Personal Nature of Tax Evasion Mitigation and Accessory Penalties in Complicity

Decizia nr. 129/A/2017

Deliberând asupra apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, de apelanții intimați inculpații A., B. și C. împotriva sentinței penale nr. 118/F din 24 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, privind și pe intimații inculpați, D. și E. și B.

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 118/F din 24 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a II-a penală:

I. Conform art. art. 5 alin. (1) C. pen.

1. În baza art. 386 din C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul E., din infracțiunea prev. de art. 9, alin. (1), lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prev. de art. art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968, art. 10 din Legea nr. 241/2005, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 80 din C. pen. 1968, a condamnat pe inculpatul E., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

Conform art. 65 alin. (2) din C. pen. 1968, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. 1968, pe o durată de 3 ani.

A constatat că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentința penală nr. 17 din 05 martie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția penală, modificată prin Decizia nr. 67 din 23 februarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, conform art. 91 C. pen.

A anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală sus - menționată pe care o contopește, în temeiul art. 33 lit. a) C. pen. 1968, art. 34 lit. b) C. pen. 1968 și art. 35alin. (1) C. pen. 1968,cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, stabilind pedeapsa mai grea, de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. 1968.

În temeiul art. 71 din C. pen. 1968 a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. 1968.

Conform art. 861 alin. (1) și art. 862 din C. pen. 1968, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului E., pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 863 alin. (1) din C. pen. 1968 a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. 1968 privind situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea - credință a măsurilor de supraveghere, stabilite prin prezenta sentință.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. 1968, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, s-a dispus să se suspende și executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

În temeiul art. 88 C. pen. 1968, s-a scăzut din pedeapsa închisorii durata reținerii și a arestării preventive, de la 14 mai 2015 la 20 mai 2015.

II. Conform art. 5 alin. (1) C. pen.:

1. În baza art. 386 din C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul B., din infracțiunea prev. de art. 9, alin. (1), lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968.

2. În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968, art. 10 din Legea nr. 241/2005, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 80 din C. pen. 1968, a condamnat pe inculpatul B., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

Conform art. 65 alin. (2) din C. pen. 1968, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. 1968, pe o durată de 3 ani.

Conform art. 861 alin. (1) și art. 862 din C. pen. 1968, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B., pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 863 alin. (1) din C. pen. 1968 a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. 1968 privind situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea - credință a măsurilor de supraveghere, stabilite prin prezenta sentință.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. 1968, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, s-a dispus să se suspende și executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

În temeiul art. 88 C. pen. 1968, a scăzut din pedeapsa închisorii durata reținerii și a arestului la domiciliu, de la 14 mai 2015 la 13 iunie 2015.

III. Conform art. 5 alin. (1) C. pen.:

1. În baza art. 386 din C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul C., din infracțiunea prev. de art. 9, alin. (1), lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prev. de art. art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968.

2. În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968, art. 10 din Legea nr. 241/2005, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 80 din C. pen. 1968, a condamnat pe inculpatul C., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

Conform art. 65 alin. (2) din C. pen. 1968, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. 1968, pe o durată de 3 ani.

Conform art. 861 alin. (1) și art. 862 din C. pen. 1968, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului C., pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 863 alin. (1) din C. pen. 1968 a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. 1968 privind situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea - credință a măsurilor de supraveghere, stabilite prin prezenta sentință.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. 1968, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, s-a dispus să se suspende și executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

IV. Conform art. 5 alin. (1) C. pen.:

1. În baza art. 386 din C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul A., din infracțiunile prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35, alin. (1) C. pen. și de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9, alin. (1), lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968 și de art. 26 din C. pen. 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. 1968.

2. În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 241/2005 și art. 91 lit. c) din C. pen. 1968, s-a încetat procesul penal față de inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968, aplicând inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1.000 lei.

3. În temeiul art. 26 din C. pen. 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968, art. 10 din Legea nr. 241/2005, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 80 din C. pen. 1968, a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

Conform art. 65 alin. (2) din C. pen. 1968, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. 1968, pe o durată de 3 ani.

Conform art. 861 alin. (1) și art. 862 din C. pen. 1968, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A., pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 863 alin. (1) din C. pen. 1968 a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. 1968 privind situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea - credință a măsurilor de supraveghere, stabilite prin prezenta sentință.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. 1968, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, s-a dispus să se suspende și executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

În temeiul art. 88 C. pen. 1968, a scăzut din pedeapsa închisorii durata reținerii și a arestului preventiv, de la 14 mai 2015 la 20 mai 2015.

V. Conform art. 5 alin. (1) C. pen.:

1. În baza art. 386 din C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul D., din infracțiunile prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9, alin. (1), lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35, alin. (1) C. pen. (3 fapte) și de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35, alin. (1) C. pen. și art. 5, alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 26 din C. pen. 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968 (3 fapte) și de art. 26 din C. pen. 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. 1968.

2. În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 241/2005 și art. 91 lit. c) din C. pen. 1968, a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul D., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 din C. pen. 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968, aplicând inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei (autor inculpatul A.).

3. În temeiul art. 26 din C. pen. 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968, art. 10 din Legea nr. 241/2005, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 80 din C. pen. 1968, a condamnat pe inculpatul D. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată(autor inculpatul E.).

Conform art. 65 alin. (2) din C. pen. 1968, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. 1968, pe o durată de 3 ani.

4. În temeiul art. 26 din C. pen. 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968, art. 10 din Legea nr. 241/2005, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 80 din C. pen. 1968, a condamnat pe inculpatul D. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată(autor inculpatul B.).

Conform art. 65 alin. (2) din C. pen. 1968, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. 1968, pe o durată de 3 ani.

5. În temeiul art. 26 din C. pen. 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968, art. 10 din Legea nr. 241/2005, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 80 din C. pen. 1968, a condamnat pe inculpatul D. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată(autor inculpatul C.).

Conform art. 65 alin. (2) din C. pen. 1968, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. 1968, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. 1968, art. 34 lit. b) C. pen. 1968 și art. 35alin. (3) C. pen. 1968 a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. 1968.

În temeiul art. 71 din C. pen. 1968 a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. 1968.

Conform art. 861 alin. (1) și art. 862 din C. pen. 1968, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului D., pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 863 alin. (1) din C. pen. 1968 a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. 1968 privind situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea - credință a măsurilor de supraveghere, stabilite prin prezenta sentință.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. 1968, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, s-a dispus să se suspende și executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

În temeiul art. 88 C. pen. 1968, s-a scăzut din pedeapsa închisorii durata reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu, de la 14 mai 2015 la 17 iunie 2015.

În baza art. 19 raportat la art. 397 C. proc. pen., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin F. și obligă pe inculpatul C. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G. SRL și cu inculpatul D.,iar pe acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente SC H. SRL la plata către partea civilă a sumei de 1.329.360 lei (consemnată la dispoziția organelor judiciare de către partea responsabilă civilmente SC G. SRL) și a obligațiilor fiscale accesorii aferente acestui debit, calculate de la data scadenței până la data plății efective.

În temeiul art. 330 C. proc. pen., a menținut măsura asiguratorie instituită prin ordonanța procurorului din data de 03 iunie 2015, până la concurența sumei de 1.329.360 lei și a obligațiilor fiscale accesorii aferente acestui debit, asupra:

- sumei de 98.080,10 lei din contul deschis la SC I. SA - Agenția Victoria, sumă consemnată pe seama și la dispoziția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București conform Recipisei de consemnare, ambele din data de 18 mai 2015;

- sumei de 1.243.525 lei aflată în conturi deschise la SC I. SA, virată de partea responsabilă civilmente SC G. SRL prin ordinele de plată din 26 mai 2015 (850.000 lei - cont), din 27 mai 2015 (100.000 lei - cont), din 28 mai 2015 (220.000 lei - cont) și din 28 mai 2015 (73.525 lei - cont).

S-a constatat că inculpații E., A. și B. au acoperit integral prejudiciile cauzate statului.

În temeiul art. 274, alin. (2) și (3) din C. proc. pen., a obligat inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, după cum urmează:

- inculpatul D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC H. SRL: 16.000 lei;

- inculpatul A.: 11.000 lei;

- inculpatul C. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G. SRL: 6.000 lei;

- inculpatul B.: 6.000 lei;

- inculpatul E.: 6.000 lei.

Pentru a dispune astfel a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații:

E., pentru săvârșirea infracțiunii de:

- evaziune fiscală, prevăzută de art. 9, alin. (1), lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35, alin. (1) C. pen. și art. 5, alin. (1) C. pen. (7 acte materiale) - faptă din perioada septembrie 2012-aprilie 2013;

B., pentru săvârșirea infracțiunii de:

- evaziune fiscală, prevăzută de art. 9, alin. (1), lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35, alin. (1) C. pen. și art. 5, alin. (1) C. pen. (33 acte materiale) - faptă din perioada iunie 2011-septembrie 2013;

C., pentru săvârșirea infracțiunii de:

- evaziune fiscală prevăzută de art. 9, alin. (1), lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35, alin. (1) C. pen. și art. 5, alin. (1) C. pen. (16 acte materiale) - faptă din perioada ianuarie 2012-septembrie 2013;

A., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- evaziune fiscală, prevăzută de art. 9, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35, alin. (1) C. pen. și art. 5, alin. (1) C. pen. (13 acte materiale) - faptă din perioada aprilie 2011-septembrie 2013 și;

- complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48, alin. (1) C. pen. rap. la art. 9, alin. (1), lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35, alin. (1) C. pen. și art. 5, alin. (1) C. pen. (autor inculpatul B., 33 acte materiale) - faptă din perioada iunie 2011-septembrie 2013, ambele cu aplicarea art. 38, alin. (1) C. pen. și art. 5, alin. (1) C. pen. și;

D., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48, alin. (1) C. pen. raportat la art. 9, alin. (1), lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35, alin. (1) C. pen. și art. 5, alin. (1) C. pen. (autor inculpatul E., 7 acte materiale) - faptă din perioada septembrie 2013-aprilie 2013;

- complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48, alin. (1) C. pen. raportat la art. 9, alin. (1), lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35, alin. (1) C. pen. și art. 5, alin. (1) C. pen. (autor inculpatul B., 33 acte materiale) - faptă din perioada iunie 2011-septembrie 2013;

- complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48, alin. (1) C. pen. raportat la art. 9, alin. (1), lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35, alin. (1) C. pen. și art. 5, alin. (1) C. pen. (autor inculpatul C., 16 acte materiale) - faptă din perioada ianuarie 2012-septembrie 2013;

- complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48, alin. (1) C. pen. raportat la art. 9, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35, alin. (1) C. pen. și art. 5, alin. (1) C. pen. (autor inculpatul A., 13 acte materiale) - faptă din perioada aprilie 2011-septembrie 2013;

toate cu aplicarea art. 38, alin. (1) C. pen. și art. 5, alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut următoarea situație de fapt:

În perioada 2011-2013, inculpatul D. a pus la dispoziția mai multor administratori de societăți documente justificative - facturi, contracte, situații de lucrări etc. prin care se atesta efectuarea unor servicii de către SC H. SRL, SC J. SRL și SC K. SRL, servicii care în realitate nu au avut loc, scopul fiind acela ca beneficiarii din aceste documente să își diminueze baza impozabilă și implicit T.V.A. de plată și impozitul pe venit/profit. După emiterea facturilor, acestea erau achitate imediat de către beneficiari, iar sumele de bani erau retrase în numerar cea mai mare parte de către inculpatul D. personal sau virate de acesta în contul inculpatului A. sau a suspecților L. și M., care le retrăgeau în numerar.

Activitatea infracțională a inculpatului D. a început prin intermediul SC J. SRL, la care a devenit administrator la data de 12 aprilie 2011 și a continuat prin intermediul SC H. SRL la care a fost administrator de drept în perioada 05 decembrie 2011 - 14 mai 2013. Începând cu data de 14 mai 2013, a fost numită în mod formal ca și administrator concubina acestuia, suspecta N., însă de administrarea efectivă a societății s-a ocupat în continuare inculpatul D., așa cum rezultă din declarațiile acestuia și ale suspectei susmenționate (filele nr. 3-10, 186-189 din vol. 2 al dup). În fine, începând cu data de 30 octombrie 2012, a devenit administrator al SC K. SRL, calitate pe care a avut-o până la data de 14 mai 2013, când administrator de drept a devenit suspecta N., însă în mod similar, tot inculpatul D. avea puterea de decizie.

