Decizia nr. 407/A/2017 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Decizia nr. 407/A/2017

Deliberând asupra apelurilor penale de față:

Constată că, prin sentința penale nr. 37 din 28 mai 2015 pronunțată în Dosar nr. x/39/2012 Curtea de Apel Suceava a dispus următoarele:

I. Condamnă pe inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

1. înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicare art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. din 1969, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

2. uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 291 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

3. participația improprie la infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 289 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

4. instigarea la infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 25 rap. la art. 248 C. pen. anterior și art. 132 din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen., aplică inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 3 (trei) ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat).

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 2 (doi) ani închisoare, pedeapsa finală de executat fiind de 5 (cinci) ani închisoare.

Conform art. 45 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., alături de pedeapsa principală de 5 ani închisoare, aplică inculpatului A. și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 3 (trei) ani, pedeapsă care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pedeapsă care se execută conform art. 65 alin. (3) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată executată.

II. Condamnă pe inculpatul B., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

1. complicitate la înșelăciune, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. din 1969, la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

2. fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen. cu aplicare art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 292 C. pen. din 1969, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicare art. 5 C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului B., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv 2 (două) luni închisoare, pedeapsa finală de executat fiind de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare.

În temeiul art. 91 alin. (1) rap. la art. 92 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicare art. 5 C. pen., suspendă executarea pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 3 ani, termen ce se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 92 alin. (3) rap. la art. 93 alin. (1) lit. a) - e) C. pen. cu aplicare art. 5 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoare măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Prahova, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Pe durata termenului de supraveghere, datele prev. la lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune Prahova.

În baza art. 93 alin. (2) lit. c) C. pen. cu aplicare art. 5 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, impune inculpatului să execute următoarea obligație:

- să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală, în funcție de afecțiunile de care suferă.

Conform art. 94 alin. (2) C. pen. supravegherea executării obligației prev. de art. 93 alin. (2) lit. c) C. pen. se face de organele abilitate care vor sesiza Serviciul de Probațiune Prahova cu privire la orice încălcare a acesteia.

În baza art. 93 alin. (3) teza finală C. pen. cu aplicare art. 5 C. pen., scutește pe inculpat de prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, din cauza stării sale de sănătate.

În temeiul art. 107 și 109 C. pen. cu aplicare art. 5 C. pen., dispune față de inculpatul B. măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

III. Condamnă pe inculpata C., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

1. abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 248 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 3 (trei) ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat).

2. fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 289 C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, la pedeapsa de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatei C., urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv 5 (cinci) luni închisoare, pedeapsa finală de executat fiind de 3 (trei) ani și 5 (cinci) luni închisoare.

Conform art. 45 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., alături de pedeapsa principală de 3 ani și 5 luni închisoare, aplică inculpatei și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 3 (trei) ani, pedeapsă care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pedeapsă care se execută conform art. 65 alin. (3) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată executată.

IV. Condamnă pe inculpatul D., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen., aplică inculpatului D. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 3 (trei) ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat).

În temeiul art. 91 alin. (1) rap. la art. 92 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicare art. 5 C. pen. suspendă executarea pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 4 ani, termen ce se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 93 alin. (1) lit. a) - e) C. pen. cu aplicare art. 5 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul D. trebuie respecte următoare măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Suceava la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Pe durata termenului de supraveghere, datele prev. la lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune Suceava.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicare art. 5 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, impune inculpatului D. să execute următoarea obligație:

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

Potrivit art. 94 alin. (2) C. pen. supravegherea executării obligației prev. de art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. se face de Serviciul de Probațiune Suceava.

Conform art. 93 alin. (3) C. pen. raportat la art. 404 alin. (2) C. proc. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul D. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 zile la una din următoarele două instituții publice: Primăria municipiului Vatra Dornei, județ Suceava, respectiv Primăria com. Dorna Arini, jud. Suceava, instituția urmând a fi decisă de consilierul de probațiune din cadrul Serviciului de Probațiune Suceava în urma evaluării inițiale a inculpatului.

În temeiul art. 407 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 96 alin. (1), (4), (6) C. pen., art. 91 alin. (4) C. pen., atrage atenția inculpatului D. asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere sau neexecutării obligației impuse prin prezenta sau săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, constând în sancțiunea revocării suspendării sub supraveghere urmată de executarea pedepsei.

Pe durata termenului de supraveghere pedepsele accesorii aplicate acestui inculpatul nu se execută, acestea devenind executabile doar în caz de revocare a suspendării sub supraveghere urmată de executarea pedepsei.

Potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., executarea pedepselor complementare aplicate inculpatului în prezenta cauză începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

V. Condamnă pe inculpata E., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

1. complicitate la înșelăciune prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. din 1969, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

2. fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. din 1969, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

3. fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 292 C. pen. din 1969, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatei E., urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 6 (șase) luni închisoare, pedeapsa finală de executat fiind de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art. 91 alin. (1) rap. la art. 92 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicare art. 5 C. pen. suspendă executarea pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 3 ani și 6 luni, termen ce se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 93 alin. (1) lit. a) - e) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata E. trebuie respecte următoare măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Iași la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Pe durata termenului de supraveghere, datele prev. la lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune Iași.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, impune inculpatei E. să execute următoarea obligație:

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

Potrivit art. 94 alin. (2) C. pen. supravegherea executării obligației prev. de art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. se face de Serviciul de Probațiune Iași.

Conform art. 93 alin. (3) C. pen. raportat la art. 404 alin. (2) C. proc. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata E. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 zile la una din următoarele două instituții publice: Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă Iași, respectiv Inspectoratul Școlar Județean Iași, instituția urmând a fi decisă de consilierul de probațiune din cadrul Serviciului de Probațiune Iași în urma evaluării inițiale a inculpatei.

În temeiul art. 407 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 96 alin. (1), (4), (6) C. pen., art. 91 alin. (4) C. pen., atrage atenția inculpatei E. asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere sau neexecutării obligației impuse prin prezenta sau săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, constând în sancțiunea revocării suspendării sub supraveghere urmată de executarea pedepsei.

VI. Condamnă pe inculpatul F., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

1. abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 248 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen., aplică inculpatului F. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 3 (trei) ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. aplică inculpatului F. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat).

2. fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 289 C. pen. din 1969 raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, la pedeapsa de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) și 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului F., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv 5 (cinci) luni închisoare pedeapsa finală de executat fiind de 3 (trei) ani și 5 (cinci) luni închisoare.

Conform art. 45 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., alături de pedeapsa principală de 3 ani și 5 luni închisoare, aplică inculpatului F. și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 3 (trei) ani, pedeapsă care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. aplică inculpatului F. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pedeapsă care se execută conform art. 65 alin. (3) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată executată.

Dispune anularea următoarelor acte falsificate: înscrisurile intitulate Copie după „Actul de donație autentificat de Tribunalul Ilfov Secția Notariat din 23 aprilie 1937” (în cuprinsul căruia apare înserat și trupul de pădure Dirmoxa - Pinu în suprafață de 2.300 ha); cererea din 30 noiembrie 2005 și mențiunile de la pozițiile din 30 noiembrie 2005 și din 30 noiembrie 2005 din Registrul Special de înregistrare a cererilor la legile fondului funciar al Primăriei orașului Broșteni, precum și cele privind data întocmirii procesului - verbal cu referire la închiderea acestui registru pe anul 2005; cererea din 29 mai 2006 și mențiunile de la poziția din 29 mai 2006 din Registrul general de intrări/ieșiri al Primăriei orașului Broșteni; raportul de expertiză din 11 decembrie 2009 întocmit de expert G., declarația autentificată din 08 noiembrie 2010 la B.N.P., H. a inculpatului B.; adeverința din 08 noiembrie 2010, emisă, în calitate de avocat, de inculpata E. și adresele din 07 iunie 2010, din 27 august 2010, din 27 august 2010, din 24 septembrie 2010, din 12 octombrie 2010.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea părții civile privind anularea Deciziei civile nr. 1210 din 26 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. x/334/2010 și constată că această parte are la dispoziție calea extraordinară de atac a revizuirii întemeiată pe disp. art. 509 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. în vederea restabilirii situației anterioare.

Menține măsura sechestrului asigurator asupra terenului cu vegetație forestieră în suprafață de 2.292,90 ha, dispusă prin Ordonanța nr. 11/P/2012 din 27 iunie 2012 de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.

Dispune restituirea Registrului Special de înregistrare a cererilor la legile fondului funciar al Primăriei orașului Broșteni și a Registrului general de intrări/ieșiri al Primăriei orașului Broșteni, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, către Primăria Broșteni.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen. obligă pe fiecare dintre inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel prima instanță a arătat, în esență, următoarele:

I. Sesizarea primei instanțe.

Inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiunile menționate anterior, prin Rechizitoriul nr. x/P/2012 din 05 iulie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava.

În esență, în actul de sesizare a instanței s-a arătat că, inculpatul A., cu intenție, a determinat pe inculpații D. - primar și președinte al Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Broșteni și C. - secretar al Primăriei orașului Broșteni și secretar al Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Broșteni (cei doi menționați având atribuții legale în aplicarea Legii nr. 247/2005) să-și încalce atribuțiile de serviciu, să înregistreze și să ia în discuție în cadrul ședinței Comisiei din 02 martie 2010 ca fiind depusă în termen, solicitarea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru o suprafața de 2.300 ha teren pe raza M. Broșteni.

Totodată, s-a reținut că inculpatul A., în dovedirea dreptului invocat, a prezentat și s-a folosit la Comisiile pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Broșteni și Suceava de înscrisul oficial intitulat după „Act de donație autentificat la Tribunalul Ilfov secția notariat din 1937”, despre care avea cunoștință că este fals.

De asemenea inculpatul A. a prezentat înscrisul falsificat expertului tehnic G., în luna decembrie 2009, fiind folosit de expert pentru întocmirea Raportului de expertiză din 11 decembrie 2009 privind reconstituirea amplasamentului suprafeței de 2.300 ha teren împădurit respectiv trupul de pădure Dîrmoxa Pinu care a făcut obiectul Actului de donație autentificat din 1937 al Tribunalului Ilfov, raportul de expertiză fiind depus la dosarul de la Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Broșteni.

În urma demersurilor efectuate inculpatul A. a obținut o hotărâre judecătorească neconformă cu realitatea faptică și juridică, respectiv Decizia irevocabilă nr. 1210 din 26 septembrie 2011 a Tribunalului Suceava, secția civilă, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului B., inculpat și el în prezenta cauză, cu privire la suprafața de 2.292,9 ha teren cu vegetație forestieră situat pe raza M. Broșteni.

În actul de sesizare a instanței s-a arătat că, prin aceste manopere frauduloase infracțiunea de înșelăciune s-a consumat prin obținerea rezultatului scontat - reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 2.292,9 ha cu vegetație forestieră în favoarea sa, terenul făcând parte din I. Broșteni, revendicat integral cu cererea din 10 octombrie 2005 de J.

Prejudiciul cauzat statului român (proprietar al terenului aflat în administrarea RN K. SA - L. Suceava - M. Broșteni) prin validarea și predarea amplasamentului terenului cu vegetație forestieră situată pe raza M. Broșteni, pentru care dreptul de proprietate a fost reconstituit de către instanța de judecată, prin hotărâre definitivă și irevocabilă în suprafața totală de 2.292,90 ha a fost estimat la suma de 10.435.100 euro.

Inculpatul A., deși a acționat ca reprezentant al inculpatului B. despre care a susținut în mod nereal că are dreptul de retrocedare a terenului, respectiv în calitate de moștenitor și în numele căruia a formulat cereri, memorii, a angajat avocați, a autentificat acte la birouri notariale etc., în fapt, este beneficiarul direct deoarece a cumpărat de la acesta din urmă, prin acte notariale, toate drepturile succesorale ale familiei B.

În privința inculpatului B. actul de trimitere în judecată a arătat, în esență, că deși avea cunoștință de actul real de donație în baza căruia tatăl său obținuse în anul 1994 un imobil în mun. București după autorul N., a vândut cu suma de 10.000 euro toate drepturile succesorale după N. inculpatului A. și l-a sprijinit pe acesta din urmă în demersurile privind reconstituirea dreptului de proprietate a suprafeței de 2.300 ha teren pe raza M. Broșteni, în baza actului de donație fals.

În acest sens, inculpatul B. s-a prezentat, în toamna anului 2009, personal, împreună cu inculpatul A. la Primăria orașului Broșteni și la M. Broșteni în calitate moștenitor al generalului N. îndreptățit la cele 2.300 ha teren împăduri iar prin declarația autentificată din 08 noiembrie 2010 la B.N.P., H. Iași a susținut nereal că a depus personal la Primăria com. Broșteni, jud. Suceava notificarea înregistrată din 30 noiembrie 2005 redactată de S.C.A., O. prin care solicita reconstituirea proprietății pentru suprafața de 2.300 ha teren în calitate de moștenitor al defunctului N., precum și memoriile înregistrate la data de 29 mai 2006, 10 august 2007 și 25 noiembrie 2009.

Ulterior declarația autentificată a fost depusă la Dosarul nr. x/334/2010 de la Judecătoria Vatra Dornei având ca obiect plângerea împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr. 425/2010.

Referitor la inculpata C., în afară de încălcarea atribuțiilor de serviciu în ceea ce privește Regulamentului privind procedura de reconstituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în favoarea inculpatului A., a atribuit fraudulos numere de înregistrare cererilor depuse de acesta în anul 2009 astfel încât să apară ca fiind depuse în anul 2005.

Numerele considerate de actul de trimitere în judecată ca fiind fraudulos atribuite sunt următoarele:

- nr. 116 din 30 noiembrie 2005 - în Registrul Special de înregistrare a cererilor la legile fondului funciar și;

- nr. 1775 din 29 mai 2006 - în Registrul general de intrări/ieșiri al Primăriei orașului Broșteni, jud. Suceava, cerere înregistrată sub același număr cu memoriul real al P., prin care atestă nereal că cererea ar fi fost depusă în cadrul termenului legal prevăzut de Legea nr. 247/2005, respectiv până la data de 30 noiembrie 2005.

Inculpatul D. a fost acuzat de faptul că și-a încălcat atribuțiile de serviciu ce-i reveneau în calitate de președinte Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Broșteni și a dispus punerea pe ordinea de zi a ședinței Comisiei din 02 martie 2010, a Dosarului nr. x din 29 mai 2005 având ca obiect solicitarea formulată de inculpatul B., după N., privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2.300 ha teren împădurit, solicitare pe care a prezentat-o ca fiind depusă în locul cererii P., astfel fiind depusă în termen și a propus înaintarea la Comisia județeană Suceava pentru validare, deși avea cunoștință că nu erau întrunite condițiile legale.

Totodată, la data de 13 aprilie 2010, cu adresa, în calitate de președinte al Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Broșteni, inculpatul D. a înaintat Instituției Prefectului - Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava propunerea de validare a Anexei 37 pentru autorul N.

Prin adresa din 07 iunie 2010 inculpatul D. în calitate de președinte al Comisiei locale de fond funciar Broșteni a menționat că „din eroare a fost trecut în procesul verbal de ședință din 29 mai 2005 în loc de 29 mai 2006, când de fapt comisia a analizat Dosarul nr. x din 30 noiembrie 2005".

Ulterior, la data de 10 noiembrie 2011, inculpatul D. a pus în discuție, în cadrul Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Broșteni, Dosarul nr. x/2008 al solicitantului B. împreună cu Decizia civilă nr. 1210 din 26 septembrie 2011 a Tribunalului Suceava pronunțată în Dosarul nr. x/334/2010, rămasă definitivă și irevocabilă, și a votat favorabil amplasamentul solicitat și stabilit, ca urmare a expertizei tehnice efectuate de G.

În sarcina inculpatei E. în rechizitoriu s-a arătat că în perioada 2009-2011, în calitate de avocat, în scopul dobândirii pentru inculpatul A., în mod injust, a unui teren cu vegetație forestieră în suprafață de 2.300 ha situat pe raza M. Broșteni din județul Suceava, cu știință l-a ajutat pe inculpatul A. în demersurile infracționale în scopul creării aparenței că solicitarea de retrocedare a suprafeței de pădure Pinu Dîrmoxa a fost făcută în termenul legal, până la data de 30 noiembrie 2005.

Astfel, deoarece inculpatul A. nu avea calitatea cerută de lege pentru formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, fiind cumpărător al drepturilor succesorale de la B., inculpata E. a acceptat să redacteze în calitate de avocat cereri în numele inculpatului B., în baza împuternicirii avocațiale din 19 noiembrie 2009 dar fără știința acestuia din urmă.

Au fost redactate în aceste condiții Cererea din 30 noiembrie 2005 și Cererea înregistrată din 29 mai 2006, cu conținut identic, toate nedatate, înregistrate la Primăria orașului Broșteni, semnate doar de inculpata E. și cu impresiunea ștampilei SCA, O.

De asemenea la data de 25 noiembrie 2009 a fost înregistrată la Primăria Broșteni o altă cerere, nedatată, semnată tot de av. E. și cu impresiunea ștampilei SCA, O. cu conținut similar cererilor din 30 noiembrie 2005 și din 29 mai 2006, cererea în care s-a menționat faptul că aceasta ar constitui o revenire la cererile anterioare.

Ulterior, la data de 19 noiembrie 2009 inculpata E. a fost împuternicită de către clientul B., în baza Contractului de asistență juridică din 2009 să exercite următoarele activități: reprezentare asistență juridică, cerere de reconstituire în baza Legii nr. 247/2005, asistarea/reprezentarea clientului în față Comisiei locale de fond funciar Broșteni, Comisiei județene de fond funciar Suceava și, în această calitate, la data de 8 noiembrie 2010 a emis Adeverința din 2010 prin care a arătat că Notificarea înregistrată la Primăria Broșteni sub nr. 116/2005 a fost redactată de ea și depusă la Comisia locală Broșteni de B., aspect nereal.

Adeverința respectivă a fost depusă la Dosarul nr. x/334/2010 la Judecătoria Vatra Dornei la termenul din 10 noiembrie 2010.

Prin aceste fapte s-a considerat că inculpata E. a comis infracțiunile de complicitate la înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în declarații.

Inculpatul F. a fost acuzat de faptul că, în dubla sa calitate de membru al Comisiei Locale de aplicare a legilor fondului funciar Broșteni și consilier juridic al Primăriei Broșteni, în scopul dobândirii pentru inculpatul A., în mod injust, a unui teren cu vegetație forestieră în suprafață de 2.300 ha situat pe raza M. Broșteni din județul Suceava, cu știință și-a încălcat atribuțiile stabilite prin H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de reconstituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin aceea că prin acte materiale succesive a urmărit crearea unei situații de fapt din care să rezulte că cererea având ca obiect solicitarea formulată de B., după N., privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2.300 ha teren împădurit a fost depusă în termenul legal prevăzut de Legea nr. 247/2005 și O.U.G. nr. 127/2005.

S-a arătat astfel că inculpatul F. a contribuit la producerea rezultatului (obținut prin Decizia irevocabilă nr. 1210 din 26 septembrie 2011 a Tribunalului Suceava, secția civilă, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului B., cu privire la suprafața de 2.292,9 ha teren cu vegetație forestieră situat pe raza M. Broșteni și crearea unui prejudiciu estimat la suma de 10.435.100 euro - Raport de evaluare din 20 februarie 2012), prin aceea că:

- în mod voit a consemnat în procesul verbal de ședință al Comisiei de fond funciar Broșteni din 02 martie 2010 că s-a discutat Dosarul nr. x din 29 mai 2005 având ca obiect solicitarea formulată de inculpatul B. după N. privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2.300 ha teren împădurit, deși avea cunoștință că nu erau întrunite condițiile legale, cererea fiind tardiv formulată și se impunea să propună invalidarea.

- a procedat în mod abuziv la consemnarea înregistrării unei cereri de revenire formulată de B. după N. la poziția nr. 1775 din 29 mai 2006 - în Registrul general de intrări/ieșiri al Primăriei orașului Broșteni, jud. Suceava, prin suprascriere peste mențiunile reale din registru cu privire la memoriul depus și înregistrat la data respectivă de P., urmărind astfel crearea în cadrul Comisiei de fond funciar Broșteni a unei confuzii cu demersurile de revendicare formulate de P.;

- la data de 13 aprilie 2010, cu adresa nr. 1621, în calitate de membru al Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Broșteni, a înaintat Instituției prefectului - Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava, propunerea de validare a Anexei 37 pentru autorul N.;

- cu adresa din 07 iunie 2010 (identificată ca fiind redactată în memoria calculatorului de serviciu utilizat de inculpatul F.) adresată de Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Broșteni Instituției prefectului Județul Suceava, inculpatul F. a menționat că „din eroare a fost trecut în procesul verbal de ședință din 29 mai 2005 în loc de 29 mai 2006, când de fapt Comisia a analizat Dosarul nr. x din 30 noiembrie 2005";

- cererea ce apare înregistrată în mod nereal la 30 noiembrie 2005 la fila 42 din Registrul Special de înregistrare a cererilor la Legea nr. 247/2005 al Primăriei Broșteni (ce cuprinde înregistrări din perioada 14 noiembrie 1997 - 30 noiembrie 2005) formulată în numele inculpatului A. a fost identificată în forma unui document Word denumit “către” în memoria stick-ului său, ridicat cu ocazia efectuării percheziției autorizate din 20 iunie 2012 din biroul său de la sediul Primăriei orașului Broșteni.

În cadrul procedurii judiciare la Judecătoria Vatra Dornei în cadrul Dosarului nr. x/334/2010 în calitate de consilier juridic (parafa Colegiului Consilierilor Juridici Suceava) a formulat concluzii și a depus întâmpinări prin care pledează pentru satisfacerea interesului inculpatului A.

II. Judecata în primă instanță.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 09 iulie 2012, sub nr. x/39/2012.

În urma analizei probelor administrate prima instanță a stabilit următoarea situație de fapt:

Prin Decizia civilă nr. 1210 din 26 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă, în Dosar nr. x/334/2010, definitivă și irevocabilă, a fost admis recursul declarat de petentul B. împotriva sentinței civile nr 1328 din 26 noiembrie 2010 a Judecătoriei Vatra Dornei, a fost modificată în totalitate sentința civilă anterior menționată, în sensul că a fost admisă acțiunea, anulată Hotărârea Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nr. 425 din 21 iulie 2010 și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului cu privire la suprafața de 2.292,9 ha teren cu vegetație forestieră situat pe raza M. Broșteni, în suprafață de 1.520,2 ha și în suprafață de 772,7 ha.

În considerentele deciziei pronunțate, instanța de recurs a apreciat că actul de proprietate invocat de reclamantul B., ca temei al reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 2.300 ha teren cu vegetație forestieră situat pe raza M. Broșteni, jud. Suceava, respectiv Actul de donație din 13 aprilie 1037 autentificat de Tribunalul Ilfov - Secția Notariat, este valabil și îndeplinește toate condițiile de pertinență, verosimilitate, autenticitate și concludență prev. de art. 6 din Legea nr. 1/2000.

Cu privire la data introducerii cererii, aceeași instanță de control judiciar, a menținut cele stabilite de prima instanță, în sensul că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul deposedat N. a fost formulată în termenul legal, respectiv la data de 30 noiembrie 2005, și că prin prezentarea cererii unei instituții publice, respectiv Primăria Broșteni și prin înregistrarea în Registrul special de aplicare a legilor fondului funciar Broșteni, din 30 noiembrie 2005 făcându-se pe înscris mențiune despre data prezentării, certificată ulterior de ștampilă, înscrisul a căpătat astfel dată certă, conform art. 1882 C. civ.

Aceasta în condițiile în care atât Comisia Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cât și RN K. SA, L. Suceava, în calitate de intimate în cauza respectivă, au invocat că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 33 din Legea nr. 1/2000, respectiv până la data de 30 noiembrie 2015 inclusiv, și că autorul petentului B. (colonelul N. decedat la data de 15 martie 1969) nu are calitatea de proprietar deposedat, întrucât actul de donație din 13 aprilie 1937 de care s-a prevalat petentul nu și-a produs niciodată efectele în privința transmiterii dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră către colonelul menționat, trupurile de pădure Dârmoxa și Pinu nefiind preluate de stat de la acesta din urmă ci de la R.

După pronunțarea acestei hotărâri, la data de 08 noiembrie 2011, cu adresă și ulterior cu adresa din 14 decembrie 2011, Instituția prefectului județului Suceava a sesizat Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava cerând a se efectua verificările necesare în legătură cu reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numitului B. care a solicitat și a obținut în calitate de unic moștenitor de pe urma defunctului N. reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2.300 ha teren ce face parte din zona cunoscută sub denumirea „Domeniile Broșteni".

Totodată, reprezentanții L. Suceava au continuat verificările în legătură cu proprietățile R., fără a găsi vreo referire privind proprietățile deținute de generalul N., după care are calitatea de moștenitor legal B., însă în urma formulării unei solicitări către Arhivele Naționale București, prin adresa din 28 decembrie 2011 (vol. II filele 288-292 ds.u.p.) au primit o copie a Actului de donație autentic, existent în arhive, datat 13 aprilie 1937, împrejurare în care au constatat că existe diferențe între acest act și actul de donație invocat și depus în dosarul civil de reconstituire a dreptului de proprietate de către B., în sensul că în ultimul act de donație apare consemnată în plus suprafața de pădure Pinu - Dîrmoxa.

În acest context, la data de 10 ianuarie 2012 a fost înregistrată pe rolul Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava, plângerea penală formulată de S. - Instituția prefectului - Județul Suceava - Cancelaria Prefectului, în conținutul căreia se arăta, în esență, că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost depusă în afara termenului prevăzut de legile fondului funciar, respectiv după data de 30 noiembrie 2005 (potrivit prevederilor art. 3 din O.U.G. nr. 127/2005 privind modificarea art. 33 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, precum și a art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente), iar autorul înscris în anexă, N., nu poate fi considerat autor deposedat de regimul comunist pentru suprafața de 2.300 ha pădure de pe moșia Broșteni.

În legătură cu acest teren cu vegetație forestieră s-au făcut următoarele precizări:

Suprafața de 2.300 ha teren pădure în discuție face parte din suprafața totală de 39.885, 38 ha a Moșiei Regale Broșteni (ce inițial a aparținut T., fiind transmisă prin testament nepotului său U., iar acesta din urmă, tot prin testament regal publicat în M. Of. nr. 161, partea I B, a transmis dreptul de proprietatea asupra moșiei fiului său R.), care prin Decretul nr. 38 publicat în M. Of. nr. 121 din 27 mai 1948 pentru intrarea în proprietatea Statului a bunurilor fostului rege V. și a membrilor fostei familii regale, a fost trecută în proprietatea Statului, fiind dată în administrarea și folosința Ministerului Silviculturii.

