Cassation inadmissible: Rejection of factual re-evaluation and legal qualification challenges in organized tax evasion conviction

Decizia nr. 383/RC/2017

Deliberând asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 492/D/2015 din data de 24 noiembrie 2015 a Tribunalului Bacău s-au dispus următoarele:

S-a respins, ca nefondată cererea inculpatului A. de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 în 2 infracțiuni concurente de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 fiecare și art. 38 C. pen. din 1969.

S-au respins, ca nefondate cererile inculpaților B. și C. de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală din art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) Legea nr. 241/2005 în art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) Legea nr. 241/2005.

1. A fost condamnat inculpatul A., pentru comiterea infracțiunilor de:

- constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969;

- evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) Legea nr. 241/2005 modif. prin Legea nr. 50/2013 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. la pedeapsa de 9 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969;

- evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) Legea nr. 241/2005 modif. prin Legea nr. 50/2013 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969;

- instigare la evaziune fiscală prev. de art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. f) Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 4 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969 s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea - 9 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

În baza art. 83 C. pen. din 1969 s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 553 din 28 octombrie 2011 a Judecătoriei Piatra-Neamț, definitivă prin Dosarul penal nr. x din 31 mai 2012 a Curții de Apel Bacău, pe care a adăugat-o la pedeapsa rezultantă din cauză.

Pedeapsă de executat: 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969.

Potrivit art. 88 C. pen. din 1969 s-a dedus din pedeapsa de executat durata arestării preventive și a arestului la domiciliu de la 7 august 2013 la 29 iunie 2015.

2. A fost condamnat inculpatul D., recidivist, pentru comiterea infracțiunilor de:

- constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969;

- evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) Legea nr. 241/2005 modif. prin Legea nr. 50/2013 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. la pedeapsa de 9 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969;

- evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) Legea nr. 241/2005 modif. prin Legea nr. 50/2013 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969 s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea - 9 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

În baza art. 864 C. pen. din 1969 s-a revocat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 4 ani închisoare aplicată prin S.P. nr. 738/17 iunie 2008 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1976 din 8 iunie 2012 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, pe care a adăugat-o la pedeapsa rezultantă din cauză.

Pedeapsă de executat:13 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969.

Potrivit art. 88 C. pen. din 1969 s-a dedus din pedeapsa de executat reținerea și arestarea preventivă de la 16 mai 2013 la 12 noiembrie 2013.

3. A fost condamnat inculpatul E., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunilor de:

- aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969;

- complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) Legea nr. 241/2005 modif. prin Legea nr. 50/2013 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969;

- complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) Legea nr. 241/2005 modif. prin Legea nr. 50/2013 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969 s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea - 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

Pedeapsă de executat: 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969.

Potrivit art. 88 C. pen. din 1969 s-a dedus din pedeapsa de executat reținerea și arestarea preventivă de la 16 mai 2013 la 8 iulie 2013.

4. A fost condamnat inculpatul C., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunilor de:

- aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969;

- complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969 s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea - 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

Pedeapsă de executat: 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969.

Potrivit art. 88 C. pen. din 1969 s-a dedus din pedeapsa de executat durata arestării preventive și a arestului la domiciliu de la 27 februarie 2014 la 29 iunie 2015.

5. A fost condamnat inculpatul F., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunilor de:

- aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969;

- complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) Legea nr. 241/2005 modific. prin Legea nr. 50/2013 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 3201 C. proc. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969 s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea - 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

Pedeapsă de executat: 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969.

Potrivit art. 88 C. pen. din 1969 s-a dedus din pedeapsa de executat reținerea și arestarea preventivă din perioada 16-23 mai 2013.

6. A fost condamnat inculpatul G., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunilor de:

- aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969;

- complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) Legea nr. 241/2005 modific. prin Legea nr. 50/2013 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969 s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea - 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

Pedeapsă de executat: 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969.

Potrivit art. 88 C. pen. din 1969 s-a dedus din pedeapsa de executat reținerea și arestarea preventivă din perioada 16-23 mai 2013.

7. A fost condamnat inculpatul H., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. din 1969 pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 861 C. pen. din 1969 s-a suspendat executarea pedepsei principale sub supraveghere.

S-a fixat termen de încercare de 6 ani conform art. 862 C. pen. din 1969 și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 864 C. pen. din 1969.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

d) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

e) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

f) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

8. A fost condamnată inculpata B., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunilor de:

- aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969;

- complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969;

- evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969 s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea - 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

Pedeapsă de executat: 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

S-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969.

9. A fost condamnat inculpatul I., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunilor de:

- aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969;

- complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) Legea nr. 241/2005 modific. prin Legea nr. 50/2013 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. la pedeapsa de 9 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969 s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea - 9 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

Pedeapsă de executat: 9 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969.

10. A fost condamnat inculpatul J., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare.

11. A fost condamnat inculpatul K., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 3201 C. proc. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare.

S-a interzis inculpaților J. și K. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969.

Potrivit art. 81 C. pen. din 1969 s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicată fiecărui inculpat.

S-a fixat termen de încercare de 3 ani pentru fiecare inculpat conform art. 82 C. pen. din 1969 și s-a atras atenția fiecărui inculpat asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. din 1969.

S-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale în condițiile prev. de art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969.

S-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpații A., D., E., C., B. și G.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. din 1969 au fost obligați inculpații să plătească în solidar părții civile L. prin M. despăgubiri civile, precum și accesoriile fiscale datorate la data executării astfel: inculpații A., D., I., B., G. și C., în solidar, suma de 3.223.981,43 lei și inculpații A., D., I., E., G., H. și F., în solidar, suma de 1.296.899 lei.

În temeiul art. 11 Legea nr. 241/2005 s-a menținut măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A., D., E., C., F., G., B., H. și I. instituit prin ordonanța procurorului din 21 mai 2013.

S-a menținut sechestrul asigurator instituit prin ordonanța procurorului din 9 decembrie 2013 asupra sumei de 74.500 euro aparținând inculpatei B. (sumă consemnată la data de 1 noiembrie 2013 la Banca Comercială a României pe numele inculpatei și la dispoziția Direcției Naționale Anticorupție) și s-a confiscat această sumă de la inculpată în vederea recuperării prejudiciului.

Conform art. 13 Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea către Oficiul Român al Comerțului a prezentei hotărâri la rămânerea definitivă.

În temeiul art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. din 1969 a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat astfel:inculpatul A.-15.000 lei; inculpatul D.-15.000 lei; câte 9.000 lei fiecare inculpații E., C., F., H., G., B. și I.; câte 1000 lei fiecare inculpații J. și K.

S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărători aleși sau din oficiu.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că în perioada octombrie 2011- aprilie 2013, inculpatul A. a inițiat un grup infracțional organizat pe care l-a constituit împreună cu D. La acest grup la care au aderat, în diferite perioade de timp C., G., B., I., E., F. și N.

Scopul grupării a fost săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prin derularea unor ample operațiuni de achiziții intracomunitare de combustibili și comercializarea acestora pe piața internă, fără plata T.V.A. și a accizelor datorate bugetului de stat, fapte ce au avut drept consecință prejudicierea bugetului de stat cu suma totală de 4.520.880,43 lei (echivalentul a 1.033.495 euro).

Mecanismul viza în esență achiziția intracomunitară (din Bulgaria) de produse petroliere (motorină) scutite de plata T.V.A. și comercializarea acestora pe piața internă, colectând T.V.A. aferentă livrărilor.

Pentru a-și însuși sumele de bani reprezentând T.V.A. colectată în urma livrărilor de motorină către agenți comerciali din țară, au fost înregistrate în contabilitatea societăților folosite de grupare facturi de achiziție fictive sau alte operațiuni fictive, respectiv creditarea societăților cu sume importante de bani și retragerea ulterioară de numerar din conturile societății cu diferite justificări nereale.

Hotărârea de a se sustrage de la plata T.V.A. către bugetul de stat a fost luată anterior demarării operațiunilor comerciale de achiziții intracomunitare și a constituit, în fapt, scopul derulării afacerii, întrucât, în condițiile în care s-ar fi achitat această taxă operațiunile comerciale ar fi fost lipsite de scop economic, în sensul că societățile interpuse de grupul infracțional organizat ar fi înregistrat pierderi semnificative. Așa fiind, decizia de a achiziționa motorină din Bulgaria a fost luată tocmai în considerarea faptului că astfel de achiziții intracomunitare sunt scutite de plata T.V.A. iar la livrările ulterioare pe piața internă se aplică această taxă, profitul grupării constând în esență din însușirea T.V.A. colectată. Scopul urmărit și atins de grupare este evidențiat atât de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între membrii grupului care pun în lumină hotărârea explicită/manifestă de a nu achita T.V.A. cât și faptul că motorina achiziționată din Bulgaria a fost livrată pe piața internă la un preț inferior celui de achiziție, aspect care pune în lumină lipsa oricărui interes economic real pentru derularea unor astfel de operațiuni comerciale și implicit, scopul ilicit al grupului de a–și însuși T.V.A. datorat bugetului de stat.

În cadrul grupării al cărei lider a fost A. a existat o ierarhizare, membrii grupării având sarcini și roluri prestabilite în vederea realizării activității infracționale propuse și în urma căreia au beneficiat de importante sume de bani.

În perioada octombrie 2011-iunie 2012, gruparea infracțională condusă de A. a folosit pentru desfășurarea activității evazioniste SC O. SRL și SC P. SRL iar în perioada septembrie 2012-aprilie 2013 SC R. SRL.

