiniei publice a sentimentului că magistrații adoptă soluții numai după ce primesc mită), natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii (pierderea încrederii în sistemul judiciar, afectarea prestigiului de care trebuie să se bucure magistrații, discreditarea activității judecătorilor), motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit (obținerea ilicită a unor sume importante de bani), conduita anterioara săvârșirii infracțiunii (reliefată de declarațiile martorului F., lipsa antecedentelor penale), conduita după săvârșirea infracțiunii (de a evita discuțiile concrete, pentru a împiedica stabilirea vinovăției sale pe calea metodelor speciale de supraveghere tehnica) și atitudinea în cursul procesului penal (de nerecunoaștere a faptei, ceea ce denotă că inculpata nu a conștientizat gravitatea si consecințele faptei sale), faptul ca inculpata are studii superioare si a avut o impresionantă activitate juridică până la această vârstă de 75 de ani, starea sa precară de sănătate, situația familială și socială.

În concret, pentru infracțiunea prev. de art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 5 și art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Față de infracțiunea săvârșită, de modalitatea de săvârșire cât și urmările produse, instanța a apreciat că se impune, în vederea completării represiunii rezultate din pedeapsa principală, aplicarea pedepselor complementare a interzicerii unor drepturi, care să ducă prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpată.

Totodată instanța, ținând cont și de hotărârea Hirst c. Marii Britanii a Curții Europene a Drepturilor Omului, cât și de Decizia în interesul Legii nr. 74 din 5 noiembrie 2007, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, a constatat că în prezenta cauză nu se justifică decât interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. În acest sens instanța a reținut și faptul că inculpata s-a folosit la săvârșirea faptei de profesia de avocat pe care o exercita.

Prin urmare a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., pe o perioadă de 1 an.

Cum pedepsele accesorii constau în interzicerea drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d)-o), a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară, s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

Raportat la persoana inculpatei și la posibilitatea inculpatei de îndreptare, la faptul că nu are antecedente penale, prima instanță a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă pentru îndreptarea inculpatului chiar și fără executarea acesteia, fiind necesară doar supravegherea conduitei inculpatei pentru o perioadă determinată, pentru a-i da ocazia să-și reevalueze comportamentul vis-a-vis de valorile sociale ocrotite de legea penală.

Față de aceste considerente și reținând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 91 alin. (1) lit. a)-d) din C. pen. și că inculpata și-a exprimat acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunității, va suspenda executarea pedepsei sub supraveghere și va dispune un termen de supraveghere de 4 ani, stabilit în condițiile art. 92 din C. pen. Pe durata termenului de supraveghere, inculpata va respecta măsuri de supraveghere prev. de art. 93 alin. (1) din C. pen. De asemenea, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunității la Primăria sau Consiliul Local Pitești, pe o perioadă de 60 de zile.

Instanța va atenționa inculpata asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune, respectiv revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, dacă va mai comite infracțiuni sau dacă nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În temeiul disp. art. 72 alin. (1), teza I din C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestului la domiciliu, respectiv din 03 decembrie 2015 până la 11 decembrie 2015.

În temeiul disp. art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 404 alin. (4) din C. proc. pen. Curtea va menține măsura controlului judiciar luată fată de inculpată.

În ceea ce privește măsurile asiguratorii luate în cursul urmăririi penale, curtea reține că prin Ordonanța nr. 218/P/21015 din data de 03 decembrie 2015, în vederea confiscării speciale, s-a dispus luarea măsurii asigurătorii constând în indisponibilizarea prin instituirea unui sechestru asupra sumei de 17.000 de lei, predată organelor de urmărire penală de martora C. și consemnată la SC D. SA - Sucursala Pitești, pe numele inculpatei B., la dispoziția organului judiciar care a dispus măsura, respectiv Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, conform recipisei de consemnare din 2015 s-a dispus luarea măsurii asigurătorii în vederea confiscării speciale asupra sumei de 3.000 de lei, rezultată ca diferență între suma de 20.000 de lei primită de inculpata B. și suma de 17.000 de lei (indisponibilizată prin Ordonanța nr. 218/P/2015 din 03 decembrie 2015).