Deși în inventarul averii casei Regale din 20 iulie 1927 apare consemnat că moșia Broșteni are suprafața totală de 41.273 ha (păduri = 33.958 ha; fânețe = 3.931 ha; izlazuri = 3.172 ha; prunduri ape = 212 ha), diferența de 1.387,62 ha dintre suprafața din anul 1927 (conform Actului de împărțeală, respectiv 41.273 ha) și cea din anul 1948 (preluată la Stat, respectiv 39.885,38 ha) a rezultat ca urmare a aplicării Legilor de reformă agrară din anul 1921.

În anul 1936 s-a înființat Societatea Anonimă pe Acțiuni „Domeniul Broșteni", care avea ca obiect de activitate „exploatări și întreprinderi forestiere" și ca acționari printre alții pe R. și colonelul N., iar în documentele oficiale, după anul 1937 figurează ca președinte al Consiliului de Administrație x (fost R.). Această societate nu avea în patrimoniu pădurea aferentă moșiei Broșteni, aspect ce rezultă din Raportul nr. 073056 din 09 octombrie 1940 solicitat de Guvernatorul Băncii Naționale a României, potrivit căruia în patrimoniul societății, la imobile, figurează numai Fabrica de cherestea de la Roznov.

Întregul Domeniu regal Broșteni a fost revendicat de P. prin Cererea din 30 septembrie 2005, prin care solicita „moșia, în nume propriu, ca dobânditor al drepturilor succesorale ale R. suprafața de 39.885,38 ha din care 34.000 ha sunt păduri", cerere înregistrată din 10 octombrie 2005 la Primăria orașului Broșteni.

Prin Hotărârea nr. 350 din 01 martie 2007 a Comisiei Județene Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a fost respinsă cererea P. prin care solicita „reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 39.885,38 ha din care 34.000 ha sunt păduri, situată pe raza orașului Broșteni și pe raza com. Crucea.

Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Vatra Dornei sub nr. x/334/2007 petentul P. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestei suprafețe pe vechiul amplasament, naționalizată prin Decretul nr. 38 din 27 mai 1948 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române.

Prin sentința civilă nr. 831 din 26 iunie 2007 a Judecătoriei Vatra Dornei, pronunțată în Dosarul nr. x/334/2007, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia Tribunalului Suceava din 27 noiembrie 2007, s-a respins acțiunea ca nefondată (filele 120-197 ds.u.p. vol. IV și Dosarul nr. x/334/2007 al Judecătoriei Vatra Dornei).

Revenind la înscrisurile avute în atenție de instanța civilă și la demersurile și acțiunile întreprinse de inculpații din prezenta cauză ce au avut ca finalitate obținerea deciziei civile mai sus menționate, respectiv Decizia nr. 1210/2011, Curtea a constat, pe de o parte, că actul de proprietate invocat ca temei al reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 2.300 ha teren cu vegetație forestieră situat pe raza M. Broșteni, jud. Suceava, intitulat Copie după Actul de donație din 13 aprilie 1937 autentificat de Tribunalul Ilfov - Secția Notariat este un act ce nu reflectă realitatea, fiind vorba de un act plăsmuit, iar pe de altă parte, că nu a existat o solicitare scrisă de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul deposedat N. formulată în termenul legal, respectiv la data de 30 noiembrie 2005.

În susținerea faptului că actul de donație menționat de care s-a uzitat pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului pădure în discuție nu reflectă realitatea, instanța a făcut trimitere la proba esențială ce demonstrează acest lucru, respectiv actul de donație în original ce se regăsește la Arhivele Naționale, a cărui copie, alături de copia procesului verbal de autentificare din 13 aprilie 1937 și a planului de situație a terenului situat în comuna Băneasa, jud. Ilfov donat d-lui Col. N., a fost înaintată la dosar de instituția menționată, la solicitarea Curții, și din lecturarea căreia instanța a observat că nu are în conținut inserată vreo mențiune cu privire la donația celor 2.300 ha pădure.

Instanța de fond a arătat că un alt argument în sensul celor constatate anterior rezultă și din Dosarul nr. x/1994 al Judecătoriei sector 1 București, atașat în original la prezenta cauză, din verificarea căruia reiese că, la data de 24 mai 1994, B. (decedat) formulează la instanța menționată o cerere de restituire a imobilului situat în mun. București, sectorul 1, compus din teren în suprafață de 3.842,83 mp cu construcție respectiv casa parter cu subsol 3 camere și dependințe, parter 3 camere și baie și seră în curte, așa cum este descris în procesul verbal al Cărții Funciare din 1940, depunând, printre altele, ca înscris doveditor, Copie după Actul de donație autentificat de Tribunalul Ilfov Secția Notariat din 23 aprilie 1937 însoțit de Schița plan, copii care i-au fost eliberate la cererea sa înregistrată din 14 februarie 1994 de Direcția Generală a Arhivelor Statului, aspect confirmat de această din urmă instituție cu adresa din 27 ianuarie 2014 și documentația aferentă în acest sens (filele 233-238 ds. fond vol. II).

Din conținutul Actului de donație aflat la fila 3 Dosar, nr. x/1994, rezultă că R., domiciliat în București, Palatul Cotroceni, donează ca recompensă serviciilor aduse în calitate de mandatar pe timp de zece ani, d-lui col. N., în deplină proprietate și fără a-și rezerva vreun drept o porțiune de teren în suprafață de 3.842,13 mp din proprietatea sa situată în com. Băneasa, jud. Ilfov pe care-l posedă prin cumpărare de la X. În continuare, în acel act sunt consemnate dimensiunile și vecinătățile terenului de 3.842,13 mp, momentul de când donatarul devine proprietar în fapt și în drept, costul actelor legale aferente întocmirii acestui act, precum și acceptul donatarului.

Prin sentința civilă nr. 8640 din 15 septembrie 1994 a Judecătoriei sector 1 București, rămasă definitivă (prin retragerea recursului în anulare declarat de procurorul general al României - Decizia nr. 3982 din 26 noiembrie 1997 pronunțată în Dosarul nr. x/1996 al Curții Supreme de Justiție, secția civilă) a fost admisă acțiunea formulată de B.

În plus faptul că după col. N. a existat un singur act de donație din 1937 și privea doar terenul din Băneasa s-a reținut că rezultă și din declarațiile inculpatului B., date în cursul urmăririi penale în perioada martie-iunie 2012 (filele 121-144 vol. I ds.u.p.), declarații ce corespund adevărului întrucât se coroborează cu probele mai sus menționate, și date de acesta în cunoștință de cauză, în contextul în care existența discernământului se prezumă până la proba contrară, actele medicale aflate la dosar, cu referire expresă la raportul de expertiză medico-legală nr. 7678 din 05 februarie 2015 efectuat de Institutul de Medicină Legală Iași și avizat de Comisia de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale sub nr. 8049 din 24 februarie 2015, concluzionând că în absența unor examinări psihiatrice în perioada anilor 1992-2013 nu se pot face aprecieri asupra discernământului acestuia la momentul comiterii faptei, dar că la data examinării sale (respectiv ianuarie 2015) acesta nu are capacitatea psihică de a discerne asupra faptelor și acțiunilor sale și nici asupra consecințelor ce decurg din acestea (filele 224-235 vol. III ds. fond), iar din sentința civilă nr. 643/2014 a Judecătoriei Sinaia pronunțată în Dosar nr. x/310/2013 reiese că la data de 08 iulie 2014 B. a fost pus sub interdicție, tutore al acestuia fiind numit inculpatul A. (filele 167-168 vol. III ds. fond).

Deși inculpatul A. a susținut că nu avea cunoștință că actul este fals, instanța a considerat că relevant este faptul că acesta a cunoscut că înscrisul respectiv, în care apare inclusă și parcela de teren pădure, nu conține date reale și ca atare nu reflecta realitatea, în condițiile în care susținerile sale sunt contrazise pe de o parte de depozițiile inculpatului B., care a declarat că a predat inculpatului A. actul de donație din 1937 ce cuprindea doar terenul de la Băneasa, iar pe de altă parte, din actele înmânate personal inculpatului A., la solicitările sale repetate, începând cu luna martie 2010, de către S. - Arhivele Naționale - Serviciul Arhive Naționale Istorice Centrale, astfel cum rezultă din adresa din 27 ianuarie 2014 și documentația aferentă în acest sens (filele 233-238 ds. fond vol. II).

Totodată s-a arătat că, în cauză, la data de 11 martie 2014, în conformitate cu prevederile art. 172 alin. (1)2 C. proc. pen. din 1968 (fiind contestate concluziile raportului de constatare din 19 iunie 2012 efectuat în cursul urmăririi penale), înscrisurile intitulate Copie după Actul de donație din 13 aprilie 1037 autentificat de Tribunalul Ilfov - Secția Notariat, au fost supuse examinării unui expert criminalist autorizat, care a răspuns punctual obiectivelor ce dau conținut adresei din 2014 aflată la filele 428-429 ds. fond, vol. II, însă concluziile acestuia relativ la maniera în care a fost plăsmuit actul de donație în discuție și la faptul că actele puse la dispoziție nu constituie originale, prezintă mai puțină relevanță în speță în raport de aspectele învederate mai sus.

2. Referitor la faptul că nu a existat o solicitare scrisă de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul deposedat N. formulată în termenul legal, respectiv la data de 30 noiembrie 2005, instanța de fond a reținut că, până în toamna anului 2009 nu a fost întreprins niciun demers concret prin care să fie revendicate suprafețe de teren, în numele inculpatului B., la Primăria orașului Broșteni, jud. Suceava, câtă vreme din „Situația privind analizarea cererilor depuse în baza Legii nr. 247/2005", întocmită de inculpata C. - secretar al Primăriei orașului Broșteni și transmisă Instituției prefectului se atestă că la data de 13 ianuarie 2006 numărul total de cereri depuse la Comisia locală Broșteni este de 115, aspect reconfirmat ulterior și la data de 21 ianuarie 2010, termenul pentru depunerea cererilor prevăzute de Legea nr. 247/2005 și O.U.G. nr. 127/2005 expirase la 30 noiembrie 2005, astfel că nerespectarea acestui termen atrăgea de drept decăderea din dreptul de a uza de procedura administrativă prevăzută de lege, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, iar ultima întrunire a Comisiei locale de aplicare a legilor de fond funciar Broșteni avusese loc la data de 13 martie 2007, neexistând consemnate alte întruniri până în luna martie 2010, fiind greu de crezut că o atare cerere ce viza o suprafață mare de teren pădure, ca cea în discuție, nu ar fi fost adusă la cunoștința membrilor comisiei și supusă analizei acestora timp de aproximativ 5 ani de zile.

Astfel, în declarațiile date atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată, martorul Z. (filele 274-292 vol. II ds.u.p., filele 29-33 ds. fond vol. II), angajat la L. Suceava ca inginer silvic, și care în perioada iunie 2009 - aprilie 2010 a deținut funcția de șef al M. Broșteni, a relatat că în toamna anului 2009 la sediul ocolului s-au prezentat două persoane de sex masculin, indicându-l pe inculpatul A. ca fiind una dintre ele cu care a și purtat discuțiile și care l-a informat că este viitorul proprietar al suprafeței de 2.300 ha teren, conform unui act de donație din care rezulta că R. a donat generalului N. suprafața de teren, act în xerocopie pe care i l-a prezentat. Martorul a mai arătat că, fiind numit de puțin timp, nu cunoștea situația tuturor cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor pădure rămase nesoluționate, astfel că l-a chemat în biroul său pe tehnicianul silvic Y., audiat și el ca martor în cauză, care a cerut lămuriri suplimentare cu privire la temeiul în baza căruia se revendică terenul și referitor la existența cererii la Comisia locală de fond funciar Broșteni care trebuia depusă până la data de 30 noiembrie 2005, arătându-se surprins că o astfel de cerere ar exista, deoarece în calitate de membru al comisiei de fond funciar Broșteni (din anul 2001), nu a auzit de ea.

Martorul Y. (filele 128-140 vol. II ds.u.p., filele 292-302 ds. fond vol. I), confirmă situația anterior prezentată în depozițiile date în cauză, respectiv că i-a întrebat pe cei doi în ce bază revendică suprafața de 2.300 ha, deoarece el, în calitate de membru al Comisiei locale de fond funciar Boșteni, nu avea cunoștință de existența unei astfel de cerere depusă la primărie, răspunzându-i-se că se aștepta soluționarea în instanță a cererii formulate de P. și că ar exista la primărie cerere depusă în acest sens, ce poartă același număr cu cererea depusă de P. întrucât suprafața solicitată se suprapune ca amplasament, pe suprafața revendicată și de P. A mai precizat acest martor că suprafața de pădure revendicată, conform actului de donație, pe care l-a văzut în copie, avea ca amplasament bazinul Dârmoxa Pinu din I. Broșteni.

Totodată, martorul G. (filele 192-207 vol. II ds.u.p., filele 335-337 ds. fond vol. I), expert tehnic în domeniul silvic, posesor al legitimației din 01 august 2000, emisă de Biroul Central pentru Expertize Tehnice Judiciare din cadrul Ministerului Justiției, audiat în cauză ca martor, a declarat că la începutul lunii decembrie 2009 a fost contactat telefonic și s-a întâlnit în aceeași zi cu inculpatul A. din Iași care i-a solicitat efectuarea unei expertize tehnice extrajudiciare având ca obiect reconstituirea amplasamentului unei suprafețe de 2.300 ha teren de pădure Dârmoxa Pinu pe raza M. Broșteni, în baza unui document pe care i l-a prezentat în xerocopie, intitulat „Copie după act de donație autentificat în anul 1937” având mențiune „conform cu originalul”, semnătură indescifrabilă și aplicată amprenta ștampilei „S.C.A., O. Iași”, a unei hărți a moșiei regale Broșteni din 1895, precum și planului de situație la scara 1:50000 cu suprapunerea fostului domeniu princiar peste fondul forestier de stat la nivelul amenajamentului silvic din anul 2000, întocmit de A.A. (plan parcelar întocmit și folosit în dosarul de retrocedare având la bază cererea P., privind suprafața de 39.000 ha pădure).

A mai arătat acest martor că a încheiat o convenție scrisă cu A. cu datele de identificare comunicate de acesta, în calitate de mandatar al lui B., fără însă a solicita acestuia și procura de mandant, că a efectuat lucrarea plecând de la premiza că documentele prezentate sunt reale și reflectă adevărul, că s-a deplasat la Broșteni pentru a se documenta la primarul orașului - inculpatul D., cât și la șeful M. Broșteni - martorul Z., că de la ocol a primit hărțile cu amenajările silvice valabile, în fotocopii și tot în fotocopii pagini din descrierea parcelară aferentă parcelelor din UP Pinul și UP Dârmoxa și că prin expertiza efectuată după circa o săptămână, nu a stabilit dreptul de proprietate, ci doar delimitarea și amplasamentul pădurii Pinu Dârmoxa la care făcea referire actul de donație din 1937 pus la dispoziție de inculpatul A.

În sprijinul susținerilor sale, martorul a depus la dosar, la solicitarea instanței, din arhiva personală, convenția din 11 decembrie 2009 încheiată cu A. pentru efectuare expertiză tehnică, în original, și în fotocopie, Copie după actul de donație autentificat de Tribunalul Ilfov Secția Notariat la nr. 14247/1937, ce are înserată și trupul de pădure Dîrmoxa - Pinu în suprafață de 2.300 ha, harta moșiei regale Broșteni - Suceava și planul cu suprapunerea fondului forestier cu harta fostului Domeniu Princiar (filele 353- 55 ds. fond vol. I).

Raportul de expertiză tehnică în vederea reconstituirii dreptului de proprietate de către B. Sergiu și B., datat decembrie 2009, ce se regăsește la filele 318-322 vol. VIII ds.u.p., a fost predat de martor personal inculpatului A., în aceeași lună.

Acest raport a fost depus la Primăria orașului Broșteni dar nu și la dosarul de la Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Broșteni și nici nu a fost înaintat la Comisia Județeană Suceava, fiind însă depus, în original, pentru termenul de judecată din data de 06 octombrie 2010 stabilit inițial în Dosarul nr. x/334/2010 al Judecătoriei Vatra Dornei de către Primăria orașului Broșteni, Comisia de fond funciar, cu adresa din 27 august 2010 semnată de inculpații D. și F., în calitate de președinte și respectiv consilier juridic (filele 23-40 Dosar civil nr. x/334/2010 al Judecătoriei Vatra Dornei).

În urma percheziției domiciliare din 20 iunie 2012 la sediul Primăriei Broșteni, jud. Suceava din biroul folosit de inculpatul F. au fost ridicate un exemplar al raportului de expertiză împreună cu cererea originală din 30 noiembrie 2005 (vol. VIII filele 21-22 ds.u.p.).

De asemenea, din declarația dată de inculpatul B. în cursul urmăririi penale, în calitate de învinuit, rezultă că în toamna anului 2009, acesta l-a însoțit pe inculpatul A. la o întâlnire cu inculpatul D., întâlnire ce a avut loc într-un restaurant din Broșteni, aspect confirmat și de acesta din urmă (filele 253-263 ds. up. vol. I). Ulterior acestei întâlniri, A. i-a comunicat inculpatul B. că primarul a acceptat să facă,,niște mânării” pentru a înregistra cererea de retrocedare a celor 2.300 ha pădure.

Totodată, din documentația existentă la dosar, precum și din declarațiile martorilor B.B., C.C. și D.D. (filele 88-96, 105-114, 97-104 ds.u.p. vol. II, filele 273-274, 275-278, 221-222 ds. fond vol. II), s-a reținut că la data de 24 februarie 2010, la B.N.P., B.B. din Vatra-Dornei, jud. Suceava s-au încheiat trei contracte prin care A. a vândut drepturile succesorale - proprietăți imobiliare și proprietăți mobiliare, fără limită de valoare sau cantitate, în mod irevocabil, în cote de 5/8 lui E.E. , 2/8 lui C.C. și 1/8 lui D.D. din drepturile succesorale ce urmează a fi dobândite de pe urma defunctei F.F. atât proprii cât și moștenite de la N.

1. Retrocedarea efectuată la Comisia locală de fond funciar Broșteni.

La data de 02 martie 2010, inculpatul D., primar al orașului Broșteni la acea dată, potrivit art. 67 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, a convocat ședința Comisiei locale de aplicare a legii fondului funciar Broșteni, la punctul 5 pe ordinea de zi fiind Dosarul nr. x din 29 mai 2005 prin care B. solicită după N. 2.300 ha teren la Dîrmoxa din moșia R., teren ce provine prin act de donație, autentificat de Tribunalul Ilfov din 1937.

De asemenea, se menționează că suprafața de 2.300 ha teren se identifică cu zona Dîrmoxa Pinu inclusă în suprafața de 46.000 ha revendicată de moștenitorii R. fără a se consemna Dosarul nr. x din 10 octombrie 2005 al P. discutat în cadrul Comisiei în 20 decembrie 2005 (fila 177 ds.u.p. vol. II. și din lecturarea Registrului cu procese verbale ale ședințelor Comisiei de aplicare a prevederilor legilor fondului funciar Broșteni pentru perioada 17 aprilie 2000-10 noiembrie 2011 - 191 file, 80 cu mențiuni).

Din documentația existentă la dosar și din depozițiile membrilor Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar Broșteni, respectiv martorii Y., G.G. și Z. (filele 128-140 vol. II ds.u.p., filele 292-302 ds. fond vol. I; filele 274-292 vol. II ds.u.p., filele 29-33 ds. fond vol. II; filele 115-127 ds.u.p. vol. II, filele 278-291 ds. fond vol. I), instanța de fond a reținut că:

- în realitate Dosarul nr. x din 29 mai 2005 nu exista, aspect ce reiese din consultarea Registrului special de evidențiere a cererilor depuse în baza legilor fondului funciar, la Comisia locală Broșteni pentru perioada 14 noiembrie 1997-30 noiembrie 2005 -71 file, scris până la fila 42).

- până la data de 30 noiembrie 2005 erau înregistrate 115 cereri la Legea nr. 247/2005 la Comisia locală Broșteni, aspect confirmat de situațiile aflate la filele 34, 171, 248 vol. II ds.u.p., fila 27 vol. IV ds.u.p. și filele 255-256 vol. VII ds.u.p., parte din aceste situații fiind întocmite de Comisia locală de fond funciar Broșteni, și în deplină concordanță cu cea prezentată de L. Suceava;

- cererile de acest gen se depuneau la primărie, unde erau înregistrate, cu număr de ordine, de către secretarul comisiei inculpata C. în Registrul special de evidențiere a cererilor depuse în baza legilor fondului funciar;

- ședințele Comisiei Locale de Fond Funciar Broșteni erau convocate de către președinte, respectiv inculpatul D., în calitate de primar;

- termenul limită stabilit de legiuitor în vederea depunerii de către persoanele îndreptățite a cererilor a fost stabilit la 30 noiembrie 2005, inclusiv, termen care nu a fost prelungit.

- în depozițiile date martorul Y. a declarat că și-a consemnat într-o agendă personală numărul cererilor depuse la Comisia Locală de Fond Funciar Broșteni până la data de 30 noiembrie 2005, sens în care a depus la dosar copii ale filelor din agendă (filele 324-326 ds. fond), din care reiese că existau un număr de 114 cereri de reconstituire ca poziții din Registrul special al Comisiei locale de fond funciar Broșteni, datele fiindu-i furnizate de inculpata C., cu mențiunea că aceste date îi erau necesare deoarece a întocmit, împreună cu primăria, o situație a solicitărilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere în baza Legii nr. 247/2005 pentru Comisia de la Broșteni, situație care cuprindea toate cererile existente pentru suprafețele de teren pădure mai mari de 30 ha și din cuprinsul căreia rezultă că la data de 31 decembrie 2005 la nivelul Comisiei locale de fond funciar Broșteni existau un nr. de 8 cereri depuse de H.H. , I.I. , J.J. , K.K. , L.L. , M.M. , P., Primăria Bilbor, situație confirmată și de secretara comisiei - inculpata C., prin semnătură și ștampila primăriei (fila 170 ds.u.p. vol. II). Cu privire la cererea P. , martorul a trecut în situație suprafața de 26.000 ha și nu 34.000 ha, cum era menționat în cererea din 10 octombrie 2005, deoarece diferența de suprafață este pe raza O.S. Crucea, jud. Suceava.

- cererea P. a fost discutată în luna decembrie 2005 la o ședință a comisiei, când a fost prezent și un împuternicit al acestuia, astfel că dacă la acel moment ar fi existat și cererea depusă de inculpatul B., care viza o suprafață de teren împădurit ce făcea parte din terenul revendicat de prinț, în mod firesc, secretara și președintele comisiei, respectiv inculpații C. și D. aveau obligația să informeze pe toți membrii comisiei despre această situație și ce soluție trebuie adoptată, lucru pe care nu l-au făcut, ceea ce dovedește de fapt inexistența acelei cereri la acea dată; relevantă în acest sens s-a considerat a fi și declarația martorului A.A. (filele 208-219 ds.u.p vol. II, filele 338-340 ds. fond), fost angajat al Primăriei orașului Broșteni, în perioada 1997-15 iunie 2008, în funcția de referent urbanism, persoană care a întocmit în anul 2006 documentația de retrocedare pentru suprafața de 39.000 ha pădure, revendicată de P. și care, în calitate de membru în Comisia locală de fond funciar Broșteni până la data de 15 iunie 2008, a susținut cu certitudine că nu a știut de existența cererii lui B., precizând că fiind vorba de o suprafață mare revendicată, în mod sigur s-ar fi discutat la nivel de comisie odată cu depunerea ei, dar și că până la data plecării sale din primărie (15.068.2008), în comisie nu s-a discutat o atare cerere.

- fiind convocați la sediul Primăriei Orașului Broșteni, la o ședință a comisiei, la data de 02 martie 2010 s-au pus în discuție 5 dosare, ultimul dosar discutat fiind cel constituit în baza cererii formulată de o persoană pe nume B. Dosarul le-a fost prezentat de secretara C., cu toate documentele existente, respectiv cererea, un act de donație cu timbre fiscale pe verso și mai multe ștampile și o serie de acte doveditoare ale calității de moștenitor după generalul N. pentru B.

- cererea de retrocedare a suprafeței de 2.300 ha pădure formulată de B. a suscitat discuții contradictorii între membrii comisii, relativ la data depunerii ei, dar și la momentul analizării ei, 02 martie 2010, în raport cu cel al depunerii, context în care atât secretara comisiei, inculpata C., cât și președintele comisiei, inculpatul D. au afirmat că cererea ar fi fost depusă odată cu cea a P. , dar că s-a așteptat o soluție de la instanța de judecată, fără a se ști în ce stadiu procesual s-ar afla dosarul prințului (aspect contrazis de înscrisurile aflate la dosar, din care reiese că acțiunea prințului fusese soluționată irevocabil, în defavoarea acestuia, încă din noiembrie 2007).

- martorul Y. a mai declarat că pe fondul acestor contraziceri, în sensul că cererea nu este depusă în termen, juristul primăriei F. care a completat procesul verbal de ședință, a consemnat că ar fi din 29 mai 2005, aspect pe care ei nu l-au sesizat când au semnat procesul verbal, că în mod sigur nu s-a pus în discuție la acea dată o altă cerere înregistrată la 30 noiembrie 2005, de existența căreia a aflat abia pe timpul cercetărilor penale care s-au declanșat, și că dacă ea într-adevăr ar fi existat, din punctul său de vedere trebuia înaintată de către Comisia locală de fond funciar Broșteni la Comisia Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor odată cu cererea P. De asemenea, acest martor a apreciat că maniera în care inculpatul D. a prezentat situația denota un anume interes în soluționarea favorabilă a cererii, prin validarea ei de către comisie. În plus, a mai precizat că obiecțiile personalului silvic nu au fost trecute în procesul verbal al comisiei, unde s-a consemnat că Cererea a fost înaintată spre validare la comisia județeană, și că a semnat acel proces verbal întrucât conținea modul de rezolvare al celorlalte patru dosare cu care a fost de acord.