Inculpatul D. avea în anturajul său persoane care dețineau calitatea de administratori ai unor societăți comerciale, inculpați și suspecți în prezenta cauză (A., M., L., O.), persoane cu care participa la diferite curse de autovehicule.

Acestor persoane sau altor persoane cunoscute prin intermediul acestora, inculpatul D. le-a pus la dispoziție documente fiscale și justificative folosite de către acestea la deducerea cheltuielilor și a T.V.A., în scopul eludării obligațiilor fiscale.

I. Primul beneficiar al documentelor emise de inculpatul D. a fost A., asociat al SC P. SRL cu o cotă de participare de 33,3 %, angajat ca director de vânzări, dar care administra în fapt societatea, administrator de drept fiind tatăl său R., firma având ca obiect principal de activitate cod CAEN „Activități de închiriere și leasing cu autoturisme și autovehicule rutiere ușoare”. Inculpatul D. a fost angajat în funcția de director tehnic la SC S. SRL, societate la care A. este administrator.

Deși inculpatul D. a devenit administrator la SC J. SRL la data de 12 aprilie 2011, acesta a încheiat cu inculpatul A., în calitate de asociat și administrator de fapt al SC P. SRL contractul pe care l-au datat 20 martie 2011 și l-au înregistrat la această din urmă societate din 21 martie 2011. Contractul avea ca obiect promovarea de către „furnizorul” SC J. SRL a produselor, serviciilor sau mărcilor „clientului” SC P. SRL. În baza acestui contract, SC J. SRL a emis către așa-zisul client facturile fiscale din 21 martie 2011 - în valoare totală (inclusiv T.V.A.) de 161.330 lei, din 15 iunie 2011 - în valoare totală (inclusiv T.V.A.) de 218.000 lei și din 20 octombrie 2011 - în valoare totală (inclusiv T.V.A.) de 9.400 lei. Emiterea facturii cu data de 21 martie 2011 se justifică prin aceea că pentru această lună, declarațiile fiscale s-au depus până la data de 25 aprilie 2011, astfel că până la această dată puteau fi înregistrate documente purtând o dată din cursul lunii pentru care se întocmesc aceste declarații, chiar dacă aceste documente au fost întocmite în realitate în cursul lunii următoare.

Un alt contract este încheiat de cele două societăți la data de 06 noiembrie 2011 la SC J. SRL și la SC P. SRL, având ca obiect servicii de închiriere șofer. În baza acestui contract, a fost emisă factura din 09 noiembrie 2011 în valoare totală (inclusiv T.V.A.) de 39.038 lei.

Pe lângă aceste facturi aferente celor două contracte, în contabilitatea SC P. SRL au mai fost înregistrate facturile din 29 iulie 2011 - în valoare totală (inclusiv T.V.A.) de 10.900 lei, din 30 noiembrie 2011 - în valoare totală (inclusiv T.V.A.) de 17.600 lei, din 19 decembrie 2011 - în valoare totală (inclusiv T.V.A.) de 43.600 lei, din 29 iunie 2012 - în valoare totală (inclusiv T.V.A.) de 28.000 lei, în care la denumirea produselor este menționat Închiriere auto/Contravaloare închirieri auto, precum și factura din 27 iulie 2012 - în valoare totală (inclusiv T.V.A.) de 97.650 lei, în care la denumirea produselor este menționat „contravaloare conf. CTR 5 anexa 1”, contract care nu a fost pus la dispoziție de către inculpatul A..

Colaborarea infracțională dintre cei doi inculpați a fost extinsă după ce D. a devenit administrator la SC H. SRL, fapt petrecut la data de 05 decembrie 2011. Astfel, între această societate și SC P. SRL, a fost „încheiat” contractul din 31 ianuarie 2012, înregistrat la această din urmă societate din 31 ianuarie 2012, având ca obiect conform anexelor la contract: servicii de optimizare motoare de căutare pe internet (SEO) pentru site-urile companiei (anexa 1), (SEM) managementul optimizării pe motoarele de căutare în funcție de cuvintele cheie targetate și (SEO) optimizare pe motoare de căutare (anexa 4) și din nou (SEO) optimizare pe motoare de căutare (anexa 5). Anexele 2 și 3 nu au fost puse la dispoziție de către inculpatul A., și nici nu au fost identificate cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate. Acest contract figurează ca bază de emitere a facturilor din 30 ianuarie 2012 - în valoare totală (inclusiv T.V.A.) de 192.348 lei - reprezentând contravaloare conform contract anexa 1, din 15 octombrie 2012 - în valoare totală (inclusiv T.V.A.) de 70.000 lei - reprezentând contravaloare conform contract anexa 3, din 10 decembrie 2012 - în valoare totală (inclusiv T.V.A.) de 181.440 lei - reprezentând contravaloare conform contract anexa 4 și din 25 iunie 2013 - în valoare totală (inclusiv T.V.A.) de 19.906 lei - reprezentând contravaloare conform contract anexa 5.

Din declarațiile inculpaților D. și A. (filele nr. 3-10, 127-130, 145-147 din vol. 2, filele nr. 50-51, 54 din vol. 46 și filele 65-71, 99-102, 108-124 din vol. 47 al dup) rezultă că operațiunile pentru care au fost emise aceste facturi atât provenind de la SC J. SRL cât și SC H. SRL sunt fictive, în realitate nefiind prestat nici un serviciu din cele înscrise în facturile emise. De asemenea, în declarațiile date organelor de urmărire penală, aceștia au susținut că inculpatul A. este cel care a încheiat aceste contracte (aspect ce rezultă de altfel și din studierea acestor înscrisuri) și a dispus înregistrarea facturilor în contabilitatea societății. Faptul că inculpatul A. administra în fapt SC P. SRL rezultă și din declarația martorului T., contabil al societății (filele nr. 48-50 din vol. 28 al dup), precum și a administratorului de drept R., tatăl inculpatului (filele nr. 125-127 din vol. 47 al dup).

Fiind cert faptul că operațiunile sunt fictive, în vederea stabilirii implicațiilor fiscale ale înregistrării în contabilitatea SC P. SRL a acestora, prin ordonanța procurorului din data de 22 mai 2015, s-a dispus efectuarea în cauză a unei constatări tehnico-științifice de către specialiștii antifraudă detașați în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cu următoarele obiective:

1. Să se întocmească, pentru perioada 2011 - 2013, o situație a facturilor fiscale emise de către SC H. SRL, SC J. SRL, și înregistrate în evidența contabilă a SC P. SRL - ca și cheltuieli cu serviciile executate de terți;

2. Să se stabilească prejudiciul cauzat bugetului de stat constând în sumele cu care au fost diminuate impozitul pe profit și T.V.A. de plată datorate bugetului de stat (total obligație fiscală diminuată), prin înregistrarea în evidențele contabile ale SC P. SRL - ca și cheltuieli cu serviciile executate de terți a facturilor fiscale privind operațiuni fictive emise de SC H. SRL, și SC J. SRL.

Concluziile specialistului - care nu au fost contestate de către niciunul dintre inculpați incluse în Raportul de constatare din data de 03 iunie 2015, au fost că în perioada ianuarie 2011 - decembrie 2013, SC P. SRL - a înregistrat în evidența contabilă un număr de 13 (treisprezece) facturi în valoare totală (inclusiv T.V.A.) de 1.089.212 lei, reprezentând achiziții de servicii de la SC H. SRL - și SC J. SRL, iar prin înregistrare în evidența contabilă a unor documente de achiziție provenind de la SC H. SRL și SC J. SRL, ce nu au avut la bază operațiuni reale, SC P. SRL s-a sustras de la plata unor obligații fiscale în cuantum de 215.549,86 lei (compus din impozit pe profit în sumă de 6.011,64 lei și T.V.A. de plată în sumă de 209.538,22 lei).

Pentru stabilirea prejudiciului integral produs bugetului de stat de către această societate, a fost dispusă efectuarea unei constatări tehnico-științifice de către specialiștii antifraudă detașați la parchet, care au concluzionat în Raportul din data de 24 septembrie 2015 că aferent debitului principal, SC P. SRL datorează dobânzi de întârziere în cuantum de 90.615,54 lei ( 90.161,92 dobânzi aferente T.V.A. de plată + 489,62 dobânzi aferente impozit pe profit de plată = 90.615,54) și penalități de întârziere în sumă totală de 60.668,01 lei (60.341,69 penalități de întârziere aferente T.V.A. de plată + 326,32 penalități de întârziere aferente impozit pe profit de plată = 60.668,01 lei).

Prin ordinul de plată din 20 mai 2015, aflat la fila nr. 41 din vol. 28 al dup, a fost virată la bugetul statului suma de 351.953 lei de către R., tatăl inculpatului.

II. Prin intermediul lui A., D. l-a cunoscut pe inculpatul B., care deține calitatea de asociat și administrator al mai multor societăți comerciale - SC U. SRL, SC V. SRL și SC X. SRL, ce activează în domeniul IT și care avea nevoie de documente necesare diminuării masei impozabile pentru toate cele trei societăți.

Relația dintre inculpații D. și B. a fost intermediată de către inculpatul A., care a participat la săvârșirea faptelor reținute în sarcina inculpatului B., căruia i-a pus la dispoziție documentele necesare înregistrării în contabilitatea societăților beneficiare.

Activitatea infracțională a inculpatului B. s-a derulat în perioada iunie 2011 - septembrie 2013, interval în care acesta a înregistrat în contabilitatea societăților pe care le administra un număr total de 33 de facturi fiscale care atestau achiziția unor servicii/produse de la furnizorii SC J. SRL și SC H. SRL, cu precizarea că factura din 01 iunie 2012 ce a fost identificată în mod scriptic în fișa partenerului SC H. SRL (fila nr. 62 din vol. 22 al dup) ridicată cu ocazia percheziției domiciliare din data de 14 mai 2015 la sediul SC U. SRL are valoarea 0 (zero), factura respectivă nefiind însă identificată fizic.

Pentru a da o aparență de legalitate a operațiunilor fictive înregistrate în evidențele contabile, în sensul art. 21, alin. (4), lit. m) din C. fisc. - care stipulează că nu sunt deductibile cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activităților desfășurate și pentru care nu sunt încheiate contracte, inculpații au întocmit contracte de servicii pe care le-au anexat facturilor înregistrate în contabilitatea societăților SC U. SRL, SC V. SRL și SC X. SRL.

Astfel;

a. SC U. SRL, conform concluziilor specialistului antifraudă incluse în Raportul de constatare tehnico-științifică din data de 20 iulie 2015 - necontestate pe parcursul urmăririi penale, a înregistrat în evidența contabilă un număr de 15 (cincisprezece) facturi - din care 3 provin de la SC J. SRL și 12 de la SC H. SRL, în valoare totală (inclusiv T.V.A.) de 1.859.790,64 lei, iar prin înregistrare în evidența contabilă a unor documente de achiziție provenind de la SC H. SRL și SC J. SRL, ce nu au avut la bază operațiuni reale, SC U. SRL s-a sustras de la plata unor obligații fiscale în cuantum de 594.070,15 lei (debit principal compus din impozit pe profit în sumă de 234.109,15 lei și T.V.A. de plată în sumă de 359.961 lei).

În spatele facturilor din 25 iunie 2011, din 15 septembrie 2011 și din 19 octombrie 2011 emise de SC J. SRL, a căror valoare totală este de 835.760 lei, inculpatul B. a atașat contractul din 02 iunie 2011 (nesemnat însă de prestator), obiectul contractului fiind conform anexelor 1 și 2 la acesta prestarea unor servicii de marketing și IT.