Curtea, în baza art. 291 alin. (2) C. pen., art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. va dispune confiscarea sumei de 17.000 de lei și a sumei de 3.000 lei dobândite prin săvârșirea infracțiunii, cu privire la care s-a luat măsura asiguratorie prin Ordonanța nr. 218/P/21015 din data de 03 decembrie 2015.

Din probele administrate a reieșit că, din suma pretinsă inițial de inculpata B. de 30.000 de lei, intermediarul A. s-a înțeles cu inculpata ca suma de 15.000 de lei să îi revină martorei pentru sprijinul acordat cumpărătorului de influență C., astfel că din suma de 30.000 de lei primită inițial de la martora C., A. a oprit pentru ajutorul dat suma de 15.000 de lei.

Prin actul de sesizare al instanței s-a dispus clasarea cauzei privind complicitatea la infracțiunea de cumpărare de influență prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 292 C. pen., întrucât a operat cauza de nepedepsire prevăzută de art. 292 alin. (2) C. pen., astfel că s-a reținut prin rechizitoriu că sunt aplicabile dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.

Potrivit art. 292 alin. (4) C. pen., banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar dacă acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent. În situația formulării unui denunț potrivit art. 292 alin. (2) C. pen., dacă banii sau foloasele au fost date anterior formulării denunțului la organele de urmărire penală, cauza de nepedepsire operează, în schimb banii sau foloasele date vor fi supuse confiscării potrivit art. 292 alin. (4) C. pen.

Din aceste considerente, față de dispozițiile legale menționate, s-a dispus confiscarea sumei de 15.000 lei de la A.

Împotriva sentinței penale pronunțată de prima instanță, au declarat apel, în termen legal, martora denunțătoare A. și inculpata B.

I. În ce privește apelul declarat de martora denunțătoare A.:

Din interpretarea dispozițiilor art. 410 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., apelul poate fi exercitat de îndată după pronunțarea încheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare, indemnizațiilor și amenzilor judiciare și cel mai târziu în 10 zile de la pronunțarea sentinței prin care s-a soluționat cauza.

Raportat la momentul pronunțării sentinței prin care s-a soluționat cauza, termenul legal de 10 zile a început să curgă din data de 5 ianuarie 2017 și se împlinea în ziua de 16 ianuarie 2017, astfel că exercitarea apelului în data de 13 februarie 2017 (prin e-mail, fila 17 dosar fond) s-a realizat cu depășirea termenului legal prevăzut de lege.

În condițiile nerespectării termenului legal de exercitare a căii de atac, instanța constată că prezenta cale de atac a fost formulată tardiv, ceea ce atrage sancțiunea legală prevăzută de art. 4251 alin. (7) lit. a) teza I C. proc. pen., urmând a se respinge, ca tardiv, apelul declarat de martora denunțătoare A.

II. În ce privește apelul declarat de inculpata B.:

Prin motivele scrise de apel, reiterate oral, inculpata a criticat hotărârea atacată, susținând că nu sunt întrunite elementele laturii obiective și subiective a infracțiunii de trafic de influență, motiv pentru care a solicitat achitarea, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) raportat la art. 396 alin. (5) cu referire la art. 16 lit. a) C. proc. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului, prin raportare la motivele de apel invocate de apelanta inculpată și în raport cu dispozițiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Analizând actele și probele dosarului, Înalta Curte reține că soluția instanței de fond este temeinică și legală, fiind pronunțată urmare efectuării unei activități complexe și complete de probațiune, în condițiile specifice fazei de judecată, cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale, aceasta reprezentând unicul rezultat impus de probele obținute și administrate legal, interpretate și apreciate corect și care conferă certitudinea aflării adevărului privitor la toate aspectele obiectului probațiunii.

Astfel, prima instanță a reținut atât elementele de fapt, cât și cele de drept pe care s-a sprijinit soluția de condamnare, a făcut o analiză detaliată și punctuală a faptelor în raport cu probatoriul administrat și reținut ca temei pentru condamnarea inculpatei și a prezentat într-o succesiune logică, concret argumentată, datele care au servit la pronunțarea hotărârii.

Înalta Curte constată că, din probele administrate în cauză, rezultă în mod cert că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpată.