Conform declarațiilor martorului A.A. (filele 208-219 ds.u.p vol. II, filele 338-340 ds. fond), în aceeași zi în care s-a discutat cererea de retrocedare a inculpatului B., respectiv 02 martie 2010, inculpatul D. l-a invitat telefonic la biroul său, unde i-a făcut cunoștință cu inculpatul A., primarul solicitându-i să întocmească pentru acesta din urmă (care s-a prezentat ca mandatar al lui B.), într-un timp cât mai scurt, documentația necesară în vederea obținerii titlului de proprietate (ceea ce demonstrează faptul că inculpatul D. avea cunoștință de demersurile inculpatului A.), înmânându-i totodată raportul de expertiză întocmit de martorul G. care stabilea amplasamentul celor 2.300 ha revendicate și i-a spus că poate întocmi lucrarea fără probleme deoarece există proces-verbal de propunere spre validare a cererii în cadrul Comisiei locale de fond funciar Broșteni. Așa cum s-a arătat mai sus, martorul întocmise documentația de retrocedare pentru suprafața de 39.000 ha teren pădure revendicată de P. și știa că cel puțin până la data de 15 iunie 2008 nu fusese dezbătută în cadrul comisiei de fond funciar Broșteni, din care făcuse parte, cererea numitului B. însă nu și-a permis să-l întrebe pe primar acest lucru.

A mai relatat acest martor că împreună cu inculpatul A. au mers în biroul secretarei, respectiv inculpata C. care era și secretara comisie de fond funciar, unde a consultat dosarul și a efectuat copii. Martorul a sesizat că de la dosar lipsește planul de amplasament de identificare a imobilului supus tranzacției atașat la actul de donație din 1937 dar a considerat că acest document lipsește deoarece comuna cadastrală Broșteni figura fără carte funciară veche, dar și faptul că la întocmirea expertizei tehnice, expertul G. s-a folosit de o hartă la scara de 1:50.000 ce privea suprapunerea fostului Domeniu Princiar peste fondul forestier de stat la nivelul amenajamentului silvic din 2000 pe care o întocmise martorul A.A. și care a făcut parte din documentația depusă pentru terenul revendicat de P., harta pe care nu a dat-o el inculpatului A.

Referitor la documentația de retrocedare pentru terenul revendicat de prinț, martorul a precizat că a întocmit-o în 7 exemplare, din care un exemplar s-a depus la Oficiul Comerțului de Publicitate Imobiliară Suceava în vederea recepționării și avizării lucrării, unul a fost înaintat la Comisia Județeană de fond funciar Suceava împreună cu anexa nr. 37 pentru propunerea de validare/invalidare, iar 4 exemplare au rămas la Primăria Broșteni, pentru ca două exemplare să se înainteze la Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Suceava în vederea avizării și întocmirii titlului de proprietate, titlu ce se ridică de reprezentantul primăriei pe teritoriul căruia se află terenul retrocedat și primăria îl înmânează proprietarului împreună cu un exemplar al procesului verbal de punere în posesie și un exemplar din documentația care a stat la baza eliberării titlului. Întrucât P. a pierdut procesul, la nivelul Primăriei Broșteni au rămas un număr de 5 exemplare, care la data când martorul a plecat din instituție (15 iunie 2008), erau depozitate într-o cameră alăturată Biroului ISU gestionată de N.N.

Cum martorul a afirmat că nu el a dat acea hartă inculpatului A., iar martorul G. a susținut că a obținut acel plan de situație de la inculpatul A. la momentul încheierii convenției, s-a arătat că singura concluzie logică ce se desprinde este aceea că inculpatul A. a obținut acea hartă anterior lunii decembrie 2009 din documentația ce se regăsea la Primăria Broșteni.

Martorul A.A. a mai afirmat că a fost convins de primarul D., secretara C. și A. că actul de donație dintre P. și generalul N. nu a făcut obiectul unui dosar de revendicare deoarece se aștepta verdictul în dosarul de retrocedare a P. după autorul R. și dacă acesta ar fi câștigat „această cerere nu se mai discuta deoarece era lipsită de obiect, amplasamentul fiind ocupat”. A apreciat martorul că primarul și secretara erau interesați să-l sprijine pe inculpatul A. întrucât i-au cerut să întocmească documentația cât mai repede, și că la finalizarea acesteia, a înmânat-o inculpatului A. în biroul inculpatului D.

La data de 10 martie 2010, inculpații D., C., F. împreună cu ceilalți membrii ai comisiei au încheiat Proces verbal de identificare și delimitare suprafeței de teren forestier ce urma a fi retrocedată conform Legii nr. 247/2005 pentru moștenitorul autorului N., B. (filele 45-46 vol. VI ds.u.p.).

La data de 17 martie 2010, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Broșteni a încheiat Procesul verbal din aceeași dată cu ocazia afișării anexelor 37 pentru B. R. (fila 43 vol. VI ds.u.p.), iar la data de 03 aprilie 2010, cu ocazia dezafișării anexelor 37 (fila 44 vol. VI ds.u.p.), aceeași comisie a întocmit din nou proces-verbal pentru moștenitorii B. R.

La data de 14 aprilie 2010, cu adresă, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Broșteni a înaintat Instituției prefectului - Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava propunerea de validare și anexa 37 (f.41 vol. VI ds.u.p.).

2. Demersuri la Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.

Prin Hotărârea nr. 425 din 21 iulie 2010 Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a invalidat poziția nr. 1 din anexa nr. 37-19 cu suprafața de 2.300 ha teren cu vegetație forestieră, cu motivarea că nu se face dovada depunerii cererii în termen legal și nu se face dovada calității de proprietar deposedat pentru autorul înscris în anexă.

În acest sens, Comisia județeană și-a însușit punctul de vedere al L. Suceava, urmare a adresei din 02 martie 2010 trimise de M. Broșteni, având în vedere următoarele:

Potrivit prevederilor art. 6 din Legea nr. 1/2000, modificată prin Legea nr. 247/2005:

„(1) La stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orășenești, municipale și comisiile județene, constituite potrivit legii, vor verifica în mod riguros existența actelor doveditoare prevăzute la ari. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludenta acestor acte, ținându-se seama și de dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din aceeași lege.

(1A3) în situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.

Conform art. 5, lit. a) și h) din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin H.G. nr. 890/2005 comisiile locale au obligația de a prelua și analiza cererile de reconstituire a dreptului de proprietate depuse în conformitate cu prevederile legilor fondului funciar, de a înainta și prezenta spre aprobare și validare comisiilor județene situațiile definitive împreună cu documentațiile necesare precum și divergențele produse și consemnate la nivelul acestor comisii iar potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, la stabilirea prin reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere Comisiile comunale, orășenești, municipale și Comisiile județene vor verifica în mod riguros existența actelor doveditoare.

Potrivit prevederilor art. 3 alin. (5) din Legea nr. 1/2000, modificată prin Legea nr. 247/2005: „prin proprietar deposedat se înțelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării".

În cuprinsul art. 61 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 247/2005, aprobat prin H.G. nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, se prevede că: „reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile cu vegetație forestieră se face având în vedere structura de proprietate existentă la momentul deposedării abuzive a acestor terenuri de către regimul comunist".

Cererea formulată de B. prin care solicită în calitate de unic moștenitor de pe urma defunctului g-ral N. reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2.300 ha teren ce face parte din zona cunoscută sub denumirea „Domeniile Broșteni", apare înregistrată la Primăria orașului Broșteni sub nr. 1775 din 29 mai 2006.

Cererea este astfel depusă în afara termenului prevăzut de legile fondului funciar.

Potrivit prevederilor art. 3 din O.U.G. nr. 127/2005 privind modificarea art. 33 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, precum și a art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente "Persoanele fizice și persoanele juridice pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite conform prezentei legi, până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv".

Având în vedere că termenul stabilit de Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente nu permite tuturor persoanelor îndreptățite să depună cererile de retrocedare, însoțite de actele doveditoare, la comisiile locale de aplicare a legilor fondului funciar s-a creat o situație extraordinară, prin O.U.G. nr. 127/2005 s-a stabilit un nou termen care să permită tuturor cetățenilor valorificarea dreptului lor fundamental la reconstituirea dreptului de proprietate.

Cum legiuitorul a prevăzut sancțiunea decăderii din termen pentru nerespectarea lui, rezultă că depunerea cererilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu depășirea datei de 30 noiembrie 2005 are ca efect pierderea dreptului subiectiv însuși, în contextul în care acest termen nu poate fi suspendat sau întrerupt și nici nu se poate opera repunerea (modificarea termenului de depunere a cererilor în baza legilor fondului funciar se poate face numai prin lege și nu prin comisia județeană sau instanța de judecată).

În procesul verbal de ședință al Comisiei Locale de fond funciar Broșteni din 02 martie 2010 s-a consemnat că a fost analizată cererea și s-a propus spre validare cererea din 29 mai 2005.

Ulterior, prin adresa din 07 iunie 2010 (fila 13 vol. VI ds.u.p. - semnată de inculpatul D., în calitate de președinte și de inculpata C., în calitate de secretar), Comisia locală de fond funciar Broșteni menționează că „Referitor la adresa noastră din 13 aprilie 2010 privind cererea de retrocedare a autorului N. vă facem cunoscut că cererea petentului a fost înregistrată în Registrul special de aplicare a legilor fondului funciar la nr. 116 din 30 noiembrie 2005. Ulterior petentul a revenit la cererea anterioară, revenire care a fost înregistrată în Registru general de intrare-ieșire a corespondenței orașului Broșteni la nr. 1775 din 29 mai 2006. Din eroare a fost trecut nr. 1775 din 29 mai 2005 la numărul dosarului (avându-se în vedere adresa ulterioară de revenire) comisia analizând de fapt Dosarul nr. x din 30 noiembrie 2005".

În raport de această adresă și de situația cererilor la Legea nr. 247/2005 la Comisia locală Broșteni, astfel cum reiese din înscrisurile aflate la filele 34, 171, 248 vol. II ds.u.p., filele 27 vol. IV ds.u.p. și filele 255-256 vol. VII ds.u.p., instanța a constatat că de abia la data de 07 iunie 2010 se face vorbire pentru prima dată de cererea din 30 noiembrie 2005, dar și faptul că fila din Registrul special de aplicare a legilor fondului funciar prezintă adăugiri și modificări.

Cererea din 30 noiembrie 2005, prezentată prin fax de către Comisia locală de fond funciar Broșteni la solicitarea Comisiei Județene de fond funciar Suceava și care nu a fost depusă odată cu întreaga documentație înaintată de către comisia locală cu adresa din 13 aprilie 2010, privind validarea poziției nr. 1 din anexa nr. 37-19 cu suprafața de 2.300 ha teren cu vegetație forestieră, este identică cu Cererea înregistrată din 29 mai 2006.

Potrivit prevederilor art. 11 din H.G.R. nr. 890/2005 „stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptățită, personal sau prin mandatar. Când sunt mai mulți moștenitori cererea se poate face și în comun, fiind semnată de fiecare dintre ei".

Potrivit prevederilor art. 24, art. 25 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 9 alin. (3)-(9) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, stabilirea dreptului de proprietate pentru terenuri cu vegetație forestieră, păduri se face numai la cerere, formulată de persoana îndreptățită sau, după caz, de moștenitorii acestora, nu si prin mandatar.

Cererile din 30 noiembrie 2005 și din 29 mai 2006 sunt semnate numai de avocat E., același avocat care conform împuternicirii avocațiale din 19 noiembrie 2009 este împuternicit de către clientul B. în baza contractului de asistență juridică din 2009 să exercite următoarele activități: reprezentare asistență juridică, cerere de reconstituire în baza Legii nr. 247/2005, să asiste/să reprezinte clientul în față Comisiei locale de fond funciar Broșteni, Comisiei județene de fond funciar Suceava.

Tardivitatea formulării cererii nu poate fi acoperită nici prin invocarea art. 33 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, întrucât prin acest text de lege se acoperă greșita depunere la altă comisie decât cea competentă teritorial, dar nu și lipsa obiectului cererii.

Ori prin Notificarea adresată la data de 09 septembrie 2005 de către același petent la Primăria com. Finta Mare, jud. Dâmbovița, pretențiile sale se rezumă exclusiv la bunurile mobile ale testatoarei F.F., conform certificatului de inventar, și nu vizează prin nimic reconstituirea unui drept de proprietate asupra unor terenuri cu vegetație forestieră, terenuri pe care aceasta nu le-a deținut niciodată. De altfel, comisia Finta Mare, jud. Dâmbovița nici nu a trimis cererea pentru soluționare comisiei competentă teritorial, ci doar s-a rezumat la a elibera o adeverință din 22 martie 2010 din care să rezulte că s-a formulat de către petent o cerere la Legea nr. 247/2005, înregistrată în registrul special din 13 septembrie 2010 și din 05 septembrie 2005 solicitând bunurile deposedate abuziv ale autorilor: g-ral F.F. și g-ral N.

Conform art. 103 C. proc. civ., neîndeplinirea oricărui act de procedură în termen legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința ei să realizeze acest act.

Prin cerere se solicită suprafața de 2.300 ha teren „în nume propriu, în calitatea de moștenitor al defunctului N., mandatar, sfetnic și administrator numit de R. în perioada 1931-1397 și acționar la SC O.O. SA până la momentul naționalizării prin Decretul nr. 38 din 27 mai 1948".

Legile fondului funciar și regulamentul de aplicare al acestora, stabilesc că reconstituirea dreptului de proprietate se face pentru autorul deposedat sau moștenitorul/moștenitorii acestuia. Tezele 2 din art. nr. 11 și nr. 13 din H.G. nr. 890/2005, reglementează situația în care solicitarea de reconstituire a dreptului de proprietate o fac mai mulți moștenitori ai aceluiași autor, respectiv cum poate fi făcută cererea și cum se stabilește vocația succesorală concretă a acestora.

În afara textelor legale redate nu există alte texte care să prevadă că în cazul în care cererea o adresează un singur moștenitor, la stabilirea vocației succesorale concrete nu se vor respecta prevederile dreptului comun în materie. De asemenea, nu se prevede o altă procedură de analiză pentru această situație, în această situație, neexistând un regim preferențial stabilit prin legea specială, se aplică dreptul comun în materie.

Reconstituirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptățită.

Au fost depuse înscrisuri reprezentând: Legea privitoare la actele civile ale membrilor familiei domnitoare, publicată în M. Of. din 5 ianuarie 1926; Decretul nr. 1855 din 10 aprilie 1937 publicat în M. Of. nr. 85 din 11 aprilie 1937, pentru a dovedi că actul de donație din 13 aprilie 1937 prin care R. a donat domnului N. printre altele și 2.300 ha pădure din Domeniul Casei Regale de la Broșteni, act de donație care a stat la baza solicitării reconstituirii dreptului de proprietate a domnului B. ca unic moștenitor al autorului N., este nul; Actul de împărțeală a Succesiunii U. din 2 decembrie 1927, Inventarul averii Casei Regale din 20 iulie 1927, Decretul nr. 38 publicat în M. Of. nr. 121 din 27 mai 1948 pentru intrarea în proprietatea Statului a bunurilor fostului rege V. și a membrilor fostei familii regale, Decizia din 18 iunie 1948 publicată în M. Of. din 140 din 19 iunie 1948, pentru a dovedi că suprafața de 2.300 ha pădure consemnată în actul de donație nr. 14247 din 13 aprilie 1937 nu a fost înstrăinată niciodată din moșia Broșteni, dovadă că actul de donație nu a produs efecte juridice; autorul N. înscris în anexă nu este autor deposedat.

Conform Actului de împărțeală a Succesiunii U. din 2 decembrie 1927, lotul D - aferent ASR R. - apare înscris „Moșia Broșteni" (pag.11 din actul de împărțeală). În inventarul averii casei Regale din 20 iulie 1927, moșia Broșteni este consemnată cu suprafața totală de 41.273 ha, din care: păduri = 33.958 ha; fânețe = 3.931 ha; izlazuri= 3.172 ha; prunduri ape = 212 ha. Pentru aplicarea Legilor de reformă agrară din anul 1921 suprafața moșiei Broșteni s-a diminuat cu 1.387,62 ha.

Prin Decretul nr. 38 din 27 mai 1948 s-a dispus ca proprietățile Casei Regale și a Domeniului Coroanei să treacă în proprietatea Statului. Conform Deciziei din 18 iunie 1948 publicată în M. Of. nr. 140 din 19 iunie 1948, suprafața totală de 39.885,38 ha cu inventarul respectiv situată în com. Broșteni - fostă proprietate R. se trece în administrarea și folosința Ministerului Silviculturii. Diferența dintre suprafața din anul 1927 (conform Actului de împărțeală, respectiv 41.273 ha) și cea din anul 1948 (preluată la Sat, respectiv 39.885,38 ha) este de 1.387,62 ha, suprafață diminuată prin aplicarea reformei agrare.

Suprafața solicitată de către B. este inclusă în suprafața de 39885,38 ha trecută în proprietatea Statului prin Decretul nr. 38/1948.

Actul de donație din 13 aprilie 1937 privind suprafața de 2.300 ha pădure donată Col. N. cel care a testat ulterior în favoarea numitei F.F. nu apare în documente ori arhive și nu a produs efecte juridice. col. N. nu a întreprins demersuri pentru înscrierea în Cartea Funciară în anul 1942, în baza posesiei și cu Actul de donație a suprafeței de 2.300 ha, așa cum a procedat cu imobilul teren al construcției din București, când s-a intabulat dreptul de proprietate în baza acelui act de donație, conform procesului verbal din 04 februarie 1942 a Comisiei pentru înființarea Cărților Funciare constituită în baza legii pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare.

Asupra acestui imobil autorul N. avea calitatea de proprietar deposedat, astfel că nu exista nicio analogie între dreptul la reconstituire asupra suprafeței de 2.300 ha teren cu vegetație forestieră și modul cum s-a stabilit prin hotărâre judecătorească dreptul de proprietate în anul 1994 asupra imobilului din București.

Referitor la susținerea privind „înscrisurile relevante la cota de participațiune a col. N. în cadrul SC O.O. SA - Exploatări și Întreprinderi forestiere cota care reprezintă 5% din SC O.O. SA, care era tocmai participația aferentă suprafeței de 2.300 ha, aflată în proprietatea autorului petentului și în exploatarea firmei menționate" s-a constatat că, în anul 1936 s-a înființat SC O.O. SA, care avea ca obiect de activitate „exploatări și întreprinderi forestiere". Această societate pe acțiuni a avut ca acționari, printre alții, pe R. și colonelul N. În documentele oficiale, după 1937, figurează ca președinte al Consiliului de Administrație Nicolae Bârna (fost R.). Ori, această SC O.O. SA nu avea în patrimoniu pădurea aferentă moșiei Broșteni. Potrivit Raportului din 09 octombrie 1940, solicitat de Guvernatorul Băncii Naționale a României, în patrimoniul societății, la imobile, figurează numai fabrica de cherestea de la Roznov-Neamț.

În ceea ce privește Dovada preluării la Stat, suprafața solicitată este inclusă în suprafața de 39.885,38 ha solicitată de P. prin cererea din 10 octombrie 2005. Acesta solicita „moșia, în nume propriu, ca dobânditor al drepturilor succesorale ale R. suprafața de 39,885,38 ha din care 34.000 ha sunt păduri".

Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Vatra Dornei sub nr. x/334/2007 petentul P. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestei suprafețe pe vechiul amplasament, naționalizată prin Decretul nr. 38 din 27 mai 1948 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române iar Prin sentința civilă nr. 831 din 26 iunie 2007 rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia Tribunalului Suceava din 27 noiembrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. x/334/2007, s-a respins acțiunea ca nefondată.

În timp ce dosarul se afla la Comisia Județeană Suceava la data de 17 mai 2010 inculpatul A. a autentificat la B.N.P, P.P. din mun. Suceava un set de 27 documente (Încheieri de legalizare) printre acestea fiind autentificate și Copia actului de donație contrafăcut împreună cu Procesul verbal din 1937 prin Încheierea de legalizare din 17 mai 2010 (filele 14-38 vol. VI ds.u.p.)., aspecte confirmate de martora P.P., prin declarațiile date în cauză și înscrisurile depuse la solicitarea instanței (filele 294-295 ds.u.p. vol. II, filele 52-53, 63-85 ds. fond vol. II. Documentele autentificate au fost depuse de inculpatul A. la dosarul aflat la Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava (dosarul în original se află în vol. VI filele 3-146).

3. Dosarul nr. x/334/2010 - soluționat în fond de Judecătoria Vatra Dornei și în recurs la Tribunalul Suceava, secția civilă.

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei sub nr. x/334/2010 din data de 17 august 2010, inculpatul B., în calitate de petent, prin avocat E. de la SCA, O., în contradictoriu cu intimatele Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, Comisia locală de fond funciar Broșteni și RN J. SA - L. Suceava, a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nr. 425 din 21 iulie 2010 prin care a fost invalidată propunerea Comisie locale de fond funciar Broșteni de înscriere în anexa 37 - 19, poziția 1 cu suprafața de 2.300 ha teren cu vegetație forestieră pe raza M. Broșteni.

În cuprinsul acțiunii, inculpata E., în calitate de avocat, în dovedirea calității de proprietar deposedat, face referire pentru prima dată la actul de donație autentificat din 1937 la Notariatul Tribunalului Ilfov, în condițiile în care din lecturarea cererilor, identificate ca fiind întocmite de aceasta, înregistrate cu numerele din 2005, din 2006 și din 2009, cea în cauză nu face referire la Actul de donație din 1937.

La acțiune, inculpata menționată, spre deosebire de situația cererilor anterior indicate pentru care nu a făcut dovada angajării sale în calitate de apărător, depune și împuternicirea avocațială datată 11 august 2010, prin care arată că este împuternicită de către B. pentru redactare și depunere plângere fond funciar la Judecătoria Vatra-Dornei.

Așa cum s-a arătat și mai sus, pentru termenul de judecată stabilit inițial, respectiv 06 octombrie 2010, Comisia locală de fond funciar Broșteni sub nr. 4410 din 27 august 2010 și sub semnătura președintelui D. și consilierului juridic F. au depus întâmpinare prin care au susținut că cererea a fost depusă în termen, fiind înregistrată în registrul special de aplicare a legilor de fond funciar la numărul din 30 noiembrie 2005 și că ulterior petentul a făcut reveniri la cererea anterioară care au fost înregistrate în registrul general de intrare-ieșire a corespondenței la 29 mai 2006 și din 25 noiembrie 2009.

Totodată, cei doi inculpați au reiterat aspectele învederate și în adresa din 07 iunie 2010 înaintată Comisiei Județene Suceava (adresă identificată ca fiind redactată în memoria calculatorului de serviciu utilizat de inculpatul F., urmare a percheziției informatice efectuate), respectiv că, din eroare, din 29 mai 2005 la numărul dosarului, comisia analizând de fapt Dosarul nr. x din 30 noiembrie 2005.

În cuprinsul aceleași întâmpinări inculpații menționați au precizat, referitor la faptul că nu se face dovada de proprietar deposedat pentru autorul reclamantului următoarele: „De asemenea, este de notorietate faptul că moșia Broșteni cu terenurile în cauză au aparținut R. și o parte autorului reclamantului, respectiv, N. și că aceste terenuri au trecut în proprietatea statului la naționalizare. Terenul este liber de sarcini, nu au fost puși în posesie alte persoane și altfel petiționarul poate fi pus în posesie pe vechiul amplasament”.

Tot atunci, cu adresa din 27 august 2010, inculpații D. și F. au depus la dosar, în original, expertiza tehnică având ca obiect stabilirea amplasamentului de 2.300 ha teren, obiect al actului de donație autentificat din 1937 de către Tribunalul Ilfov, întocmită de către expertul G. la data de 11 decembrie 2009 și anexa nr. 37-19 aferentă suprafeței de 2.300 ha teren.

Pentru termenul de judecată din 24 septembrie 2010, cu adresa din 24 septembrie 2010 pentru termenul din 29 septembrie 2010, inculpații D. (pentru care însă semnează inculpata C.) și consilierul juridic F., transmit în copii conform cu originalul (certificare făcută de inculpatul F.): cererea de reconstituire, înregistrată la 30 noiembrie 2005 în Registrul special de aplicare a legilor fondului funciar Broșteni, formulată de B. și extras din registrul special de aplicare a legilor de fond funciar Broșteni ce atestă înregistrarea cererii formulată de B.

Prin încheierea din 29 septembrie 2010, Judecătoria Vatra Dornei dispune emiterea unei adrese către Comisia Locală Broșteni, punându-i în vedere să prezinte, în instanță, originalul Registrului special de aplicare a legilor fondului funciar precum și cererea petentului din 30 noiembrie 2005.

La data de 12 octombrie 2010, inculpatul D. îl deleagă pe inculpatul F. pentru reprezentarea și apărarea intereselor Comisie locală de fond funciar Broșteni, în Dosarul nr. x/334/2010 la Judecătoria Vatra Dornei (delegația din 12 octombrie 2010).

Cu adresa din 12 octombrie 2010 semnată de inculpații D., în calitate de primar, și C., în calitate de secretar, se înaintează Judecătoriei Vatra Dornei, în copie, extrase, conforme cu originalul sub semnătura inculpatei, din Registrul general de intrare/ieșire corespondență din 25 noiembrie 2009 și din data de 29 mai 2006 și procesul-verbal din 02 martie 2010 a Comisiei locale de aplicare a legii fondului funciar Broșteni, adresă în care se mai face precizarea că inculpatul F. (consilier juridic) va prezenta, în original, în instanță, cererea petentului B., înregistrată din 30 noiembrie 2005 și Registrul special de aplicare a legilor fondului funciar.

Din cuprinsul încheierii de ședință din 13 octombrie 2010 reiese că inculpatul F. a prezentat instanței în original înscrisurile solicitate.

La termenul din 27 octombrie 2010, inculpatul F. a explicat instanței că la poziția nr. 1775 din Registrul de intrare-ieșire a corespondenței pe anul 2006 apar înregistrate atât memoriul privind legea fondului funciar (revenire) formulată de B., cât și cererea de retrocedare formulată de P. deoarece ambele vizau același domeniu.

Cu privire la această înregistrare (revenire), având în atenție declarațiile martorei R.R. (filele 269-273 vol. II ds.u.p., filele 409-410 vol. I ds. fond), instanța reține că autorul acestora este inculpatul F., întrucât, în anul 2006, aceasta avea ca atribuție de serviciu și deținerea registrului de intrare-ieșire a corespondenței iar în virtutea acestei atribuții a ținut personal registru de intrare-ieșire a corespondenței de la nr. 1479-2666 pe care l-a predat la arhivă numitei S.S. (conform înscrisului aflat al fila 412 vol. I ds. fond).