În mod similar, în ceea ce privește partenerul SC H. SRL, SC U. SRL a înregistrat facturile din data de 19 decembrie 2011 și din 29 februarie 2012 în baza contractului din data de 05 iulie 2011 iar în facturile din 05 martie 2013, din 02 aprilie 2013 și din 22 august 2013 se precizează că au ca temei contractul, contract care însă nu există, nefiind pus la dispoziția organelor judiciare de către inculpați și nici nu a fost găsit cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate.

b. SC V. SRL, conform concluziilor specialistului antifraudă incluse în Raportul de constatare tehnico-științifică din data de 20 iulie 2015 - necontestate pe parcursul urmăririi penale, a înregistrat în evidența contabilă un număr de 9 (nouă) facturi - din care 2 provin de la SC J. SRL și 7 de la SC H. SRL, în valoare totală (inclusiv T.V.A.) de 1.386.834 lei, iar prin înregistrare în evidența contabilă a unor documente de achiziție provenind de la cei doi contribuabili, ce nu au avut la bază operațiuni reale, SC V. SRL s-a sustras de la plata unor obligații fiscale în cuantum de 440.879,80 lei (debit principal compus din impozit pe profit în sumă de 178.946,32 lei și T.V.A. de plată în sumă de 261.933,48 lei).

Pentru factura din 20 august 2011 în valoare de 248.000 lei emisă de SC J. SRL, inculpații B. și D. au plăsmuit contractul din 01 august 2011 pentru servicii de comunicare, marketing, publicitate și planuri de organizare a unor evenimente, iar pentru factura din 06 octombrie 2011 în valoare de 198.400 lei emisă de același furnizor, inculpații au întocmit contractul din 06 octombrie 2011 pentru servicii de consultanță în vederea conceperii unui plan de organizare a unor evenimente.

În relația cu SC H. SRL, pentru cele 7 facturi emise și înregistrate în contabilitatea SC V. SRL, din 29 februarie 2012, din 28 martie 2012, din 04 iunie 2012, din 25 iulie 2012 (care nu a fost pusă la dispoziție de inculpați și nici nu a fost găsită la percheziția domiciliară, figurând însă înregistrată în evidențele contabile ale SC V. SRL), din 27 august 2012, din 14 septembrie 2012 și din 01 octombrie 2012 au fost plăsmuite de inculpații D. și B. ca și documente justificative: contractul-prestarea serviciilor de realizare soft din 16 ianuarie 2012, contractul de prestări servicii din 04 iunie 2012, contractul-prestarea serviciilor de realizare soft din 04 iunie 2012 și contractul-prestarea serviciilor de realizare soft din 02 iulie 2012.

c. SC X. SRL, conform concluziilor specialistului antifraudă incluse în Raportul de constatare tehnico-științifică din data de 20 iulie 2015 - necontestate pe parcursul urmăririi penale, a înregistrat în evidența contabilă un număr de 9 (nouă) facturi toate emise de SC H. SRL, în valoare totală (inclusiv T.V.A.) de 736.080 lei, iar prin înregistrare în evidența contabilă a unor documente de achiziție provenind de la SC H. SRL, ce nu au avut la bază operațiuni reale, SC X. SRL s-a sustras de la plata unor obligații fiscale în cuantum de 219.537,97 lei (compus din impozit pe profit în sumă de 80.941,84 lei și T.V.A. de plată în sumă de 138.596,13 lei).

Aferente acestor facturi, din 05 mai 2012, din 01 iunie 2012, din 01 noiembrie 2012, din 22 noiembrie 2012, din 17 decembrie 2012, din 08 august 2013, din 11 septembrie 2013, din 11 septembrie 2013 și din 11 septembrie 2013 (de stornare), inculpații au întocmit ca și documente justificative: contractul-prestarea serviciilor de realizare soft din 01 martie 2012, contractul de prestări servicii din 30 mai 2012 și contractul-prestarea serviciilor de realizare soft din 10 decembrie 2012. Ultimele două facturi nu au fost identificate fizic, însă figurează înregistrate în contabilitatea SC X. SRL, valoarea lor cumulată fiind 0 (zero) lei.

Din declarațiile inculpaților D. și B. (filele nr. 3-10 din vol. 2, filele 40-42 din vol. 46 și filele nr. 236-237 din vol. 47 al dup), rezultă că operațiunile pentru care au fost emise aceste facturi atât provenind de la SC J. SRL cât și SC H. SRL sunt fictive, în realitate nefiind prestat niciun serviciu/livrat niciun produs din cele înscrise în facturile emise. Ambii inculpați îl indică pe inculpatul A. ca fiind cel care a efectuat demersuri pentru a-i pune în legătură și care i-a transmis inculpatului B. fie personal, fie prin poșta electronică datele de identificare ale societăților SC H. SRL și SC J. SRL, precum și facturi emise de către societățile de mai sus. În acest sens, inculpatul B. a pus la dispoziția organelor judiciare odată cu memoriul din data de 20 august 2015 înscrisuri reprezentând mail-uri transmise de către inculpatul A. (filele nr. 284-298 din vol. 47 dup).

III. La începutul anului 2012, prin prisma anturajului, inculpatul D. l-a cunoscut pe inculpatul C., asociat la SC G. SRL, firmă ce are ca obiect principal de activitate cod CAEN „Alte activități de creditare”, în fapt societatea având deschise mai multe puncte de lucru - case de amanet.

Conform concluziilor specialistului antifraudă incluse în Raportul de constatare tehnico-științifică din data de 11 iunie 2015 (filele 13-39 din vol. 32 al dup), SC G. SRL a înregistrat în evidența contabilă în perioada ianuarie 2012-septembrie 2013 un număr de 16 (șaisprezece) facturi emise de SC H. SRL pentru servicii fictive, în valoare totală (inclusiv T.V.A.) de 4.158.972,80 lei, iar prin înregistrare în evidența contabilă a unor documente de achiziție provenind de la SC H. SRL, ce nu au avut la bază operațiuni reale, SC G. SRL s-a sustras de la plata unor obligații fiscale în cuantum de 1.329.360 lei (compus din impozit pe profit în sumă de 536.642 lei și T.V.A. de plată în sumă de 792.718 lei).

Pentru a justifica emiterea acestor facturi și plata valorii înscrise pe acestea, inculpații D. și C. au redactat două contracte din 05 ianuarie 2012, primul având ca obiect prestarea de servicii de management pentru motoare de căutare pe internet (SEM), iar al doilea constând în servicii de întreținere și mentenanță calculatoare, identificate și ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la sediul social al SC G. SRL. Ambele contracte au fost semnate din partea firmei SC G. SRL de către suspectul Z., administrator de drept al societății.

Contractul din 05 ianuarie 2012 are 15 anexe identice în conținut, cu excepția valorii așa ziselor servicii prestate, numerotate de la 1 la 15, cele cu numerele 6-15 fiind însoțite de situații de lucrări identice în conținut. Au mai fost identificate două situații de lucrări, una pentru perioada ianuarie-martie și una pentru luna aprilie, fără a exista vreun indiciu de care anexă aparțin, concluzia logică dată fiind cronologia acestora este că sunt aferente anexelor 1 și 2.

Cele 15 anexe au fost atașate ca documente justificative prestărilor de servicii următoarelor facturi emise de SC H. SRL (prima factură fiind pentru serviciile menționate în anexa 1, a doua factură fiind pentru serviciile menționate în anexa 2, ș.a.m.d.): din 31 ianuarie 2012, din 29 februarie 2012, din 28 martie 2012, din 24 aprilie 2012, din 15 mai 2012, din 29 septembrie 2012, din 15 octombrie 2012, din 10 decembrie 2012, din 03 ianuarie 2013, din 01 martie 2013, din 02 aprilie 2013, din 31 mai 2013, din 25 iunie 2013, din 02 august 2013 și din 11 septembrie 2013.

Acest contract mai are și două acte adiționale, unul datat 20 decembrie 2012 prin care a fost „prelungit” pe o perioadă de un an de la 01 ianuarie 2013 la 31 decembrie 2013 și al doilea datat 25 septembrie 2013, prin care „s-a convenit” rezilierea contractului începând cu data de 01 octombrie 2013.

Contractul din 05 ianuarie 2012 având ca obiect prestarea de către SC H. SRL a unor servicii de întreținere și mentenanță calculatoare a fost stins printr-o singură factură din 31 ianuarie 2012, în valoare de 37.666 lei, la care este atașată o anexă nedatată.

Fictivitatea operațiunilor rezultă din declarațiile inculpatului D. (filele nr. 3-10 din vol. 2, filele 65-71 din vol. 47 al dup), ale suspectului Z. (filele nr. 165-168 din vol. 2 al dup), ale martorei Y. (filele nr. 23-24 din vol. 47 al dup), angajată la SC G. SRL în funcția de inginer sisteme de calcul.

Atât din declarația inculpatului D. cât și a suspectului Z., rezultă că inculpatul C. a dispus încheierea acestor contracte cu firma SC H. SRL. Faptul că acest inculpat se implică în administrarea societății, dând dispoziții în cadrul acesteia rezultă și din declarația martorei Y.

Mai mult decât atât cu ocazia percheziției efectuate la sediul SC G. SRL (procesul-verbal aflându-se la filele 45-55 din vol. 3 al dup) a fost identificată în biroul inculpatului C. o filă tip A4, pe care sunt mențiuni olografe referitoare la relația cu SC H. SRL (fila nr. 127 din vol. 31 al dup), ceea ce denotă că inculpatul supraveghea modul în care se desfășoară operațiunile cu această societate.

La data de 18 mai 2015, într-un cont deschis la SC I. SA - Agenția Victoria, a fost depusă la dispoziția organelor judiciare suma de 98.080,10 lei ridicată cu ocazia percheziției efectuate la sediul SC G. SRL.

Ulterior, prin ordinele de plată din 26 mai 2015 (850.000 lei), din 27 mai 2015 (100.000 lei), din 28 mai 2015 (220.000 lei) și din 28 mai 2015 (73.525 lei), SC G. SRL a virat în alte conturi deschise la SC I. SA suma totală de 1.243.525 lei la dispoziția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Asupra acestor sume de bani a fost instituită măsura asiguratorie a sechestrului prin ordonanța procurorului din data de 03 iunie 2015.

IV. Un alt client al SC H. SRL este SC A.A. SPRL, coordonată în perioada 2012-2013 de către inculpatul E., care avea calitatea de avocat, așa cum rezultă din adresa Baroului Ilfov din 20 august 2015 (fila nr. 231 din vol. 47 al dup).

Acesta a dobândit calitatea de avocat coordonator începând cu data de 01 ianuarie 2009 prin statutul societății din data de 22 decembrie 2008 (filele nr. 216-226 din vol. 47 al dup).

Conform concluziilor specialistului antifraudă incluse în Raportul de constatare tehnico-științifică din data de 10 iunie 2015 (filele 6-39 din vol. 10 al dup), SC A.A. SPRL a înregistrat în evidența contabilă în perioada septembrie 2012 - aprilie 2013 un număr de 7 (șapte) facturi emise de SC H. SRL pentru servicii fictive, în valoare totală (inclusiv T.V.A.) de 5.198.849 lei, iar prin înregistrare în evidența contabilă a unor documente de achiziție provenind de la SC H. SRL, ce nu au avut la bază operațiuni reale, SC A.A. SPRL s-a sustras de la plata unor obligații fiscale în cuantum de 1.677.048 lei (compus din impozit pe venit în sumă de 670.819 lei și T.V.A. de plată în sumă de 1.006.229 lei).

Fictivitatea operațiunilor este recunoscută atât de inculpatul E. cât și de inculpatul D., semnatarii contractului de prestări servicii din 26 octombrie 2011 întocmit de către aceștia, însă aceștia nu se cunosc personal, nefiind stabilit întreg circuitul pe care l-au urmat facturile și documentele justificative aferente relației dintre SC H. SRL și societatea de avocați. Astfel inculpatul D. pretinde că intermediarul relației a fost L., persoană care a dobândit calitatea de suspect în prezenta cauză, iar inculpatul E. susține că relația a fost intermediată de către numitul B.B. Cercetările nefiind finalizate cu privire la aceste persoane, s-a disjuns cauza în vederea stabilirii cu certitudine a participării acestora la săvârșirea infracțiunii.