Operațiunile comerciale au fost derulate prin intermediul societăților comerciale SC O. SRL, SC R. SRL, administrate în drept de persoane interpuse (persoane paupere cu un nivel de școlarizare redus și fără experiență în conducerea unor afaceri) și SC P. SRL.

Faptele inculpatului C.:

- aderare sau sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că a aderat la grupul infracțional inițiat de inculpatul A. și constituit de acesta împreună cu D. grup la care au aderat și B., I., grupare în cadrul căreia a acționat în perioada octombrie 2011- martie 2012, în vederea săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prin derularea unor ample operațiuni de comercializare de combustibili, prin intermediul societăților comerciale SC O. SRL și SC P. SRL;

- complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că i-a ajutat pe inculpații A. și D., administratori de fapt ai societăților comerciale SC O. SRL și SC P. SRL, să deruleze ample operațiuni de comercializare de combustibil achiziționat din spațiul comunitar și să se sustragă de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, prin evidențierea în contabilitatea SC O. SRL a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale (două facturi fiscale emise de SC S. SRL Deva în valoare totală de 7.384.820 lei din care T.V.A., 1.429.320 lei ) și prin evidențierea în actele contabile sau alte documente legale ale SC O. SRL și SC P. SRL a unor operațiuni fictive (retrageri de numerar din conturile societăților cu justificările fictive: restituire împrumut acordat de asociat, plată salarii și alte cheltuieli/operațiuni diverse), fiind cauzat astfel bugetului de stat un prejudiciu total de 3.223.981,43 lei (echivalentul a 737.418 euro), compus din: 2.266.148 lei T.V.A. și 957.833,43 lei acciză.

Inculpatul C. a acționat încă de la constituirea grupului infracțional organizat până în luna martie 2012, fiind implicat de liderul A., pentru găsirea unor persoane care să accepte preluarea SC O. SRL și în numele cărora să fie desfășurate operațiuni comerciale. În realizarea acestui scop, C. i-a cooptat pe T. și U. care au preluat firma menționată anterior. Ulterior, C. s-a implicat în obținerea autorizațiilor, plata garanției pentru acciză, deschiderea conturilor și derularea efectivă a operațiunilor comerciale prin SC O. SRL și SC P. SRL, inclusiv întocmirea documentelor (facturi, avize).

Referitor la încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpații urmează a fi condamnați instanța a considerat că pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 (în forma autoratului sau complicității) reținută în sarcina inculpaților A., D., E. și H., sumele restituite de V. - Bulgaria și neînregistrate în contabilitatea SC O. SRL respectiv SC R. SRL nu constituie un prejudiciu distinct în dauna bugetului de stat față de prejudiciul cauzat prin comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005. Scopul urmărit și atins prin omisiunea înregistrării acestor operațiuni comerciale a fost împiedicarea recuperării parțiale a prejudiciului cauzat prin cea din urmă infracțiune și sustragerea în acest mod de la plata efectivă a obligațiilor fiscale. Dacă sumele de bani ar fi fost restituite de partenerul bulgar în conturile societăților folosite de grupare, aceste conturi fiind deja poprite prin decizia organelor fiscale, sumele de bani ar fi fost preluate la bugetul de stat, stingându-se în acest fel o parte din obligațiile fiscale ale SC O. SRL respectiv SC R. SRL.

Momentul epuizării infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (în forma autoratului sau complicității) săvârșită de către inculpații A., D., E., G., F. și I. este 22 martie 2013, data ultimei retrageri de numerar din contul SC R. SRL, prin evidențierea în contabilitate a unor operațiuni fictive.

Legea nr. 241/2005 a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 3013 publicată în M. Of. nr. 146 din 19 martie 3013. Prin urmare, inculpaților menționați le sunt aplicabile pedepsele prevăzute de Legea nr. 50 din 14 martie 3013, infracțiunea epuizându-se exact în ziua intrării în vigoare a legii.

În ceea ce privește latura obiectivă și latura subiectivă a infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, instanța a reținut că scopul grupării a fost achiziția de motorină din spațiul comunitar, respectiv Bulgaria, în regim de taxare inversă a T.V.A. și vânzarea pe piața internă a combustibilului fără a mai plăti taxa pe valoare adăugată colectată.

Liderii grupării au dat dovadă de o bună cunoaștere a legislației fiscale privind achizițiile intracomunitare și au profitat de prevederile acesteia care le ofereau posibilitatea de a acționa, pentru o perioadă, fără intervenția organelor fiscale.

Astfel, având în vedere prevederile C. fisc. referitoare la taxa pe valoare adăugată aferentă achizițiilor din spațiul comunitar, SC R. SRL, în desfășurarea operațiunilor de cumpărare de motorină, avea următoarele obligații:

- să înregistreze în contabilitate taxa prin mecanismul taxării inverse, atât ca T.V.A. deductibil cât și ca T.V.A. colectat, pe baza facturii emise de V.;

- să depună la organele fiscale decontul T.V.A. până pe data de 25 a lunii următoare pentru luna în curs;

- până la aceeași dată să plătească efectiv taxa pe valoare adăugată colectată.

Rezultă că, în condițiile în care pentru luna ianuarie a fost plătită T.V.A., în perioada 1 februarie - 25 martie 2013 inculpații au avut posibilitatea să cumpere motorină fără a fi obligați să plătească efectiv această taxă, realizându-și astfel scopul infracțional.

Acest scop de fraudare a bugetului de stat rezultă dincolo de orice îndoială din următoarele aspecte:

- conform raportului de constatare tehnico-științific întocmit în cauză, prețul de vânzare fără T.V.A. al unui litru de motorină este inferior prețului de achiziție, fapt ce a dus la înregistrarea permanentă de pierderi contabile. Conform aceluiași raport, în condițiile în care SC Focus Petroil și-ar fi achitat toate taxele la bugetul de stat, pierderea cumulată pentru perioada ianuarie - martie 2013 ar fi fost de 403.306,69 lei.

- din discuțiile purtate de inculpații D. și A. rezultă că aceștia analizează, apelând și la contabilul I., cea mai bună modalitate de evitare a plății T.V.A.: fie înregistrarea unor facturi fiscale de achiziție fictive, fie pur și simplu neplata acesteia și cesionare societății.

- principalii beneficiari ai produsului infracțiunii, A. și D., au acționat în mod clandestin, prin interpuși, pentru a nu apărea în documentele legale ale societății și a le fi atrasă o eventuală răspundere fiscală sau penală.

Practic, membrii grupului și-au desfășurat întreaga afacere folosind o sumă de 362.907 lei, necesară pentru constituirea de garanții, obținerea autorizațiilor necesare și plata primului transport de motorină.

Ulterior, din prețul de vânzare cu T.V.A. către beneficiarii interni și-au asigurat atât plata către furnizorul extern cât și propriul folos, deși, după cum s-a arătat, întreaga afacere mergea încă de la început în pierdere, contrar oricărei logici economice.

Prin rulajul progresiv al sumelor de bani obținute, inculpații au reușit să plătească către V. 1.187.280,36 dolari SUA, sumă asigurată și din T.V.A. încasată, respectiv 1.361.031 lei.

Chiar și în condițiile în care tranzacțiile desfășurate nu puteau în mod legal să asigure vreun profit, prin sustragerea de la plata T.V.A., membrii grupului au retras din conturile bancare ale societății suma totală de 594.445 lei în baza unor justificări fictive (restituire împrumut, plată salarii, diverse operațiuni).

În urmărirea scopului infracțional, învinuiții și inculpații au creat o aparență de legalitate pentru activitățile economice, în sensul că și-au îndeplinit obligațiile de înregistrare și raportare a taxei pe valoare adăugată colectată. În acest fel au considerat că din punct de vedere fiscal și penal sunt acoperiți, la sfârșitul operațiunilor societatea rămânând cu o simplă datorie ce urma să fie executată, fără vreo finalitate, conform procedurilor C. proc. fisc.

În fapt, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 prevede că, pentru a constitui infracțiunea de evaziune fiscală, faptele prevăzute de literele a-g ale aceluiași articol, trebuie săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Aceste obligații fiscale presupun, pe lângă înregistrări contabile și în alte documente legale, și plata efectivă a taxelor, impozitelor și a altor contribuții la bugetul de stat. Rezultă că, prin raportare la acest text de lege, intenția și modalitatea de fraudare a statului poate lua forma sustragerii, prin diferite mijloace, de la efectuarea plății pentru datoriile fiscale, în condițiile în care aceste plăți au devenit exigibile.

În prezenta cauză, acest scop a fost urmărit și atins de inculpați prin săvârșirea faptei prevăzute de lit. c) teza a II-a a art. 9 din Legea nr. 241/2005.

În primul rând, trebuie subliniat faptul că afacerea derulată de SC R. SRL nu putea să aducă un profit membrilor grupului decât în condițiile în care nu se plătea T.V.A. colectată aferentă livrărilor pe teritoriul României.

Întrucât plata motorinei s-a făcut de către beneficiari prin conturi bancare, a apărut necesitatea ca sumele ce nu erau folosite pentru reaprovizionare să fie retrase în numerar în vederea însușirii lor.

Pentru a justifica la bancă, conform prevederilor legale, retragerea unor sume importante, inculpații au folosit documente din care rezultă că sumele sunt necesare pentru restituirea împrumuturilor acordate de asociat, pentru plata salariilor și pentru alte cheltuieli diverse.

Conform raportului de constatare tehnico-științific întocmit în cauză, întrucât SC R. SRL nu are înregistrat nici un angajat iar din evidențele contabile nu rezultă decât o cheltuială de 81 de lei pentru achiziționarea unui registru, ultimele două justificări sunt nereale.