Pentru ca o faptă să fie infracțiune este necesar să se constate cele trei trăsături esențiale prevăzute de art. 15 C. pen.: fapta să fie prevăzută de legea penală, să fie săvârșită cu vinovăție, să fie nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o.

Lipsa oricăreia dintre aceste trăsături esențiale exclude existența caracterului penal al faptei, exclude existența infracțiunii și, în consecință, răspunderea penală.

Existența acestor trei caracteristici esențiale se constată prin verificarea în mod prioritar dacă fapta concretă este prevăzută de lege și apoi dacă a fost săvârșită cu vinovăție.

În verificarea acestei prime trăsături esențiale pentru ca o faptă să constituie infracțiune, trebuie să se constate că fapta concretă de trafic de influență are un corespondent în descrierea conținută în norma de incriminare, adică dacă se suprapune acestui model legal creat de legiuitor.

Traficul de influență este fapta persoanei care, având influență sau lăsând să se creadă că are influență asupra unui funcționar sau alt salariat, primește ori pretinde bani ori alte foloase, sau acceptă promisiuni ori daruri, direct sau indirect, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Pentru existența infracțiunii de trafic de influență nu are relevanță dacă a avut loc sau nu intervenția pe lângă funcționar ori dacă acesta a exercitat sau nu actul determinat ce intră în atribuțiile sale de serviciu și nici dacă inițiativa aparține traficantului sau persoanei interesate ca influența să fie exercitată.

Sub aspectul laturii subiective, este necesar să se facă dovada că cel care își trafichează influența acționează cu voința de a săvârși acțiunea de pretindere sau primire a unei sume de bani, pentru a interveni pe lângă un funcționar și conștiința că prin aceasta aduce atingere reputației serviciului și funcționarului respectiv.

În cauză, din materialul probator a rezultat că a existat o acțiune de traficare a influenței de către inculpata B., avocat în cadrul Baroului Argeș, în sensul modalității normative prevăzute de textul art. 291 C. pen., materializată prin pretinderea sumei de 35.000 lei și primirea efectivă a sumei de 20.000 lei de la denunțătoarea C., prin intermediar A., pentru a interveni în favoarea acesteia pe lângă judecătorii Tribunalului Argeș, care îi soluționau cauza civilă nr. x/109/2015.

Existența faptei de traficare a influenței, în modalitatea reținută de prima instanță rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor denunțători C. și A. cu cele ale martorilor F. și G., precum și cu conținutul discuțiilor interceptate în mediu ambiental de denunțătoarea A. cu inculpata și al convorbirii purtate în mediul ambiental în data de 28 octombrie 2015 între inculpata B. și martora C., dar și din înscrisul olograf ridicat cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la imobilul în care locuiește inculpata B.

Astfel, din declarația denunțătoarei C. dată în cursul urmăririi penale și menținută în fața instanței (fila 81), a rezultat că la începutul lunii martie 2015, cu ocazia întâlnirii dintre martora C. cu avocata B. la Curtea de Apel Pitești, la care a participat și A., inculpata i-a spus că o poate “pune în legătură cu cele două judecătoare”, în sensul că o va trimite acasă la ele pentru a obține o soluție favorabilă, iar despre cel de-al treilea membru al completului de judecată, T., i-a dat de înțeles că nu se poate discuta cu el. Întrucât nu a fost de acord să ia legătura personal cu cele două judecătoare, inculpata “a dat de înțeles că va face ea acest lucru și mi-a spus că se va uita pe dosar pentru că tot ea va trebui să găsească soluția pentru rezolvarea favorabilă mie a acestui litigiu civil, soluție ce urma a fi însușită de cele două judecătoare ca urmare a influenței pe care avocata o avea asupra lor”.

Ulterior, astfel cum rezultă din declarațiile denunțătoarei A. date în faza de urmărire penală și menținute în fața instanței de fond, în cadrul discuției cu avocata B., aceasta i-a spus că va vorbi cu judecătoarele, respectiv cu cele două femei din completul de judecată pentru că, cu cel de-al treilea judecător, care era un bărbat, nu se putea comunica. “În discuția purtată, avocata mi-a spus că îi decedase soțul și că taxa de succesiune o costă cca. 30 - 40 de mii de lei. Eu am întrebat-o atunci în mod direct pe avocata B. cât ne costă, referindu-mă la banii pe care C. urma să îi dea pentru rezolvarea favorabilă a litigiului însă în primul moment, avocata nu mi-a răspuns o sumă fixă. Am întrebat-o eu 100, 200, 300 de milioane și atunci avocata B. a zis 30.000 de lei.