În declarațiile sale, inculpatul E. (filele nr. 18-21 din vol. 2, filele 59-62 din vol. 46 și filele 193-195 din vol. 47 al dup) a precizat că el este avocatul coordonator al societății și că serviciile nu au fost niciodată prestate de către SC H. SRL, sumele plătite acesteia reprezentând bani dați cu titlu de mită unor persoane cu putere de decizie din cadrul SC C.C. SA pentru atribuirea unor contracte de consultanță. În vederea cercetării acestor aspecte denunțate de inculpat, prin ordonanța procurorului din data de 08 iunie 2015, s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Direcției Naționale Anticorupție în vederea efectuării urmăririi penale cu privire la infracțiunile de corupție sesizate.

Chiar dacă traseul documentelor nu a fost stabilit integral, este certă înregistrarea acestor servicii fictive în evidențele contabile ale societății, acțiune care a avut ca urmare diminuarea bazei impozabile și implicit a T.V.A. de plată și a impozitului pe venit. Acest aspect rezultă și din declarația martorei D.D., contabil la SC A.A. SPRL, aceasta precizând că nu a văzut nici un reprezentant al firmei SC H. SRL, care să presteze servicii de IT, iar în cazul unor probleme de acest gen, acestea erau remediate de către angajați ai societății profesionale (filele nr. 292-295 din vol. 2 al dup).

Prin ordinele de plată din data de 19 mai 2015 (filele nr. 212-213 din vol. 47 al dup), în vederea acoperirii prejudiciului cauzat bugetului statului, a fost virată suma totală de 1.677.048 lei.

V. Pentru ca societățile utilizate în activitatea infracțională descrisă mai sus să nu înregistreze obligații de plată la bugetul statului aferente facturilor emise, inculpatul D. a procedat în trei modalități:

a. Prima modalitate a constat în omisiunea depunerii declarațiilor fiscale, referitoare la livrările și achizițiile efectuate pe teritoriul național pentru care se aplică regimul T.V.A., respectiv declarațiile, în ceea ce privește impozitul pe profit.

Este cazul SC J. SRL, care nu a depus nicio declarație în perioada 2011-2013, precum și al SC H. SRL care nu a depus nicio declarație în perioada iunie-septembrie 2013 așa cum rezultă din verificarea bazei de date efectuată de către inspectorii antifraudă detașați la parchet, materializată în procesul-verbal din data de 10 februarie 2015 și anexele acestuia (filele nr. 34-131 din vol. 1 al dup).

Astfel, acești contribuabili nu au evidențiat și virat la bugetul statului T.V.A. colectată de la societățile beneficiare reprezentate de către inculpații autori ai infracțiunii de evaziune fiscală și pe care acestea au înregistrat-o în evidențele contabile ca și T.V.A. deductibilă.

În mod similar, SC J. SRL și SC H. SRL nu au declarat veniturile realizate din facturile emise către societățile beneficiare, care le-au înregistrat în categoria cheltuielilor deductibile, fiind astfel diminuată masa impozabilă ce stă la baza calculării impozitului pe profit/venit.

În acest mod nu au fost înregistrate, declarate și virate la bugetul statului sumele de bani reprezentând T.V.A. și impozit pe profit aferente livrărilor efectuate în anul 2011 și 2012 de către SC J. SRL către SC P. SRL, SC U. SRL și SC V. SRL și în anul 2013 (perioada iunie - septembrie) de către SC H. SRL către SC P. SRL, SC U. SRL, SC X. SRL și SC G. SRL.

b. A doua modalitate a constat în declararea livrărilor naționale ale SC H. SRL concomitent cu evidențierea în declarațiile fiscale a unor operațiuni de achiziții fictive de la SC J. SRL și SC K. SRL, care nu au depus nici un fel de declarații fiscale în perioada vizată.

SC H. SRL a depus declarații fiscale în perioada 2012-2013, care interesează cauza după cum urmează:

- în anul 2012, a depus declarațiile 300 pentru trimestrul 1 (T.V.A. negativ în cuantum de 34.692 lei), trimestrul 2 (T.V.A. negativ în cuantum de 6.980 lei), trimestrul 3 (T.V.A. negativ în cuantum de 44.766 lei) și trimestrul 4 (T.V.A. negativ în cuantum de 405.744 lei). Din declarațiile depuse, precum și din analiza diagramei aferente acestor declarații, rezultă că în anul 2012, SC H. SRL a declarat achiziții de 6.247.363 lei de la SC J. SRL și de 833.220 lei de la SC K. SRL - achiziții fictive care au avut ca scop evitarea înregistrării T.V.A. de plată aferente livrărilor de asemenea fictive efectuate de către SC H. SRL printre alții către SC A.A. SPRL, SC G. SRL, SC V. SRL, SC X. SRL și SC P. SRL.

În ceea ce privește impozitul pe profit, în anul 2012, SC H. SRL a depus declarația aferentă trimestrelor al doilea (cu o declarație rectificativă ulterioară) și al treilea, precum și declarația anuală 101, din studiul cărora rezultă că impozitul calculat și datorat bugetului de stat de această societate este de 0 lei.

- în anul 2013, a depus declarațiile pentru lunile ianuarie (T.V.A. negativ în cuantum de 776,676 lei), februarie (T.V.A. negativ în cuantum de 862,964 lei), martie (T.V.A. negativ în cuantum de 874,044 lei), aprilie (T.V.A. negativ în cuantum de 798,892 lei) și mai (T.V.A. negativ în cuantum de 881,422 lei). Din declarațiile depuse, precum și din analiza diagramei C-lynx aferente acestor declarații, rezultă că în anul 2012, SC H. SRL a declarat achiziții de 4.112.405 lei de la SC K. SRL - achiziții fictive care au avut ca scop evitarea înregistrării T.V.A. de plată aferente livrărilor de asemenea fictive efectuate de către SC H. SRL printre alții către SC A.A. SPRL, SC G. SRL și SC U. SRL.

În ceea ce privește impozitul pe profit, în anul 2013, SC H. SRL a depus declarația 100 aferentă trim. 1 din studiul căreia rezultă că impozitul calculat și datorat bugetului de stat de această societate este de 0 lei.

c. A treia modalitate este o combinație a celor anterioare și a fost utilizată de către inculpatul D. cu privire la activitatea SC H. SRL din semestrul al II-lea al anului 2011, după ce devenit administrator.

Astfel, în anul 2011, SC H. SRL a depus declarația 300 pentru trimestrul 4 (decontul de T.V.A.), dar neînsoțită și de declarația 394, din care să reiasă partenerii de pe teritoriul României și de asemenea, a depus declarația 101 privind impozitul pe profit aferentă anului 2011. Conform declarației 300, la 31 decembrie 2011, societatea înregistra un sold al T.V.A. negativ de 5348 lei rezultat în urma declarării unor livrări de 239.636 lei și a unor achiziții de 254.910 lei, plecând de la un sold negativ al T.V.A. reportat din perioada fiscală anterioară de 1683 lei, iar conform declarației 101, la aceeași dată, societatea nu a înregistrat impozit pe profit datorat (impozit datorat 0 lei). Prin urmare în anul 2011, SC H. SRL nu a declarat și nici achitat vreo sumă de bani reprezentând T.V.A. sau impozit pe profit la bugetul statului.

Această situație este redată și de fișele fiscale sintetice puse la dispoziție cu adresa din 06 august 2015 de către E.E. București (filele nr. 73-124 din vol. 44 al dup), de unde rezultă că în perioada 2011-2013, niciuna dintre societățile SC J. SRL, SC H. SRL, D. și SC K. SRL nu a virat la bugetul statului vreo sumă de bani reprezentând T.V.A. și impozit pe profit care să fie dedusă din cuantumul sumelor stabilite de plată în urma constatărilor tehnico-științifice efectuate în cauză.

Până la începerea cercetării judecătorești, la termenul din 10 iunie 2016, inculpații au declarat că recunosc săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare, solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform procedurii reglementate de art. 375 C. proc. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului în procedura instituită de art. 375 C. proc. pen., Curtea de Apel București a reținut că acuzarea a făcut dovada situației de fapt expuse în actul de sesizare, din probe rezultând indubitabil că:

A. Inculpatul A., în calitate de asociat și administrator în fapt al SC P. SRL, în perioada aprilie 2011-septembrie 2013, a înregistrat în evidențele contabile 13 (treisprezece) facturi de achiziții fictive, din care 9 provin de la SC J. SRL și 4 de la SC H. SRL, în valoare totală (inclusiv T.V.A.) de 1.089.212 lei, operațiuni care în realitate nu au avut loc, sustrăgându-se astfel de la plata unei datorii fiscale de 215.549,86 lei (compusă din impozit pe profit în sumă de 6.011,64 lei și T.V.A. de plată în sumă de 209.538,22 lei.

Inculpatul D., în perioada aprilie 2011 - septembrie 2013, în calitate de administrator al SC J. SRL și SC H. SRL București, a pus la dispoziția inculpatului A., administrator în fapt al SC P. SRL un număr de 13 (treisprezece) facturi și alte documente justificative privind operațiuni fictive, respectiv achiziții de la aceste două societăți, pe care aceasta le-a înregistrat în contabilitatea societății, acțiune prin care bugetul statului a fost prejudiciat cu suma de 215.549,86 lei - debit principal compus din impozit pe profit în sumă de 6.011,64 lei și T.V.A. de plată în sumă de 209.538,22 lei.

B. Inculpatul B.;

- în calitate de administrator al SC U. SRL, înregistrată fiscal, în perioada iunie 2011-august 2013, a înregistrat în evidențele contabile 15 (cincisprezece) facturi de achiziții fictive, din care 3 provin de la SC J. SRL și 12 de la SC H. SRL, în valoare totală (inclusiv T.V.A.) de 1.859.790,64 lei, operațiuni care în realitate nu au avut loc, sustrăgându-se astfel de la plata unei datorii fiscale de 594.070,15 lei (compusă din impozit pe profit în sumă de 234.109,15 lei și T.V.A. de plată în sumă de 359.961 lei.

- în calitate de administrator al SC V. SRL, înregistrată fiscal, în perioada august 2011-octombrie 2012, a înregistrat în evidențele contabile 9 (nouă) facturi privind achiziții fictive, din care 2 provin de la SC J. SRL și 7 de la SC H. SRL, în valoare totală (inclusiv T.V.A.) de 1.386.834 lei, operațiuni care în realitate nu au avut loc, sustrăgându-se astfel de la plata unei datorii fiscale de 440.879,80 lei (compusă din impozit pe profit în sumă de 178.946,32 lei și T.V.A. de plată în sumă de 261.933,48 lei) și;

- în calitate de administrator al SC X. SRL, înregistrată fiscal, în perioada mai 2012-septembrie 2013, a înregistrat în evidențele contabile 9 (nouă) facturi privind achiziții fictive de la SC H. SRL, în valoare totală (inclusiv T.V.A.) de 736.080 lei, operațiuni care în realitate nu au avut loc, sustrăgându-se astfel de la plata unei datorii fiscale de 219.537,97 lei (compusă din impozit pe profit în sumă de 80.941,84 lei și T.V.A. de plată în sumă de 138.596,13 lei).

Cuantumul total al obligațiilor fiscale reprezentând debitul principal de la plata cărora s-a sustras inculpatul B. în ceea ce privește toate societățile pe care acesta le administrează este de 1.254.487,92 lei, din care impozit pe profit - 493.997,31 lei și T.V.A. de plată - 760.490,61 lei.

Inculpații D. și A., în perioada iunie 2011 - septembrie 2013, au pus la dispoziția inculpatului B., administrator al societăților SC U. SRL, SC V. SRL și SC X. SRL, un număr de 33 (treizeci și trei) facturi și documente justificative privind operațiuni fictive, respectiv achiziții de la SC J. SRL și SC H. SRL, pe care acest din urmă inculpat le-a înregistrat în contabilitatea societăților pe care le administrează, fapte prin care bugetul statului a fost prejudiciat cu suma de 1.254.487,92 lei - debit principal compus din impozit pe profit în sumă de 493.997,31 lei și T.V.A. de plată în sumă de 760.490,61 lei.