Corelativ acestor retrageri, învinuiții și inculpații au înregistrat în contabilitatea societății operațiuni fictive pentru a justifica retragerea din societate a sumei de 594.445 lei.

În acest sens, întreaga sumă a fost înregistrată în registrul de casă, în debitul contului - Casă aferent datei fiecărei retrageri bancare.

De aici, sumele au fost înregistrate ca restituite administratorului N., eșalonat, în baza unor dispoziții de plată întocmite pentru sume de până la 10.000 de lei, pentru a se respecta limita legală în care se puteau efectua plăți în numerar.

Întrucât nu există date privind creditarea societății de către asociat rezultă că toate înregistrările contabile ce atestă operațiunile de restituire aport asociat sunt fictive.

Mai mult, având în vedere interceptările și înregistrările convorbirilor telefonice efectuate în cauză precum și rulajul conturilor societății și ale inculpaților, rezultă că sumele de bani au fost retrase și distribuite membrilor grupării, în totalitate, în aceeași zi. În consecință, înregistrările contabile sunt fictive și în ceea ce privește cuantumul fiecărei plăți, ce apare ca fiind în limita plafonului de casă, și în ceea ce privește data plăților.

Aceste acțiuni sunt subsumate scopului principal al întregii activități infracționale, respectiv sustragerea de la plata T.V.A. Trebuie remarcat faptul că, chiar în condițiile evident păguboase de desfășurare a afacerii, în data de 25 aprilie 2013, dacă nu s-ar fi înregistrat în documentele contabile aceste operațiuni fictive, în conturile societății ar fi trebuit să se afle suma de 594.445 lei care ar fi trebuit plătită statului cu titlu de taxă pe valoare adăugată.

Aceste considerații sunt valabile și pentru operațiunile comerciale derulate prin interpunerea SC O. SRL și SC P. SRL.

Instanța a considerat ca nefondate cererile inculpaților A., B. și C. de schimbare a încadrării juridice a faptelor de evaziune fiscală, respectiv, complicitate la evaziune fiscală fie pentru înlăturarea formei continuate și reținerea faptelor concurente cu efect asupra valorii prejudiciului (putându-se reține alin. (2) și nu alin. (3) al art. 9 din Legea nr. 241/2005 modificată prin Legea nr. 50/2013), fie reținerea dispozițiilor art. 9 alin. (2) Legea nr. 241/2005 modificată prin Legea nr. 50/2013 și nu a art. 9 alin. (3) Legea nr. 241/2005 modificată prin Legea nr. 50/2013 pentru inculpații B. și C.

Astfel, prin Decizia nr. 14/2006 a Înaltei Curții de Casație și Justiție a statuat în cadrul unui recurs în interesul legii că în cadrul infracțiuni continuate se are în vedere totalitatea probelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice prin toate acțiunile sau inacțiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective al infracțiunii.

Ca atare, nu s-a putut reține prejudiciul produs de fiecare inculpat corespunzător fiecărui act material și care ar avea o încadrare juridică mai favorabilă sub aspectul limitelor de pedeapsă pentru inculpați, ci în cazul comiterii infracțiunii continuate de evaziune fiscală se totalizează cuantumul prejudiciilor produse prin fiecare act material. În funcție de acest prejudiciu total se realizează și încadrarea juridică a faptelor fiecărui inculpat.

De asemenea, instanța a apreciat ca total neîntemeiată apărarea inculpatei B. că este nevinovată de săvârșirea faptelor de care este acuzată, că ea figura doar ca administrator de drept al SC O. SRL și SC P. SRL nefiind implicată în activitatea acestor societăți și că cel care administra de fapt societățile era concubinul său inculpatul A.

Practica judiciară și doctrina au statuat că administratorului de drept îi revine răspunderea pentru întreaga activitate a societății inclusiv pentru înregistrarea în contabilitate a operațiunilor comerciale.

Totodată, instanța nu a putut primi apărarea inculpatului I. precum că nu are nicio vinovăție în cauză deoarece, în calitate de contabil al SC O. SRL și SC P. SRL s-a limitat doar la a înregistra în contabilitatea societăților înscrisurile pe care i le predau inculpaților A. și D. Din probatoriul administrat și în special din transcrierea interceptărilor audio rezultă cu claritate implicarea totală a inculpatului în activitatea infracțională a grupului infracțional, rolul său de sfătuitor al celor 2 lideri ai grupului A. și D. a acțiunilor ilicite ale acestora din punct de vedere contabil pentru a crea o aparență de legalitate. Practic inculpatul I. le indica celor doi inculpați cum să procedeze și ce acte contabile să întocmească pentru ca activitatea lor să pară legală, iar inculpații aveau totală încredere în indicațiile și sfaturile contabile primite de la inculpatul I. Toți inculpații din prezenta cauză colaborau între ei, și este de remarcat că activitatea lor infracțională s-a desfășurat perfect o perioadă destul de mare de timp, întrucât erau interesați de obținerea unor venituri mari în scurt timp prin fraudarea bugetului de stat.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate fiecărui inculpat, instanța a avut în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptelor, modalitatea organizată în care conlucrau inculpații în activitatea infracțională, valorile sociale ocrotite de lege ce au fost încălcate de inculpați prin acțiunile lor, forma continuată a infracțiunilor, valoarea foarte mare a prejudiciului cauzat, precum și periculozitatea inculpaților care sunt infractori primari (cu excepția inc A. și D.), și nu au recunoscut săvârșirea faptelor (cu excepția inc. F., J. și K. care au solicitat să fie judecați conform procedurii simplificate motiv pentru care se vor reține disp. art. 3201 C. proc. pen.).

Cu privire la inculpații A. și D. s-a constatat că sunt recidiviști și au avut calitatea de lideri ai grupului infracțional organizat.

Pentru toate aceste motive, instanța a aplicat fiecărui inculpat pedepse privative de libertate orientate spre minimul special prevăzut de legea în vigoare la data consumării sau epuizării infracțiunilor.

Cu privire la legea penală mai favorabilă instanța a considerat că aceasta este C. pen. din 1969 sub aspectul regulilor aplicabile concursului de infracțiuni și a dispozițiilor mai favorabile ale suspendării condiționate și a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

De asemenea, instanța a aplicat fiecărui inculpat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

Întrucât infracțiunile comise de fiecare inculpat cu excepția inculpatului H. au fost săvârșite în stare de concurs real, instanța a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. 1969.

Instanța a constatat că infracțiunile deduse judecății de inculpatul A. au fost comise înlăuntrul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 553 din 28 octombrie 2011 a Judecătoriei Piatra Neamț, definitivă prin Decizia penală nr. 612 din 31 mai 2012 a Curții de Apel Bacău.

Astfel, instanța în baza art. 83 C. pen. 1969 a revocat această pedeapsă pe care a adăugat-o la pedeapsa rezultantă aplicată în cauză.

Totodată, infracțiunile din prezenta cauză au fost comise de inculpatul D. înlăuntrul termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 738 din 17 iunie 2008 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1976 din 8 iunie 2002 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, pe care a revocat-o potrivit art. 864 C. pen. 1969 și a adăugat-o la pedeapsa rezultantă aplicată în cauză.

Având în vedere că inculpatul H. a fost condamnat pentru o singură infracțiune, precum și contribuția sa la activitatea infracțională a coinculpatului A., D. și E., periculozitatea acestuia, faptul că nu posedă antecedente penale, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia.

Pentru aceste motive, instanța în baza art. 861 C. pen. 1969 a suspendat executarea pedepsei principale sub supraveghere. S-a fixat termen de încercare de 6 ani conform art. 862 C. pen. din 1969 și i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 864 C. pen. din 1969.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Instanța a interzis fiecărui inculpat exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1969 pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. 1969.

Conform art. 88 C. pen. 1969 s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților durata măsurii preventive, astfel:

- pentru inc. A. de la 7 august 2013 la 29 iunie 2015.

- pentru inc. C. de la 27 februarie 2014 la 29 iunie 2015;

- pentru inc. D. de la 16 mai 2013 la 12 noiembrie 2013;

- pentru inc E. de la 16 mai 2013 la 8 iulie 2013;

- pentru inc. F. de la 16-23 mai 2013;

- pentru inc. G. de la 16-23 mai 2013.

S-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpații A., D., E., C., B. și G.

Cu privire la inculpații K. și J. având în vedere gravitatea infracțiunilor pentru care au fost condamnați, atitudinea sinceră manifestată pe tot parcursul procesului penal, faptul că sunt infractori primari, instanța a considerat că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea ei în regim de detenție. Astfel, instanța în baza art. 81 C. pen. 1969 a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicată fiecărui inculpat.

S-a fixat termen de încercare de 3 ani pentru fiecare inculpat conform art. 82 C. pen. din 1969 și s-a atras atenția fiecărui inculpat asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. din 1969.

S-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969.

Instanța nu putut primi cererea inculpatului K. privind retractarea depoziției de martor deoarece depozițiile au fost date pe 20 martie 2013 și 6 iunie 2013, iar când și-a retractat declarațiile nu mai avea calitatea de martor, ci de învinuit și acestea au fost ulterioare arestării inculpaților D., E. (16 mai 2013).

Pe lângă răspunderea penală a inculpaților, este angajată și răspunderea civilă delictuală a acestora astfel că trebuie să fie obligați la repararea prin plată a prejudiciului cauzat părții civile L. - M. București.

Întrucât inculpații au desfășurat activități infracționale în cadrul unui grup infracțional organizat, fiecare având rolul său și contribuind la producerea pagubei la bugetul de stat, instanța i-a obligat pe toți inculpații în solidar la repararea acestui prejudiciu.