Martora a mai precizat faptul că registrul în discuție, despre care, în urma unei adrese a instanțe a aflat că nu se mai găsește în arhiva instituției, era numerotat de ea de la fila 1 la 100 și că ea a înregistrat cererea din 25 noiembrie 2009, înscris care i-a fost adus de secretarul C. pentru a fi înregistrat în registrul general.

Pentru termenul din 10 noiembrie 2010, Comisia județeană de fond funciar Suceava, a depus la Dosar nr. x/334/2010, adresă din 21 mai 2010 a Comisiei locale de fond funciar Broșteni, semnată de inculpații D. și C., din care rezultă că în baza Legii nr. 245/2005 au fost înregistrate un număr de 114 cereri și soluționate 114 cereri.

La același termen de judecată, Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava cu adresa din 04 noiembrie 2010 comunică Judecătoriei Vatra Dornei faptul că au solicitat cu adresa din 27 octombrie 2010 Comisiei locale de fond funciar Broșteni situația cererilor depuse în baza Legii nr. 247/2005 în săptămâna 27 februarie - 03 martie 2006 și în săptămâna 03 aprilie - 07 aprilie 2006, iar cu adresa din 02 noiembrie 2010 Comisia locală de fond funciar Broșteni, comunică, în xerocopie, o altă situație, contrată celei anterior menționată, sub semnăturile acelorași inculpați D. și C., scrisă de mână, din care rezultă ca fiind depuse un număr de 120 cereri, cifră infirmată de cea oficială care rezultă din situația centralizată la nivelul județului Suceava, aferentă aceleași perioade de timp, și din care reiese că la Comisia locală de fond funciar Broșteni fuseseră depuse un număr de 115 cereri.

La termenul din 10 noiembrie 2010, apărătorul ales al petentului B., avocat T.T. a depus la dosarul civil:

- Declarația autentificată din 08 noiembrie 2010 de B.N.P., H., prin care B. declară pe proprie răspundere, sub sancțiunea art. 292 C. pen. pentru fals în declarații, că a depus personal la Primăria comunei Broșteni, jud. Suceava, notificarea înregistrată din care solicita reconstituirea proprietății pentru suprafața de 2.300 ha în calitate de moștenitor a defunctului N. în zona denumită Domeniul Broșteni, și de asemenea a mai declarat că a depus la aceeași Primărie Broșteni, jud. Suceava, memorii (revenirii asupra notificării), înregistrate la data de 29 mai 2006, 10 august 2007 și 25 noiembrie 2009, toate redactate de SCA, O. și;

- Adeverința din 2010 emisă de SCA, O., prin care inculpata E. certifică faptul că a fost angajată de petentul B. în vederea promovării și susținerii unor cereri de retrocedare privind mai multe imobile situate pe teritoriul României, bunuri revendicate în baza Legii nr. 247/2005, precum și faptul că Notificarea înregistrată la Primăria Broșteni din 2005 a fost redactată de avocat E., însă depunerea ei s-a făcut de către B. care s-a deplasat personal la Comisia locală de fond funciar Broșteni. Cu respectarea limitelor împuternicirii acordate, avocata E. a făcut comisiei ale memorii și reveniri ulterior însă la cererea și în interesul clientului său.

La același termen de judecată a fost audiat în calitate de martor inculpatul A. care a declarat, în fața instanței, printre altele, că îl cunoaște pe B. de foarte mulți ani, din copilărie, că în luna mai 2005 când s-a întors din Italia, acesta i-a cerut ajutorul în sensul de a se ocupa de mai multe imobile care ar fi trebuit să-i fie retrocedate, că la apariția Legii nr. 247/2005 a luat legătura cu mai mulți avocați în funcție de zona în care se aflau imobilele care trebuiau retrocedate, că pentru domeniul din Broșteni a luat legătura cu avocata E. din Iași care i-a făcut o notificare la Legea nr. 247/2005, însă contractul a fost încheiat cu B., că s-au deplasat într-o zi de vineri a lunii noiembrie 2005 la Primăria Broșteni, unde au găsit o persoană mai în vârstă însoțită de o persoană mai tânără, care i-au informat că toți angajații primăriei erau la o înmormântare, astfel că au revenit la această instituție și au depus notificarea după 4-5 zile.

Tot la termenul de judecată din 10 noiembrie 2010, inculpatul F. a solicitat instanței respingerea excepției de tardivitate a cererii invocată de reprezentantul legal al Comisiei județene Suceava, cu argumentarea că cererea nu este tardivă, întrucât s-a făcut dovada înregistrării în termen a acesteia.

Pentru termenul de judecată din 24 noiembrie 2010, reprezentantul Comisiei județene Suceava a depus la dosar înscrisuri prin care a solicitat instanței să constate că cererea fost depusă în afara termenului prevăzut legile fondului funciar, respectiv după data de 30 noiembrie 2005, iar la termenul menționat au avut loc dezbaterile pe fond în cadrul Dosarului nr. x/334/2010.

Inculpații D. și F., în numele Comisiei locale de fond funciar Broșteni, au depus concluzii scrise prin care au învederat instanței civile că cererea petentului din 30 noiembrie 2005 a fost depusă în termen, că prin cererile ulterioare din 29 mai 2006 și din 27 noiembrie 2009, petentul a făcut reveniri prin care completează documentele existente la Dosarul nr. x din 30 noiembrie 2005, precizând în plus că, „unele solicitări de soluționare a cauzei au fost de multe ori verbale, prin deplasarea petentului sau convorbiri telefonice, dar documentele solicitate și prezentate de comisie în cadrul acestor convorbiri pentru terenul solicitat, în suprafață destul de mare erau necesare a fi analizate cu strictețe”.

Prin sentința civilă nr. 1328 din 26 noiembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. x/334/2010, Judecătoria Vatra Dornei a hotărât că actul de donație care a stat la baza solicitării dreptului de proprietate de către B. este nul absolut, iar acesta nu face nici dovada preluării de către stat a terenului solicitat, motiv pentru care a dispus respingerea acțiunii având ca obiect fond funciar formulată de petentul B.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul B., cauza fiind înaintată spre competentă soluționare instanței de control judiciar, Tribunalul Suceava, secția civilă, în fața căreia inculpatul F. a fost delegat de inculpatul D. să reprezinte Comisia locală de fond funciar Broșteni, jud. Suceava în Dosarul nr. x/334/2010 (delegația din 27 iunie 2011).

Comisia de fond funciar Broșteni, în calitate de intimată în Dosarul nr. x/334/2010, prin inculpații D. și F., cu adresa din 27 iunie 2011 a formulat întâmpinare prin care au susținut, încă o dată, că cererea petentului este întemeiată fiind depusă în termen și au lăsat la aprecierea instanței pronunțarea asupra cererii depuse de reclamant, făcând totuși mențiunea că pe raza orașului Broșteni nu a funcționat Registrul de inscripțiuni și transcripțiuni, primele înregistrări fiind făcută abia după anul 1996. Împreună cu întâmpinarea menționată, la dosar s-a depus un extras de pe actul de naștere al ex R., cât și Adeverința din 27 iunie 2011 semnată de inculpatul F., prin care se adeverește că pe raza orașului Broșteni nu a funcționat regim de carte funciară înainte de apariția Legii nr. 7/1996 Legea cadastrului și a publicității imobiliare.

Așa cum s-a arătat mai sus, Tribunalul Suceava, secția civilă, prin Decizia civilă nr. 1210 din 26 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă, în Dosar nr. x/334/2010, definitivă și irevocabilă, a admis recursul declarat de petentul B. împotriva sentinței civile nr 1328 din 26 noiembrie 2010 a Judecătoriei Vatra Dornei, a modificat în totalitate sentința civilă anterior menționată, în sensul că a admisă acțiunea, a anulat Hotărârea Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nr. 425 din 21 iulie 2010 și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului cu privire la suprafața de 2.292,9 ha teren cu vegetație forestieră situat pe raza M. Broșteni, în suprafață de 1.520,2 ha și în suprafață de 772,7 ha.

Deși prin decizia menționată s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului B., cu privire la suprafața de 2.292,9 ha teren cu vegetație forestieră situat pe raza M. Broșteni.

În realitate toate demersurile la care s-a făcut referire (formulare cereri, memorii, angajare avocați, autentificare acte la birouri notariale, depuneri de înscrisuri, ș.a.) au fost întreprinse de inculpatul A., în condițiile în care a cumpărat de la inculpatul B., prin act notarial, respectiv contractul autentificat din 20 februarie 2008 la B.N.P., U.U. din orașul Negrești, jud. Vaslui (filele 78-79 vol. IV ds.u.p.) toate drepturile succesorale de pe urma defunctei F.F., atât proprii, cât și moștenite de la tatăl acesteia N.

Pentru a reține aceste aspecte de fapt prima instanță a avut în vedere probele administrate pe parcursul urmăririi penale și al judecății, respectiv: declarațiile inculpatului.

Contrar susținerilor inculpaților, care personal (cu excepția inculpatului B., a cărei audiere nu a fost posibilă în instanță din motive obiective, evidențiate de actele medicale la care s-a făcut referire mai sus), cât și prin apărătorii lor, în esență au solicitat achitarea lor pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată, negând comiterea acestora, instanța de fond a constatat că faptele există, sunt prevăzute de legea penală și au fost comise de inculpați cu forma de vinovăție cerută de textele incriminatoare.

Având în vedere că aplicarea legii penale mai favorabile se face în concret, prima instanță a apreciat că în speță legea penală mai favorabilă pentru inculpați este incriminarea de la data judecării cauzei, având în vedere tratamentul sancționator mai blând prevăzut de N.C.P. cel puțin în cazul infracțiunilor de înșelăciune și abuz în serviciu contra intereselor publice.

În consecință, Curtea de Apel Suceava a reținut că, în drept:

1. Faptele inculpatului A., astfel cum au fost descrise anterior, întrunesc, atât sub aspectul laturii obiective, cât și a celei subiective (forma de vinovăție fiind cea prev. de art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen.) elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare;

- uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.;

- participație improprie la fals intelectual, în formă continuată, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 321 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și

- înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., toate cu aplicare art. 5 C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen., sens în care se va proceda la recalificarea infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată prin actul de sesizare.

S-a arătat că, atâta timp cât în urma manoperelor frauduloase menționate, inculpatul A. a obținut rezultatul scontat - reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 2.292,9 ha cu vegetație forestieră in favoarea sa, terenul făcând parte din I. Broșteni, revendicat integral cu cererea din 10 octombrie 2005 de J. - infracțiunea de înșelăciune s-a consumat, statul român nemaifiind proprietar de drept al acestei suprafețe de teren, prejudiciul cauzat acestuia fiind în valoare de 5.081.639 de euro (2.973.581 lei) (filele 42-458 ds. vol. I).

Pentru aceste argumente instanța a respins atât cererea de schimbare a încadrării juridice din complicitate la înșelăciune, în complicitate la tentativă la înșelăciune solicitată de inculpata E., prin apărător, cât și cea pusă în discuție de instanță, din oficiu, din înșelăciune în forma consumată, în tentativă la înșelăciune, ca neîntemeiate.

Procedând la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului A. pentru fiecare dintre infracțiunile comise, în raport de prevederile art. 74 C. pen., respectiv în raport cu gravitatea infracțiunilor săvârșite și cu periculozitatea infractorului care se evaluează după criteriile menționate la lit. a)-g) ale aceluiași text de lege, anume împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite (astfel cum au fost evidențiate anterior, respectiv utilizarea unui înscris plăsmuit, înregistrarea cererii depusă în afara termenul prevăzut de legile fondului funciar, ca fiind depusă la data de 30 noiembrie 2005, implicarea în demersurile sale infracționale a persoanelor decidente din cadrul Primăriei orașului Broșteni, jud. Suceava: D. - primar, C. - secretar, F. consilier juridic al Primăriei orașului Broșteni - toți trei membri în cadrul Comisiei de aplicare a legilor fondului funciar Broșteni, dar și a avocatei E.); starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii (obținerea unei hotărâri judecătorești irevocabile neconforme cu realitatea faptică și juridică); motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit (obținerea în mod fraudulos și injust a unei suprafețe de 2.300 mp de teren împădurit); natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (infractor primar); conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal (inculpatul a negat comiterea faptelor); nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială (în vârstă de 50 ani, studii medii, fără ocupație, căsătorit, un copil minor în întreținere), instanța de fond a apreciat că aplicarea unor pedepse în cuantumuri adecvate dar proporționale cu gravitatea faptelor comise și cu periculozitatea infractorului, ar fi următoarea:

- 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicare art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. din 1969;

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 291 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969;

- 2 ani închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 289 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;

- 3 ani închisoare pentru instigare la infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 25 rap. la art. 248 C. pen. anterior și art. 132 din Legea nr. 78/2000, sunt în măsură să asigure realizarea concretă a scopurilor pedepsei și reeducarea celui în cauză.

Întrucât pentru această din urmă infracțiune, legea prevede expres și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică, ca și pedeapsă complementară, Curtea, în temeiul art. 67 alin. (2) rap. la art. 66 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 3 (trei) ani.

Cum inculpatul A. a comis infracțiunile mai sus reținute prin acțiuni distincte, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, Curtea, în baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., a contopit pedepsele aplicate acestuia, urmând ca inculpatul menționat să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare la care se va adăuga sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 2 (doi) ani închisoare, pedeapsa finală de executat fiind de 5 (cinci) ani închisoare, în regim de penitenciar, pentru da posibilitatea inculpatului să conștientizeze consecințele acțiunilor sale ilicite, în vederea unei reinserții sociale reale a acestuia.

2. Faptele inculpatul B., astfel cum au fost descrise anterior, întrunesc, atât sub aspectul laturii obiective, cât și a celei subiective (forma de vinovăție fiind cea prev. de art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen.) elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- complicitate la înșelăciune, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. și;

- fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen., ambele cu aplicare art. 5 și art. 38 alin. (1) C. pen., sens în care s-a procedat la recalificarea infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată prin actul de sesizare.

Procedând la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului B. pentru cele două infracțiuni comise, în raport de prevederile art. 74 C. pen. prima instanță a apreciat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea, în cuantumuri orientate către minimul special prevăzut de lege, respectiv:

- 1 an și 6 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. din 1969;

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen. cu aplicare art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 292 C. pen. din 1969, sunt în măsură să asigure realizarea concretă a scopurilor pedepsei și reeducarea celui în cauză.

Cum inculpatul B. a comis infracțiunile mai sus reținute, prin acțiuni distincte, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, Curtea, în baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., a contopit pedepsele aplicate acestuia, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, la care se va adăuga sporul obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv 2 (două) luni închisoare, pedeapsa finală de executat fiind de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare.

Ca și modalitate de individualizare judiciară a pedepsei închisorii anterior menționate, din punct de vedere al executării acesteia, Curtea a optat pentru instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Având în atenție recomandările medicilor specialiști referitoare la instituirea unei măsuri de siguranță față de acest inculpat, Curtea în temeiul art. 107 și 109 C. pen. cu aplicare art. 5 C. pen., a dispus față de inculpatul B. măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

3. Faptele inculpatei C., astfel cum au fost descrise anterior, întrunesc, atât sub aspectul laturii obiective, cât și a celei subiective (forma de vinovăție fiind cea prev. de art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen.) elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 și;

- fals intelectual, în formă continuată, prev. de art. 321 C. pen. cu aplicare art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicare art. 5 și art. 38 alin. (1) C. pen., sens în care s-a procedat la recalificarea infracțiunilor pentru care aceasta a fost trimisă în judecată prin actul de sesizare.

Procedând la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatei C. pentru cele două infracțiuni comise, în raport de prevederile art. 74 C. pen. instanța de fond a apreciat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea, în cuantumuri adecvate dar proporționale cu gravitatea faptelor comise și cu periculozitatea infractorului, respectiv:

- 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu prev. la art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 248 C. pen. anterior rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000;

- 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 289 C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, sunt în măsură să asigure realizarea concretă a scopurilor pedepsei și reeducarea celei în cauză.

Întrucât pentru prima infracțiune legea prevede expres și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică, ca și pedeapsă complementară, Curtea, în temeiul art. 67 alin. (2) rap. la art. 66 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen., a aplicat inculpatei C. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 3 (trei) ani.

Cum inculpata C. a comis infracțiunile mai sus reținute, prin acțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, Curtea, în baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., a contopit pedepsele aplicate acesteia, urmând ca inculpata menționată să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare la care se va adăuga sporul obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv 5 (cinci) luni închisoare, pedeapsa finală de executat fiind de 3 (trei) ani și 5 (cinci) luni închisoare, iar executarea pedepsei în regim de penitenciar va da posibilitatea inculpatei să conștientizeze consecințele acțiunilor sale ilicite, în vederea unei reinserții sociale reale a acesteia.

4. Fapta inculpatului D., astfel cum a fost descrisă anterior, întrunește atât sub aspectul laturii obiective, cât și a celei subiective (forma de vinovăție fiind cea prev. de art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen.) elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, sens în care se a procedat la recalificarea infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată prin actul de sesizare.

Procedând la individualizarea judiciară a pedepsei, în raport de prevederile art. 74 C. pen. prima instanță a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea, într-un cuantum de 3 (trei) ani închisoare este în măsură să asigure realizarea concretă a scopurilor pedepsei și reeducarea celui în cauză.

Întrucât pentru această infracțiune legea prevede expres și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică, ca și pedeapsă complementară, Curtea, în temeiul art. 67 alin. (2) rap. la art. 66 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen., a aplicat inculpatului D. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 3 (trei) ani.

În ceea ce privește regimul de individualizare a executării pedepsei, instanța, raportat și la circumstanțele reale ale cauzei, constată că sunt întrunite condițiile art. 91 alin. (1) C. pen. care îi permit să aprecieze asupra suspendării executării pedepsei sub supraveghere, deoarece pedeapsa aplicată inculpatului este de cel mult trei ani, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale și totodată și-a manifestat acordul la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității. Instanța mai apreciază că, raportat la caracteristicile inculpatului și documentația depusă în circumstanțiere, aplicarea unei pedepse în cuantumul arătat este suficientă, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, dar că este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

5. Faptele inculpatei E., descrise anterior, întrunesc atât sub aspectul laturii obiective, cât și a celei subiective (forma de vinovăție fiind cea prev. de art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen.), elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- complicitate la înșelăciune, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen.

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 32 C. pen. și;

- fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen., toate cu aplicare art. 5 și art. 38 alin. (1) C. pen., sens în care se a procedat la recalificarea infracțiunilor pentru care aceasta a fost trimis în judecată prin actul de sesizare.

Procedând la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatei E. pentru cele trei infracțiuni comise, în raport de prevederile art. 74 C. pen. prima instanță a apreciat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea, în cuantumuri adecvate dar proporționale cu gravitatea faptelor comise și cu periculozitatea infractorului, respectiv:

- 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și 5 C. pen. anterior;

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. din 1969;

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 292 C. pen. din 1969, sunt în măsură să asigure realizarea concretă a scopurilor pedepsei și reeducarea celei în cauză.

Cum inculpata E. a comis infracțiunile mai sus reținute, prin acțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, Curtea, în baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., a contopit pedepsele aplicate acesteia, urmând ca inculpata menționată să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare la care se va adăuga sporul obligatoriu de 1/3 din celelalte pedepse stabilite, respectiv 6 (șase) luni închisoare, pedeapsa finală de executat fiind de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

Având în atenție că această inculpată nu a determinat și nici nu a realizat în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, ci a înlesnit autorului A. această realizare, făcând, prin sprijinul pe care l-a dat, ca acesta să săvârșească mai ușor, mai repede și mai sigur fapta incriminată, context în care, în raport cu autorul faptei, complicitatea sa apare ca o participație secundară, accesorie, dar care atrage calitatea sa de participant (complice), instanța de a fond a apreciat că sunt întrunite condițiile art. 91 alin. (1) C. pen., deoarece pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei nu depășește trei ani, aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale și totodată, și-a manifestat acordul la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității. Instanța de fond a mai apreciat că, raportat la caracteristicile inculpatei și contribuția sa redusă în lanțul cauzal, aplicarea unei pedepse în cuantumul arătat este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnata nu va mai comite alte infracțiuni, dar că este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

6. Faptele inculpatului F., descrise anterior.

întrunesc, atât sub aspectul laturii obiective, cât și a celei subiective (forma de vinovăție fiind cea prev. de art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen.) elementele constitutive ale infracțiunilor de: abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 și fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicare art. 5 și art. 38 alin. (1) C. pen., sens în care a procedat la recalificarea infracțiunilor pentru care aceasta a fost trimis în judecată prin actul de sesizare.

Procedând la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului F. pentru cele două infracțiuni comise, în raport de prevederile art. 74 C. pen. instanța de fond a apreciat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea, în cuantumuri corespunzătoare dar proporționale cu gravitatea faptelor comise și cu periculozitatea infractorului, respectiv:

- 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu prev. la art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 248 C. pen. anterior rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000;

- 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 289 C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, sunt în măsură să asigure realizarea concretă a scopurilor pedepsei și reeducarea celui în cauză.

Întrucât pentru prima infracțiune, legea prevede expres și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică, ca și pedeapsă complementară, Curtea, în temeiul art. 67 alin. (2) rap. la art. 66 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen., a aplicat inculpatului F. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 3 (trei) ani.

Cum inculpatul F. a comis infracțiunile mai sus reținute, prin acțiuni distincte, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, Curtea, în baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., a contopit pedepsele aplicate acestuia, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare la care se va adăuga sporul obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv 5 (cinci) luni închisoare, pedeapsa finală de executat fiind de 3 (trei) ani și 5 (cinci) luni închisoare, iar executarea pedepsei în regim de penitenciar va da posibilitatea inculpatului să conștientizeze consecințele acțiunilor sale ilicite, în vederea unei reinserții sociale reale a acestuia.

Conform art. 45 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., alături de pedeapsa principală de 3 ani și 5 luni închisoare, a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 3 (trei) ani, pedeapsă care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pedeapsă care se execută conform art. 65 alin. (3) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată executată.

Având în atenție dispozițiile prev. de art. 25 alin. (3) C. proc. pen., conform cărora instanța se pronunță cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris sau la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, precum și infracțiunile deduse prezentei judecăți, Curtea a dispus anularea următoarelor acte falsificate: înscrisurile intitulate Copie după „Actul de donație autentificat de Tribunalul Ilfov Secția Notariat sub nr. 14247/1937 din 23 aprilie 1937” (în cuprinsul căruia apare înserat și trupul de pădure Dirmoxa - Pinu în suprafață de 2.300 ha); cererea din 30 noiembrie 2005 și mențiunile de la pozițiile nr. 116 din 30 noiembrie 2005 și nr. 119 din 30 noiembrie 2005 din Registrul Special de înregistrare a cererilor la legile fondului funciar al Primăriei orașului Broșteni, precum și cele privind data întocmirii procesului - verbal cu referire la închiderea acestui registru pe anul 2005; cererea din 29 mai 2006 și mențiunile de la poziția nr. 1775 din 29 mai 2006 din Registrul general de intrări/ieșiri al Primăriei orașului Broșteni; raportul de expertiză din 11 decembrie 2009 întocmit de expert G., declarația autentificată din 08 noiembrie 2010 la B.N.P., H. a inculpatului B.; adeverința din 08 noiembrie 2010, emisă, în calitate de avocat, de inculpata E. și adresele din 07 iunie 2010, din 27 august 2010, din 27 august 2010, din /24 septembrie 2010, din 12 octombrie 2010.

În atare situație, pentru a nu fi îngreunată justa soluționare a cauzei, instanța a dispus restituirea Registrului Special de înregistrare a cererilor la legile fondului funciar al Primăriei orașului Broșteni și a Registrului general de intrări/ieșiri al Primăriei orașului Broșteni, către Primăria Broșteni, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond a constatat că Statul Român, prin reprezentantul său legal, B.B.B., a formulat la data de 11 iulie 2012, cerere de constituire parte civilă, în temeiul art. 15 C. proc. pen. din 1969, solicitând în principal, în baza art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. anterior, admiterea acțiunii civile în sensul restituirii bunului în natură și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, prin revenirea bunului în proprietatea publică a statului și anularea actului juridic produs al infracțiunii (hotărârea judecătorească prin care bunul a fost scos din domeniul public al statului), iar în subsidiar, în baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. anterior, în măsura în care la data soluționării acțiunii civile, repararea pagubei în natură nu este posibilă, obligarea persoanelor vinovate la plata sumei de 10.435.100 de euro, reprezentând contravaloarea bunului imobil și a masei lemnoase aferente acestuia, prejudiciu stabilit prin raportul de evaluare din 20 februarie 2012, întocmit în cursul urmăririi penale de ing. V.V. (vol. V Dosar de urmărire penală nr. x/P/2012).

Totodată, partea civilă a solicitat instituirea unor măsuri asigurătorii, potrivit art. 163 și urm. C. proc. pen. anterior, în vederea reparării prejudiciului cauzat.

În cursul judecății, la termenul din 19 martie 2013, la solicitarea inculpaților, cu excepția inculpatei E., instanța de fond a admis efectuarea unei expertize tehnice de evaluare a terenului cu vegetație forestieră în discuție, având ca unic obiectiv, stabilirea valorii de circulație a suprafeței de 2.292,90 ha teren cu vegetație forestieră aflat în raza M. Broșteni, jud. Suceava, raportul de expertiză tehnică fiind întocmit de expert ing. X.X. din cadrul Biroului Local pentru Expertize Bistrița, și înaintat la dosar la data de 04 iulie 2013, și din conținutul căruia reiese că valoarea acestui bun imobil, la zi, este de 5.081.639 de euro (2.973.581 lei) (filele 42-458 ds. vol. I).

Prima instanță a arătat că, atâta timp cât s-a stabilit că actul de donație menționat este contrafăcut și a fost folosit pentru inducerea în eroare a instanței în vederea dobândirii a unui drept de proprietate asupra unei suprafețe de teren cu vegetație forestieră ce nu i se cuvenea, practic statul a fost prejudiciat întrucât nu mai este proprietarul acestui teren, bun imobil ce a ieșit din domeniul public, la data dând hotărârea a rămas irevocabilă, hotărâre care de altfel își produce și în prezent efectele, proprietar de drept în baza deciziei civile fiind inculpatul B., al cărui tutore, conform sentinței civile nr. 643 din 08 iulie 2014 a Judecătoriei Sinaia (Dosar nr. x/310/2013, filele 167-168 vol. III fond) este inculpatul A.