C. Inculpatul C., în calitate de asociat și administrator în fapt al SC G. SRL, înregistrată fiscal, în perioada ianuarie 2012-septembrie 2013, a înregistrat în evidențele contabile 16 (șaisprezece) facturi privind operațiuni fictive, respectiv achiziții de servicii de la SC H. SRL, servicii care în realitate nu au fost prestate, sustrăgându-se astfel de la plata unei datorii fiscale de 1.329.360 lei din care T.V.A. de plată în cuantum de 792.718 lei și impozit pe profit în cuantum de 536.642 lei.

Inculpatul D., în perioada ianuarie 2012 - septembrie 2013, în calitate de administrator al SC H. SRL București, a pus la dispoziția inculpatului C., administrator în fapt al SC G. SRL un număr de 16 (șaisprezece) facturi privind operațiuni fictive, respectiv achiziții de servicii de la SC H. SRL, pe care aceasta le-a înregistrat în contabilitatea societății, acțiune prin care bugetul statului a fost prejudiciat cu suma de 1.329.360 lei - debit principal compus din impozit pe venit în sumă de 536.642 lei și T.V.A. de plată în sumă de 792.718 lei.

D. Inculpatul E., în calitate de avocat coordonator al SC A.A. SPRL, înregistrată fiscal, în perioada septembrie 2012-aprilie 2013 a înregistrat în evidențele contabile 7 (șapte) facturi privind operațiuni fictive, respectiv achiziții de servicii de la SC H. SRL, servicii care în realitate nu au fost prestate, sustrăgându-se astfel de la plata unei datorii fiscale de 1.677.048 lei (compus din impozit pe venit în sumă de 670.819 lei și T.V.A. de plată în sumă de 1.006.229 lei).

Inculpatul D., în perioada septembrie 2012 - aprilie 2013, în calitate de administrator al SC H. SRL București, a pus la dispoziția inculpatului E., responsabil fiscal al SC A.A. SPRL, un număr de 7 (șapte) facturi privind operațiuni fictive, respectiv achiziții de servicii de la SC H. SRL, pe care aceasta le-a înregistrat în contabilitatea societății profesionale, acțiune prin care bugetul statului a fost prejudiciat cu suma de 1.677.048 lei - debit principal compus din impozit pe venit în sumă de 670.819 lei și T.V.A. de plată în sumă de 1.006.229 lei.

În drept, s-a reținut că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni:

- evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968 (inculpatul E.);

- evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968 (inculpatul B.);

- evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968 (inculpatul C.);

- evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968 și complicitate la evaziune fiscală în formă continuată de art. 26 din C. pen. 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. 1968 (inculpatul A.);

- complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 26 din C. pen. 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968 (3 fapte) și complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 26 din C. pen. 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. 1968 (inculpatul D.).

S-a mai reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 referitoare la forma continuată a infracțiunii, faptele săvârșite de inculpați epuizându-se după modificarea Legii nr. 241/2005, prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013.

Inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, mărturisirile acestora coroborându-se cu celelalte mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale:

- rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite de către specialiștii F. detașați la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București;

- declarațiile fiscale ale societăților comerciale implicate și alte înscrisuri provenind de la organele fiscale;

- declarațiile suspecților N., F.F., Z., G.G., H.H., I.I., J.J. și K.K.);

- declarațiile martorilor T., R., L.L., D.D., Y., M.M.;

- procese-verbale de percheziție domiciliară și înscrisurile ridicate cu ocazia efectuării acestora;

- procese-verbale de percheziție informatică;

- documente contabile ale societăților;

- înscrisuri provenind de la instituții financiare - acte de deschidere conturi, extrase de cont și documente justificative;

- alte înscrisuri puse la dispoziție de părți și subiecți procesuali.

Cu privire la determinarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 C. pen., Curtea de Apel București a constatat următoarele:

Prin Decizia nr. 265 din 06 mai 2014, Curtea Constituțională a stabilit că aceste dispoziții sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Prin urmare, având în vedere succesiunea în timp a legii (intrarea în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind C, pen., la data de 01 februarie 2014), în prezenta cauză, Curtea a determinat legea penală mai favorabilă prin compararea legilor succesive, stabilirea în concret a legii mai favorabile și, în final, aplicarea acesteia în ansamblu.

Analizând comparativ și punctual instituțiile de drept penal aplicabile în cauză, s-a observat că dispozițiile prevăzute de C, pen. din 1969 referitoare la concursul de infracțiuni, concursul între cauzele de agravare și de atenuare, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, sunt mai favorabile inculpaților.

Așadar, în baza art. 386 din C. proc. pen., Curtea a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute prin rechizitoriu, după cum urmează:

- pentru inculpatul E., din infracțiunea prev. de art. 9, alin. (1), lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prev. de art. art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968;

- pentru inculpatul B., din infracțiunea prev. de art. 9, alin. (1), lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prev. de art. art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968;

- pentru inculpatul C., din infracțiunea prev. de art. 9, alin. (1), lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prev. de art. art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968;

- pentru inculpatul A., din infracțiunile prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35, alin. (1) C. pen. și de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9, alin. (1), lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968 și de art. 26 din C. pen. 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. 1968;

- pentru inculpatul D., din infracțiunile prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9, alin. (1), lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35, alin. (1) C. pen. (3 fapte) și de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35, alin. (1) C. pen. și art. 5, alin. (1) C. pen.,toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 26 din C. pen. 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968 (3 fapte) și de art. 26 din C. pen. 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. 1968.

În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 în vigoare la data săvârșirii infracțiunilor, s-au reținut următoarele:

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 ,,În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar’’.

Referitor la noțiunea de prejudiciu la care face referire textul de lege menționat, Curtea a apreciat că acesta se referă exclusiv la debitul principal( impozitul pe profit și T.V.A. datorate la plată), excluzând accesoriile care se calculează la acesta.

O interpretare contrară, în sensul că prejudiciul cauzat din perspectiva laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală ar cuprinde și accesoriile aferente, ar încălca principiul legalității incriminării consacrat de art. 1 C. pen. și art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și totodată, dreptul inculpatului la un proces echitabil, prevăzut de art. 8 din C. proc. pen. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În concret, dacă s-ar aprecia că prejudiciul în ceea ce privește acest tip de fapte constă în cumulul debitului principal și al accesoriilor, s-ar ajunge în situația absurdă în care încadrarea juridică a faptei cercetate ar fi condiționată de durata procesului penal, întrucât accesoriile curg până la momentul achitării pretențiilor civile.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, Curtea a constatat că inculpații E., A. și B. au acoperit integral prejudiciile cauzate statului(debitul principal și accesoriile calculate la acesta) prin săvârșirea, în calitate de autori, a infracțiunilor de evaziune fiscală, beneficiind astfel de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005.

De asemenea, partea responsabilă civilmente SC G. SRL a pus la dispoziția organelor judiciare suma de 1.341.605,10 lei în vederea acoperirii prejudiciului cauzat prin fapta săvârșită de inculpatul C.

În dezacord cu opinia Parchetului, Curtea a apreciat că se impune aplicarea cauzei de reducere a pedepsei prev. de art. 10 din Legea nr. 241/2005 și în privința inculpatului C., respectiv a inculpaților D. și A., aceștia din urmă pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală, acoperirea integrală a prejudiciului fiind o circumstanță reală, care se răsfrânge asupra participanților, iar nu una personală, deoarece ea privește latura obiectivă a faptei prevăzute de legea penală - urmarea imediată și nu persoana participantului care a reparat prejudiciul.

Prin urmare, având în vedere că autorii infracțiunilor de evaziune fiscală, la care inculpații D. și A. au participat în calitate de complici, au acoperit prejudiciul până la primul termen de judecată, instanța a reținut și în beneficiul celor doi complici cauza de reducere a pedepsei.

Referitor la inculpatul C., Curtea a fost de acord cu punctul de vedere exprimat de apărare în sensul că sintagma, acoperirea prejudiciului, nu poate fi interpretată doar prin prisma operațiunii plății, ci trebuie avută în vedere inclusiv posibilitatea existenței la data prevăzută în lege a garanțiilor necesare acoperirii prejudiciului.

Prin urmare, s-a reținut că având în vedere că suma pusă la dispoziția organului judiciar este considerată de către partea responsabilă civilmente SC G. SRL a fi fost plătită în numele și pentru inculpatul C. (Dosarul nr. x/2/2105/a2 - fila 1), recuperarea integrală a prejudiciului trebuie să profite și acestui inculpat.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate s-a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 din C. pen. 1968 și anume limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatoare reduse ca urmare a aplicării succesive a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., împrejurările concrete în care faptele au fost săvârșite, gradul de pericol social ce caracterizează astfel de fapte, rolul și contribuția fiecăruia dintre inculpați în activitatea infracțională, rezultatul produs, poziția procesuală adoptată pe parcursul procesului penal.

Având în vedere că prejudiciul cauzat statului este acoperit, respectiv că inculpații au avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptelor, sunt integrați social, conștientizează consecințele pe care le implică săvârșirea de fapte antisociale, prezintă un nivel motivațional crescut de a nu mai repeta pe viitor o conduită ilicită similară, s-au aplicat pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special.

Raportat la natura și gradul concret de pericol social al faptelor săvârșite, Curtea a apreciat că este nejustificată solicitarea inculpaților de a fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 din C. pen. 1968, aspectele referitoare la persoana fiecăruia dintre inculpați formând însă convingerea instanței că suspendarea executării pedepselor în condițiile art. 861 - 863 din C. pen. 1968, este suficientă pentru atenționarea și responsabilizarea inculpaților, în scopul de a nu mai repeta pe viitor o conduită ilicită similară.

Așadar, în temeiul art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968, art. 10 din Legea nr. 241/2005, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 80 din C. pen. 1968, a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

S-a mai reținut că natura faptelor, împrejurarea și modalitatea în care au fost comise, duc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală precum și a dreptului de a ocupa o funcție de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea faptei, astfel că, potrivit art. 65 alin. (2) din C. pen. 1968, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (dreptul de a ocupa o funcție de administrator într-o societate comercială) din C. pen. 1968, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 71 din C. pen. 1968 a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. 1968.

Conform art. 861 alin. (1) și art. 862 din C. pen. 1968, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B., pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 863 alin. (1) din C. pen. 1968 a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. 1968 privind situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea - credință a măsurilor de supraveghere, stabilite prin prezenta sentință.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. 1968, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

În temeiul art. 88 C. pen. 1968, s-a dedus din pedeapsa închisorii durata reținerii și a arestului la domiciliu, de la 14 mai 2015 la 13 iunie 2015.

In temeiul art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968, art. 10 din Legea nr. 241/2005, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 80 din C. pen. 1968, a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

S-a mai reținut că natura faptelor, împrejurarea și modalitatea în care au fost comise, duc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală precum și a dreptului de a ocupa o funcție de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea faptei, astfel că, potrivit art. 65 alin. (2) din C. pen. 1968, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (dreptul de a ocupa o funcție de administrator sau de asociat într-o societate comercială) din C. pen. 1968, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 71 din C. pen. 1968 a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. 1968.

Conform art. 861 alin. (1) și art. 862 din C. pen. 1968, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 863 alin. (1) din C. pen. 1968 a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. 1968 privind situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea - credință a măsurilor de supraveghere, stabilite prin prezenta sentință.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. 1968, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

Referitor la inculpatul A., Curtea a constatat că în ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală săvârșită de acesta, s-a reținut că este incidentă cauza de nepedepsire prev. de art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 241/2005, având în vedere că prejudiciul cauzat bugetului de stat este sub pragul de 50.000 euro și a fost achitat integral până la momentul procesual indicat de lege.

Așadar, în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 241/2005 și art. 91 lit. c) din C. pen. 1968, s-a încetat procesul penal față de inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968, aplicând inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1.000 lei.

În temeiul art. 26 din C. pen. 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968, art. 10 din Legea nr. 241/2005, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 80 din C. pen. 1968, a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

A mai reținut instanța de fond că natura faptelor, împrejurarea și modalitatea în care au fost comise, duc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală precum și a dreptului de a ocupa o funcție de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea faptei, astfel că, potrivit art. 65 alin. (2) din C. pen. 1968, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (dreptul de a ocupa o funcție de administrator sau de asociat într-o societate comercială) din C. pen. 1968, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 71 din C. pen. 1968 a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. 1968.