Așadar, în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. din 1969 a fost obligat fiecare inculpat să plătească în solidar părții civile L. prin M. despăgubiri civile, precum și accesoriile fiscale datorate la data executării astfel: inculpații A., D., I., B., G. și C., în solidar, suma de 3.223.981,43 lei și inculpații A., D., I., E., G., H. și F., în solidar, suma de 1.296.899 lei.

În temeiul art. 11 Legea nr. 241/2005 s-a menținut măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A., D., E., C., F., G., B., H. și I. instituit prin ordonanța procurorului din 21 mai 2013.

S-a menținut sechestrul asigurator instituit prin ordonanța procurorului din 9 decembrie 2013 asupra sumei de 74.500 euro aparținând inculpatei B. (sumă consemnată la data de 1 noiembrie 2013 la Banca Comercială a României pe numele inculpatei și la dispoziția Direcția Națională Anticorupție) și s-a confiscat această sumă de la inculpată în vederea recuperării prejudiciului.

Conform art. 13 Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea către Oficiul Român al Comerțului a prezentei hotărâri la rămânerea definitivă.

În temeiul art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. din 1969 a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat astfel: inc. A. - 15.000 lei; inc. D.-15.000 lei; câte 9.000 lei fiecare inculpații E., C., F., H., G., B. și I.; câte 1000 lei fiecare inculpații J. și K.

În cauză au formulat apel în termen legal toți inculpații, A., D., B., C., I., E., G., H. F., J. și K.

Totodată, a formulat apel în termen legal și partea civilă M.

În motivele scrise de apel ale inculpatului C. s-a arătat că solicită instanței de apel să dispună schimbarea încadrării juridice în ceea ce privește fapta de complicitate la evaziune fiscală din art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9, alin. (1), lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen. în art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9, alin. (1), lit. c), alin. (2) Legea nr. 241/2005 în forma în vigoare la data săvârșirii infracțiunii „(2) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, limita minima a pedepsei prevăzute de lege și limita maxima a acesteia se majorează cu 2 ani”).

În susținerea acestei cereri s-au arătat următoarele: încadrarea juridică inițială a faptei de complicitate la evaziune fiscală a fost făcută având în vedere valoarea prejudiciului stabilit prin rechizitoriu (3.223.981,43 Iei echivalentul a 737.418 euro), cuantumul acestuia depășind suma de 500.000 euro.

Deși la instanța de fond a fost solicitată efectuarea unei expertize contabile, necesare în vederea corectei stabiliri a situației de fapt, instanța de fond a respins această solicitare, considerând că este suficient și lămuritoare constatarea tehnico-științifică întocmită în cauză în cursul urmăririi penale de specialistul antifraudă din cadrul Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău.

Această expertiză a fost încuviințată de instanța de apel și concluzia la care au ajuns cei doi experți desemnați de instanță are o deosebit de mare importanță în primul rând în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei de complicitate la evaziune fiscală pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, în urma expertizei contabile efectuate în cauză s-a stabilit că singurul prejudiciu care a fost creat bugetului de stat este cel rezultat din activitatea SC O. SRL, pentru celelalte societăți nefiind identificate sume datorate bugetului de stat. In aceste condiții, cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat a scăzut de la suma de 3.223.981,43 lei la suma de 1.429.370,13 lei.

Prejudiciul stabilit prin expertiza contabilă este în sumă de 1.429.370,13 lei, o sumă care este mai mare de 100.000 euro, dar este mai mică de 500.000 euro.

În aceste condiții, încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9, alin. (1), lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, în forma în vigoare la data săvârșirii infracțiunii („(2) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, limita minima a pedepsei prevăzute de lege și limita maxima a acesteia se majorează cu 2 ani”).

Pentru aceste motive, a solicitat instanței de apel să admită cererea de schimbare a încadrării juridice.

În ceea ce privește acuzațiile care i se aduc, a considerat că acestea sunt nefondate pentru următoarele motive:

Acuzația care i se aduce este contradictorie în sensul că s-a susținut că ar fi aderat la un grup infracțional organizat în vederea săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prin derularea unor ample operațiuni de comercializare de combustibili, prin intermediul societăților comerciale SC O. SRL și SC P. SRL, dar că ar fi săvârșit și infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală care ar fi constat în aceea că i-ar fi ajutat pe inculpații A. și D. să deruleze ample operațiuni de comercializare de combustibil achiziționat din spațiul comunitar și să se sustragă de la îndeplinirea obligațiilor fiscale prin evidențierea în contabilitatea SC O. SRL a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale (două facturi emise de SC S. SRL Deva în valoare de 7.384.820 lei din care T.V.A. 1.429.320 lei) și prin evidențierea în actele contabile sau alte documente legale ale SC O. SRL și SC P. SRL a unor operațiuni fictive.

Din modul de formulare al acuzației, a rezultat că nu ar fi aderat la acest grup infracțional organizat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în forma sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale prin evidențierea în contabilitatea SC O. SRL a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale și prin evidențierea în actele contabile sau alte documente legale ale SC O. SRL și SC P. SRL a unor operațiuni fictive.

Practic, acuzația care i se aduce este aceea că ar fi aderat la acest grup infracțional organizat și ar fi săvârșit infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală prin derularea operațiunilor de comercializare de carburanți.

Un rol determinant în stabilirea corectă a situației de fapt în prezenta cauză o are expertiza contabilă efectuată în apel și ale cărei concluzii contrazic concluziile raportului de constatare tehnico-științifică întocmit în faza de urmărire penală și care a constituit fundamentul acuzației formulate, el fiind cel care a stabilit prejudiciul inițial care a determinat încadrarea juridică.

Prin concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză de cei doi experți, în consens cu unul dintre experții parte, a concluzionat faptul că singurul prejudiciu care a fost creat bugetului de stat, în sumă de 1.429.370,13 lei, este cel rezultat din activitatea SC O. SRL, pentru celelalte societăți nefiind identificate sume datorate bugetului de stat.

Acest prejudiciu de 1.429.370,13 lei reținut pentru activitatea SC O. SRL este compus din:

- suma de 1.429.320 lei reprezentând T.V.A. aferent facturilor din 10 februarie 2012 în valoare totală de 4.078.980 lei și din 23 februarie 2012 în valoare de 3.305.840 lei, facturi emise de SC S. SRL și respectiv;

- suma de 50,13 lei T.V.A. aferent facturii din 27 ianuarie 2012 în valoare de 259,01 lei reprezentând contravaloarea unui boiler.

Contrar susținerilor formulate de reprezentantul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău cum că prevalență în cauză ar avea raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în faza de urmărire penală iar nu raportul de expertiză contabilă întocmit în apel, a considerat că singurele concluzii care pot fi reținute sunt cele care rezultă din expertiza contabilă, chiar dacă și acestea sunt criticabile, după cum a arătat în obiecțiunile formulate.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică nu s-a făcut o apreciere cu privire la normele legale incidente în cauză ci doar se face un simplu calcul al prejudiciului cauzat bugetului de stat pornind de la premiza trasată de organele de cercetare penală cum că operațiunile comerciale pentru toate cele 3 societăți sunt fictive.

Acest raport de constatare tehnico-științifică este întocmit de către specialistul antifraudă din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, deci de către o persoană care se află în raporturi de serviciu și subordonare față de organul de cercetare penală.

Pe de altă parte, expertiza contabilă din prezenta cauză este întocmită de către 2 experți contabili desemnați de către instanța de judecată iar opinia exprimată de experți este o opinie avizată, de specialitate și care este fundamentată pe dispozițiile legale incidente în cauză. În acord cu opina acestor 2 experți este și opinia unuia dintre experții parte precum și parțial opinia celui de-al doilea expert parte.

Raportul de expertiză contabilă este mult mai complet și imparțial în comparație cu raportul de constatare tehnico-științifică și prin urmare, concluziile raportului de expertiză contabilă au prevalență și forță juridică superioară.

Un motiv în plus pentru care a considerat că singurul raport de care trebuie ținut cont este cel de expertiză contabilă este și faptul că nici partea civilă din prezenta cauză - M. București - X. Neamț și nici Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău nu au formulat obiecțiuni față de concluziile raportului de expertiză.

Dacă raportul de expertiză contabilă ar conține erori, aprecieri greșite ale normelor fiscale, primul organ care putea sesiza acestea era partea civilă, cea care se presupune că știe cel mai bine normele fiscale. Or, tocmai această parte civilă nu a formulat obiecțiuni, această tăcere semnificând o recunoaștere a corectitudinii constatărilor din raportul de expertiză contabilă.

Concluziile raportului de expertiză contabilă au o foarte mare importanță în ceea ce privește acuzația care i se aduce și reprezintă o primă dovadă a caracterului nefondat al acestor acuzații în raport de persoana sa.

Din concluziile acestui raport de expertiză contabilă rezultă că singurul prejudiciu cauzat bugetului de stat este cel rezultat din înregistrarea în contabilitatea SC O. SRL a două facturi fiscale emise de SC S. SRL, operațiune considerată a fi fictivă. Prejudiciul este reprezentat de suma de 1.429.320 lei reprezentând T.V.A. aferent facturilor din 10 februarie 2012 în valoare totală de 4.078.980 lei și din 23 februarie 2012 în valoare de 3.305.840 lei. Prejudiciul în sumă de 50,13 lei T.V.A. aferent facturii din 27 ianuarie 2012 în valoare de 259,01 lei este nesemnificativ în cauză și nu a fost avut în vedere nici în actul de sesizare al instanței de judecată.