Ulterior acestei discuții, i-am spus C. despre suma pretinsă de avocata B. și C. mi-a adus suma de 30.000 de lei.“

Această discuție telefonică a fost înregistrată de denunțătoare, conținutul înregistrării fiind pus la dispoziția organelor de urmărire penală.

Audiată în calitate de suspect (fila 114- 120 vol. I d.u.p.), B. a confirmat întâlnirea cu denunțătoarele, în sensul că “A. a venit împreună cu C. la Curtea de Apel, însă le-a spus categoric ca nu le poate ajuta și nu poate să o apere pe C. pentru ca ar fi împotriva clienților săi pe care îi apăra din anul 2007 și nu i-a promis lui A. faptul că poate interveni la judecători. A mai arătat că, la circa o luna mai târziu, A. a venit la Tribunalul Argeș cu un pachet înfășurat în mai multe hârtii în care a zis că sunt 15.000 de lei, însă a refuzat-o categoric.”

Susținerile inculpatei B. sunt infirmate de conținutul convorbirii purtate în mediul ambiental în data de 20 martie 2015 cu martora A., pusă la dispoziția organelor de urmărire penală de martora C., din care rezultă demersurile sale în calitate de avocat în Dosarul civil de fond “nr. x” (nr. x/214/2012), aflat pe rolul Tribunalului Argeș, discuția pe care a avut-o cu una dintre judecătoare, faptul că seara urma să vorbească și cu cealaltă judecătoare din complet, că A. este doar o persoană care intermediază interesele martorei C., reieșind fără echivoc remiterea și primirea efectivă a sumei de 15.000 lei, scopul în care a fost primită, precum și pretinderea unei alte sume de 5.000 lei pentru sine. Astfel, la precizarea denunțătoarei A. că “aveți aicea să le dați câte cin (…), cincizeci la fiecare și cincizeci lu` mata!”, inculpata a confirmat primirea acestui cuantum, solicitându-i: “Da, dar, zi-i de la mine, să mai mi-aducă cincizeci. Da?”.

Din coroborarea înregistrărilor audio și ambientale cu declarațiile denunțătoarei A., rezultă că acesteia din urmă inculpata îi aducea la cunoștință etapele demersurilor sale la judecători, creându-i denunțătoarei convingerea că banii pretinși sunt destinați să fie împărțiți la cei doi membri ai completului:” diseară să vedem la cealaltă (…)”; “Îhî! Pentru (…) lucru stabilit, să vedem cealaltă, te sun eu diseară.”

Ulterior formulării denunțului de către A. la Direcția Națională Anticorupție, la data de 20 octombrie 2015, aceasta a luat legătura cu inculpata B., încunoștințând-o despre această sesizare pe care a făcut-o împreună cu martora C.

Edificatoare în probarea primirii sumei de 15.000 lei de la denunțătoarea A. A. sunt convorbirile purtate în mediul ambiental și interceptate în baza autorizării judecătorului de drepturi și libertăți, din datele de 28 octombrie 2015 și de 10 noiembrie 2015 între inculpata B. și martora C. În cadrul acestora, la întrebarea denunțătoarei C. “Dar dumneavoastră cât v-a dat de prima dată? V-a dat doar cât? Două sute de prima dată sau ?”, inculpata precizează “O sută cincizeci!”.

Conținutul acestei convorbiri se coroborează cu cea din 20 martie 2015, rezultând cert că denunțătoarea A. a remis “cincizeci la fiecare și cincizeci lu mata”, respectiv că inculpata a primit suma de 15.000 lei și a mai solicitat 5.000 lei, aspecte care se confirmă și prin discuția în mediul ambiental dintre inculpată și C., în care inculpata afirmă că A. a oprit 15.000 (“o sută cincizeci ea”) din “trei sute”, iar la precizarea lui C. “A, și atuncea, probabil atuncea dumneavoastră i-ați spus: ,,Mai. Ă. dă-mi cincizeci!”, nu a negat afirmațiile acesteia.