Faptul că L. în calitate de administrator al terenului încă deține posesia acestei suprafețe, constituie doar un atribut al dreptului de proprietate care conform deciziei civile menționate nu-i mai aparține, petentul făcând demersurile necesare pentru preluarea efectivă a posesiei, demersuri blocate, inclusiv la instanțele civile, ca urmare a prezentei cauze penale.

Având în atenție solicitarea principală a părții civile, instanța de fond a constatat că restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii nu este posibilă în prezenta cauză, instanța penală nefiind competentă să desființeze o hotărâre civilă definitivă, partea având la dispoziție căile extraordinare de atac stipulate de legea procesual civilă, respectiv revizuirea întemeiată pe disp. art. 509 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, astfel că a respins, ca inadmisibilă, cererea părții civile privind anularea Deciziei civile nr. 1210 din 26 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. x/334/2010.

Totodată s-a arătat că, dat fiind remediul procesual oferit de legea procesual civilă, solicitarea subsidiară nu va fi avută în vedere, întrucât ar însemna să valideze practic un act nelegal.

Față de cele arătate, în vederea evitării înstrăinării dreptului de proprietate asupra terenului în discuție, cu atât mai mult cu cât există dovezi concrete a demersurilor efectuate de inculpatul A. în acest sens (respectiv: declarație autentificată din 22 aprilie 2010 B.N.P., B.B. prin care A. a primit suma de 160.000 lei de la numitul Z.Z. din Brașov cu scopul de a vinde cumpărătorului pe care îl va prefera suprafața de 2.300 ha teren cu vegetație forestieră, situat în orașul Broșteni la locul numit „Dârmoxa - Bazinul Bradul și Pinul” din județul Suceava, pentru vânzarea terenului pretinde un preț de 2.500 euro/ha; procura specială autentificată din 26 august 2011, B.N.P., Y.Y. prin care B. îl împuternicește pe A. să facă toate demersurile pentru vinderea drepturilor ce izvorăsc din Dosarul nr. x/334/2010 cu privire la suprafața de 2.300 ha teren; Promisiune bilaterală de vânzare cu încheiere de dată certă din 25 noiembrie 2011 la B.N.P., A.A.A. din Sf. Gheorghe, jud. Covasna, prin care A. în calitate de promitent vânzător promite să vândă promitentului cumpărător 1.000 ha din întregul drept de proprietate de 2.300 ha teren pentru care a dobândit dreptul de proprietate prin sentința definitivă nr. 1210 din 26 octombrie 2011, prețul convenit pentru înstrăinare ferm și irevocabil declarat pe proprie răspundere este de 3.200.000 euro, preț din care s-a achitat 40.000 euro la data încheierii actului) și a reparării pagubei în natură, acest lucru fiind posibil prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, prin remediul procesual anterior menționat, instanța de fond a menținut măsura sechestrului asigurator asupra terenului cu vegetație forestieră în suprafață de 2.292,90 ha, dispusă prin Ordonanța nr. 11/P/2012 din 27 iunie 2012 de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal s-au exercitat apeluri de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava, de inculpații A., C., F., B., D., E. și de partea civilă Statul Român - B.B.B. - prin C.C.C. Suceava.

B.B.B. a arătat că apelul formulat vizează individualizarea pedepselor în cazul inculpaților B., D. și E.

S-a solicitat în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. dispunerea admiterii apelului formulat, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, dispunerea majorării pedepselor pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune în cazul inculpatului B., stabilirea corespunzătoare a pedepsei rezultante și majorarea termenului de supraveghere la 4 ani, precum și stabilirea pedepselor complementare prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. în sarcina acestuia; majorarea pedepsei în cazul inculpatului D. la cel puțin 5 ani închisoare și executarea pedepsei în detenție efectivă și executarea efectivă a pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni în cazul inculpatei E., precum și stabilirea pedepselor complementare prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. în sarcina acesteia.

În ceea ce îl privește pe inculpatul B., s-a învederat, privitor la majorarea pedepsei pentru complicitatea la înșelăciune și stabilirea pedepselor complementare, următoarele aspecte: păstrarea rezoluției infracționale, în cazul acestui inculpat, pentru o perioadă îndelungată de timp, periculozitatea acestuia cât și gravitatea infracțiunii săvârșite;

S-a arătat că acest inculpat a furnizat inculpatului A. documentele ce au fost folosite în activitatea infracțională și s-a deplasat cu acesta la primăria Broșteni, având întâlniri informale cu primarul D., implicându-se activ încă de la bun început în activitatea infracțională plănuită de către inculpatul A.

În acest sens s-a invocat și conținutul declarației notariale din noiembrie 2010 care - în opinia B.B.B. - evidențiază energia cu care acest inculpat a continuat să susțină aspecte nereale, menite să manipuleze instanța de judecată, apreciind că în condițiile în care inculpatul a avut o astfel de conduită în fața unei instanțe, chiar și civilă, o pedeapsă de numai 1 an și 8 luni cu suspendare este simbolică și nu creează garanțiile îndreptării acestuia.

S-a motivat că gravitatea concretă a faptei inculpatului, prin prisma valorii imobilului pe care inculpații l-au obținut în mod ilegal, de peste 10 milioane euro, impune aplicarea unei sancțiuni cu închisoarea mai mari pentru complicitatea la înșelăciune reținută în sarcina acestuia și că relevantă este și insistența inculpatului de a obține punerea sa în posesie după momentul pronunțării civile a Tribunalului Suceava.

În raport de solicitarea aplicării dispozițiilor art. 66 lit. a) și b) C. pen., s-a considerat că aceste pedepse complementare sunt necesare ținând cont de conduita pe care inculpatul a manifestat-o în raport cu autoritățile administrative și judiciare pe întreaga durată a săvârșirii faptelor.

Cu privire la inculpatul D., s-a învederat că prima instanță a stabilit în cazul acestuia o pedeapsă către minimul special de 3 ani, care este absolut necorespunzătoare în raport cu activitatea infracțională a acestuia.

S-a insistat în aplicarea unei pedepse de cel puțin 5 ani închisoare în cazul acestui inculpat pentru infracțiunea de abuz în serviciu reținut în sarcina sa, cu executare efectivă, întrucât acesta, în calitate de primar al Primăriei Broșteni, a fost coordonatorul activității infracționale a celorlalți doi coinculpați, funcționari publici, aspect ce rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

În opinia acuzării trebuie avut în vedere nu doar faptul că inculpatul a solicitat validarea unui drept necuvenit în favoarea coinculpaților B. și A., dar, mai ales, faptul că notificarea invocată era, de fapt, inexistentă la momentul respectiv.

De asemenea, s-a învederat importanța funcției deținută de inculpat la data săvârșirii faptei de abuz în serviciu, precum și suprafața foarte mare a terenului cu vegetație forestieră care a făcut obiectul acțiunilor ilicite ale inculpaților, cât și importanța vegetației forestiere la nivel național.

S-a precizat că prima instanță a considerat, cu referire la inculpați, că se poate realiza îndreptarea acestora numai prin aplicarea unor pedepse privative de libertate, astfel că acuzarea consideră că și în cazul inculpatului ..., care a fost coordonatorul celorlalți doi coinculpați, ar fi trebuit aplicată o pedeapsă cu închisoarea, cu același regim de executare.

Cu privire la inculpata E., s-a menționat că această inculpată a săvârșit faptele în calitate de avocat, având reprezentarea că demersurile sale vor influența negativ actul de justiție în cauza civilă având ca obiect plângerea inculpatului B., apreciind că și în cazul acesteia gravitatea faptelor trebuie raportată la valoarea foarte mare a pagubei și la importanța procedurii la a cărei fraudare a participat prin ajutorul dat coinculpatului A.

De asemenea, s-a susținut că, deși inculpata, având studii juridice și implicându-se deseori în cauze similare, cunoștea scopul reparator al reglementărilor edictate strict în favoarea persoanelor deposedate de regimul comunist și moștenitorilor acestora, a acceptat cu ușurință să participe la deturnarea acestui scop în favoarea unor persoane interesate de o îmbogățire rapidă și fără efort.

În continuare, s-a apreciat că se impune ca inculpata să execute în detenție pedeapsa rezultantă aplicată de prima instanță, respectiv de 2 ani și 6 luni închisoare, cu atât mai mult cu cât această inculpată recunoaște săvârșirea faptelor iar această împrejurare nu creează garanții suficiente în ceea ce privește posibilitatea de îndreptare a conduitei inculpatei.

În opinia acuzării, materialul probator evidențiază faptul că această inculpată a încercat să plaseze vina în sarcina altor inculpați, astfel cum au procedat și ceilalți inculpați.

Relativ la solicitarea de aplicare a pedepselor complementare, s-a apreciat că ținând cont de conduita inculpatei în raport cu autoritățile administrative și judecătorești implicate în procedura de reconstituire, pedepsele prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) sunt necesare.

Inculpatul A. a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat și în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., desființarea sentinței apelate, iar rejudecând cauza, să se dispună în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achitarea pentru toate cele 4 infracțiuni reținute în sarcina sa.

A arătat că se impune această soluție motivat de faptul că parchetul nu a reușit să dovedească în mod corect și să rezulte din probe faptul că A. și B. nu s-au cunoscut în anul 2005, iar structura rechizitoriului pleacă de la o premisă falsă, afirmându-se că presupusa activitate infracțională începe înspre anul 2009 și continuă în anul 2010, ocazie cu care se și falsifică respectivele registre.

Cu privire la notificarea, a învederat că aceasta este scrisă în Registrul general și constă într-un înscris realizat de către unul dintre inculpați, cu privire la care parchetul se mărginește a spune că este vorba despre un înscris fals, ce nu a existat la momentul respectiv, doar pentru că este vorba despre o suprascriere. A învederat rubrica respectivă, apreciind că în prima parte a ei este trecut memoriul lui A., iar în partea de jos este trecut memoriul P. , astfel cererea lui A. fiind prima la obiectul cererii. A apreciat că nu s-a făcut dovada cu privire la acest document că ar fi fost contrafăcut într-un alt mod, de exemplu că s-ar fi înlocuit pagini, s-ar fi rupt sau s-ar fi înscris ulterior, arătând că acesta are cursivitate, rubricile sunt completate la timp, fapt din care rezultă că cel mai târziu la momentul 29 mai 2006, acea cerere a fost scrisă în acel registru, neexistând nicio probă și nici măcar expertiza grafoscopică nu dovedit o suprascriere, această concluzie aparținând doar parchetului și fiind complet nedovedită.

Cu privire la perioada în care cei doi coinculpați s-au cunoscut, a învederat că este vorba despre anul 2005, momentul fiind relevant pentru cauza de față, întrucât există foarte multe înscrisuri și declarații, un mare număr de mijloace probatorii care afirmă și dovedesc faptul că aceștia s-au cunoscut în cursul anului 2005; este adevărat că, în sentință, instanța fondului arată că prezintă relevanță, din tot aspectul probatoriu, declarația lui B., despre care este de notorietate faptul că are discernământul afectat în proporție de 100% și care a fost audiat doar la parchet, singur, nimeni altcineva neparticipând, arătând că se mai bazează instanța fondului pe declarația notarului public, U.U., declarație ce pare a plasa momentul întâlnirii dintre cei doi în preajma actului încheiat de aceasta, undeva la începutul lunii iulie 2006.

Apărarea a depus la dosarul cauzei un antecontract de vânzare-cumpărare datat în aprilie 2006, socotit un act relevant, în sensul dovedirii faptului că A. și B. se cunoșteau, iar în acel act se promitea vânzarea unui bun, precizând că banii pentru achiziția acestuia proveneau din vânzarea unui bun aparținând lui B., obținut ca urmare a valorificării unei cereri de revendicare formulată în Iași.

A precizat că și sub aspect subiectiv, este de neconceput că o persoană ar putea să încheie un contract de vânzare drepturi litigioase cu o altă persoană și să remită suma de 100.000 euro în câteva zile.

A menționat că s-au studiat acte, că a fost nevoie de o serie întreagă de demersuri pentru a se putea ajunge la concluzia că pot fi dați cei 100.000 euro, fiind o sumă importantă, pentru care inculpatul A. muncise, astfel că era logic ca acesta să ia măsuri de siguranță pentru a da o asemenea sumă, apreciind că acest fapt nu poate fi combătut prin aceea că U.U. nu își aduce aminte momentul întâlnirii cu ei, aceasta plasând în mod greșit întâlnirea dintre cei doi în anul 2006, în legătură cu actul pe care chiar aceasta l-a încheiat.

A susținut că acesta nu este singurul document din care rezultă că cei doi s-au cunoscut anterior, având în vedere și declarațiile martorei D.D.D., ce a arătat că a transmis un folder cu documente în 2005, cât și declarațiile martorilor E.E.E., F.F.F., G.G.G., angajați în construcția imobilului pe care îl edifica în cursul anului 2005 A. A supus atenției instanței analiza pozelor făcute cu această ocazie, fiind un imobil în construcție despre care se poate observa prin pozele realizate acest lucru și despre care, cu certitudine, din procesul verbal de finalizare a lucrărilor și din contractul încheiat în ianuarie 2006, se poate constata finalizarea la acel moment. Or, a arătat că dacă în poze copilul dlui. B. apare alături de copilul dlui. A. îmbrăcați de vară, cu o casă aflată în construcție, nu se poate plasa acest moment în vara anului 2006, neputând fi plasat decât în vara anului 2005.

A precizat că există declarații ale unor persoane care arată că l-au văzut pe B. în preajma lui A., că primul venea destul de des la cel din urmă, că dormea acolo și că plecau împreună, aceste aspecte fiind absolut relevante în ceea ce apărarea afirmă cu privire la momentul la care cei doi s-au cunoscut.

Cu privire la declarația lui B., a apreciat că aceasta ar trebui înlăturată, atât pentru modul în care a fost luată, cât și pentru faptul că persoana nu are discernământ, însă relevant în privința faptului că cei doi s-au cunoscut anterior anului 2006 este chiar declarația de dată recentă, dată de soția lui B., într-un litigiu la Sinaia, în care încearcă să preia curatela asupra lui B., litigiu în care este adversar cu A., și în care aceasta afirmă că cei doi s-au cunoscut în anul 2005, nefiind de neglijat nici chitanțele prin care B. confirmă primirea sumelor de bani.

A menționat că, din declarațiile inculpatului A., rezultă că acesta în mod insistent solicita diverse sume de bani cu ocazia fiecărei deplasări pe care o avea, cu câteva dintre aceste ocazii întocmindu-se și chitanțe, acesta confirmând că a primit banii la data menționată în cuprinsul acesteia.

Prin urmare, a susținut că toate aceste mijloace probatorii arată că cei doi s-au cunoscut în vara anului 2005, fiind imposibil ca cei doi să se fi cunoscut, așa cum declară notarul public, în preajma lunii iulie 2006 și, totodată, poate fi ușor dovedit faptul că revenirea la cererea de revendicare a fost făcută în mai 2006.

A considerat că trebuie dovedit faptul că cererea nr. 116 a fost depusă în termenul legal, existând o problemă în sensul aspectului depunerii în termen, acesta fiind tranșat în mod definitiv și irevocabil de sentința fondului.

În opinia apărării, această cerere a fost înregistrată la acel moment, întrucât cu privire la mențiunea din registru, nu există, așa cum greșit reține instanța, nicio modificare, ștersătură sau suprascriere, întrucât se află la rând și a fost formulată la acel moment, iar pentru faptul că în subsolul paginii este modificată data de încheiere, nici parchetul nu a investigat cine a făcut-o și de ce.

Pentru a arăta că această cerere a fost depusă la termen, a precizat că, în aceeași ședință de Comisie locală de Fond funciar, desfășurată în martie 2010, se mai iau în discuție și alte două cereri, respectiv nr. 117 - 118, cereri care nu sunt respinse ca tardive, deși nr. 117 și 118 sunt ulterioare cererii nr. 116, element important în a arăta că înregistrarea a existat, iar motivele din care reiese că aceasta pare a nu fi fost cunoscută de către angajații M., ce au votat în unanimitate, fiind martori în prezenta cauză, nu pot fi primite, întrucât astfel și celelalte două cereri ar fi fost respinse ca tardiv introduse.

A apreciat că este adevărat că în cadrul ședinței respective s-a discutat și despre cerere, însă acest aspect nu înlătură faptul că celelalte două cereri discutate, având numere din Registru special, au fost apreciate ca fiind depuse în termen.

În continuare, a arătat că în ceea ce privește caracterul autentic al actului de donație ce s-a aflat în posesia inculpatului și pe care l-a folosit în aceste proceduri, este de necombătut, având în vedere și originalul actului adus de Arhivele Naționale și despre care s-a constatat că nu cuprinde corpul de pădure, fiind pentru prima dată în toată această cercetare judecătorească când apărarea vede acest act, actul nefiind prezentat până la acest moment către niciun organ.

De altfel, a considerat că acest lucru este combătut de multitudinea de persoane ce au avut acest act în posesie, cu pregătire juridică sau fără, și care nu au sesizat că ar fi vorba despre un act fals, și prin urmare, și pentru inculpatul A. putea să creeze același caracter de autenticitate cum crea și pentru toate celelalte persoane, făcând referire la membrii Comisiei locale de fond funciar, la funcționarii M. Broșteni, funcționarii Comisiei județene de fond funciar Suceava și L. Suceava.

În acest sens, a arătat că din dosarul de urmărire penală reiese faptul că angajații acestei din urmă instituții s-au prezentat la Arhivele Naționale și au studiat dosarul cauzei, existând documente depuse de aceștia în întâmpinarea formulată la Judecătoria Vatra Dornei și care poartă mențiunea Arhivelor Naționale, fiind imposibil de acceptat ca un jurist să meargă în Arhivele Naționale și să nu observe conținutul acestuia, act ce are o singură pagină.

A mai arătat că actul s-a aflat în posesia Regiei naționale a Pădurilor RN K. SA ce a dat un aviz urmare a solicitării în acest sens de L., afirmând că verificând actele din dosarul de reconstituire a dreptului de proprietate se constată că acesta corespunde realității și se poate proceda la validarea cererii.

A învederat că actul s-a aflat și în posesia Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Suceava, iar notarul public P.P. a realizat copii legalizate, Judecătoria Vatra Dornei în complet de un judecător a analizat acest aspect și a reținut că actul a fost întocmit cu încălcarea legilor de fond funciar, dar nu că acesta a fost fals.

A pledat în sensul că în ceea ce privește uzul de fals există o lipsă de intenție vădită, neavând convingerea că inculpatul a cunoscut că actul este fals, iar din ordonanța pe care parchetul o adresează specialistului pentru expertiza grafoscopică se afirmă că în coletul nr. 2 se află copii de pe „exemplarul martor”, conforme cu originalul ale copiilor efectuate de pe actul de donație sus-menționat, începând cu anul 1994 de către Direcția Arhivelor Naționale, transmisă Direcției Naționale Anticorupție Suceava în data de 23 aprilie 2011.

A făcut referire la faptul că nu este de neglijat nici aspectul constând în aceea că s-a făcut o contestație în anulare civilă, iar alți 3 magistrați au verificat actul, fiind pe rol și o revizuire civilă suspendată ca urmare a acestui proces, astfel că nu se poate susține în mod corect afirmația parchetului cu privire la momentul de la care inculpatul ar fi putut cunoaște că acest document este fals, care este data de 15 martie 2010, când inculpatul solicită acest document la Arhivele Naționale, iar explicația pe care o are cu privire la faptul că nu a văzut altceva decât documentul pe care îl cunoștea, este că a fost însoțit de o serie de persoane, a primit actul, pe care l-a luat avocatul, neavând astfel de ce să își îndrepte atenția cu privire la conținutul actului întrucât acesta nu fusese eliberat și solicitat pentru a fi verificat, scopul prezentării la arhive neavând legătură cu eventualitatea ca acest document să fie fals.

A apreciat că, în ceea ce privește nelegalitatea soluției fondului, sunt aplicabile cu privire la fapta de instigare la abuz în serviciu, și dispozițiile Deciziei nr. 405/2016 a Curții Constituționale, întrucât una din condițiile instigării este de a se referi la fapta principală prevăzută de legea penală și comisă de funcționar; ori nereferirea la un asemenea detaliu face ca fapta să nu poată exista.

Din perspectiva nelegalității soluției instanței de fond, a considerat că instigarea la abuz în serviciu nu poate exista întrucât fapta de abuz în serviciu nu poate exista, decizia producându-și efectele de la data publicării în M. Of. și poartă cu privire la toate cauzele penale aflate pe rolul organelor judiciare, indiferent de faza sau de etapa procesuală în care se află.

Astfel, a arătat că din această perspectivă, nu s-ar putea susține în mod întemeiat că această decizie nu ar putea fi aplicabilă cauzei pentru o pretinsă săvârșire anterior acesteia a faptei, întrucât altfel, rațiunea pentru care s-ar spune că se aplică cauzelor aflate pe rolul instanțelor nu mai există, neputând fi săvârșită fapta decât anterior acestei decizii.

De asemenea, a opinat în sensul că este fără dubiu faptul că pe tot parcursul urmării penale parchetul se referă atunci când constată săvârșirea acestei fapte la încălcarea unor atribuții de serviciu prevăzute într-o Hotărâre de Guvern, act inferior legii sau Ordonanțelor Guvernului și din această perspectivă, fapta nu poate fi reținută.

A precizat că a se invoca la acest moment, prin notele scrise ale parchetului, că de fapt nu ar fi vorba despre atribuții prevăzute într-o Hotărâre de Guvern, ci în art. 6 Legea nr. 1/2000, este fără posibilitatea de a fi primite, invocând și Decizia nr. 474/A/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, raportat la speța dedusă judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 371 C. pen., judecata se mărginește la fapta și persoanele arătate în actul de sesizare; prin urmare, textul de lege nu permite modificarea acuzației, nici sub aspectul faptelor ce i se impută inculpatului și nici cu privire la descriere.

Sub aspectul descrierii faptei inculpatului trimis în judecată pentru o infracțiune de abuz în serviciu, a arătat Înalta Curte de Casație și Justiție, că este completă numai în ipoteza în care în actul de sesizare se precizează atât acțiunea sau inacțiunea, cât și textul legal încălcat, precum și faptul că pe parcursul judecății nu se poate schimba acuzația sub nici unul din cele două elemente, întrucât s-ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil, ori prin precizările făcute de parchet, ce veneau să arate că, de fapt, nu o atribuție prevăzută într-un act inferior legii era încălcată, ci o dispoziție prevăzută într-o lege, este inacceptabilă și nu poate fi primită la acest moment, prin raportare la faptul că acestea nu au fost menționate în rechizitoriu.

În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, a arătat că nu se poate constata faptul că o instanță din România a fost înșelată, făcând referire la practica judiciară care arată că obiectul juridic reglementat de lege pentru înșelăciune nu poate fi încălcat prin această faptă concretă, judecătorii neputând suferi un prejudiciu prin săvârșirea acestei fapte.

A depus la dosarul cauzei practică judiciară, constând în Decizia nr. 449/A/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și Decizia Curții de Apel București, pronunțată în 2009.

În continuare, a apreciat că fapta nu este prevăzută de legea penală, neputând fi săvârșită cu privire la membrii completului de judecată, al cărui patrimoniu nu a fost afectat prin săvârșirea acestei fapte de pretinsă înșelăciune.

În ceea ce privește participația improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, a arătat că această infracțiune nu este prevăzută de legea penală, făcând referire la ambele acte materiale, reținându-se în sarcina inculpatului A. că ar fi determinat pe expertul judiciar, ca acesta din urmă, fără vinovăție, să întocmească un raport de expertiză judiciară care a condus astfel, inclusiv, la înșelarea instanțelor de judecată.

A învederat că este adevărat faptul că expertul este funcționar public, însă, particular în această cauză, se observă că nu sunt întrunite considerentele deciziei pentru dezlegarea unor chestiuni de drept care arată că expertul tehnic judiciar face parte din categoria funcționarilor publici asimilați, reglementată de dispozițiile art. 175 alin. (2) teza I C. pen., întrucât exercită un serviciu de interes public, respectiv întocmește expertize în vederea aflării adevărului și soluționării cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești sau instrumentate de către organul de urmărire penală, acest expert în cauză nefiind desemnat de către o instanță sau un organ de urmărire penală, pentru a fi funcționar public, existând un raport simplu de drept privat între un specialist și inculpatul A., neputând, sub nicio formă, fi întocmit un raport de expertiză judiciară, ci cel mult un raport de expertiză extrajudiciară, cu toate consecințele pe care legea civilă i le atribuie, caz în care nu mai poartă calitatea de înscris judiciar.

A apreciat, de asemenea, pe de altă parte, că expertul nu constată un aspect neadevărat, ci ceea ce face expertul, în calitatea sa de inginer, este să facă o măsurătoare în raport de planurile și schițele pe care le are și să vadă dacă se suprapune suprafața de teren invocată cu suprafața de teren existentă fizic, iar prin această suprapunere nu se poate constata că s-ar fi folosit un act fals, ce ar putea produce, astfel, o asemenea consecință.

În ceea ce privește copia legalizată și respectiv cel de-al doilea act material al faptei, a considerat că notarul public nu a consemnat nimic în cuprinsul înscrisului pentru a putea fi alterat în vreun fel prin copia realizată, neconstând într-o copie asupra căreia să se poată interveni, în sensul legii penale.

Pentru toate aceste motive, a solicitat constatarea faptului că nu se impune condamnarea și că, în această cauză, nu s-a produs niciun prejudiciu.

Inculpata C. a declarat apel, solicitând, în principal, achitarea pentru ambele infracțiuni pentru care a fost trimisă în judecată și pentru care instanța de fond a condamnat-o.

A învederat că actele materiale săvârșite de către inculpată sunt recunoscute în fața instanței și constau în: scrierea în registre și înregistrarea a două cereri - una în Registrul general intrări-ieșiri al primăriei în data de 29 mai 2006 și alta în Registrul special, având data de 30 noiembrie 2011.

A precizat că, de la bun început, a avut o poziție sinceră și a recunoscut săvârșirea acestor fapte, ca acte materiale, în sensul că a procedat la scrierile respective, lucru confirmat și în cadrul urmării penale de expertiza grafoscopică.