Această concluzie este foarte importantă pentru că exclude din cadrul infracțiunii de evaziune fiscală reținută de organele de urmărire penală evaziunea fiscală realizată prin derularea operațiunilor cu combustibili/ carburanți.

Or, prin actul de sesizare al instanței de judecată s-a reținut că participarea subsemnatului la săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat și complicitate la evaziune fiscală este legată doar de operațiunile cu combustibili/carburanți iar nu și de relațiile comerciale cu SC S. SRL.

În ceea ce privește înregistrarea în contabilitatea SC O. SRL a celor două facturi fiscale emise de SC S. SRL, chiar mențiunile din rechizitoriu exclud participarea sa la această faptă de evaziune fiscală. Astfel, la f. 12 din rechizitoriu se menționează în mod expres : „Pe de altă parte, în scopul însușirii sumelor de bani reprezentând T.V.A., aferent livrărilor din luna februarie 2012, inculpații A. și D. - Irinel și învinuitul I., de comun acord, au hotărât să înregistreze în contabilitatea SC O. SRL facturi fictive de achiziție mărfuri de o valoare apropiată livrărilor, pentru a deduce astfel, în mod fictiv, T.V.A.. Astfel, la solicitarea inculpatului, D. - Irinel inculpatul F. a întocmit două facturi fiscale emise în numele SC S. SRL Deva (societate controlată în mod direct de F.), ambele având ca obiect livrarea unor cuțite strung: factura din 10 februarie 2012 în valoare de 4.078.980 lei și din 23 februarie 2012 în valoare de 3.305.840 lei. Cele două facturi au fost înregistrate în jurnalul de cumpărări al SC O. SRL pe data de 29 februarie 2012 de către învinuitul I.

Din coroborarea mențiunilor din rechizitoriu cu concluziile raportului de expertiză contabilă și cu probele administrate în cauză rezultă că din moment ce inculpatul nu are nicio implicare în ceea ce privește înregistrarea în contabilitatea societății a celor două facturi fiscale emise de SC S. SRL, nu s-a putut reține în sarcina sa săvârșirea celor două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată : nu avea evaziune fiscală în cazul operațiunilor cu carburanți/combustibil și nu avea nicio implicare în înregistrarea în contabilitate a celor două facturi emise de SC S. SRL.

Chiar și în condițiile în care nu ar fi luate în considerare concluziile raportului de expertiză contabilă, a considerat că probele administrate nu dovedesc participarea sa la săvârșirea celor două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel cum a arătat, organele de urmărire penală au descris participarea sa la săvârșirea acestor infracțiuni la filele 7 - 10 din rechizitoriu.

Prin urmare, analizarea săvârșirii sau nu a acestor infracțiuni ar trebui să se facă prin raportarea probelor administrate la această situație de fapt.

A considerat că probele administrate în cauză nu confirmă situația de fapt prezentată în rechizitoriu cu privire la el.

În acest sens, va prezenta punctual, prin raportare la susținerile organelor de cercetare penală, motivele pentru care consideră că acuzația care i se aduce este nefondată:

O primă afirmație care se face în rechizitoriu este aceea că în scopul obținerii autorizației de destinatar înregistrat ar fi solicitat administratorului de drept al SC O. SRL, T. semnarea procurii autentificate la data de 01 noiembrie 2011 de B.N.P., Z. prin care Y. era mandatat să reprezinte societatea în relațiile cu autoritățile fiscale și vamale, să deschidă și să administreze conturile societății de la mai multe unități bancare.

Prin declarațiile date în fața instanței de fond a arătat că singura sa implicare în preluarea SC O. SRL a fost publicarea unui anunț în presa locală din Piatra Neamț.

Din declarația dată de numita T. nu rezultă implicarea sa în realizarea acestei procuri.

În ceea ce privește declarația dată de Y., acest martor nu poate fi considerată ca fiind sinceră și imparțială. Y., persoană cu antecedente penale și pe numele căruia este emis un mandat de executare a unei pedepse privative de libertate, prin declarația dată a încercat de fapt să se disculpe, minimalizând implicarea sa și declarând nereal cu privire la persoana sa. Faptul că a reușit acest lucru rezultă din soluția de scoatere de sub urmărirea penală și păstrarea acestei persoane în calitate de martor.

De altfel, atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel a solicitat reaudierea acestei persoane precum și a numiților U., fratele lui T. pentru că aceștia au fost audiați doar în faza de urmărire penală, fără ca el să aibă posibilitatea, personal sau prin apărător, să le pună întrebări.

În condițiile în care instanța de fond a respins această solicitare iar în apel nu s-a putut realiza audierea acestor persoane, a considerat că declarațiile date în cursul urmăririi penale nu pot fi luate în considerare pentru că în caz contrar s-ar încălca dreptul la apărare al inculpatului, astfel cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în sens în care a solicitat a fi avute în vedere considerentele din Hotărârea Luca împotriva Italiei (nr. 33354/96, pct. 40, din Convenția Europeană a Drepturilor Omului 2001-11).

La pct. 40 din această hotărâre se arată că în cazul în care acuzatul a avut o ocazie adecvată și corespunzătoare pentru a contesta depozițiile fie la momentul la care au fost făcute, fie într-o etapă ulterioară, admiterea acestora ca mijloace de probă nu este contrară în sine art. 6 § 1 și § 3 lit. d). Consecința acestei situații este că, totuși, atunci când o condamnare se bazează în mod exclusiv sau în mod determinant pe depozițiile unei persoane căreia acuzatul nu a avut posibilitatea de a-i adresa întrebări ori de a solicita să îi fie adresate întrebări nici în etapa cercetării, nici în cursul judecății, dreptul la apărare este restrâns în mod incompatibil cu garanțiile prevăzute la art. 6”.

În ceea ce privește afirmațiile cum că ar fi însoțit pe Y. la A.A. Neamț pentru a depune cererea înregistrată la data de 15 noiembrie 2011 prin care se solicita eliberarea autorizației de destinatar înregistrat pentru achiziționarea de către SC O. SRL a 3000 tone de carburanți, că numărul de telefon de pe cerere, ar aparține inculpatului și că suma de 64.440 euro reprezentând garanția pentru plata accizei ar fi provenit tot de la inculpat, acestea sunt nedovedite.

Cu privire la numărul de telefon, nu există nicio dovadă în dosarul de urmărire penală cum că acesta i-ar aparține. De altfel, cu privire la acest număr de telefon, a solicitat instanței de apel să încuviințeze emiterea de adrese către operatorii de telefonie pentru lămurirea acestui aspect, solicitare probatorie respinsă.

Numărul de telefon, nu i-a aparținut niciodată iar această susținere din rechizitoriu este nereală și nedovedită.

La fel de nereală este și susținerea cum că suma de aproximativ 64.440 euro reprezentând garanția pentru plata accizei ar fi provenit tot de la inculpat. Această sumă de bani a fost a inculpatului A., fapt recunoscut chiar de către acesta.

De altfel, dacă se ia în considerare declarația dată de martorul Y., acesta spune că avea suma de aproximativ 60.000 euro, dar nu spune că această sumă de bani i-ar aparține. Nu știe de unde au ajuns organele de cercetare penală la această concluzie, din moment ce probele administrate în cauză nu dovedesc această afirmație. În plus, dacă se acceptă ca reală această susținere, ar însemna că inculpatul a contribuit cu suma de 64.440 euro dar beneficiul material al acestuia din săvârșirea acestor infracțiuni ar fi sumele de 10.200 lei, 1.000 și 2.500 lei prin serviciul x din stațiile y trimise lui de inculpatul A. Cu alte cuvinte, inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru a pierde o sumă mare de bani, beneficiul fiind mult inferior sumei cu care eu aș fi contribuit.

În ceea ce privesc susținerile cum că ar fi supravegheat în mod direct livrările de combustibili efectuate și ar fi semnat facturile fiscale dintre SC P. SRL și societățile cumpărătoare : SC B.B. SRL, SC C.C. SRL, SC D.D. SRL, SC E.E. SRL, SC F.F. SRL, SC G.G. SRL, SC H.H. SRL, SC I.I. SRL, SC J.J. SRL, SC K.K. SRL și SC L.L. SRL, acestea sunt de asemenea nefondate.

În primul rând, nu a fost angajatul SC O. SRL și nu avea niciun motiv să supravegheze livrările de combustibili și nici probele administrate nu confirmă această susținere. De altfel, din moment ce livrările de combustibili se realizau cu documente legale, el nu avea niciun motiv să fie pus să supravegheze aceste livrări de combustibili. Astfel cum se arată și în rechizitoriu, acest combustibil ajungea la depozitul SC O. SRL din Bulgaria după care era vândut. „Ce nevoie era ca subsemnatul să supraveghez aceste livrări ? Ce aș fi putut să facă eu și să constat cu privire la aceste livrări pentru a fi necesară prezența mea ?”

În al doilea rând, cu privire la afirmația cum că ar semnat facturile fiscale dintre SC P. SRL și societățile cumpărătoare : SC B.B. SRL, SC C.C. SRL, SC D.D. SRL, SC E.E. SRL, SC F.F. SRL, SC G.G. SRL, SC H.H. SRL, SC I.I. SRL, SC J.J. SRL, SC K.K. SRL și SC L.L. SRL, acestea sunt de asemenea nedovedite și nefondate.

Din moment ce există aceste facturi, faptul semnării de către el este foarte simplu de dovedit prin efectuarea unei expertize grafoscopice.

Pentru că organele de urmărire penală nu au realizat această expertiză, a solicitat instanței de fond această probă, dar solicitarea i-a fost respinsă.