Din conținutul convorbirii purtate în data de 10 noiembrie 2015, reies discuțiile având ca obiect cuantumul sumelor de bani primite de inculpata B., prin intermediul denunțătoarei A., precum și faptul că inculpata i-a precizat că „nu garantează nimic”, pentru că „sunt surprize și surprize” (vol.2, filele 113-128). Astfel, în cadrul discuției, la întrebările denunțătoarei C., inculpata nu a negat primirea de la A. a sumei de 15.000 lei, faptul că a mai solicitat 5.000 lei, precum și sumele “ câte cincizeci la fiecare” stabilite pentru judecătoare.

Comportamentul ilicit al inculpatei, care avea reprezentarea asupra demersurilor contrare legii, este relevat de preocuparea sa permanentă de a nu rosti expresii întregi, din care să se poată deduce intervențiile sale și suma pretinsă, precum și de intenția sa de a pune totul pe seama denunțătoarei A.

Astfel, inculpata, speriată de posibilitatea interceptării, în cadrul convorbirii din 28 octombrie 2015 a realizat mențiuni olografe, evitând să pronunțe sume de bani sau numele organelor de urmărire penală sesizate, deși în fața martorei a realizat aceste mențiuni privind suma de 20.000 de lei pe care a primit-o, în două tranșe, ,,15.000 de lei”, respectiv, ,,5.000 lei”, organele de urmărire penală sesizate, respectiv, ,,Ddirecția Aațională Anticorupție” și data la care i-a promis că îi va restitui banii, respectiv ,,12 noiembrie 2015”.

Cu ocazia punerii în executare a mandatului de percheziție domiciliară emis de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Pitești (procesul verbal fiind atașat la filele 148-151 vol. I dup), la domiciliul inculpatei B. a fost identificat un înscris ce conține mențiunile olografe ,,Direcția Națională Anticorupție”, ,,12.11”, ,,200”, ,,150”, ,,50” și numărul de telefon mobil”. Cu ocazia audierii în calitate de suspect, B. a declarat în legătură cu aceste mențiuni că „au fost într-adevăr scrise de mine și conțin: numărul de telefon mobil al numitei C., pe care chiar ea mi l-a indicat, apoi este o dată de 12.11, dar nu-mi dau seama dacă se referă la ea, mențiunile 200, 150 și 070 nu știu ce reprezintă și nu știu când am făcut mențiunea, iar mențiunea Direcția Națională Anticorupție nu știu în ce împrejurări am scris-o deși scrisul îmi aparține.”

Relevantă în dovedirea aceleiași împrejurări este și conținutul discuției purtate în mediul ambiental în data de 10 noiembrie 2015, care se coroborează și cu denunțul formulat de A., sub aspectul refuzului de a restitui banii primiți și din care rezultă că remiterea unor sume de bani către magistrați și posibilitatea nerecuperării acestora de la complet era o practică, iar, pentru a o consola că nu este singura căreia i se întâmplă astfel de chestiuni, inculpata i-a relatat martorei o situație în care, la rândul său, ar fi remis sume de bani pe care nu le-a recuperat de la magistrați (vol. 2, filele 113-128).

Pretinderea sumei de bani în schimbul acestor acte de intervenție rezultă cert din conținutul convorbirilor purtate în mediu ambiental de către inculpată, respectiv inculpata a recunoscut că a primit suma de 20.000 lei de la martora A., sumă pe care a promis că o restituie martorei C., însă inculpata a susținut că suma de 15.000 lei pe care i-a înmânat-o în data de 02 decembrie 2015 martorei C. ar reprezenta de fapt plata sumei pe care A. o luase de la martoră și o cheltuise, iar la insistențele și rugămințile acesteia inculpata ar fi fost de acord „să o împrumute” pe A. cu suma de 15.000 lei.

Aceste susțineri ale inculpatei sunt infirmate de discuțiile interceptate, în care inculpata în mod constant afirmă că nu îi plătește „datoriile” martorei A., care nu a achitat în întregime nici onorariile cuvenite inculpatei în baza contractelor de asistență juridică.