A apreciat însă, că, în mod nelegal, hotărârea instanței de fond statuează faptul că inculpata și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu cu bună știință prin raportare la H.G. nr. 890/2005, invocând Decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale cu privire la ceea ce înseamnă modalitatea de săvârșire a unei fapte de abuz în serviciu, nefiind raportate aceste încălcări la o legislație primară ce ar presupune legi ori ordonanțe ale Guvernului, neexistând, din acest punct de vedere, o faptă prevăzută de legea penală, acesta fiind temeiul achitării pentru fapta de abuz în serviciu, invocat de apărare.

Mai departe, a precizat că este reținută și participarea la ședința Comisiei ca încălcare reținută, însă atribuțiile secretarului primăriei Broșteni constau și în a îndeplini funcția de secretar al Comisiei locale de Fond funciar, fiind persoana care, practic, doar a adus în ședința de comisie dosarele și le-a prezentat comisiei.

A menționat că nu este de neglijat faptul că această comisie locală de fond funciar aprobă în unanimitate inclusiv cu votul celor care ulterior, pe parcursul litigiului civil de fond funciar, cât și pe parcursul urmării penale, apar ca oponenți a ceea ce însemna încercarea de reconstituire a acestor suprafețe de teren cu vegetație forestieră.

A concluzionat că o persoană care îndeplinea această funcție și care în niciun fel nu este dovedită că și-ar fi depășit limitele atribuțiilor sale, nu a reprezentat un factor de decizie, nu a creat în niciun fel premisele încălcării legii prin punerea în discuție pe ordinea de zi și prezentarea fizică a unui dosar de reconstituire.

De asemenea, a apreciat că infracțiunea de abuz în serviciu este întotdeauna o infracțiune de rezultat, rezultat ce nu a fost regăsit ca prejudiciu, rezultatul, afirmând instanța de fond, că ar fi obținerea unei hotărâri judecătorești, instanța de apel urmând a aprecia dacă obținerea de către inculpații A. și B. a unei hotărâri judecătorești poate reprezenta rezultatul unei infracțiuni de abuz în serviciu.

În ceea ce privește cealaltă faptă pentru care s-a dispus condamnarea, respectiv falsul intelectual, concluziile apărării sunt în sensul achitării, prin raportare la dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., față de lipsa unui element constitutiv al infracțiunii, respectiv lipsa vinovăției.

A menționat că inculpata a făcut aceste înscrieri în registru, nu le-a negat niciodată, le-a recunoscut atât pe parcursul urmării penale, cât și a urmării judecătorești, nu a avut nicio intenție de a încălca legea sau de a-și încălca atribuțiile și nici reprezentarea săvârșirii unei fapte de natură penală, lipsind o intenție indirectă cu privire la aceste aspecte.

A susținut că, în subsidiar, se solicită, prin raportare la pedepsele aplicate, ca, dacă instanța va menține o soluție de condamnare, să dispună redozarea pedepsei, în sensul aplicării unor pedepse orientate spre minimul special, cu dispunerea, față de pedeapsa rezultantă, a aplicării art. 80 C. pen. cu privire la renunțarea la aplicarea pedepsei, ori, dacă instanța va considera că la această persoană se impune o supraveghere, a dispozițiilor art. 91 C. pen.

Aceasta are vârsta de 70 de ani, pensionară, care a îndeplinit această funcție de secretar al unei primării mici pentru o perioadă ce a reprezentat întreaga sa carieră profesională, neavând antecedente penale sau un alt conflict cu legea, care este în situația de a executa în regim de detenție o pedeapsă de 3 ani și 5 luni închisoare.

Inculpatul F. a solicitat admiterea apelului formulat, apreciind sentința apelată ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând, astfel, desființarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri în sensul achitării.

Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu a solicitat achitarea în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât prin exercitarea activităților sale profesionale de consilier juridic, nu s-a cauzat niciun prejudiciu statului, în condițiile în care terenul forestier ce face obiectul cauzei nu a ieșit niciodată din administrarea L. Suceava, aceasta administrând, folosind și exploatând în permanență și în prezent, întreaga suprafață de pădure.

Chiar dacă există și o hotărâre definitivă a Tribunalului Suceava, respectiv Decizia civilă nr. 1210/26 septembrie 2011, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, a învederat faptul că nu există o punere în posesie utilă și efectivă în favoarea inculpatului B.

A apreciat că infracțiunea de abuz în serviciu este o infracțiune de rezultat, existența sa fiind determinată de paguba cauzată, ce trebuie să fie efectivă și concretă, iar, pe de altă parte, nu s-a stabilit nicio legătură de cauzalitate între activitatea inculpatului și urmarea produsă, astfel că, în instanță, inculpatul a susținut cererile Comisiei locale Broșteni de fond funciar, în calitatea sa de consilier juridic, atitudine ce era, desigur, obligatorie, datorită atribuțiilor sale profesionale.

De asemenea, a precizat și faptul că inculpatul a devenit membru al Comisiei de fond funciar Broșteni de la sfârșitul anului 2008 și nu avea cunoștință despre cereri care au fost depuse la comisie și nu avea atribuții de verificare a cererilor depuse, iar participarea sa voluntară s-a desfășurat în perioada 2002-2008.

A menționat, în ceea ce privește acuzația în sensul că inculpatul ar fi indus în eroare membrii comisiei și i-ar fi determinat să semneze procesul verbal al ședinței, prin care s-a discutat propunerea de validare pentru cele 2.300 ha de pădure, că aceasta nu subzistă, fiind infirmată de martorii Y. și Z., care prin declarațiile date la instanța de fond au declarat că nu au fost constrânși și că și-au însușit cele semnate.

A mai susținut că, așa cum s-a arătat și la instanța de fond, adresa de înaintare din 2010 și procesul verbal de afișare înregistrat în 2010 au fost redactate de către inculpat după un model tipizat conform H.G. nr. 890/2005 și au fost semnate de către toți membrii Comisiei de fond funciar, prezenți în ședința în care s-a discutat cererea din 2005.

În ceea ce privește adresa din 7 iunie 2010, a arătat că și aceasta a fost redactată de către inculpat pe baza unei ciorne scrise de către primar ori secretară și înaintată Comisiei județene de fond funciar Suceava, iar această adresă a fost formulată după ce Comisia județeană de fond funciar Suceava a semnalat o neconcordonață privind documentația trimisă de Consiliul local de fond funciar și a fost avută în vedere și la redactarea întâmpinărilor făcute în procesul civil.

Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu, a invocat Decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale.

Referitor la infracțiunea de fals, a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât înregistrarea unei cereri în Registrul general de evidență a Primăriei Broșteni, chiar și în mod eronat, nu este de natură să producă efecte juridice, respectiv acea înregistrare a cererii inculpatului B. de revenire la același număr de înregistrare cu cel al cererii R., făcându-se de către inculpat la solicitarea secretarei primăriei, cu precizarea că și această cerere se referă la aceeași suprafață de teren care a aparținut R.

Astfel, a considerat că inculpatul nu avea atribuții de serviciu în sensul acestei înregistrări, iar contextul în care s-a întâmplat acest lucru a fost acela că persoana împuternicită la acel moment să se ocupe de aceste înregistrări nu era liberă, iar de această operațiune se putea ocupa oricare alt angajat al primăriei, care era mai liber în acel moment.

Inculpatul a apreciat că nu a falsificat niciun înscris oficial cu prilejul întocmirii acestora prin atestarea unor fapte ori împrejurări necorespunzătoare a adevărului, înregistrarea eronată în Registrul general de corespondență neproducând consecințe juridice, atât Comisia județeană, cât și instanța de fond respingând cererea de reconstituire a drepturilor de proprietate în lipsa actelor doveditoare ale proprietății persoanei îndreptățite la reconstituire.

A considerat că înregistrarea unei cereri în Registrul general de corespondență se datorează culpei inculpatului și nu unei intenții de a atesta împrejurări necorespunzătoare adevărului în vederea producerii vreunui efect juridic.

În subsidiar, în condițiile în care instanța va respinge solicitarea de achitare, a solicitat pentru cele două infracțiuni aplicarea unor pedepse sub incidența art. 91 C. pen.

Apelantul inculpat B. a solicitat, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului formulat, desființarea sentinței apelate și, rejudecând, în baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., instanța să dispună achitarea întrucât există o cauză de iresponsabilitate, respectiv cea prevăzută de art. 28 C. pen., situație constatată prin expertizele medico-legale existente la dosarul cauzei, acestea având forță probatorie egală.

S-a invocat împrejurarea că inculpatul nu a avut discernământ în momentul săvârșirii faptelor reținute în sarcina sa, astfel impunându-se instituirea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical conform art. 109 C. pen., potrivit recomandărilor expertului.

Apelantul inculpat D. a solicitat admiterea apelului formulat, iar prin hotărârea ce instanța o va pronunța să dispună desființarea integrală a sentinței apelate, în ceea ce privește dispoziția de condamnare la o pedeapsă de 3 ani închisoare sub supraveghere, iar în rejudecare, să se dispună achitarea în baza dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

A apreciat sentința apelată ca fiind nelegală sub aspectul dispoziției de condamnare a inculpatului Chirilă și netemeinică, sub aspectul reținerii unei fapte necorespunzătoare realității ce a dus la soluția respectivă.

A considerat că instanța de fond nu a făcut o apreciere personală asupra situației de fapt relevată prin rechizitoriu, sub aspectul încadrării juridice și al probațiunii, aceasta limitându-se la a prelua cuprinsul rechizitoriului, ce a susținut aspecte părtinitoare, nedetaliate, neținând seama de probatoriul administrat și depus în cursul cercetării judecătorești.

În continuare, a arătat că a păstra condamnarea dispusă ca fiind necesară și urmarea comiterii infracțiunii descrise ca fiind comise de către acesta, ar însemna și atragerea răspunderii magistraților învestiți cu soluționarea cererilor civile, de la Vatra Dornei și Suceava.

Din punctul de vedere al întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii concret reținute, respectiv abuz în serviciu contra intereselor publice, a învederat că acestea nu sunt întrunite sub aspectul laturii obiective ori subiective.

Astfel, a precizat că sub denumirea generică de abuz, parchetul face referiri vagi și nepunctuale cu privire la așa zisa încălcare cu știință a atribuțiunilor de serviciu, omițând a indica textele de lege referitoare strict la atribuțiunile pe care acesta le-ar fi încălcat.

A menționat că parchetul nu indică în mod explicit, în actul de inculpare, care anume atribuțiune profesională a fost încălcată cu știință.

A susținut, de altfel, că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat nu mai este prevăzută de legea penală, operând dezincriminarea totală în modalitatea prevăzută de art. 3 Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 4 Legea nr. 286/2009, întrucât prin Decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale s-a stabilit că dispozițiile art. 297 C. pen., respectiv art. 248 V.C.P., sunt neconforme cu dispozițiile constituționale referitoare la claritatea, neechivocul și predictibilitatea incriminării, în sensul că sintagma „îndeplinește în mod defectuos” lasă loc de interpretare arbitrară, trebuind fiind interpretată în sensul că „îndeplinește prin încălcarea legii”.

A mai arătat că, în prezenta cauză, nu s-a produs nicio pagubă, cu atât mai puțin o vătămare a intereselor persoanei juridice, instanța neobligând inculpații la plata despăgubirilor civile, întrucât acestea, în esență, erau nefondate, inexistente, statul nefiind prejudiciat patrimonial și nefiindu-i afectate interesele legitime, rezultând, fără niciun dubiu, că faptei de abuz în serviciu reținute în sarcina inculpatului îi lipsește elementul constitutiv sub aspectul laturii obiective în ceea ce privește acțiunea propriu-zisă reținută în textul de incriminare.

Referitor la prejudiciu, a insistat în sensul că acesta nu există și nu s-a dovedit, neexistând nicio transmitere de drept de proprietate la niciun moment, statul fiind, în continuare, în posesia imobilului, nici prin incriminarea anterioară fapta concret reținută nu întrunea elementele constitutive în ceea ce privește producerea prejudiciului.

A formulat concluzii în sensul că vătămarea intereselor de orice natură în cauză neexistând, neexistând parte civilă, cu toate că B.B.B. s-a constituit nelegal și injust parte civilă în cauză, neexistând un prejudiciu de partea statului român, hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, urmând a fi desființată prin hotărârea ce urmează a fi pronunțată în sensul achitării.

Inculpata E. a formulat concluzii în sensul admiterii apelului formulat împotriva sentinței apelate, pe care o apreciază ca fiind nelegală și netemeinică, sens în care a solicitat desființarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri în sensul achitării în conformitate cu art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de complicitate la înșelăciune, a reiterat cererea formulată în fața instanței de fond privind schimbarea încadrării juridice a faptei în complicitate la tentativă la înșelăciune, învederând instanței că fapta nu a fost consumată, întrucât din conținutul constitutiv al acestei fapte face parte și condiția de a se produce o pagubă.

În acest sens, a arătat că demersurile de inducere în eroare, dacă au existat, nu au avut un rezultat, întrucât terenul forestier, ce face obiectul acestei cauze penale, nu a ieșit niciodată din patrimoniul statului.

A învederat că, în cauză, pe calea expertizei judiciare a fost determinată valoarea prejudiciului ce s-ar fi putut cauza în patrimoniul părții civile, ne aflăm în prezența unei tentative și nu a unei fapte consumate.

A precizat că, din probatoriul administrat în faza urmării penale și a cercetării judecătorești, nu reiese în mod cert vreo contribuție de sprijin în scopul dobândirii în mod injust a terenului forestier de către inculpat, nearătându-se, în concret, faptele materiale presupus săvârșite de către inculpată; astfel, supoziția că inculpata E. ar fi semnat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în numele lui B., fără acceptul și știința acestuia, este nefondată.

A menționat că, în anul 2005 inculpata doar a redactat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în numele lui B., pe care nu a semnat-o, ci a înmânat-o acestuia, urmând să o semneze personal și să o depună autorităților competente.

Cu privire la modalitatea de declanșare a procedurii privind reconstituirea dreptului de proprietate, inculpata a apreciat că o simplă cerere este suficientă și că, de regulă, de la data primirii acesteia comisia poate solicita petentului completarea dosarului cu actele necesare.

A considerat că această cerere inițială de reconstituire a dreptului de proprietate, redactată în anul 2005, și care s-a bazat pe alte documente decât actul de donație, nu este vreunul din documentele depuse la dosarul cauzei, care au fost redactate de societatea de avocatură a inculpata ulterior, în anul 2009, în momentul în care s-a prezentat și actul de donație.

De asemenea, a susținut că înscrisul prezentat ca fiind copia actului autentic al donației prezintă aparența unui act real, care, de asemenea, a fost prezentat unui notar public, care a efectuat o copie legalizată de pe acesta, precum și instanței civile, care a pronunțat soluția de reconstituire a dreptului de proprietate.

S-a invocat și faptul că, în raport de calitatea de reprezentantă a lui B. în fața Comisiei locale de fond funciar Broșteni, situația de fapt a fost reținută și interpretată eronat. Împuternicirea avocațială din data de 19 noiembrie 2009 a fost întocmită pentru reprezentare în cazul dat și nu atestă formularea cererii la data menționată, această împuternicire însoțind o adresă către comisia comunală, prin care se formulau precizări la cerere și relații privind stadiul de soluționare a dosarului.

A apreciat, astfel, că nu există elemente certe care să probeze un act de sprijin din partea sa pentru activitățile infracționale, toate actele întocmite de către inculpată subscriindu-se activității specifice de avocat.

Cu privire la infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată și falsul în declarații, a precizat că este adevărat că, a depus mai multe cereri la Primăria Broșteni, însoțite de împuterniciri avocațiale, în baza contractului de asistență juridică din anul 2009, astfel inculpata neformulând și nedepunând în numele lui B. nicio cerere în afara mandatului acordat și activităților specifice profesiei de avocat, orice demers efectuat fiind în baza mandatului acestuia.

Referitor la actele prezentate de către inculpatul B., a arătat că inculpata era convinsă că sunt autentice, purtând ștampila Arhivelor Naționale, neintrând în atribuțiile avocatului să facă verificări personale cu privire la autenticitatea acestor înscrisuri.

Având în vedere și faptul că au fost autentificate copii de pe aceste înscrisuri de către un notar, a arătat că mențiunea pe care inculpata a făcut-o pe o copie de pe același înscris pentru conformitate, nu poate pune în discuție săvârșirea cu intenție a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

A făcut referiri la declarațiile date de inculpatul B. în fața organelor de urmărire penală, arătând că acestea conțin contradicții, având în vedere și fondul afecțiunilor de care acesta suferă.

Cu privire la adeverința din 2010, eliberată de societatea de avocați a inculpatei, la solicitarea inculpatului B., din care rezultă că cererea inițială a reconstituirii dreptului de proprietate a fost redactată în 2005, a arătat că aceasta conține afirmații adevărate, întărite de declarația notarială dată de inculpatul B. în aceeași zi, în același sens.

Analizând considerentele Deciziei civile nr. 1210/2011 a Tribunalului Suceava, a constatat că această adeverință nu a reprezentat o probă sau un considerent avut în vedere la respingerea excepției privind tardivitatea formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel aceasta neproducând consecințe juridice.

Apelanta parte civilă a reiterat cererea de constituire de parte civilă din partea Statului Român, formulată prin reprezentatul său legal B.B.B., la data de 11 iulie 2012, sub nr. 255.750, prin care, în temeiul art. 15 C. proc. pen. din 1969, se solicita în principal, în baza art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. anterior, admiterea acțiunii civile în sensul restituirii bunului în natură și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, prin revenirea bunului în proprietatea publică a statului și anularea actului juridic produs al infracțiunii, respectiv hotărârea judecătorească prin care bunul a fost scos din domeniul public al statului, iar în subsidiar, în baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. anterior, în măsura în care la data soluționării acțiunii civile, repararea pagubei în natură nu este posibilă, obligarea persoanelor vinovate la plata sumei contravalorii bunului imobil și a masei lemnoase aferente acestuia.

Pe parcursul judecării apelurilor instanța de apel a procedat la audierea inculpaților - mai puțin a inculpatului B., dat fiind diagnosticul acestuia - au fost audiați martorii U.U., Y., Z., s-a dispus prezentarea de către Arhivele Statului a originalul Actului de donație din 13 aprilie 1037 autentificat de Tribunalul Ilfov - Secția Notariat - ocazie cu care, la termenul din 3 noiembrie 2017, s-a constatat originalul prezentat este identic cu copia ce apare ca fiind eliberată de Arhivele Naționale și aflată în volumul III al dosarului de urmărire penală, pag. 57, respectiv cu acel act în care nu este indicată vreo suprafață de pădure - și s-a încuviințat depunerea la dosar a mai multor înscrisuri de către inculpați, aspecte consemnate în încheierile de ședință ale cauzei.

În ceea ce privește susținerile inculpaților, se reține că inculpatul A. a fost audiat la termenul de judecată din 17 martie 2017 acesta negând comiterea faptelor pentru care este cercetat.

Astfel, în esență, acesta a arătat că l-a cunoscut pe B. în anul 2005, luna iulie, la cabinetul notarului public U.U. Notificarea de la Broșteni a fost depusă la primărie, împreună fiind cu B., la sfârșitul lunii noiembrie 2005, în datele de 29 sau 30. Cererea a fost înregistrată la acel moment de către secretara C. A primit o copie a notificării din 2005, element important în a arăta că înregistrarea a existat și a fost depusă în termen.

Este adevărat că a depus personal o revenire la cererea inițială, în anul 2006, cererea având un alt nr. de înregistrare, din 2006.

În continuare, a arătat că în ceea ce privește caracterul autentic al actului de donație ce s-a aflat în posesia sa și pe care l-a folosit în aceste proceduri, este de necombătut, despre acesta susține că a constatat că cuprinde și corpul de pădure. Nu a cunoscut că actul este fals.

La termenul de judecată din 28 aprilie 2017 s-a procedat la audierea inculpatei C., care, în esență, fără a mai reține exact, menționează că în anul 2005, în ultima lună de depunere a cererilor de reconstituire, a fost depusă cererea numitului B. în cauză. Cererea a fost discutată abia în anul 2010 întrucât nu era completă și pentru că o bună perioadă de timp Comisia abilitată nu s-a putut întruni. Cu ocazia discutării în Comisie, reprezentantul M. i-a spus că cererea este tardivă întrucât apare înregistrată în 2006.

Dosarul lui B. purta practic două numere, respectiv cel inițial și cel în care s-au depus completări și alte acte.

La același termen de judecată din 28 aprilie 2017 s-a procedat la audierea inculpatului F., care a precizat că la ședința Comisiei niciunul dintre membri nu a pus în discuție tardivitatea, inclusiv reprezentații M. Datorită schimbărilor de șefi de ocol s-a ajuns ca multe cereri să fie soluționate la o distanță mare față de momentul depunerii lor.

La termenul de judecată din 26 mai 2017 s-a procedat la audierea inculpatei E., care a precizat că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale, a indicat contextul și perioada în care l-a cunoscut pe inculpatul A., iar ulterior pe inculpatul B. (adică vara anului 2005), precum și solicitările acestora vizând reconstituirea dreptului de proprietate pentru o serie de imobile, de pe raza jud. Iași și Vaslui, dar și o notificare pentru pădurea de la Broșteni, pe care a înmânat-o acestora, revenirile ulterioare, ca urmare a nesoluționării cererii inițiale, dar și anul 2009, ca fiind anul în care a văzut pentru prima dată acel act de donație.

La același termen de judecată din 26 mai 2017 s-a luat declarație inculpatului D. Acesta a subliniat că cererea numitului B. ce a fost analizată în ședința Comisiei, avea nr. 1775/2005, fără a-și mai aminti detalii cu privire la această operațiune. A aflat de existența unei cereri anterioare, din anul 2005, a aceluiași solicitant, de la Prefectură.

Au fost admise probe solicitate de apărătorii inculpaților apelanți, respectiv înscrisuri în dovedirea susținerilor făcute, precum și în circumstanțiere, testimoniale.

Analizând actele și lucrările dosarului, aspectele desprinse inclusiv din cercetarea judecătorească derulată în apel, sunt de consemnat următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1210 din 26 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă, în Dosar nr. x/334/2010, definitivă și irevocabilă, a fost admis recursul declarat de petentul B. împotriva sentinței civile nr 1328 din 26 noiembrie 2010 a Judecătoriei Vatra Dornei, a fost modificată în totalitate sentința civilă anterior menționată, în sensul că a fost admisă acțiunea, anulată Hotărârea Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nr. 425 din 21 iulie 2010 și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului cu privire la suprafața de 2.292,9 ha teren cu vegetație forestieră situat pe raza M. Broșteni, în suprafață de 1.520,2 ha și în suprafață de 772,7 ha. În considerentele deciziei pronunțate, instanța de recurs a apreciat că actul de proprietate invocat de reclamantul B., ca temei al reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 2.300 ha teren cu vegetație forestieră situat pe raza M. Broșteni, jud. Suceava, respectiv Actul de donație din 13 aprilie 1037 autentificat de Tribunalul Ilfov - Secția Notariat, este valabil și îndeplinește toate condițiile de pertinență, verosimilitate, autenticitate și concludență prev. de art. 6 din Legea nr. 1/2000.

Cu privire la data introducerii cererii, aceeași instanță de control judiciar, a menținut cele stabilite de prima instanță, în sensul că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul deposedat N. a fost formulată în termenul legal, respectiv la data de 30 noiembrie 2005, și că prin prezentarea cererii unei instituții publice, respectiv Primăria Broșteni și prin înregistrarea în Registrul special de aplicare a legilor fondului funciar Broșteni, sub nr. 116 din 30 noiembrie 2005, făcându-se pe înscris mențiune despre data prezentării, certificată ulterior de ștampilă, înscrisul a căpătat astfel dată certă, conform art. 1882 C. civ. Aceasta în condițiile în care atât Comisia Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cât și RN K. SA, L. Suceava, în calitate de intimate în cauza respectivă, au invocat că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 33 din Legea nr. 1/2000, respectiv până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv.

În legătură cu acest teren cu vegetație forestieră se impune precizarea că făcea parte din I. Broșteni, ce în integralitatea sa a fost revendicat de P. prin Cererea din 30 septembrie 2005, prin care solicita „moșia, în nume propriu, ca dobânditor al drepturilor succesorale ale R. suprafața de 39.885,38 ha din care 34.000 ha sunt păduri", cerere înregistrată din 10 octombrie 2005 la Primăria orașului Broșteni. Prin Hotărârea nr. 350 din 01 martie 2007 a Comisiei Județene Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a fost respinsă cererea P. prin care solicita „reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 39.885,38 ha din care 34.000 ha sunt păduri, situată pe raza orașului Broșteni și pe raza com. Crucea.

Cert în cauză este că înscrisul avut în atenție de instanța civilă - ce a avut ca finalitate obținerea deciziei civile mai sus menționate, respectiv Decizia nr. 1210/2011 - adică actul de proprietate invocat ca temei al reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 2.300 ha teren cu vegetație forestieră situat pe raza M. Broșteni, jud. Suceava, intitulat Copie după Actul de donație din 13 aprilie 1937 autentificat de Tribunalul Ilfov - Secția Notariat, este un act ce nu reflectă realitatea, fiind vorba de un act plăsmuit.

Pe de altă parte, Înalta Curte reține și faptul că nu a existat o solicitare scrisă de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul deposedat N. formulată în termenul legal, respectiv la data de 30 noiembrie 2005.

În susținerea faptului că actul de donație menționat, de care s-a uzitat pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului pădure în discuție, nu reflectă realitatea, facem trimitere la proba esențială ce demonstrează acest lucru, respectiv actul de donație în original ce se regăsește la Arhivele Naționale.

De altfel, una dintre apărările centrale ale apelantului inculpat A. a vizat lipsa de cunoaștere a caracterului fals al documentului respectiv, împrejurarea fiind prezumtiv confirmată de multitudinea de persoane, cu pregătire juridică sau fără, ce au avut acest act în posesie și care nu au sesizat că ar fi vorba despre un act fals, și prin urmare, și pentru inculpatul A. putea să creeze același caracter de autenticitate cum crea și pentru toate celelalte persoane - referire în acest sens făcând la membrii Comisiei locale de fond funciar, la funcționarii M. Broșteni, funcționarii Comisiei județene de fond funciar Suceava și L. Suceava.