A solicitat din nou această probă în fața instanței de apel, probă inițial încuviințată de instanța de apel iar ulterior respinsă pentru că nu s-ar fi indicat facturile fiscale contestate, deși aceste facturi se află la dosarul de urmărire penală și sunt și indicate în rechizitoriu.

Chiar și în condițiile în care nu s-a efectuat această expertiză, simpla comparare a semnăturilor de pe facturi cu semnătura sa din acea perioadă, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse, dovedește că semnăturile de pe facturi nu îi aparțin.

De altfel, el neavând nicio calitate în societate, nu avea cum să semneze aceste facturi.

În al treilea rând, cu privire la livrarea de combustibili către SC B.B. SRL, SC C.C. SRL, SC D.D. SRL, SC E.E. SRL, SC F.F. SRL, SC G.G. SRL, SC H.H. SRL, SC I.I. SRL, SC J.J. SRL, SC K.K. SRL și SC L.L. SRL a solicitat instanței de fond audierea în calitate de martori a administratorilor acestor societăți: M.M., N.N., K., O.O., P.P., R.R., S.S., J., T.T., U.U.

Din declarațiile acestor martori rezultă că, cu excepția lui U.U. care este nașul de botez al fiicei sale, aceștia nu îl cunosc, nu l-au văzut niciodată.

Din nou este o afirmație nefondată cu privire la acte de participare la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

În ceea ce privește sumele de 10.200 lei, 1.000 și 2.500 lei primite de la inculpatul A. în ianuarie 2012 prin serviciul x din stațiile y, acestea reprezintă în realitate sume de bani pe care le-a împrumutat de la inculpatul A. iar nu beneficii materiale de pe urma săvârșirii infracțiunilor.

Faptul că a împrumutat de la inculpatul A. aceste sume de bani rezultă atât din convorbirile telefonice interceptate dintre el și inculpatul A. cât și din declarația acestui inculpat prin care acesta recunoaște aceste împrumuturi.

De altfel, astfel cum a arătat, dacă se acceptă afirmațiile din rechizitoriu, ar însemna că de fapt el a ieșit în pierdere iar nu în câștig întrucât aceste sume de bani sunt mult inferioare celor cu care el ar fi contribuit.

Din moment ce probele administrate nu confirmă participarea sa la operațiunile comerciale efectuate și eventualele beneficii materiale obținute, a considerat că nu este firesc să fie acuzat de o faptă care nu a fost săvârșită de el.

Faptul că îl cunoaște pe inculpatul A. și că a fost de acord să dea un anunț în presa locală pentru persoane interesate de preluarea SC O. SRL i-a adus o acuzație de participare la fapte penale despre care nici măcar nu a avut cunoștință și pentru care instanța de fond i-a aplicat o pedeapsă de 5 ani cu executare.

În subsidiar, în condițiile în care instanța de apel a apreciat că probele administrate ar dovedi o participare a sa la săvârșirea acestor infracțiuni, a solicitat reducerea pedepselor stabilite de instanța de fond prin reținerea de circumstanțe atenuante și aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în condițiile art. 861 și urm. C. pen. 1969.

Dacă se poate aprecia că există o asemenea contribuție a sa la săvârșirea celor două infracțiuni, a considerat că ea poate fi apreciată ca minimă prin raportare la faptele reținute în concret pentru ceilalți inculpați. Contribuția sa este mai puțin importantă și din susținerile din rechizitoriu nu rezultă că ar fi avut un rol decizional în presupusa activitate infracțională ci doar un rol de executant al unora dintre actele materiale. Prin urmare, contribuția și implicarea sa sunt reduse.

Din anul 2012 și până în prezent nu a mai fost implicat în săvârșirea de alte infracțiuni, dovadă fiind cazierul judiciar aflat la dosar.

A stat în arest preventiv și ulterior în arest la domiciliu pentru o perioadă totală de 1 an și 4 luni de zile iar ulterior, până la termenul de judecată din data de 18 octombrie 2016 a fost sub măsura controlului judiciar. A respectat atât obligațiile impuse pe timpul arestului la domiciliu cât și cele impuse de controlul judiciar, ceea ce dovedește că a înțeles consecințele faptelor sale.

Este căsătorit și are doi copii minori în întreținere. Mijloacele de existență și le asigură prin muncă, în calitate de angajat, venitul realizat este relativ mic, soția nu este angajată având grijă de cele două fete, dar asigură minimul necesar familiei. În condițiile în care s-ar dispune în continuare executarea pedepsei în regim privativ de libertate, acest fapt i-ar afecta inclusiv familia prin lipsurile materiale la care ar fi supusă.

Nu este o persoană predispusă la fapte antisociale ci este doar un om care încearcă să își întrețină familia, să muncească cu speranța că copiii săi vor avea un viitor mai bun.

În toată această perioadă de timp de 3 ani de zile a trăit într-o stare permanentă de stres și a încercat să își protejeze copiii de vestea că prima instanță de judecată l-a condamnat la 5 ani de închisoare cu executare.

A considerat că prin conduita adoptată a dovedit că a înțeles consecințele faptelor sale și că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei.

De altfel, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei presupune un termen de supraveghere cu obligațiile specifice, astfel că și pe viitor conduita sa poate fi controlată și dacă s-ar face din nou vinovat de săvârșirea unei alte infracțiuni sau ar încălca obligațiile stabilite, se poate revoca acest beneficiu.

Au fost respectate toate obligațiile stabilite și nu a mai fost implicat în săvârșirea de alte fapte antisociale, această acuzație fiind singura și ultima care îi poate fi adusă.

Prin Decizia penală nr. 1403 din 30 decembrie 2016, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 395 C. proc. pen. a respins cererea de repunere a cauzei pe rol, formulată de inculpatul A., ca nefondată.

I. În baza art. 421, pct. 1, lit. b) C. proc. pen., a respins apelurile formulate de apelanții-inculpați A., F., H., J. și C. și apelanta-parte civilă M. împotriva sentinței penale nr. 492/D din 24 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/110/2013* al Tribunalului Bacău, ca nefondate.

În baza art. 275, alin. (2) și (4) C. proc. pen., a obligat fiecare dintre apelanții-inculpați la plata a:

- 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, de către inculpații F., H. și J.;

- 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, de către partea civilă M.;

- 2.500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, de către inculpatul A., din care 1.975 lei reprezintă diferență retribuție experți contabili;

- 1.500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, de către inculpatul C., din care 988 lei reprezintă diferență retribuție experți contabili.

II. În baza art. 421, pct. 2, lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile formulate de apelanții-inculpați D. și E. împotriva aceleiași sentințe penale, doar în ceea ce privește neaplicarea dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

A desființat sentința penală apelată sub acest aspect.

A reținut cauza spre rejudecare și în fond.

A descontopit pedeapsa rezultată principală de 13 ani închisoare aplicată inculpatului D. în pedepsele principale componente.

A făcut aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și a redus pedepsele principale componente astfel:

- 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7, alin. (1) Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.;

- 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) Legea nr. 241/2005 modif. prin Legea nr. 50/2013 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.;

- 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) Legea nr. 241/2005 modif. prin Legea nr. 50/2013 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. anterior a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 864 C. pen. anterior a adăugat pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 738 din 17 iunie 2008 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1976 din 8 iunie 2012 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.

Pedeapsă de executat pentru inculpatul D.: 8 ani și 6 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

A descontopit pedeapsa rezultată principală de 7 ani închisoare aplicată inculpatului E. în pedepsele principale componente.

A făcut aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și a redus pedepsele principale componente astfel:

- 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 5 C. pen.;

- 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) Legea nr. 241/2005 modif. prin Legea nr. 50/2013 cu aplic. art. 5 C. pen.;

- 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) Legea nr. 241/2005 modif. prin Legea nr. 50/2013 cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. anterior a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.

Pedeapsă de executat pentru inculpatul E.: 3 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelurile inculpaților D. și E. au rămas în sarcina acestuia.

III. În baza art. 421, pct. 2, lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de apelanta-inculpată B. împotriva aceleiași sentințe penale, doar în ceea ce privește neaplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

A desființat sentința penală apelată sub acest aspect.

A reținut cauza spre rejudecare și în fond:

A descontopit pedeapsa rezultată principală de 5 ani închisoare aplicată inculpatei B. în pedepsele principale componente.

A făcut aplicarea art. 19 din O.U.G. Legea nr. 682/2002 și a redus pedepsele principale componente astfel:

- 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 5 C. pen.;

- 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. anterior a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea 2 ani și 6 luni închisoare.

Pedeapsă de executat pentru inculpata B.: 2 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul inculpatei B. au rămas în sarcina acestuia.

IV. În baza art. 421, pct. 2, lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de apelantul-inculpat I. împotriva aceleiași sentințe penale, doar în ceea ce privește neaplicarea dispozițiilor art. 74, lit. a) și art. 76, lit. b) C. pen. anterior.

A desființat sentința penală apelată sub acest aspect.

A reținut cauza spre rejudecare și în fond:

A descontopit pedeapsa rezultată principală de 9 ani închisoare aplicată inculpatului I. în pedepsele principale componente.

A făcut aplicarea art. 74, lit. a) și art. 76, lit. b) C. pen. anterior și a redus pedepsele principale componente astfel:

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 5 C. pen.;

- 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) Legea nr. 241/2005 modific. prin Legea nr. 50/2013 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. anterior a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea 6 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

Pedeapsă de executat: 6 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul inculpatului I. au rămas în sarcina acestuia.