Conform art. 861 alin. (1) și art. 862 din C. pen. 1968, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 863 alin. (1) din C. pen. 1968 a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. 1968 privind situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea - credință a măsurilor de supraveghere, stabilite prin prezenta sentință.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. 1968, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

În temeiul art. 88 C. pen. 1968, s-a dedus din pedeapsa închisorii durata reținerii și a arestului preventiv, de la 14 mai 2015 la 20 mai 2015.

Reținând că acoperirea integrală a prejudiciului este o circumstanță reală, care se răsfrânge asupra participanților, în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 241/2005 și art. 91 lit. c) din C. pen. 1968, Curtea a încetat procesul penal față de inculpatul D., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 din C. pen. 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968, aplicând inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei (autor - inculpatul A. a achitat până la momentul procesual indicat de lege prejudiciul de până la 50.000 euro cauzat bugetului de stat ).

În temeiul art. 26 din C. pen. 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968, art. 10 din Legea nr. 241/2005, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 80 din C. pen. 1968, a condamnat pe inculpatul D. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată(autor inculpatul E.).

Natura faptelor, împrejurarea și modalitatea în care au fost comise, duc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală precum și a dreptului de a ocupa o funcție de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea faptei, astfel că, potrivit art. 65 alin. (2) din C. pen. 1968, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (dreptul de a ocupa o funcție de administrator într-o societate comercială) din C. pen. 1968, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 26 din C. pen. 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968, art. 10 din Legea nr. 241/2005, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 80 din C. pen. 1968, a condamnat pe inculpatul D. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată (autor inculpatul B.).

Conform art. 65 alin. (2) din C. pen. 1968, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. 1968, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 26 din C. pen. 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968, art. 10 din Legea nr. 241/2005, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 80 din C. pen. 1968, a condamnat pe inculpatul D. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată(autor inculpatul C.).

Conform art. 65 alin. (2) din C. pen. 1968, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. 1968, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. 1968, art. 34 lit. b) C. pen. 1968 și art. 35alin. (3) C. pen. 1968 a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (dreptul de a ocupa o funcție de administrator într-o societate comercială) din C. pen. 1968.

În temeiul art. 71 din C. pen. 1968 a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. 1968.

Conform art. 861 alin. (1) și art. 862 din C. pen. 1968, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 863 alin. (1) din C. pen. 1968 a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. 1968 privind situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea - credință a măsurilor de supraveghere, stabilite prin prezenta sentință.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. 1968, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

În temeiul art. 88 C. pen. 1968, a dedus din pedeapsa închisorii durata reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu, de la 14 mai 2015 la 17 iunie 2015.

In temeiul art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968, art. 10 din Legea nr. 241/2005, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 80 din C. pen. 1968, a condamnat pe inculpatul E. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

Având în vedre natura faptelor, împrejurarea și modalitatea în care au fost comise, duc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală precum și a dreptului de a ocupa o funcție de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea faptei, astfel că, potrivit art. 65 alin. (2) din C. pen. 1968, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. 1968, pe o durată de 3 ani.

Verificând fișa de cazier a inculpatului, s-a constată că acesta a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 152 din 12 iulie 2011 a Curții de Apel București, rămasă definitivă la data de 12 iulie 2011, prin Decizia Înaltei Curții de Casație și Justiție nr 2696/2011, la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, a cărei executare a fost suspendată condiționat conform prevederilor art. 81 - 82 din C. pen. 1968, pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni.

Chiar dacă infracțiunea de evaziune fiscală a fost comisă de inculpat în termenul de încercare, care s-a împlinit la 11 octombrie 2013, nu se mai poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei de 3 luni închisoare, având în vedere că infracțiunea din prezenta cauză a fost descoperită după expirarea termenului de încercare, fiind incidente dispozițiile art. 83 alin. (2) din C. pen. 1968.

Curtea a mai constatat că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentința penală nr. 17 din 05 martie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția penală, modificată prin Decizia nr. 67 din 23 februarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, conform art. 91 din N.C.P.

În raport de dispozițiile art. 97 C. pen., s-a reținut că anularea suspendării executării pedepsei aplicate prin sentința penală sus - menționată este obligatorie, aplicându-se dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni.

Având în vedere că legea veche este mai favorabilă inculpatului, iar ambele infracțiuni au fost săvârșite sub C, pen. anterior, în temeiul art. 33 lit. a) C. pen. 1968, art. 34 lit. b) C. pen. 1968 și art. 35 alin. (1) C. pen. 1968, s-a contopit pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 17 din 05 martie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția penală cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, stabilind pedeapsa mai grea, de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. 1968.

În temeiul art. 71 din C. pen. 1968 s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. 1968.

Conform art. 861 alin. (1) și art. 862 din C. pen. 1968, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 863 alin. (1) din C. pen. 1968 a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. 1968 privind situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea - credință a măsurilor de supraveghere, stabilite prin prezenta sentință.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. 1968, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

În temeiul art. 88 C. pen. 1968, s-a dedus din pedeapsa închisorii durata reținerii și a arestării preventive, de la 14 mai 2015 la 20 mai 2015.

În baza art. 19 raportat la art. 397 C. proc. pen., art. 1349 și art. 1382 C. civ., Curtea a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin F. și a obligat pe inculpatul C. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G. SRL și cu inculpatul D.,iar pe acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente SC H. SRL la plata către partea civilă a sumei de 1.329.360 lei (consemnată la dispoziția organelor judiciare de către partea responsabilă civilmente SC G. SRL) și a obligațiilor fiscale accesorii aferente acestui debit, calculate de la data scadenței până la data plății efective.

În temeiul art. 330 C. proc. pen., a menținut măsura asiguratorie instituită prin ordonanța procurorului din data de 03 iunie 2015, până la concurența sumei de 1.329.360 lei și a obligațiilor fiscale accesorii aferente acestui debit, asupra:

- sumei de 98.080,10 lei din contul deschis la SC I. SA - Agenția Victoria, sumă consemnată pe seama și la dispoziția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București conform Recipisei de consemnare și chitanței, ambele din data de 18 mai 2015;

- sumei de 1.243.525 lei aflată în conturi deschise la SC I. SA, virată de partea responsabilă civilmente SC G. SRL prin ordinele de plată din 26 mai 2015 (850.000 lei - cont), din 27 mai 2015 (100.000 lei - cont), din 28 mai 2015 (220.000 lei - cont) și din 28 mai 2015 (73.525 lei - cont).

A constatat că inculpații E., A. și B. au acoperit integral prejudiciile cauzate statului.

În temeiul art. 274, alin. (2) și (3) din C. proc. pen., a obligat inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, după cum urmează:

- inculpatul D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC H. SRL: 16.000 lei;

- inculpatul A.: 11.000 lei;

- inculpatul C. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G. SRL: 6.000 lei;

- inculpatul B.: 6.000 lei;

- inculpatul E.: 6.000 lei.

Împotriva sentinței penale nr. 118/F din 24 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, au declarat apel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații B., A. și C., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de casație și Justiție la data de 24 august 2016 sub nr. x/2/2015.

Dezbaterile apelurilor au avut loc la data de 29 martie 2017, fiind consemnate în încheierea de ședință cu acea dată, pronunțarea deciziei amânându-se la data de 12 aprilie 2017.

Cu privire la criticile formulate se constată următoarele:

I. Reprezentantul Ministerului Public, în motivele de apel formulate în scris (filele 10-26 dosar apel), a solicitat admiterea apelului criticând hotărârea atacată pentru netemeinice și nelegalitate, în esență susținând că:

1. inculpaților C., A. și D. le-au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, iar cu privire la inculpatul D. s-a dispus în mod nelegal și încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 din C pen. 1968 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C pen din 1968, aplicându-i-se sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei (autor A.).

2. Inculpaților B., C. și A. nu le-au fost aplicate pedepse accesorii.

3. Inculpatului D. nu i-au fost aplicate pedepse accesorii pe lângă pedeapsa principală stabilită pentru fiecare infracțiune săvârșită, ci dor pe lângă pedeapsa rezultantă în urma aplicării concursului de infracțiuni.

4. Pedepsele nu au fost individualizate corespunzător.

În cadrul dezbaterilor apelurilor la data de 29 martie 2017, reprezentantul Ministerului Public a arătat că nu înțelege să mai susțină pct. 4 din motivele scrise de apel.

II. Apelantul inculpat C. atât în concluziile formulate în scris (filele 59-63, 107-111, 171-176 dosar apel) cât și în cadrul dezbaterilor apelului la data de 29 martie 2017, în esență, a solicitat să se rețină că prejudiciul a fost integral acoperit prin plata efectuată de către SC G. SRL pe seama debitorului Țentean, ce a avut la bază un contract de împrumut încheiat între părți.

A mai solicitat aplicarea cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 și, în subsidiar, aplicarea dispozițiilor privind circumstanțelor atenuante prevăzute de dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și lit. b) din C. pen. din 1969, menținerea cuantumului pedepsei stabilit de instanța de fond și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform de art. 861 C. pen. din 1969.

III. Apelantul inculpat A., atât prin motivele de apel și concluziile scrise (filele 132-139, filele 187-194 dosar apel), cât și în cadrul dezbaterilor apelului la data de 29 martie 2017, în esență, a solicitat reducerea pedepsei în condițiile aplicării art. 74 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. 1968 și suspendarea condiționate a executării în condițiile art. 81, iar nu în condițiile art. 861-863 C. pen. din 1969.

A mai solicitat să se constate că a contribuit la recuperarea prejudiciului, susținând, totodată, că legea veche este legea penală mai favorabilă.

Același inculpat a solicitat să se constate că sunt incidente disp. art. 10 teza ultimă din Legea nr. 241/2002 în forma în vigoare la momentul comiterii faptei și să se dispună încetarea procesului penal în temeiul art. 396 alin. (6) C. pen. coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. h) C. pen.

IV. La termenul de judecată din data de 05 octombrie 2016, s-a luat act că apelantul intimat inculpat B. și-a retras apelul declarat împotriva aceleiași sentințe penale.

Cu privire la probatoriile administrate și evaluarea acestora în cadrul soluționării apelurilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații B., A. și C., Înalta Curte reține că, în fața instanței de apel s-a procedat la cercetarea judecătorească astfel:

Primul termen de judecată a fost acordat la data de 05 octombrie 2017, termen la care Înalta Curte a respins cererea reprezentantului Ministerului Public, privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la „modul de aplicare a art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 când fapta de evaziune fiscală este comisă în participație, respectiv dacă beneficiul reducerii limitelor de pedeapsă și respectiv al încetării procesului penal în cazul aplicării ca lege mai favorabilă a dispozițiilor în vigoare anterior anului 2013 sunt incidente și față de participantul care nu mai poate proceda la plata despăgubirilor, prejudiciul fiind acoperit de către un alt participant”.

A luat act că apelantul intimat inculpat B. și-a retras apelul declarat în cauză și s-a admis cererea de amânare formulată de inculpatul A. în vederea angajării unui apărător ales, acordând un unic termen în acest sens.

La termenul de judecată din data de 16 noiembrie 2016, cauza a fost amânată la data de 15 februarie 2017, având în vedere sesizarea (formulată la data de 15 noiembrie 2016 de către Completul nr. 7), Înalta Curte de Casație și Justiție - Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la interpretarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, sesizare relevantă asupra prezentei cauze.

La termenul de judecată de la data de 15 februarie 2017, cauza a fost amânată la data de 29 martie 2017, pentru soluționarea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile în legătură cu interpretarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, sesizare relevantă asupra prezentei cauze.

La data de 29 martie 2017, s-au luat în dezbatere apelurile formulate, pronunțarea deciziei amânându-se la data de 12 aprilie 2017.