Mai mult, a arătat că din dosarul de urmărire penală reiese faptul că angajații acestei din urmă instituții s-au prezentat la Arhivele Naționale și au studiat dosarul cauzei, existând documente depuse de aceștia în întâmpinarea formulată la Judecătoria Vatra Dornei și care poartă mențiunea Arhivelor Naționale, fiind imposibil de acceptat ca un jurist să meargă în Arhivele Naționale și să nu observe conținutul acestuia. A mai arătat că actul s-a aflat în posesia Regiei naționale a Pădurilor RN K. SA ce a dat un aviz urmare a solicitării în acest sens de L., afirmând că verificând actele din dosarul de reconstituire a dreptului de proprietate se constată că acesta corespunde realității și se poate proceda la validarea cererii. A mai învederat că actul s-a aflat și în posesia Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Suceava, iar notarul public P.P. a realizat copii legalizate, Judecătoria Vatra Dornei în complet de un judecător a analizat acest aspect și a reținut că actul a fost întocmit cu încălcarea legilor de fond funciar, dar nu că acesta a fost fals. A pledat așadar în sensul că există o lipsă de intenție vădită, neavând convingerea că s-a cunoscut că actul este fals.

În acest context, pentru elucidarea chestiunilor de ordin material, în ceea ce privește caracterul autentic al actului de donație ce s-a aflat în posesia inculpatului și pe care l-a folosit în aceste proceduri, instanța de apel a întreprins demersuri proprii rezultând aspecte de necombătut, respectiv originalul actului, despre care s-a constatat că nu cuprinde corpul de pădure, acesta fiind înaintat spre vedere, prin reprezentant al Arhivelor Naționale, în cadrul cercetării judecătorești întreprinse în faza de apel - ședința de judecată din 3 noiembrie 2017.

Așadar, copia documentului, alături de copia procesului verbal de autentificare din 13 aprilie 1937 și a planului de situație a terenului situat în comuna Băneasa, jud. Ilfov, donat d-lui Col. N., au fost depuse la dosar, din lecturarea acestora se poate lesne observa că nu are în conținut inserată vreo mențiune cu privire la donația celor 2.300 ha pădure. După col. N. a existat un singur act de donație din 1937 și privea doar un teren din Băneasa.

După cum s-a menționat, apărarea centrală a inculpatului apelant A. este aceea că nu avea cunoștință că actul este fals, însă instanța de apel consideră că acesta a cunoscut că înscrisul respectiv, în care apare inclusă și parcela de teren pădure, nu conține date reale și ca atare nu reflecta realitatea.

Este real că instanța fondului își argumentează în principal punctul de vedere prin împrejurarea că susținerile inculpatului A. sunt contrazise de depozițiile inculpatului B., care a declarat expres că a predat inculpatului A. actul de donație din 1937 ce cuprindea doar terenul de la Băneasa.

Or, afirmațiile inculpatului B. nu pot fi luate în considerare juridic-probatoriu în contextul în care provin de la o persoană raportat la care actele medicale aflate la dosar, cu referire expresă la raportul de expertiză medico-legală nr. 7678 din 05 februarie 2015 efectuat de Institutul de Medicină Legală Iași și avizat de Comisia de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale sub nr. 8049 din 24 februarie 2015 (fila 224 vol. III dos. primă instanță), concluzionează că în absența unor examinări psihiatrice în perioada anilor 1992-2013 nu se pot face aprecieri asupra discernământului acestuia la momentul comiterii faptei, dar că la data examinării sale (respectiv ianuarie 2015) acesta nu are capacitatea psihică de a discerne asupra faptelor și acțiunilor sale și nici asupra consecințelor ce decurg din acestea (filele 224-235 vol. III ds. fond), iar din sentința civilă nr. 643/2014 a Judecătoriei Sinaia pronunțată în Dosar nr. x/310/2013 reiese că la data de 08 iulie 2014 B. a fost pus sub interdicție, tutore al acestuia fiind numit inculpatul A.. (filele 167-168 vol. III ds. fond). De altfel, tocmai aceste din urmă împrejurări, necontestate și certe în constatări, vor atrage soluția procesuală de admitere a apelului inculpatului B.

Însă, aparte de declarațiile inculpatului B., date în cursul urmăririi penale în perioada martie-iunie 2012 (filele 121-144 vol. I ds.u.p.), din actele și lucrările dosarului rezultă cât se poate de evident că documentul în cauză a fost înmânat personal inculpatului A., la solicitările sale repetate, începând cu luna martie 2010, de către S. - Arhivele Naționale - Serviciul Arhive Naționale Istorice Centrale, astfel cum rezultă din adresa din 27 ianuarie 2014 și documentația aferentă în acest sens (filele 233-238 ds. fond vol. II).

Iar pentru o prezentare cât se poate de concretă și dovedită a împrejurării că A. avea cunoștință că actul este fals, precum și că de acest aspect știa cu mult timp înainte de martie 2010, instanța de apel apreciază că se impune o analiză detaliată a faptului că nu a existat o solicitare scrisă de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul deposedat N. formulată în termenul legal, respectiv la data de 30 noiembrie 2005.

Astfel, până în toamna anului 2009 nu a fost întreprins niciun demers concret prin care să fie revendicate suprafețe de teren, în numele inculpatului B., la Primăria orașului Broșteni, jud. Suceava, câtă vreme din „Situația privind analizarea cererilor depuse în baza Legii nr. 247/2005", întocmită de inculpata C. - secretar al Primăriei orașului Broșteni și transmisă Instituției prefectului se atestă că la data de 13 ianuarie 2006 numărul total de cereri depuse la Comisia locală Broșteni este de 115, aspect reconfirmat ulterior și la data de 21 ianuarie 2010, termenul pentru depunerea cererilor prevăzute de Legea nr. 247/2005 și O.U.G. nr. 127/2005 expirase la 30 noiembrie 2005, astfel că nerespectarea acestui termen atrăgea de drept decăderea din dreptul de a uza de procedura administrativă prevăzută de lege, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, iar ultima întrunire a Comisiei locale de aplicare a legilor de fond funciar Broșteni avusese loc la data de 13 martie 2007, neexistând consemnate alte întruniri până în luna martie 2010, fiind greu de crezut că o atare cerere ce viza o suprafață mare de teren pădure, ca cea în discuție, nu ar fi fost adusă la cunoștința membrilor comisiei și supusă analizei acestora timp de aproximativ 5 ani de zile.

Prevalarea de către apelant, pentru a arăta că această cerere a fost depusă la termen, precizând că, în aceeași ședință de Comisie locală de Fond funciar, desfășurată în martie 2010, se mai iau în discuție și alte două cereri, cereri care nu sunt respinse ca tardive, deși nr. 117 și 118 sunt ulterioare cererii nr. 116, în contextul administrativ sus menționat, apare neavenită.

În declarațiile date atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată - primă instanță și apel - martorul Z. (filele 274-292 vol. II ds.u.p., filele 29-33 ds. fond vol. II, ședința din 22 septembrie 2017 în apel), angajat la L. Suceava ca inginer silvic, și care în perioada iunie 2009 - aprilie 2010 a deținut funcția de șef al M. Broșteni, a relatat că în toamna anului 2009 la sediul ocolului s-au prezentat două persoane de sex masculin, indicându-l pe inculpatul A. ca fiind una dintre ele cu care a și purtat discuțiile și care l-a informat că este viitorul proprietar al suprafeței de 2.300 ha teren, conform unui act de donație din care rezulta că R. a donat generalului N. suprafața de teren, act în xerocopie pe care i l-a prezentat. Martorul a mai arătat că, fiind numit de puțin timp, nu cunoștea situația tuturor cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor pădure rămase nesoluționate, astfel că l-a chemat în biroul său pe tehnicianul silvic Y., audiat și el ca martor în cauză, care a cerut lămuriri suplimentare cu privire la temeiul în baza căruia se revendică terenul și referitor la existența cererii la Comisia locală de fond funciar Broșteni care trebuia depusă până la data de 30 noiembrie 2005, arătându-se surprins că o astfel de cerere ar exista, deoarece în calitate de membru al comisiei de fond funciar Broșteni (din anul 2001), nu a auzit de ea.

Martorul Y. (filele 128-140 vol. II ds.u.p., filele 292-302 ds. fond vol. I, ședința din 22 septembrie 2017 în apel), confirmă situația anterior prezentată în depozițiile date în cauză, respectiv că i-a întrebat pe cei doi în ce bază revendică suprafața de 2.300 ha, deoarece el, în calitate de membru al Comisiei locale de fond funciar Boșteni, nu avea cunoștință de existența unei astfel de cerere depusă la primărie, răspunzându-i-se că se aștepta soluționarea în instanță a cererii formulate de P. și că ar exista la primărie cerere depusă în acest sens, ce poartă același număr cu cererea depusă de P. întrucât suprafața solicitată se suprapune ca amplasament, pe suprafața revendicată și de P. A mai precizat acest martor că suprafața de pădure revendicată, conform actului de donație, pe care l-a văzut în copie, avea ca amplasament bazinul Dârmoxa Pinu din I. Broșteni.

Totodată, martorul G. (filele 192-207 vol. II ds.u.p., filele 335-337 ds. fond vol. I), expert tehnic în domeniul silvic, posesor al legitimației din 01 august 2000, emisă de Biroul Central pentru Expertize Tehnice Judiciare din cadrul Ministerului Justiției, audiat în cauză ca martor, a declarat că la începutul lunii decembrie 2009 a fost contactat telefonic și s-a întâlnit în aceeași zi cu inculpatul A. din Iași care i-a solicitat efectuarea unei expertize tehnice extrajudiciare având ca obiect reconstituirea amplasamentului unei suprafețe de 2.300 ha teren de pădure Dârmoxa Pinu pe raza M. Broșteni, în baza unui document pe care i l-a prezentat în xerocopie, intitulat „Copie după act de donație autentificat în anul 1937” având mențiune „conform cu originalul”, semnătură indescifrabilă și aplicată amprenta ștampilei „S.C.A., O. Iași”, a unei hărți a moșiei regale Broșteni din 1895, precum și planului de situație la scara 1:50000 cu suprapunerea fostului domeniu princiar peste fondul forestier de stat la nivelul amenajamentului silvic din anul 2000, întocmit de A.A. (plan parcelar întocmit și folosit în dosarul de retrocedare având la bază cererea P., privind suprafața de 39.000 ha pădure). A mai arătat acest martor că a încheiat o convenție scrisă cu A. cu datele de identificare comunicate de acesta, în calitate de mandatar al lui B., fără însă a solicita acestuia și procura de mandant, că a efectuat lucrarea plecând de la premiza că documentele prezentate sunt reale și reflectă adevărul, că s-a deplasat la Broșteni pentru a se documenta la primarul orașului - inculpatul D., cât și la șeful M. Broșteni - martorul Z., că de la ocol a primit hărțile cu amenajările silvice valabile, în fotocopii și tot în fotocopii pagini din descrierea parcelară aferentă parcelelor din UP Pinul și UP Dârmoxa și că prin expertiza efectuată după circa o săptămână, nu a stabilit dreptul de proprietate, ci doar delimitarea și amplasamentul pădurii Pinu Dârmoxa la care făcea referire actul de donație din 1937 pus la dispoziție de inculpatul A.

În sprijinul susținerilor sale, martorul a depus la dosar, la solicitarea instanței, din arhiva personală, convenția din 11 decembrie 2009 încheiată cu A. pentru efectuare expertiză tehnică, în original, și în fotocopie, Copie după actul de donație autentificat de Tribunalul Ilfov Secția Notariat din 1937, ce are înserată și trupul de pădure Dîrmoxa - Pinu în suprafață de 2.300 ha, harta moșiei regale Broșteni - Suceava și planul cu suprapunerea fondului forestier cu harta fostului Domeniu Princiar (filele 353- 55 ds. fond vol. I).

Raportul de expertiză tehnică în vederea reconstituirii dreptului de proprietate de către B. Sergiu și B., datat decembrie 2009, ce se regăsește la filele 318-322 vol. VIII ds.u.p., a fost predat de martor personal inculpatului A., în aceeași lună.

Acest raport a fost depus la Primăria orașului Broșteni dar nu și la dosarul de la Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Broșteni și nici nu a fost înaintat la Comisia Județeană Suceava, fiind însă depus, în original, pentru termenul de judecată din data de 06 octombrie 2010 stabilit inițial în Dosarul nr. x/334/2010 al Judecătoriei Vatra Dornei de către Primăria orașului Broșteni, Comisia de fond funciar, cu adresa din 27 august 2010 semnată de inculpații D. și F., în calitate de președinte și respectiv consilier juridic (filele 23-40 Dosar civil nr. x/334/2010 al Judecătoriei Vatra Dornei).

În urma percheziției domiciliare din 20 iunie 2012 la sediul Primăriei Broșteni, jud. Suceava din biroul folosit de inculpatul F. au fost ridicate un exemplar al raportului de expertiză împreună cu cererea originală din 30 noiembrie 2005 (vol. VIII filele 21-22 ds.u.p.).

Totodată, din documentația existentă la dosar, precum și din declarațiile martorilor B.B., C.C. și D.D. (filele 88-96, 105-114, 97-104 ds.u.p. vol. II, filele 273-274, 275-278, 221-222 ds. fond vol. II), rezultă că la data de 24 februarie 2010, la B.N.P., B.B. din Vatra-Dornei, jud. Suceava s-au încheiat trei contracte prin care A. a vândut drepturile succesorale - proprietăți imobiliare și proprietăți mobiliare, fără limită de valoare sau cantitate, în mod irevocabil, în cote de 5/8 lui E.E., 2/8 lui C.C. și 1/8 lui D.D. din drepturile succesorale ce urmează a fi dobândite de pe urma defunctei F.F. atât proprii cât și moștenite de la N.

Așadar, susținerile inculpatului A. referitoare la faptul că nu a cunoscut că actul de donație nu reflectă realitatea și că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului pădure a fost depusă în termenul legal, nu pot fi avute în vedere, pentru argumentele expuse mai sus, iar referitor la varianta prezentată de acesta, relativ la anul în care l-a cunoscut pe inculpatul B., respectiv anul 2005, aceasta nu poate fi reținută fiind contrazisă - dincolo de declarațiile inculpatului B. date în calitate de învinuit în cursul urmăririi penale - din care reiese anul și contextul în care l-a cunoscut pe inculpatul A. - de notarul public U.U., care în declarațiile date în cauză, inclusiv în faza procesuală a apelului, confirmă cele relatate anterior, arătând că este cea care, motivat de faptul că B. dorea să vândă drepturile succesorale, a intermediat prin martorul Pavel Daniel întâlnirea dintre B. și A. în luna iunie 2006, depoziții ce sunt în deplină concordanță cu cele ale martorului Pavel Daniel și cu înscrisurile depuse ca punct de referință în acest sens, iar pe de altă parte cu declarația dată de A., în calitate de martor în Dosarul civil nr. x/334/2010 al Judecătoriei Vatra Dornei, în care prezintă o cu totul altă variantă sau, chiar de declarația acestui inculpat prezentată în fața instanței de apel.

Prin comparație, prevalarea de către apelant de declarațiile martorei D.D.D., ce a arătat că a transmis un folder cu documente în 2005, cât și pe declarațiile martorilor E.E.E., F.F.F., G.G.G., angajați în construcția imobilului pe care îl edifica în cursul anului 2005 A., supunând atenției instanței analiza pozelor făcute cu această ocazie, fiind un imobil în construcție care, cu certitudine, dat fiind procesul verbal de finalizare a lucrărilor și din contractul încheiat în ianuarie 2006, nu ar putea plasa acest moment al cunoașterii dintre ei - A. și B. - în vara anului 2006, neputând fi plasat decât în vara anului 2005 - apar simple supoziții.

Până și subiectiv, inculpatul apelant a arătat că l-a cunoscut pe B. în anul 2005, luna iulie, iar notificarea de la Broșteni a fost depusă la primărie, împreună fiind cu B., cu totul surprinzător, chiar la sfârșitul intervalului legal de depunere de asemenea cereri, adică în luna noiembrie 2005, în datele de 29 sau 30, deși revendicarea viza o suprafață imensă de pădure, de o valoare deosebită.

Totodată, Înalta Curte reține ca fiind relevant faptul că, deși prin Hotărârea nr. 350 din 01 martie 2007 a Comisiei Județene Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a fost respinsă cererea P. prin care solicita „reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 39.885,38 ha din care 34.000 ha sunt păduri, situată pe raza orașului Broșteni și pe raza comunei Crucea, iar la primăria Broșteni avusese loc la data de 13 martie 2007 o ședință a Comisiei locale de fond funciar, nu a fost adus la cunoștința membrilor comisiei împrejurarea că ar mai exista și o altă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, fiind greu de crezut că o atare cerere ce viza o suprafață mare de teren împădurit, dacă ar fi fost depusă în termen legal, în anul 2005, ar fi rămas în nelucrare pentru un interval de timp mai mult decât semnificativ, de 5 ani de zile.

Un alt aspect ce vine în sprijinul argumentației în sensul că inculpatul A. a cunoscut caracterul fictiv al acelei mențiuni privind pădurea, din actul de donație, este și faptul că inculpatul s-a aflat în posesia tuturor actelor ce-i fuseseră date de către B., inclusiv a acelor acte din care rezulta că generalul N., pretinsul autor de la care se obținuse pădurea, era doar un asociat cu 5% acțiuni la exploatarea forestieră Broșteni, alături de R. și, din nici un alt act ulterior, nu rezulta faptul că exploatarea respectivă fusese dizolvată iar activul împărțit în natură între acționari.

În ceea ce privește o altă apărare a inculpatului A. - și anume faptul că, cu ocazia procesului desfășurat la Judecătoria Vatra Dornei juriști din cadrul RN K. SA, consultând actele originale aflate la Arhivele Statului, nu au remarcat inadvertența privind inexistența pădurii în actul de donație astfel că, în întâmpinarea depusă la dosar nu au invocat acest aspect - Înalta Curte constată că, deși adevărată această susținere, ea nu-l exonerează pe inculpat de răspundere penală.

Așa cum s-a arătat și anterior, de pe urma defunctului N. a existat un singur act de donație, către tatăl inculpatului B. iar în acest act original, examinat ex propriis sensibus de instanța de apel, nu există nicio mențiune privind vreo suprafață de pădure.

Prin urmare, faptul că juriștii RN K. SA care au examinat același act nu au remarcat această inadevertență între actul original și cel depus în copie la dosarul civil de fond funciar, nu conduce la concluzia că ar fi existat mai multe acte de donație între aceleași părți ci la concluzia unei simple neglijențe a juriștilor respectivi, fără nicio influență asupra caracterului penal al faptelor comise de inculpat.

Prin urmare, toată starea de fapt reținută de prima instanță și expusă pe larg în cele arătate mai sus este corectă și va fi reținută ca atare și de instanța de apel.

Înalta Curte, ca instanță de apel va reține însă că rezolvarea juridică adoptată de prima instanță comportă discuții atât sub aspectul legalității cât și al temeiniciei după cum urmează:

Cu privire la inculpatul B. - existența unor acte medicale ce confirmă lipsa actuală a discernământului impunea achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 28 C. pen. - existența iresponsabilității.

Chiar dacă expertiza medico-legală efectuată în cauză nu a putut statua în mod expres împrejurarea că, la data comiterii faptelor, inculpatul B. nu avea discernământul faptelor sale și al consecințelor lor, totuși în conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. pen., în situația existenței unor acte medicale ce atestă preexistența bolii psihice a acestuia, dinainte de data comiterii faptelor, se impunea ca acest dubiu să profite inculpatului.

Ca atare, urmează a se admite apelul inculpatului B. împotriva sentința penală nr. 37 din 28 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/39/2012, a se înlătura greșita condamnare a acestui inculpat și, în baza 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și art. 28 C. pen. a se dispune achitarea sa pentru comiterea infracțiunilor de:

- complicitate la înșelăciune, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. din 1969.

- fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen. cu aplicare art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 292 C. pen. din 1969.

În temeiul art. 107 și 109 C. pen. cu aplicare art. 5 C. pen., se va dispune față de inculpatul B. măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol față de recomandările medicale incidente.

Referitor la inculpatul A., Înalta Curte ca instanță de apel reține că faptele acestuia constând în aceea că, în perioada 2009-2011, în scopul dobândirii pentru sine, în mod injust, a unui teren cu vegetație forestieră în suprafață de 2300 ha situat pe raza M. Broșteni, județul Suceava, cu intenție, a determinat pe inculpații D. - primar și președinte al Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Broșteni și C. secretar al Primăriei orașului Broșteni și secretar al Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Broșteni (care aveau atribuții legale în aplicarea Legii nr. 247/2005) să înregistreze și să ia în discuție în cadrul ședinței Comisiei din 02 martie 2010 ca fiind depusă în termen, solicitarea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru o suprafața de 2300 ha teren pe raza M. Broșteni, deși termenul de depunere pentru astfel de cereri, conform Legii nr. 247/2005 și O.U.G. nr. 127/2005, expirase la data de 30 noiembrie 2005; inculpații D. și C. și-au încălcat atribuțiile de serviciu și au atribuit numere fictive solicitărilor care astfel apar ca fiind depuse în termen având numerele de înregistrare din 30 noiembrie 2005 - în Registrul special de înregistrare a cererilor la legile fondului funciar și din 29 mai 2006 - în Registrul general de intrări/ieșiri al Primăriei orașului Broșteni, jud. Suceava, iar ulterior au luat în discuție cererea în cadrul ședinței comisiei din 02 martie 2010 și au înaintat-o Comisiei județene Suceava spre validare împreună cu Anexa 37; întrunesc, atât sub aspectul laturii obiective, cât și a celei subiective elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare.

Aparte de criticile în plan faptic invocate de apelantul inculpat A. - și care nu au putut fi reținute - în ceea ce privește nelegalitatea soluției fondului s-a susținut că sunt aplicabile, cu privire la fapta de instigare la abuz în serviciu, și dispozițiile Deciziei nr. 405/2016 a Curții Constituționale, întrucât una din condițiile instigării este de a se referi la fapta principală prevăzută de legea penală și comisă de funcționar; s-a considerat că instigarea la abuz în serviciu nu poate exista întrucât este fără dubiu faptul că pe tot parcursul urmării penale parchetul se referă, atunci când constată săvârșirea acestei fapte, la încălcarea unor atribuții de serviciu prevăzute într-o Hotărâre de Guvern, act inferior legii sau Ordonanțelor Guvernului și din această perspectivă, fapta nu poate fi reținută.

Totodată, a precizat că, a se invoca la momentul concluziilor finale din apel, prin notele scrise ale parchetului că, de fapt, nu ar fi vorba despre atribuții prevăzute într-o Hotărâre de Guvern, ci în Legea nr. 1/2000, nu poate fi primit, făcând trimitere în acest sens la Decizia nr. 474/A/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care, raportat la speța dedusă judecății în cauza respectivă, s-a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 371 C. pen., judecata se mărginește la fapta și persoanele arătate în actul de sesizare; prin urmare, textul de lege nu permite modificarea acuzației, nici sub aspectul faptelor ce i se impută inculpatului și nici cu privire la descriere, pe parcursul derulării cauzei. Sub aspectul descrierii faptei inculpatului trimis în judecată pentru o infracțiune de abuz în serviciu - a arătat Înalta Curte de Casație și Justiție - că acuzația este completă numai în ipoteza în care în actul de sesizare se precizează atât acțiunea sau inacțiunea, cât și textul legal încălcat, precum și faptul că pe parcursul judecății nu se poate schimba acuzația sub nici unul din cele două elemente, întrucât s-ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil.

Ori - susține inculpatul A. în prezenta cauză - precizările făcute de parchet, ce veneau să arate că, de fapt, nu o atribuție prevăzută într-un act inferior legii era încălcată, ci o dispoziție prevăzută într-o lege, sunt inacceptabile și nu pot fi primite la acest moment, prin raportare la faptul că acestea nu au fost menționate în rechizitoriu.

Însă, în speță, pe de o parte, este de reținut că la termenul de judecată din 19 martie 2013, în temeiul art. 300 C. proc. pen. din 1968, prima instanță a verificat regularitatea actului de sesizare și s-a pronunțat motivat asupra excepțiilor invocate în scris și susținute de inculpata E., relativ la neregularitatea actului de sesizare și efectuarea tuturor actelor de urmărire penală în Dosarul penal nr. x/P/2012, implicit și asupra rechizitoriului, constatând că celelalte aspecte învederate vizau fondul cauzei, precum și a celor invocate de inculpatul F., referitoare la nulitatea urmăririi penale în temeiul art. 197 alin. (2) rap. la art. 322 alin. (1), (2) C. proc. pen. și neregularitatea actului de sesizare. Problematici juridice vizând neregularități ale actului de sesizare și legala notificare a acuzației penale adusă inculpaților nu pot fi constatate în cauză.

Totodată Înalta Curte constată că aspectele la care face referire Decizia nr. 474/A/2016 a Înaltei Curții de Casație și Justiție nu se regăsesc și în prezenta cauză deoarece, în speță, nu este vorba de o completare a stării de fapt cu acțiuni sau inacțiuni noi și trimiterea la textele de lege corespunzătoare ci de o precizare mai exactă a legislației primare încălcate, în raport de starea de fapt reținută, chestiune posibilă chiar și în faza de apel, în condițiile în care, este adevărat, rechizitoriul avusese în vedere numai legislația secundară emisă în baza celei primare.

Prin urmare inculpații au cunoscut încă de la început natura acuzațiilor ce li se aduc, care sunt faptele imputate și ce norme de legislație secundară au încălcat, precizarea procurorului fiind doar în sensul de a indica care este și norma primară în dezvoltarea căreia a intervenit norma secundară reținută a fi încălcată de către aceștia.

Ori, încălcarea unei norme secundare atrage de plano și încălcarea normei legislative primare dacă norma secundară este emisă doar în baza celei principale, așa cum este și cazul în speța de față.

Pe de altă parte, instanța de fond s-a aplecat cu minuțiozitate - cu trimiteri la conținutul actului de sesizare - asupra chestiunilor privind încălcarea de către funcționari a unor atribuții de serviciu prevăzute într-o lege și, din această perspectivă, hotărârea atacată este la adăpost de orice critici.