V. În baza art. 421, pct. 2, lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de apelantul-inculpat K. împotriva aceleiași sentințe penale, doar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile și pedeapsa stabilită.

A desființat sentința penală apelată sub aceste aspecte.

A reținut cauza spre rejudecare și în fond:

În baza art. 386 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 3201 C. proc. pen. anterior și art. 5 C. pen. anterior, în infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35, alin. (1) C. pen. și art. 375 C. proc. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 273, alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35, alin. (1) C. pen., art. 61, alin. (4), lit. c) C. pen. și art. 375 C. proc. pen. și art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul K. la pedeapsa amenzii de 4.000 lei, corespunzătoare sumei de 20 lei pentru 200 de zile amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 63 C. pen.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul inculpatului K. au rămas în sarcina acestuia.

VI. În baza art. 421, pct. 2, lit. a) C. proc. pen. a admis apelul formulat de apelantul-inculpat G. împotriva aceleiași sentințe penale, doar în ceea ce privește greșita sa obligare la plata sumei de 3.223.981,43 lei și a accesoriilor fiscale aferente acestei sume.

A desființat sentința penală apelată sub acest aspect.

A reținut cauza spre rejudecare și în fond:

A înlăturat dispoziția de obligare a inculpatului G. la plata sumei de 3.223.981,43 lei și a accesoriilor fiscale aferente acestei sume, în solidar cu inculpații A., D., I., B. și C.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul inculpatului G. au rămas în sarcina acestuia.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 273 C. proc. pen. a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 4.994 lei, reprezentând diferență retribuție experți contabili V.V. și X.X.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut, în ceea ce privește apelul promovat de inculpatul C. că a aderat la grupul infracțional inițiat de inculpatul A. și constituit de acesta împreună cu D., grup la care au aderat și B., I., grupare în cadrul căreia a acționat în perioada octombrie 2011 - martie 2012, în vederea săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prin derularea unor ample operațiuni de comercializare de combustibili, prin intermediul societăților comerciale SC O. SRL și SC P. SRL.

C. i-a ajutat pe inculpații A. și D., administratori de fapt ai societăților comerciale SC O. SRL și SC P. SRL să deruleze ample operațiuni de comercializare de combustibil achiziționat din spațiul comunitar și să se sustragă de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, prin evidențierea în contabilitatea SC O. SRL a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale (două facturi fiscale emise de SC S. SRL Deva în valoare totală de 7.384.820 lei din care T.V.A. 1.429.320 lei) și prin evidențierea în actele contabile sau alte documente legale ale SC O. SRL și SC P. SRL a unor operațiuni fictive (retrageri de numerar din conturile societăților cu justificările fictive: restituire împrumut acordat de asociat, plată salarii și alte cheltuieli/operațiuni diverse), fiind cauzat astfel bugetului de stat un prejudiciu total de 3.223.981,43 lei (echivalentul a 737.418 euro), compus din: 2.266.148 lei T.V.A. și 957.833,43 lei acciză.

Inculpatul C. a acționat încă de la constituirea grupului infracțional organizat până în luna martie 2012, fiind implicat de liderul A., pentru găsirea unor persoane care să accepte preluarea SC O. SRL și în numele cărora să fie desfășurate operațiuni comerciale. În realizarea acestui scop, C. i-a cooptat pe T. și U. care au preluat firma menționată anterior. Ulterior, C. s-a implicat în obținerea autorizațiilor, plata garanției pentru acciză, deschiderea conturilor și derularea efectivă a operațiunilor comerciale prin SC O. SRL și SC P. SRL, inclusiv întocmirea documentelor (facturi, avize).

Acesta era cunoscut ca o persoană din anturajul liderului grupării, A., (fila 98 verso, vol. 3, dup). El s-a ocupat de achitarea garanției pentru plata accizei, de întocmirea procurii autentice pentru ca inculpatul D. să reprezinte societatea SC O. SRL în relația cu organele vamale (fila 99, vol. 3, dup). De asemenea, a intermediat retragerile de bani din conturile firmei. La recepția și desigilarea cisternelor cu motorina livrată de partenerul bulgar, în prezența autorităților vamale anunțate în prealabil a participat și inculpatul C. în unele cazuri (fila 100, vol. 3, dup) și chiar a imitat semnătura administratorului statutar T. pe una din declarațiile privind acciza.

În fapt, achitarea garanției pentru plata accizei s-a făcut de martorul Y. cu bani proveniți de la C. și în baza unei cereri completate de acesta (fila 223, vol. 4, dup). Martorul Y. a fost cooptat în beneficiul grupării tot de către inculpatul C.

Tot inculpatul C. s-a ocupat de vânzarea efectivă a motorinei la indicațiile liderului grupării, A., inclusiv cumătrului său, U.U. (fila 215, vol. VI, dpi). De altfel, prezența sa la punctul de lucru din Săvinești, jud. Neamț era aproape zilnică în perioada ianuarie-martie 2012 (filele 202-227, vol. 65, dup).

Scopul final era acela de însușire ilegală a T.V.A. colectat de la beneficiarul ultim, aspect cunoscut și asumat de apelantul C. (fila 102, vol.3, dup). Unele sume de bani erau primite de acesta de la coinculpatul A. prin serviciul x din stațiile y (fila 1, vol. 19, dup).

Având în vedere considerentele expuse deja pentru ceilalți inculpați în legătură cu expertiza contabilă, Curtea a constatat că este nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice în ceea ce privește fapta de complicitate la evaziune fiscală din art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9, alin. (1), lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen. în art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9, alin. (1), lit. c), alin. (2) Legea nr. 241/2005. La fel și celelalte apărări care se bazează pe unele concluzii din această expertiză.

Inculpatul C. a aderat la gruparea infracțională organizată condusă de A. și a ajutat la comercializarea motorinei și colectarea T.V.A. ce trebuia ulterior achitată la bugetul de stat. Pentru această datorie s-au înregistrat în contabilitatea SC O. SRL facturi fictive de achiziție mărfuri de o valoare apropiată livrărilor, astfel că este nereală apărarea conform căreia nu are nicio implicare în ceea ce privește cele două facturi fiscale emise de SC S. SRL.

Afirmația că achitarea garanției pentru plata accizei s-a făcut de martorul Y. cu bani proveniți de la C. și în baza unei cereri completate de acesta (fila 223, vol. 4, dup) s-a coroborat cu cea a coinculpatului D., astfel că ea nu a putut fi înlăturată doar pe baza poziției de nerecunoaștere adoptată de C.

Complicitatea apelantului C. este dovedită indiferent de sursa banilor pe care i-a dat martorului Y. și indiferent dacă a semnat sau nu facturile dintre SC P. SRL și societățile cumpărătoare : SC B.B. SRL, SC C.C. SRL, SC D.D. SRL, SC E.E. SRL, SC F.F. SRL, SC G.G. SRL, SC H.H. SRL, SC I.I. SRL, SC J.J. SRL, SC K.K. SRL și SC L.L. SRL. A. a adoptat o poziție de nerecunoaștere totală a activității infracționale, astfel că nu a putut fi luată în considerare ca reală doar una sau unele dintre afirmațiile sale.

Inculpatul C. era omul de încredere a lui A., aceasta fiind nevoia liderului, de supraveghere strictă a livrărilor de motorină.

Administratorii societăților comerciale sunt parteneri de afaceri care au achiziționat motorină sub prețul pieții, de la o firmă evazionistă. Atitudinea lor de a da cât mai puține informații în declarațiile de martori este una explicabilă din acest punct de vedere.

Prin urmare, motivele de apel referitoare la nevinovăția inculpatului s-au dovedit neîntemeiate.

Împotriva Deciziei penale nr. 1403 din data de 30 decembrie 2016 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, inculpatul C. a declarat prezentul recurs în casație, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1, pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen.

În motivarea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., a apreciat că, în cauză, competența de soluționare în fond aparține Tribunalului Neamț și nu Tribunalul Bacău, întrucât domiciliul său a fost și este în Piatra Neamț, iar pretinsele infracțiuni de evaziune fiscală ar fi fost săvârșite tot în Neamț (conform rechizitoriului).

A invocat și lipsa competenței materiale a Direcției Naționale Anticorupție în a efectua acte de urmărire și cercetare penală, competent fiind Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Neamț.

În motivarea cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., a arătat că nu a avut nicio calitate în vreuna din societățile comerciale implicate, nu a întocmit niciun document, nu a depus sau retras nicio sumă de bani în și/ sau din conturile societăților, etc., astfel cum rezultă și din probatoriul administrat, cu excepția declarației coinculpatului D., singura care-l incriminează, declarație dată pentru a-i ușura inculpatului susmenționat situația juridică.

A concluzionat, apreciind că a fost condamnat „pentru că mă numesc C. și probabil am supărat vreun organ de forță”.

În motivarea cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., a apreciat că i s-a aplicat o pedeapsă mult mai mare decât prevede legea, întrucât prejudiciul stabilit în cauză este sub 500.000 euro, motiv pentru care pedeapsa care i s-a aplicat nu putea depăși 4 ani închisoare, situație în care nu i s-a aplicat legea penală mai favorabilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 24 mai 2017, fiind stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu la data de 23 iunie 2017.

Prin încheierea din 23 iunie 2017, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul C. împotriva Deciziei penale nr. 1403/2016 din data de 30 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, și a stabilit termen pentru judecarea pe fond a recursului în casație la data de 8 septembrie 2017.

La data de 8 septembrie 2017 cauza a fost amânată în vederea stabilirii unui cadru procesual legal, fixându-se termen de judecată la 6 octombrie 2017.