Relevanță sub acest aspect prezintă convorbirea telefonică a inculpatei cu numita Y. purtată în data de 24 noiembrie 2015, din care rezultă că suma de bani reprezenta în realitate datoria inculpatei: ”B.:- Opt ori trei 24, câte opt mii la fiecare. Eu n-am ce să fac, cinci sunt datoare și trei d-abia îmi ajung să-mi plătesc toate (…) să plătim toate impozitele.”

Edificatoare în probarea conduitei infracționale a inculpatei în demersurile de avocat sunt și declarațiile martorilor F. (fila 56 dos. inst.) și G. (fila 57 dos. inst), date în cursul urmăririi penale și menținute în cursul cercetării judecătorești, care se coroborează cu convorbirile menționate.

Astfel, în cursul anului 2013, martorul F. a arătat că, fiind asistat de inculpata B. într-un dosar civil aflat pe rolul Tribunalului Argeș, avocata B. a inițiat o discuție în care i-a spus că “judecătorii sunt bine pregătiți, dar au o ,,răutate” în a valora evidența și probatoriul existent la dosarul cauzei”, drept pentru care i-a sugerat că “această răutate ar putea fi anihilată printr-un gest de,,generozitate” din partea sa, dându-i practic de înțeles că ar trebui să dea o sumă de bani care să ajungă la magistrați pentru pronunțarea unei soluții favorabile. Ulterior, tot în cursul anului 2013, în cadrul unei alte discuții pe care a avut-o cu inculpata B., aceasta i-a precizat martorului că “sub o mie de euro de fiecare judecător nu se discută”.

În același sens sunt și declarațiile martorei G., care confirmă susținerile denunțătoarei A. și ale martorului F.: “(…). În toată perioada 2013 - 2015 i-am remis inculpatei B. diferite sume de bani, reprezentând contravaloarea angajamentului respectiv cu titlu de onorariu. În perioada respectivă mergând la termenele de judecată am cunoscut o tânără, A., care știu că avea și un copil minor care de asemenea o avea avocată pe inculpata B.. Discutând mereu cu aceasta am schimbat inclusiv numerele de telefon și în cadrul discuțiilor purtate, atât la instanța de judecată cât și telefonic A. mi-a spus faptul că a intervenit pentru o prietenă a ei și i-a dat inculpatei B. suma totală de 35.000 lei, prima dată 30.000 lei și apoi 5.000 de lei în condițiile în care inculpata acorda asistență juridică părții adverse cu prietena ei respectiv unor doamne din București.

A. mi-a spus că prietena ei a pierdut procesul și îi cere banii înapoi, precum și faptul că a înregistrat momentul în care i-a dat banii la inculpata B.”

În legătură cu declarația denunțătoarei A., care a revenit în fața instanței de apel asupra unor aspecte esențiale din declarația inițială, urmează a fi înlăturată din materialul probator, fiind în contradicție cu restul probatoriilor administrate în cadrul cercetării judecătorești și al urmăririi penale.

Drept urmare, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, bazată pe materialul probator administrat și just apreciat, care a confirmat întrunirea conținutului constitutiv al faptei, care întrunește elementele constitutive a infracțiunii de trafic de influență prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 și 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare.

În ce privește individualizarea pedepsei aplicată inculpatei, instanța de control judiciar constată că prima instanță a dat eficiență, în mod just, datelor ce caracterizează persoana acesteia, apreciind că, în raport cu gravitatea faptei săvârșite, se impune suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatei, sub supraveghere, pentru a răspunde exigențelor de proporționalitate între gravitatea faptei comise și circumstanțele personale ale inculpatei, aceasta fiind de natură a restabili ordinea de drept încălcată și a asigura, deopotrivă, reinserția socială a acesteia.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în baza art. 421 alin. (1) lit. a) teza I C. proc. pen., va respinge, ca tardiv, apelul declarat de apelanta martor denunțător A. împotriva sentinței penale nr. 2/F din 5 ianuarie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata B. împotriva aceleiași sentințe penale.

în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanta martor denunțător și apelanta inculpată la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta inculpată B., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 70 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, apelul declarat de apelanta martor denunțător A.

I. A. împotriva sentinței penale nr. 2/F din 5 ianuarie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata B. împotriva aceleiași sentințe penale.

Obligă apelanta martor denunțător și apelanta inculpată la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta inculpată B., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 70 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 decembrie 2017.