În ceea ce privește celelalte fapte ale inculpatului A., Înalta Curte reține că acesta a prezentat și s-a folosit, în dovedirea dreptului invocat, atât la Comisia Locală de fond funciar Broșteni, cât și la Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava, dar și la instanțele civile de înscrisul oficial, intitulat Copie (certificată) după „Actul de donație autentificat la Tribunalul Ilfov secția notariat din 1937”, înscris despre care știa că nu reflectă realitatea, a prezentat înscrisul falsificat și expertului tehnic G. în luna decembrie 2009, fiind folosit de expert pentru întocmirea Raportului de expertiză din 11 decembrie 2009 și, totodată, a prezentat la data de 17 mai 2010 în vederea autentificării la B.N.P., P.P. din mun. Suceava un set de 27 documente, legalizate de notar conform încheierilor nr. 2180-2196, printre acestea fiind autentificate și Copia actului de donație contrafăcut împreună cu Procesul verbal din 1937.

Ulterior a depus toate documentele autentificate la dosarul aflat la Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava - toate aceste fapte întrunesc așadar elementele infracțiunilor de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.; participație improprie la fals intelectual, în formă continuată, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 321 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., astfel cum au fost reținute și de instanța de fond.

Referitor la prezentarea înscrisului contrafăcut către expertul tehnic G., în luna decembrie 2009, și folosirea acestui înscris pentru întocmirea Raportului de expertiză din 11 decembrie 2009, raport ce a fost depus în original la Dosarul civil nr. x/334/2010 al Judecătoriei Vatra Dornei - constatată ca faptă de participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual - Înalta Curte nu a reținut susținerile apărării în sensul că, în speță, nu ar putea să existe infracțiunea respectivă, deoarece acest expert nu a fost desemnat de către o instanță sau un organ de urmărire penală, pentru a fi considerat expert judiciar și, astfel, în mod implicit funcționar public.

În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (5) din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, expertizele extrajudiciare prezentate de părți în cadrul proceselor funciare au aceiași valoare probantă ca și expertizele ordonate de instanța de judecată, cu condiția să fie efectuate de un expert tehnic autorizat de Ministerul Justiției.

Prin urmare, însăși legea conferă rapoartelor de expertiză extrajudiciară în materie funciară caracterul unor înscrisuri oficiale, punându-le pe același plan cu expertizele judiciare, iar în speță se constată îndeplinirea celor două condiții prevăzute de lege în acest sens, respectiv. Întocmirea de către un expert autorizat de Ministerul Justiției și folosirea raportului în fața instanței în cadrul unui proces civil având ca obiect fond funciar.

De menționat însă că raportul întocmit de expert tehnic G. nu constată un aspect neadevărat, însă concluziile la care ajunge sunt false întrucât pleacă de la premisă falsă și anume faptul că actul de donație în care apare inserat trupul de pădure Dirmoxa-Pinu în suprafață de 2.300 ha pădure ca fiind donat de R. colonelului N., ar fi unul real.

În ceea ce privește însă infracțiunea de înșelăciune - în sensul că inculpatul A. a obținut în urma acestor demersuri și manopere frauduloase o hotărâre judecătorească neconformă cu realitatea faptică și juridică, respectiv Decizia civilă nr. 1210 din 26 septembrie 2011 a Tribunalului Suceava, secția civilă, nu se poate constata juridic faptul că o instanță de judecată a fost înșelată.

Instanța de apel face referiri la practica judiciară constantă în materie, care arată că obiectul juridic reglementat de lege pentru înșelăciune nu poate fi încălcat printr-o astfel de activitate concretă, judecătorii neputând suferi un prejudiciu prin săvârșirea faptei respective (cu titlu de exemplu, Decizia nr. 449/A/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție sau, sentința penală nr. 51 din 24 februarie 2009 a Curții de Apel București).

Așadar, prezentarea mincinoasă a unor aspecte de fapt ori de drept în fața unei autorități judiciare iese din sfera acestor relații protejate prin incriminarea înșelăciunii, putând fi eventual proteguită în cadrul strict al unor infracțiuni contra înfăptuirii justiției, ceea ce nu s-a pus în discuție în cauză. Folosirea înscrisurilor falsificate în fața instanțelor este o activitate subsumată infracțiunii de fals sau uz de fals iar nu infracțiunii de înșelăciune.

În consecință, fapta nu este prevăzută de legea penală, neputând fi săvârșită cu privire la membrii completului de judecată, al cărui patrimoniu nu a fost afectat prin săvârșirea acestei fapte de pretinsă înșelăciune, astfel că, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. instanța de apel urmează să achite pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicare art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. din 1969.

Cu evidență, în același plan juridic fiind, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. urmează a achita și pe inculpata E. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. din 1969.

Pornind de la situația că există o hotărâre definitivă a Tribunalului Suceava, respectiv Decizia civilă nr. 1210 din 26 septembrie 2011, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, de către inculpații apelanți s-a învederat și faptul că nu există o punere în posesie utilă și efectivă în favoarea inculpatului B.. S-a apreciat astfel că infracțiunea de abuz în serviciu este o infracțiune de rezultat, existența sa fiind determinată de paguba cauzată, ce trebuie să fie efectivă și concretă. În consecință, cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu s-a solicitat achitarea în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât prin exercitarea activităților profesionale de către funcționari nu s-a cauzat niciun prejudiciu statului, în condițiile în care terenul forestier ce face obiectul cauzei nu a ieșit niciodată din administrarea L. Suceava, aceasta administrând, folosind și exploatând în permanență și în prezent, întreaga suprafață de pădure.

Or, instanța de apel reține că, atâta timp cât în urma manoperelor menționate s-a obținut rezultatul scontat - reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 2.292,9 ha cu vegetație forestieră în favoarea lui B., terenul făcând parte din I. Broșteni, infracțiunea de abuz în serviciu în forma „cauzării unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane” s-a consumat, statul român nemaifiind proprietar de drept al acestei suprafețe de teren - estimat teoretic la valoarea de 5.081.639 de euro (2.973.581 lei).

În ceea ce o privește pe inculpata C., faptele sale, descrise anterior, întrunesc, atât sub aspectul laturii obiective, cât și a celei subiective elementele constitutive ale infracțiunilor de: abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 și fals intelectual, în formă continuată, prev. de art. 321 C. pen. cu aplicare art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicare art. 5 și art. 38 alin. (1) C. pen., așa cum a statuat și prima instanță.

Deși inculpata C. s-a considerat nevinovată, acesta în realitate recunoaște că ea este cea care a înregistrat cererea 116 în registrul special, mai exact toate cererile de la nr. 108 la nr. 120 de pe pagina din registru sunt scrise de ea, aspect de altfel confirmat și de concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 190 din 14 noiembrie 2014 efectuat în cauză (conform cărora rezultă că mențiunile manuscris de pe prima pagină a cererii din 30 noiembrie 2005 și din cadrul înregistrărilor de la fila 42 a registrului Primăriei Broșteni au fost efectuate de către aceeași persoană).

Cu toate că inculpata a încercat să explice motivul pentru care cererea respectivă nu a fost discutată la nivelul Comisiei locale de fond funciar Broșteni, până la data de 02 martie 2010, respectiv că fie s-a așteptat a se afla modul de soluționare la instanța civilă a cererii de retrocedare a terenului pădure formulată de P., fie dosarul nu era complet, acesta nu poate oferi nicio explicație de ce în intervalul decembrie 2007 - 02 martie 2010 nu a fost analizată acea cerere, ori de ce dosarul în cauză nu a fost completat.

În plus, după cum a arătat și organul de urmărire penală și instanța de fond, printr-o situație întocmită la începutul anului 2006 - „Situația privind analizarea cererilor depuse în baza Legii nr. 247/2005" - transmisă Instituției prefectului și întocmită chiar de inculpată, se atestă că numărul maxim de cereri depuse la Comisia locală Broșteni este de 115.

În ceea ce privește faptele inculpatului D., raportat la starea de fapt și considerentele arătate anterior instanța de apel constată că acestea întrunesc atât sub aspectul laturii obiective, cât și a celei subiective elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, astfel cum a statuat și instanța de fond.

Privitor la aspectele invocate în apărare de către inculpatul apelant D., relativ la faptul că nu ar fi cunoscut situația reală a cererilor formulate în baza Legii nr. 247/2005 pe numele inculpatului B., întrucât această atribuție de serviciu ar fi revenit secretarului de primărie, și că a aflat de existența cererii din 30 noiembrie 2005 cu prilejul redactării adresei din 07 iunie 2010 necunoscând că aceasta este identică ca și conținut cu cererea din 29 mai 2006, pe lângă faptul că sunt contrazise de probatoriul la care s-a făcut referire mai sus, demonstrează și faptul că în calitate de președinte al Comisiei de fond funciar și-a încălcat cu știință atribuțiile de serviciu dispunând punerea pe ordinea de zi, analizarea și validarea unui dosar inexistent în contextul în care la ședința din 02 martie 2010 au avut loc discuții contradictorii cu privire la existența cererii și data depunerii acesteia.

Referitor la faptele inculpatei E., s-a explicitat anterior că, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. se impune achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. din 1969.

Cu privire la infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată și falsul în declarații, inculpata apelantă a precizat că este adevărat că a depus mai multe cereri la Primăria Broșteni, însoțite de împuterniciri avocațiale, în baza contractului de asistență juridică din anul 2009, neformulând și nedepunând însă în numele lui B. nicio cerere în afara mandatului acordat și activităților specifice profesiei de avocat, orice demers efectuat fiind în baza mandatului acestuia. Privitor la actele prezentate de către inculpatul B., a arătat că era convinsă că sunt autentice, purtând ștampila Arhivelor Naționale, neintrând în atribuțiile avocatului să facă verificări personale cu privire la autenticitatea acestor înscrisuri. Având în vedere și faptul că au fost autentificate copii de pe aceste înscrisuri de către un notar, a arătat că mențiunea pe care a făcut-o pe o copie de pe același înscris pentru conformitate, nu poate pune în discuție săvârșirea cu intenție a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Totodată inculpata a mai susținut și faptul că l-a cunoscut pe inculpatul B. în cursul anul 2005 și că, la solicitarea acestuia, a acceptat să redacteze anumite cereri pe care i le-a înmânat, dar nu a întocmit un contract de asistență juridică și nici nu știe ce a făcut inculpatul cu acele cereri.

Instanța de apel reține că, ceea ce se impută inculpatei este tocmai acest aspect - că a acceptat să redacteze în calitate de avocat cereri în numele inculpatului B., în baza împuternicirii avocațiale din 19 noiembrie 2009 (fie și în contextul în care toate ar fi nedatate, dar semnate și având impresiunea ștampilei SCA, O., respectiv cereri cu conținut identic, identificate ca fiind înregistrate la Primăria orașului Broșteni, din 30 noiembrie 2005 și din 29 mai 2006, precum și o altă cerere din 25 noiembrie 2009, cu conținut similar primelor două, singurele diferențe constând în mențiuni referitoare la o așa zisă revenire la cererea formulată de B. în baza Legii nr. 247/2005 fără însă a se indica vreun număr de înregistrare la Comisia locală de fond funciar Broșteni și fără a se menționa ca și înscris care face dovada calității persoanei îndreptățite la reconstituire Actul de donație din 1937.

Înalta Curte constată că nu poate reține apărarea inculpatei în sensul că, într-adevăr, acele cereri ar fi fost redactate în anul 2005 întrucât, pe de o parte, este nejustificată redactarea unor cereri ca provenind din partea societății de avocatură SCA, O. fără să existe un contract de asistență juridică încheiat în acest sens iar pe de altă parte, în cuprinsul acelor cereri ca adresă a solicitantului a fost trecut domiciliul din orașul Sinaia, deși acesta, până la data de 11 martie 2008, figura cu domiciliul stabil în mun. București. Aceste aspecte îndreptățesc instanța de apel să considere că redactarea cererilor respective nu a avut loc la data pe care o pretinde inculpata și că, cel mai probabil, au fost făcute în cursul anului 2009, după încheierea contractului de asistență juridică din 2009.

Cu toate acestea, contrar concluziilor organului de urmărire penală și primei instanțe Înalta Curte constată că nu poate fi reținută infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată și că, fapta inculpatei nu este prevăzută de legea penală.

Astfel, pe de o parte conținutul unei cereri adresate unui organ administrativ ori jurisdicțional nu poate fi considerat niciodată ca fiind „fals” chiar dacă cele solicitate nu sunt întemeiate. O cerere este doar o cerere. Ea nu atestă și nici nu confirmă aspecte de fapt ori de drept ci doar face trimitere la ele, fiind sarcina organului respectiv (administrativ ori jurisdicțional) să verifice temeinicia sau nu a celor solicitate.

O cerere poate dobândi caracter fictiv numai dacă este plăsmuită în numele altei persoane ori dacă este antedatată. Ori, în speță, s-a constatat că toate acele cereri ce apar cu impresiunea societății de avocați SCA, O., la care s-au făcut referire mai sus, nu au fost datate de inculpata E.

Acele cereri au dobândit caracter fictiv nu prin existența lor materială ci prin antedatarea lor ca urmare a menționării unui număr de înregistrare, operațiune făcută de alte persoane și nu de inculpata E.

În consecință, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. urmează a fi achitată inculpata E. și pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. din 1969.

Cu privire însă la adeverința din 2010, eliberată de societatea de avocați a inculpatei, la solicitarea inculpatului B., din care rezultă că cererea inițială a reconstituirii dreptului de proprietate a fost redactată în 2005, deja lucrurile se prezintă altfel. De această dată inculpata nu a redactat o simplă cerere ci a atestat o împrejurare necorespunzătoare adevărului, cunoscând faptul că adeverința respectivă va fi folosită în cadrul unui proces civil. Or, după cum s-a arătat anterior, inclusiv la detalierea faptelor comise de inculpatul A., respectiva cerere în niciun caz nu fusese întocmită în anul 2005.

În plus, inculpata susține, inclusiv în apel, că cererile înregistrate din 30 noiembrie 2005 și din 29 mai 2006 sunt redactate ulterior, în 2009-2010, dar nu poate oferi nici o explicație în legătură cu faptul că deși cele două înscrisuri poartă semnătura sa, în calitate de avocat, și impresiunea ștampilei Cabinet de avocat E., nu sunt datate.

Analizând considerentele Deciziei civile nr. 1210/2011 a Tribunalului Suceava, este de constatat că această adeverință a reprezentat o probă sau un considerent avut în vedere la respingerea excepției privind tardivitatea formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel aceasta producând consecințe juridice.

Această faptă întrunește așadar, atât sub aspectul laturii obiective, cât și a celei subiective elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen.

Privitor la faptele inculpatului F., astfel cum au fost descrise pe larg anterior, instanța de apel constată că starea de fapt este stabilită în baza probelor administrate iar încadrarea juridică este corect reținută.

Implicarea sa în demersurile întreprinse de inculpatul A. având ca obiectiv final obținerea dreptului de proprietate asupra terenului de 2.300 ha teren pădure reiese și din faptul că documentul având atribuit nr. de înregistrare din 30 noiembrie 2005 (cerere ce apare ca fiind formulată de inculpatul A. și prin care solicita Comisiei de fond funciar să fie înștiințat despre modul de soluționare a cererii de retrocedare formulată de numitul B. după autorul N. a suprafeței de 2300 ha teren cu vegetație forestieră situată pe raza com. Broșteni, datată 29 noiembrie 2005) pe care, la data de 28 martie 2012, inculpatul l-a predat personal procurorului de caz, este identic cu cel găsit în memoria stik-ului USB - sigilat cu sigiliu Parchetului Național Anticorupție ridicat din biroul inculpatului F. (urmare a efectuării percheziției domiciliare la sediul Primăriei Broșteni).

Totodată și originalul cererii înregistrate din 30 noiembrie 2005 - cerere ce a declanșat toată această procedură de restituire - a fost găsită cu ocazia percheziției efectuate în anul 2012, în birul inculpatului F. deși, în mod normal, ar fi trebuie să se găsească la dosarul de fond funciar.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, este de reținut faptul că B.B.B. a vizat individualizarea pedepselor în cazul inculpaților B., D. și E.

Pe de altă parte, toți inculpații, în apelurile lor, au ridicat problema individualizării pedepselor, conform celor arătate mai sus.

Analizând hotărârea atacată sub acest aspect, Înalta Curte constată că, în raport de soluția de achitare în totalitate ce se impune a fi dată față de inculpatul B. și de achitare parțială a inculpatei E., susținerea B.B.B. de majorare a pedepselor este nejustificată.

Apelul B.B.B. este însă întemeiat cu privire la inculpatul D.

Astfel, pe de o parte, conform celor arătate mai sus, fără ajutorul esențial pe care acest inculpat, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, l-a dat inculpatului A., nu s-ar fi ajuns la această situație.

De aceea, fără a majora cuantumul pedepselor aplicate, în ceea ce privește regimul de individualizare a executării pedepsei, instanța de apel se va raporta la circumstanțele învederate în apelul procurorului vizând aceste chestiuni.

Astfel, sancțiunea se impune a fi cu executare efectivă, întrucât acesta, în calitate de primar al Primăriei Broșteni, a fost coordonatorul activității infracționale a celorlalți doi coinculpați, funcționari publici și, totodată, este importantă funcția deținută de inculpat la data săvârșirii faptei de abuz în serviciu, precum și suprafața foarte mare a terenului cu vegetație forestieră care a făcut obiectul acțiunilor ilicite ale inculpaților.

Ca atare, din punct de vedere procedural, se va admite apelul B.B.B., se vor înlătura dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului D., urmând ca acesta să execute pedeapsa principală rezultantă în regim de detenție.

În privința inculpatei C. instanța de apel consideră că se impune o reașezare a pedepselor aplicate acestei inculpate în sensul reducerii lor, ținând cont, pe de o parte, de contribuția mult mai mică în ansamblul faptelor infracționale iar pe de altă parte de vârsta înaintată a acestei.

Astfel, se vor reduce pedepsele aplicate inculpatei C. de la 3 ani închisoare la 2 (doi) ani și 8 luni închisoare pentru infracțiunea de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. și de la 1 an și 3 luni închisoare la 1 (un) an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen.

În urma aplicării disp. art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., se vor contopi pedepsele aplicate inculpatei C., urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 8 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv 4 (patru) luni închisoare, pedeapsa finală de executat fiind de 3 (trei) ani închisoare.

Conform art. 45 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., alături de pedeapsa principală de 3 ani închisoare se va aplica inculpatei și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 2 (doi) ani, pedeapsă care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. se va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pedeapsă care se execută conform art. 65 alin. (3) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată executată.

În temeiul art. 91 alin. (1) rap. la art. 92 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicare art. 5 C. pen., se va dispune suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 3 ani, termen ce se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Referitor la inculpatul A., după efectuarea descontopirii și achitarea cu privire la infracțiunea de înșelăciune, instanța de apel va menține pedepsele aplicate de prima instanță, care sunt corect individualizate, urmând doar ca, în baza disp. art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 (un) an închisoare, pedeapsa finală de executat fiind de 4 (patru) ani închisoare.

Față de inculpata E. instanța de apel urmează să stabilească pentru infracțiunea rămasă - de fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. - o pedeapsă de 3 luni închisoare.

Considerând că scopul preventiv educativ al procesului penal va fi atins și fără o condamnare efectivă și constatând că sunt îndeplinite și toate celelalte condiții prev. de art. 83 C. pen., se va dispune amânarea aplicării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În conformitate cu disp. art. 85 C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpata E. va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Iași la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Potrivit disp. art. 407 alin. (2) C. proc. pen. hotărârea se va comunica Serviciului de Probațiune Iași și se va atrage atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere ori a comiterii de noi infracțiuni, respectiv revocarea amânării aplicării unei pedepse.

Referitor la inculpatul F., pedepsele aplicate acestuia sunt corect individualizate, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare și nu se impune reformarea lor iar apelul inculpatului urmează a fi respins ca nefondat.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, se constată că Statul Român, prin reprezentantul său legal, B.B.B., a formulat la data de 11 iulie 2012, cerere de constituire parte civilă, în temeiul art. 15 C. proc. pen. din 1969, solicitând în principal, în baza art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. anterior, admiterea acțiunii civile în sensul restituirii bunului în natură și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, prin revenirea bunului în proprietatea publică a statului și anularea actului juridic produs al infracțiunii (hotărârea judecătorească prin care bunul a fost scos din domeniul public al statului), iar în subsidiar, în baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. anterior, în măsura în care la data soluționării acțiunii civile, repararea pagubei în natură nu este posibilă, obligarea persoanelor vinovate la plata sumei de 10.435.100 de euro, reprezentând contravaloarea bunului imobil și a masei lemnoase aferente acestuia, prejudiciu stabilit prin raportul de evaluare din 20 februarie 2012, întocmit în cursul urmăririi penale de ing. V.V. (vol. V ds.u.p. nr. x/P/2012). Totodată, partea civilă a solicitat instituirea unor măsuri asigurătorii, potrivit art. 163 și urm. C. proc. pen. anterior, în vederea reparării prejudiciului cauzat. Solicitările au fost reiterate în calea de atac a apelului promovată de această parte civilă (filele 82-84 vol. I apel).

Înalta Curte ca instanță de apel își însușește pe deplin punctul de vedere al instanței de fond în sensul că restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii nu este posibilă în prezenta cauză, instanța penală nefiind competentă să desființeze o hotărâre civilă definitivă, partea interesată având la dispoziție căile extraordinare de atac stipulate de legea procesual civilă, respectiv revizuirea întemeiată pe disp. art. 509 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

În consecință, formula de rezolvare în această variantă a laturii civile de către prima instanță fiind una corectă, reiterarea solicitărilor de către partea civilă și în apel nu poate fi primită, fapt pentru care se va respinge, ca nefondat apelul, declarat de partea civilă Statul Român prin H.H.H. Suceava împotriva sentința penală nr. 37 din 28 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/39/2012.

Văzând și disp. art. 275 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava, apelanții inculpați A., B., C., E. împotriva sentinței penale nr. 37 din 28 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/39/2012, numai în ceea ce privește:

- Greșita condamnare a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicare art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. din 1969;

- Pedeapsa rezultantă de executat aplicată acestui inculpat;

- Greșita condamnare a inculpatului B.

- Cuantumul pedepselor aplicate inculpatei C., pedeapsa rezultantă de executat și modalitatea de executare.

- Modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului D.;

- Greșita condamnare a inculpatei E. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. din 1969 și de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. din 1969.

- Cuantumul pedepsei aplicate inculpatei E. pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 292 C. pen. din 1969 și modalitatea de executare.

Desființează sentința penală apelată sub aspectele arătate, reține cauza spre rejudecare și, în fond:

I. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. achită pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicare art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. din 1969.

Menține pedepsele aplicate aceluiași inculpat respectiv:

- 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 291 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 de;

- 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 289 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;

- 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de instigare la infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 25 rap. la art. 248 C. pen. anterior și art. 132 din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen., aplică inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 3 (trei) ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat).

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 (un) an închisoare, pedeapsa finală de executat fiind de 4 (patru) ani închisoare.

Conform art. 45 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., alături de pedeapsa principală de 4 ani închisoare, aplică inculpatului A. și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 3 (trei) ani, pedeapsă care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pedeapsă care se execută conform art. 65 alin. (3) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată executată.

II. În baza 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și art. 28 C. pen.

Achită inculpatul B. pentru comiterea infracțiunilor de:

- complicitate la înșelăciune, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. din 1969;

- fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen. cu aplicare art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 292 C. pen. din 1969.

În temeiul art. 107 și 109 C. pen. cu aplicare art. 5 C. pen., dispune față de inculpatul B. măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

III. Reduce pedeapsa aplicată inculpatei C. pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 248 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, de la 3 ani închisoare la 2 (doi) ani și 8 luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 2 (doi) ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat).

Reduce pedeapsa aplicată aceleiași inculpate pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 289 C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior de la 1 an și 3 luni închisoare la 1 (un) an închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatei C., urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 8 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv 4 (patru) luni închisoare, pedeapsa finală de executat fiind de 3 (trei) ani închisoare.

Conform art. 45 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., alături de pedeapsa principală de 3 ani închisoare aplică inculpatei și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 2 (doi) ani, pedeapsă care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pedeapsă care se execută conform art. 65 alin. (3) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată executată.

În temeiul art. 91 alin. (1) rap. la art. 92 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicare art. 5 C. pen., suspendă executarea pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 3 ani, termen ce se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 92 alin. (3) rap. la art. 93 alin. (1) lit. a) - e) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie să respecte următoare măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Suceava, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Pe durata termenului de supraveghere, datele prev. la lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune Suceava.

În baza art. 93 alin. (3) C. penal pe parcursul termenului de supraveghere condamnata C. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile la una din următoarele două instituții: Primăria mun. Vatra Dornei sau Primăria mun. Câmpulung Moldovenesc.

În temeiul art. 407 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 96 alin. (1), (4) și (6) C. pen., art. 91 alin. (4) C. pen., atrage atenția inculpatei C. asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere sau neexecutării obligației impuse prin prezenta sau săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, constând în sancțiunea revocării suspendării sub supraveghere urmată de executarea pedepsei.

Pe durata termenului de supraveghere pedepsele accesorii aplicate acestei inculpate nu se execută, acestea devenind executabile doar în caz de revocare a suspendării sub supraveghere urmată de executarea pedepsei.

Potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., executarea pedepselor complementare aplicate inculpatei în prezenta cauză începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

IV. Înlătură dispozițiile privind suspendarea executarea pedepsei sub supraveghere aplicate inculpatului D. și dispune executarea pedepsei de 3 (trei) ani închisoare în regim de detenție.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen., aplică inculpatului D. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 3 (trei) ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat).

V. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. achită pe inculpata E. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la înșelăciune prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. din 1969;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. din 1969.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatei E. pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 292 C. pen. din 1969, de la 6 (șase) luni închisoare la 3 (trei) luni închisoare.

În temeiul art. 83 C. pen.

Dispune amânarea aplicării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 C. pen.

Dispune ca pe durata termenului de supraveghere inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Iași la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 407 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 88 C. pen. atrage atenția inculpatei E. asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere sau săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, constând în sancțiunea revocării suspendării sub supraveghere urmată de executarea pedepsei.

VI. Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul F. și partea civilă Statul Român prin H.H.H. Suceava împotriva sentinței penale nr. 37 din 28 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/39/2012.

Înlătură dispoziția instanței de fond privind obligarea inculpatului B. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei hotărâri.

Cheltuielile judiciare ocazionate de calea de atac a parchetului rămân în sarcina statului.

Obligă apelantul inculpat F. la plata sumei de 2.000 lei și apelanta partea civilă Statul Român prin H.H.H. Suceava la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații A., C. și D., în cuantum de 130 lei pentru fiecare, rămân în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații F., B. și E., în cuantum de 520 lei pentru fiecare, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 23 noiembrie 2017.