Analizând recursul în casație în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței investită cu judecarea recursului în casație.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante.

Cu atât mai mult, recursul în casație nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, așa încât Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să reevalueze materialul probator și să stabilească o situație de fapt diferită de cea menționată în hotărârile atacate.

În consecință, Înalta Curte constată că sfera controlului judiciar pe calea recursului în casație a fost limitată, astfel că nu pot fi examinate decât chestiunile ce privesc aspecte de drept, în limita cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., fără a putea analiza și netemeinicia deciziei atacate.

Aceste considerații sunt aplicabile și cazurilor de casare prevăzute de art. 483 alin. (1) pct. 1, pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen., invocate de recurent, constatându-se, din motivare, că aspectele invocate exced prevederilor articolului invocat și, ca atare, nu pot fi primite solicitările formulate pe această cale.

Astfel, inculpatul C. a apreciat că Tribunalul Bacău nu a fost competent teritorial să judece cauza în care a fost condamnat, că decizia instanței de apel este nelegală, întrucât a fost condamnat pentru fapte pe care nu le-a comis (întrucât nu avea nicio calitate în vreuna din societățile comerciale implicate) și, de asemenea, că decizia instanței de apel este nelegală și netemeinică pentru că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Cu alte cuvinte, inculpatul a solicitat pe calea recursului în casație ca Înalta Curte de Casație și Justiție, în calea extraordinară de atac, să reaprecieze probatoriul și să dispună achitarea pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat.

Or, în raport de dispozițiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., cererea inculpatului este nefondată pentru următoarele motive:

În cauza dedusă judecății, competența teritorială a fost stabilită de Curtea de Apel Bacău regulator de competență, la data soluționării conflictului negativ dintre Tribunalul Bacău și Tribunalul Neamț, stabilindu-se că judecata se va desfășura la Tribunalul Bacău.

De altfel, motivul invocat nu se încadrează în prevederile art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., acesta fiind formal indicat în cererea de recurs în casație.

S-a reținut că faptele pentru care a fost condamnat inculpatul C. sunt incriminate de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) alin. (3) din Legea nr. 241/2005, modificată prin Legea nr. 50/2013, cu aplicarea art. 5 C. pen.

De asemenea, pedepsele aplicate de instanța de fond inculpatului sunt în limitele legale.

Concluzia instanței supreme are ca fundament argumentația instanței de apel, în soluționarea cauzei, care a reținut următoarele:

În ceea ce privește apelul promovat de inculpatul C. instanța de apel a reținut că a aderat la grupul infracțional inițiat de inculpatul A. și constituit de acesta împreună cu D., grup la care au aderat și B., I., grupare în cadrul căreia a acționat în perioada octombrie 2011- martie 2012, în vederea săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prin derularea unor ample operațiuni de comercializare de combustibili, prin intermediul societăților comerciale SC O. SRL și SC P. SRL.

C. i-a ajutat pe inculpații A. și D., administratori de fapt ai societăților comerciale SC O. SRL și SC P. SRL, să deruleze ample operațiuni de comercializare de combustibil achiziționat din spațiul comunitar și să se sustragă de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, prin evidențierea în contabilitatea SC O. SRL a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale (două facturi fiscale emise de SC S. SRL Deva în valoare totală de 7.384.820 lei din care T.V.A. 1.429.320 lei) și prin evidențierea în actele contabile sau alte documente legale ale SC O. SRL și SC P. SRL a unor operațiuni fictive (retrageri de numerar din conturile societăților cu justificările fictive: restituire împrumut acordat de asociat, plată salarii și alte cheltuieli /operațiuni diverse), fiind cauzat astfel bugetului de stat un prejudiciu total de 3.223.981,43 lei (echivalentul a 737.418 euro), compus din: 2.266.148 lei T.V.A. și 957.833,43 lei acciză.

Inculpatul C. a acționat încă de la constituirea grupului infracțional organizat până în luna martie 2012, fiind implicat de liderul A., pentru găsirea unor persoane care să accepte preluarea SC O. SRL și în numele cărora să fie desfășurate operațiuni comerciale. În realizarea acestui scop, C. i-a cooptat pe T. și U. care au preluat firma menționată anterior. Ulterior, C. s-a implicat în obținerea autorizațiilor, plata garanției pentru acciză, deschiderea conturilor și derularea efectivă a operațiunilor comerciale prin SC O. SRL și SC P. SRL, inclusiv întocmirea documentelor (facturi, avize).

Acesta era cunoscut ca o persoană din anturajul liderului grupării, A., (fila 98 verso, vol. 3, dup). El s-a ocupat de achitarea garanției pentru plata accizei, de întocmirea procurii autentice pentru ca inculpatul D. să reprezinte societatea SC O. SRL în relația cu organele vamale (fila 99, vol. 3, dup). De asemenea, a intermediat retragerile de bani din conturile firmei. La recepția și desigilarea cisternelor cu motorina livrată de partenerul bulgar, în prezența autorităților vamale anunțate în prealabil, a participat și inculpatul C. în unele cazuri (fila 100, vol. 3, dup) și chiar a imitat semnătura administratorului statutar T. pe una din declarațiile privind acciza.

În fapt, achitarea garanției pentru plata accizei s-a făcut de martorul Y. cu bani proveniți de la C. și în baza unei cereri completate de acesta (fila 223, vol. 4, dup). Martorul Y. a fost cooptat în beneficiul grupării tot de către inculpatul C..

Tot inculpatul C. s-a ocupat de vânzarea efectivă a motorinei la indicațiile liderului grupării, A., inclusiv cumătrului său, U.U., (fila 215, vol. VI, dpi). De altfel, prezența sa la punctul de lucru din Săvinești, jud. Neamț era aproape zilnică în perioada ianuarie-martie 2012 (filele 202-227, vol. 65, dup).

Scopul final era acela de însușire ilegală a T.V.A. colectat de la beneficiarul ultim, aspect cunoscut și asumat de apelantul C. (fila 102, vol. 3, dup). Unele sume de bani erau primite de acesta de la coinculpatul A. prin serviciul x din stațiile y (fila 1, vol. 19, dup).

Având în vedere considerentele expuse deja pentru ceilalți inculpați în legătură cu expertiza contabilă, instanța de apel a constatat că este nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice în ceea ce privește fapta de complicitate la evaziune fiscală din art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9, alin. (1), lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen. în art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9, alin. (1), lit. c), alin. (2) Legea nr. 241/2005. La fel și celelalte apărări care se bazează pe unele concluzii din această expertiză.

Inculpatul C. a aderat la gruparea infracțională organizată condusă de A. și a ajutat la comercializarea motorinei și colectarea T.V.A. ce trebuia ulterior achitată la bugetul de stat. Pentru această datorie s-au înregistrat în contabilitatea SC O. SRL facturi fictive de achiziție mărfuri de o valoare apropiată livrărilor, astfel că este nereală apărarea conform căreia nu are nicio implicare în ceea ce privește cele două facturi fiscale emise de SC S. SRL.

Afirmația că achitarea garanției pentru plata accizei s-a făcut de martorul Y. cu bani proveniți de la C. și în baza unei cereri completate de acesta (fila 223, vol. 4, dup) se coroborează cu cea a coinculpatului D., astfel că ea nu a putut fi înlăturată doar pe baza poziției de nerecunoaștere adoptată de C.

Complicitatea apelantului C. este dovedită indiferent de sursa banilor pe care i-a dat martorului Y. și indiferent dacă a semnat sau nu facturile dintre SC P. SRL și societățile cumpărătoare : SC B.B. SRL, SC C.C. SRL, SC D.D. SRL, SC E.E. SRL, SC F.F. SRL, SC G.G. SRL, SC H.H. SRL, SC I.I. SRL, SC J.J. SRL, SC K.K. SRL și SC L.L. SRL. A. a adoptat o poziție de nerecunoaștere totală a activității infracționale, astfel că nu a putut fi luată în considerare ca reală doar una sau unele dintre afirmațiile sale.

Inculpatul C. era omul de încredere a lui A., aceasta fiind nevoia liderului, de supraveghere strictă a livrărilor de motorină.

Administratorii societăților comerciale sunt parteneri de afaceri care au achiziționat motorină sub prețul pieții, de la o firmă evazionistă. Atitudinea lor de a da cât mai puține informații în declarațiile de martori este una explicabilă din acest punct de vedere.

În consecință, soluționarea cauzei de către instanța de apel s-a făcut cu respectarea legii, iar decizia penală pronunțată, respectiv Decizia penală nr. 1403 din 30 decembrie 2016 a Curții de Apel Bacău este legală și temeinică.

De altfel, motivarea cererii de recurs în casație reia susținerile formulate de inculpat și cu ocazia soluționării fondului cauzei, cât și a apelului, solicitându-se, de fapt, o rejudecare a cauzei, situație care excede cadrului procesual al recursului în casație.

În consecință, Înalta Curte reține că inculpatul C., deși formal a invocat cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1, pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen., criticile formulate nu se încadrează în situațiile reglementate de prevederile legale menționate, criticându-se, de fapt, modalitatea în care a fost reținută de către instanță starea de fapt, pe baza probatoriului aflat la dosarul cauzei și interpretării acestuia, aspecte care, așa cum s-a arătat, nu pot fi reevaluate pe calea recursului în casație.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul C. împotriva Deciziei penale nr. 1403 din data de 30 decembrie 2016 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de către recurentul inculpat C. împotriva Deciziei penale nr. 1403/2016 din data de 30 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat C. și pentru intimații inculpați I., A., D., E., F., H., B., K. și J. în sumă de câte 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat G., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 de lei rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 06 octombrie 2017.