Cu privire la prejudiciul reținut în cauză și plata despăgubirilor de către inculpați, Înalta Curte reține următoarele:

a). Cuantumul total al obligațiilor fiscale reprezentând debitul principal de la plata cărora s-a sustras inculpatul B., în ceea ce privește toate societățile pe care acesta le administrează, este de 1.254.487,92 lei, din care impozit pe profit - 493.997,31 lei și T.V.A. de plată - 760.490,61 lei.

Prin rechizitoriul emis în cauză s-a reținut că inculpatul B. a făcut plăți în sumă de 1.254.487,92 lei (fila 45 rechizitoriu vol. 1 d.u.p.), dovezile care justifică pata despăgubirilor fiind atașate la Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2015 (vol. 47, filele 265-271).

b). Prin Rechizitoriul din 25 octombrie 2015 emis în Dosar nr. x/P/2015 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a reținut în sarcina inculpatului E. un prejudiciu de 1.677.048 lei, compus din impozit pe venit în sumă de 670.819 lei și T.V.A. de plată în sumă de 1.006.229 lei (filele 37-38 din Rechizitoriu), constatându-se, totodată că acest inculpat a efectuat plăți de 1.677.048 lei (fila 45 Rechizitoriu), suma acoperind obligația de plată.

În fața instanței de fond inculpatul E. a depus copia ordinelor de plată din data de 13 aprilie 2016 prin care acesta a achitat sumele reprezentând obligațiile fiscale accesorii, respectiv sumele de 150,934.00 lei; 300,445.00 lei; 74,897.13 lei; 121,704.12 lei (filele 135-143 din vol. I Dosar fond nr. x/2/2015/a2 al Curții de Apel București secția II a penală).

c). În sarcina inculpatului C. s-a reținut un prejudiciu în cuantum de 1.341.604 lei, acoperit prin plățile efectuate de SC G. SRL (conform adreselor transmise, de către aceasta Parchetului și înregistrate la data de 19 mai 2015 și la data de 02 iunie 2015, filele 35-37 vol. 44 d.u.p.), în numele și pe seama sa, ca urmare a contractului de împrumut cu dobândă, nr. 51 din data de 01 aprilie 2015 încheiat între aceste două părți, C. având calitatea de creditor și SC G. SRL având calitatea de debitor. De asemenea, s-a avut în vedere și Hotărârea nr. 6 din 23 noiembrie 2015 a Adunării Generale Extraordinare a SC G. SRL (fila 1, avers, Dosar fond nr. x/2/2015/a2 al Curții de Apel București, secția a II-a penală.

d). În sarcina inculpatului A. s-a reținut un că a efectuat plăți în sumă de 351.935,00 lei (fila 45 din rechizitoriu), acoperind doar debitul principal. Astfel, din ordinul de plată emis în data de 20 mai 2015, în contul trezoreriei sector 2 București rezultă că a fost depusă suma de 351.935,00 lei cu titlu de prejudiciu conform Dosar nr. x/P/2015 (fila 41 din vol. 28 d.u.p).

Din ordinul de plată din data de 09 aprilie 2016 rezultă că acest inculpat a efectuat plăți către bugetul de stat în sumă de 14.900 lei reprezentând „accesorii Dosar nr. x/2/2015 și Dosar urmărire penală nr. x/P/2015„ (filele 168-169 vol. 2 dosar instanță fond).

e). Prejudiciul stabilit în sarcina inculpatului D., în calitate de complice a fost cuantificat, după cum urmează:

- suma de 215.549,86 lei - debit principal compus din impozit pe profit în sumă de 6.011,64 lei și T.V.A. de plată în sumă de 209.538,22 lei (autor inculpatul A.);

- suma de suma de 1.254.487,92 lei - debit principal compus din impozit pe profit în sumă de 493.997,31 lei și T.V.A. de plată în sumă de 760.490,61 lei (autor inculpatul B.).

- suma de 1.329.360 lei - debit principal compus din impozit pe venit în sumă de 536.642 lei și T.V.A. de plată în sumă de 792.718 lei (autor C.).

- suma de 1.677.048 lei - debit principal compus din impozit pe venit în sumă de 670.819 lei și T.V.A. de plată în sumă de 1.006.229 lei (autor E.).

Cu privire la inculpatul D., Înalta Curte reține că acesta nu a acoperit prejudiciul stabilit în sarcina sa, în calitate de complice, însă inculpații A., B., C. și E. au acoperit integral prejudiciul (conform celor reținute în antecedent), în calitate de autori ai faptelor cercetate.

Examinând criticile invocate de apelanți raportate la hotărârea pronunțată de instanța de fond, Înalta Curte constată că acestea sunt întemeiate doar din perspectiva următoarelor considerente:

V. Cu privire la primul motiv de apel, teza a II a, al Parchetului în ceea ce-l privește pe inculpatul D., respectiv că în mod nelegal s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 din C pen. 1968 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968, aplicându-i-se sancțiunea administrativă a amenzii de 1000 lei (autor A.), Înalta Curte reține următoarele:

A. a). În mod greșit instanța de fond, în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 241/2005 și art. 91 lit. c) din C. pen. 1968, a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul D., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 din C. pen. 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968, aplicând inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1.000 lei (autor inculpatul A.).

b). De asemenea, Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de fond, a dispus aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 atunci când l-a condamnat pe inculpatul D. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată (autor inculpatul E., autor B. și autor C.).

Înalta Curte va avea în vedere Decizia nr. 9 din 15 martie 2017 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în Dosarul nr. x/1/2017 prin care s-a admis sesizarea formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2/2011*, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, în forma în vigoare până la data 1 februarie 2014, reglementează o cauză de nepedepsire/reducere a limitelor de pedeapsă cu caracter personal.

În considerentele acestei decizii s-a arătat că legiuitorul este liber să acorde anumite măsuri de favoare cu caracter penal, condiționat de repararea prejudiciului cauzat tocmai pentru a încuraja comportamentul activ al inculpatului/învinuitului/făptuitorului în sensul diminuării consecințelor periculoase ale faptei penale săvârșite și pentru a repune în circuitul bugetar sumele de bani ce au constituit obiectul prejudiciului. Scopul dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 este reprezentat de încurajarea comportamentului activ al făptuitorului în sensul diminuării consecințelor faptei săvârșite, instanța de contencios constituțional plasând, în consecință, aceste dispoziții în sfera reglementării circumstanțelor personale.

În acest sens, este și practica anterioară și constantă a Înaltei Curți, respectiv: Decizia penală nr. 201/A din 27 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/35/2013: "Pentru a opera dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 prejudiciul trebuie recuperat de inculpat și nu de partea responsabilă civilmente" și Decizia penală nr. 368/RC din 11 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2014: "Or, cauza de nepedepsire reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005 trebuie să aibă la bază atitudinea inculpatului de a acoperi integral prejudiciul infracțional, iar nu atitudinea părții civile de a-și recupera debitele. Altfel spus, nu orice modalitate de recuperare a prejudiciului duce la incidența cauzei de nepedepsire, ci numai atitudinea activă, strict personală a inculpatului, de a înlătura consecințele infracțiunii săvârșite";: Practica judiciară națională a înregistrat, la rândul său, o rezolvare identică a problemei supusă dezbaterii, anterior pronunțării Deciziei nr. 9 din 15 martie 2017 de către Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală: Sentința penală nr. 142 din 23 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalului Mehedinți, secția penală, menținută sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005 prin Decizia penală nr. 344 din 7 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, și prin Decizia penală nr. 1.425 din 23 aprilie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, reținându-se că, întrucât inculpatul A, a achitat integral prejudiciul ce nu depășește 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 alin. (1) lit. i1) C. proc. pen. din 1969, s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul A, în legătură cu săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, considerând că această împrejurare nu poate produce consecințe în planul răspunderii penale și pentru inculpata persoană juridică, în speță pentru societatea B.

În acest sens sunt și deciziile Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 362 din 24 aprilie 2012 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2012, Decizia nr. 1.196 din 30 septembrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 745 din 8 noiembrie 2010, Decizia nr. 60 din 15 ianuarie 2009 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 112 din 25 februarie 2009, Decizia nr. 285 din 28 martie 2006 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 337 din 14 aprilie 2006, Decizia nr. 1.053 din 9 octombrie 2008, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, Decizia nr. 1.594 din 26 octombrie 2009, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 32 din 15 ianuarie 2010, Decizia nr. 1.564 din 7 decembrie 2010, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 88 din 2 februarie 2011, Decizia nr. 802 din 3 iulie 2008, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, Decizia nr. 1.084 din 8 septembrie 2009, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 665 din 6 octombrie 2009, și Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, potrivit cărora dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 sunt considerate de către instanța de contencios constituțional ca dispoziții legale care stabilesc un regim sancționator diferit în funcție de atitudinea procesuală concretă a persoanelor cercetate, atitudinea procesuală a făptuitorului constituind o circumstanță personală, iar nu reală.

De asemenea, Curtea Constituțională a mai reținut și împrejurarea potrivit căreia cauza de nepedepsire/reducere a limitelor de pedeapsă reglementată în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, în forma în vigoare până la data de 1 februarie 2014, privește, în esență, acoperirea integrală a prejudiciului cauzat prin săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală, până la momentul procesual stabilit de legiuitor.

Prin urmare, Înalta Curte reține următoarele:

Inculpații A., E., B. și C., au achitat prejudiciul reținut în sarcina lor, în calitate de autori la săvârșirea infracțiunii deduse judecății, însă această împrejurare nu se poate răsfrânge și asupra complicelui inculpatului D.

Existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală a inculpatului și prejudiciul patrimonial creat părții civile, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție netemeinică, necorespunzătoare principiilor răspunderii civile stabilite prin dreptul intern.

Înalta Curte nu poate primi critica apărătorului inculpatului D., în apărare, în fața instanței de apel, în sensul că nici în faza de urmărire penală și nici în faza de cercetare judecătorească la instanța de fond nu s-a dispus cuantificarea prejudiciului, în ceea ce-l privește pe inculpatul D., spre deosebire de ceilalți inculpați.

Astfel, prejudiciul stabilit în sarcina inculpatului D., în calitate de complice a fost cuantificat în raport cu prejudiciul reținut în sarcina autorului, după cum urmează:

- suma de 215.549,86 lei - debit principal compus din impozit pe profit în sumă de 6.011,64 lei și T.V.A. de plată în sumă de 209.538,22 lei (autor inculpatul A.);

- suma de suma de 1.254.487,92 lei - debit principal compus din impozit pe profit în sumă de 493.997,31 lei și T.V.A. de plată în sumă de 760.490,61 lei(autor B.).

- suma de 1.329.360 lei - debit principal compus din impozit pe venit în sumă de 536.642 lei și T.V.A. de plată în sumă de 792.718 lei (autor C.).

- suma de 1.677.048 lei - debit principal compus din impozit pe venit în sumă de 670.819 lei și T.V.A. de plată în sumă de 1.006.229 lei (autor E.).

Înalta Curte reține că achitarea integrală a prejudiciilor reținute în sarcina inculpaților B., C. și E. (autori), și inculpatului A. (autor și complice) a fost realizată de către aceștia, inculpatul D. neavând nicio contribuție personală, acesta neînțelegând să facă vreun demers în sensul achitării vreunei sume de bani.

Considerentele instanței de fond în stabilirea soluției de încetare a procesului penal față de inculpatul D., în sensul că acoperirea integrală a prejudiciului este o circumstanță reală care se răsfrânge asupra participanților, nu poate fi primită de Înalta Curte.

Lipsa contribuției personale la acoperirea prejudiciului, în ceea ce-l privește pe inculpatul D., exclude aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005.

Conduita făptuitorului într-un moment ulterior comiterii faptei și atitudinea acestuia manifestată la un anumit moment procesual caracterizează persoana făptuitorului și permit stabilirea dozarea sancțiunii.

Conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal reprezintă, conform art. 74 alin. (1) lit. c) C, pen. 1968, un criteriu general de individualizare a pedepsei, cu caracter personal. Având în vedere atitudinea inculpatului D. după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului în sensul recunoașterii faptelor săvârșite și colaborării reale cu organele de urmărire penală, precum și contribuția infracțională redusă a acestuia, Înalta Curte apreciază îndeplinite exigențele art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1968, sens în care va dispune aplicarea acestor circumstanțe atenuante. La stabilirea cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea de evaziune fiscală instanța va avea în vedere cumulul cauzelor de legale, de reducere a pedepsei, circumstanțelor atenuante, dar și a stărilor de agravare (infracțiunea continuată și concursul de infracțiuni), reținute în sarcina acestuia și dispozițiile art. 80 C. pen. din 1969, considerând cuantumul de 3 ani închisoare, orientat către mijlocul intervalului, ca fiind judicios dozat și menținând modalitatea de executare stabilită de prima instanță.

Înalta Curte apreciază întemeiate și motivele de apel ale Ministerului Public în sensul aplicării pedepsei accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. 1968, în temeiul art. 71 din C. pen. 1968, pe lângă fiecare pedeapsă principală în ceea ce-l privește pe inculpatul D., cât și pe lângă pedeapsa rezultantă în ceea ce-i privește pe inculpații B., A. și C.

Cu titlu de premisă se are în vedere ca prin art. 71 C. pen., 1968 se prevede, la alin. (1), ca "pedeapsa accesorie consta in interzicerea drepturilor prevăzute in art. 64", iar potrivit precizării de la alin. (2) al aceluiași articol, pedeapsa se execută din momentul în care ”hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei".

La alin. (3) din același articol, se precizează că: "interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. d) și e) se aplica ținându-se seama de natura si gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului si de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutela sau curatela".

Dispozițiile referitoare la aplicarea pedepsei accesorii este conforma si cu prevederile art. 53 alin. (2) din Constituția României, potrivit cărora restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară, precum și că o atare măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o.

În domeniul dreptului penal principiul proporționalității își găsește expresia specifica în criteriile generale de individualizare a pedepselor, în raport cu care la stabilirea și aplicarea acestora trebuie să se țină seama atât de gradul de pericol social abstract, astfel cum el este determinat în textul de lege incriminator, cât și de cumulul circumstanțelor reale și personale.

De aceea, criteriile de individualizare cu caracter general, astfel cum sunt reglementate în art. 72 C. pen. 1968, trebuie particularizate și pentru situațiile specifice ce privesc modul de aplicare a pedepselor accesorii, în condițiile îndeplinirii tuturor cerințelor adecvate unor asemenea pedepse, astfel cum sunt ele reglementate în conținutul art. 71 C. pen. 1968.

Evaluând ansamblul criteriilor utile individualizării judiciare, sub aspectul pedepselor accesorii se impune aplicarea acestora în conținutul prevăzut de art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. 1968, pe lângă fiecare pedeapsă principală și rezultantă, față de inculpații D., B., A. și C. Ca urmare vor fi interzise dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul dreptul autorității de stat și de a desfășura o activitate de natura celei de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (administrator societate comercială).

Potrivit art. 71 alin. (5) Cp din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

VI. Cu privire la inculpatul E., Înalta Curte, în baza art. 419 C. proc. pen., va extinde apelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București constatând următoarele:

Doctrina juridică a statuat că prin efectul extensiv al unei căi de atac se înțelege posibilitatea de extrapolare a acelei căi de atac și față de părțile în privința cărora hotărârea ar fi rămas anterior definitivă prin neapelare. El constituie „un remediu procedural pentru înlăturarea erorilor săvârșite în administrarea justiției represive, și deci un mijloc menit să asigure o mai desăvârșită realizare a acesteia”(Vintilă Dongoroz, “Efectul extensiv al căilor de atac în procedura penală”, 1942, pag. 51).

Efectul extensiv poate fi examinat în mai multe modalități în raport cu limitele ce i se atribuie.

Efectul extensiv, lărgind devoluarea cauzei peste limitele permise de lege, în favoarea celor ce nu au declarat apel sau la care nu se referă apelul declarat, implică așadar, existența unei cauze cu mai mulți inculpați sau cu mai multe părți civile, și părți responsabile civilmente, dintre care numai unele părți au declarat apel sau apelul declarat se referă numai la unele dintre ele (Grigore Gr. Theodoru „Teoria și practica recursului penal„ Ed. Junimea, Iași, 2002, pag. 207).

Justificarea efectului extensiv nu este fundamentată, în principal, pe „apartenența la același grup procesual” ori pe „indivizibilitatea de situație”, ci mai ales pe necesitatea efectuării de către instanța de apel a unui control integral al legalității și temeiniciei întregii activități de judecată și de a restabili legalitatea în sensul aplicării corecte a legii substanțiale.

Verificarea instanței de apel poartă, deci, asupra tuturor aspectelor desprinse din întreaga desfășurare procesuală - bineînțeles în limitele prevăzute în art. 362 și 371 C. proc. pen.1968 (art. 409-416 C. proc. pen. actual) - și niciun impediment procesual nu poate sta împotriva stabilirii adevărului și restabilirii legalității. Îndeplinirea acestor deziderate ale procesului penal este limitată doar la faptul că efectul extensiv al căii de atac să nu agraveze situația acelora în favoarea cărora este exercitat.

În cazul intervenirii unei legi mai favorabile ulterior judecării cauzei in prima instanță, s-a hotărât că nu exista nici un impediment ca normele acesteia să fie aplicate ca urmare a efectului extensiv al apelului și inculpatului care nu a declarat apel (George Antoniu, Vasile Papadopol, Mihai Popovici, Bogdan Ștefănescu, „Îndrumările date de Plenul Tribunalului Suprem si noua legislație penală,” Ed. Științifică, București, 1971, pag. 324-344).

Efectul extensiv al apelului are o singura limitare principala și anume, conform art. 419 C. proc. pen., instanța de apel judecând apelul cu privire la părțile care nu l-au declarat sau la care apelul nu se refera si modificând soluția dată anterior în privința acestora, nu le poate crea o situație mai grea.

În cauza de față, în cadrul dezbaterilor apelurilor la termenul de judecată din data de 29 martie 2017, inculpatul E. a depus la dosarul cauzei o adresă emisă la data de 27 martie 2017 în Dosar nr. x/P/2015, prin care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție precizează că denunțul formulat de E. a fost înregistrat pe rolul Direcției Naționale Anticorupție - Secția de combatere a corupției sub nr. x/P/2015 și că la data de 22 martie 2017, prin Ordonanța nr. 550/P/2015, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul Folescu Ioan.

De asemenea, din adresa emisă la data de 03 martie 2016 în Dosar nr. x/P/2015 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, rezultă că denunțul formulat de E. a fost înregistrat pe rolul Direcției Naționale Anticorupție - Secția de combatere a corupției sub nr. x/P/2015 și la data de 19 iunie 2015 s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză.

Potrivit art. 19 din Legea 682/2002, privind protecția martorilor, republicată, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 67/2015, a constatat că soluția legislativă reglementată de art. 19 din Legea nr. 682/2002 care exclude de la beneficiul reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, și care nu a comis o infracțiune gravă este neconstituțională.

Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat, în decizii de speță, că denunțătorul poate beneficia de reducerea cu jumătate a limitelor pedepsei în cazul formulării unui denunț doar dacă acesta s-a materializat în începerea urmăririi penale și trimiterea în judecată a persoanelor denunțate (a se vedea Decizia penală a Înaltei Curții de Casație și Justiție nr. 2148 din 25 iunie 2014). Deși o astfel de ipoteză este întrunită în favoarea inculpatului, totuși instanța de apel subliniază că această interpretare a art. 19 din Legea nr. 682/2002 restrânge nejustificat sfera aplicării sale.

Având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei în fața instanței de apel și considerând întrunite exigențele art. 19 din Legea nr. 682/2002) la acest moment procesual, Înalta Curte va reține în favoarea inculpatului E. cauza legală de reducere a pedepsei constând în înjumătățirea limitelor pedepsei inculpatului (fiind întrunite exigențele art. 19 din Legea nr. 682/2002).

La stabilirea cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea de evaziune fiscală instanța va avea în vedere cumulul cauzelor de legale de reducere a pedepsei, dar și a stării de agravare (infracțiunea continuată) reținute în sarcina acestuia și dispozițiile art. 80 C. pen. din 1969, considerând cuantumul de 2 ani închisoare, orientat către maxim, ca fiind judicios dozat și menținând modalitatea de executare stabilită de prima instanță. Orientarea către maximul special a fost impusă de durata activității infracționale, numărul actelor de executare și urmarea produsă concretizată într-un prejudiciu ridicat, chiar dacă integral acoperit ulterior epuizării infracțiunii.

Astfel, prejudiciul reținut în sarcina inculpatului este, în prezent, integral acoperit, debitul principal fiind achitat încă din faza de urmărire penală. Astfel, prin rechizitoriul din 25 octombrie 2015 emis în Dosar nr. x/P/2015 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a reținut în sarcina inculpatului un prejudiciu de 1.677.048 lei, compus din impozit pe venit în sumă de 670.819 lei și T.V.A. de plată în sumă de 1.006.229 lei (filele 37-38 din rechizitoriu), constatându-se, totodată că acest inculpat a acoperit prejudiciul în cursul urmăririi penale, acesta efectuând plăți de 1.677.048 lei (fila 45 rechizitoriu), suma acoperind debitul principal.

În fața instanței de fond inculpatul E. a depus copia ordinelor de plată nr. 1,2,3,4 din data de 13 aprilie 2016 prin care a făcut dovada achitării obligațiilor fiscale accesorii, respectiv: 150,934.00 lei; 300,445.00 lei; 74,897.13 lei 121,704.12 lei (filele 135-143 din vol. I Dosar fond nr. x/2/2015/a2 al Curții de Apel București secția II a penală).

VII. Cu privire la apelul declarat de inculpatul C., Înalta Curte va constata că și apelul acestui inculpat este fondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond, cu toate că în considerentele hotărârii a reținut că suma pusă la dispoziția organului judiciar este considerată de către partea responsabilă civilmente SC G. SRL a fi fost plătită în numele și pentru inculpatul C., și că recuperarea integrală a prejudiciului trebuie să profite și acestui inculpat, în mod greșit a obligat pe inculpatul C. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G. SRL și cu inculpatul D., iar pe acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente SC H. SRL, la plata către partea civilă a sumei de 1.329.360 lei și a obligațiilor fiscale accesorii aferente acestui debit, calculate de la data scadenței până la data plății.

De asemenea, a menținut măsura asiguratorie instituită prin ordonanța procurorului din data de 03 iunie 2015, până la concurența: - sumei de 1.329.360 lei și a obligațiilor fiscale accesorii aferente acestui debit; - a sumei de 98.080,10 lei ; - sumei de 1.243.525 lei aflată în conturi deschise la SC I. SA, virată de partea responsabilă civilmente SC G. SRL.

Din adresa SC I. SA transmisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București (fila 29 din vol. 44 dup) privind Dosarul penal nr. x/P/2015, rezultă că referitor la Ordonanța nr. 59/P/2015 din data de 03 iunie 2015 s-a dispus ca partea responsabilă civilmente SC G. SRL figurează în evidențele SC I. SA cu recipise de consemnare astfel: suma de 98.080,10 lei în contul IBAN; suma de 850.000 lei în contul IBAN, suma de 100.000 lei în contul IBAN, suma de 220.000 lei în contul) și suma de 73.525 lei în contul IBAN).

Din adresa SC G. SRL, înregistrată la data de 21 mai 2015 (fila 33 din vol. 44, Dosar de urmărire penală nr. x/P/2015, rezultă că aceasta în calitate de persoană responsabilă civilmente, este de acord să consemneze la dispoziția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București suma de 1.341.604 lei astfel cum a fost calculată prin raportul de constatare din data de 08 mai 2015, în vederea luării măsurii asigurătorii.

În acest sens au fost depuse ordinele de plată privind suma de 850.000 lei, privind suma de 100.000 lei, privind suma de 220.000 lei, nr. 73.525 lei (filele 38-41 din vol. 44 dup) și recipisa de consemnare a SC I. SA privind suma de 98.080,10 lei reprezentând percheziție Dosar penal nr. x/P/2015 (filele 30-31 din vol. 44 dup).

Potrivit contractului de împrumut cu dobândă, încheiat la data de 01 aprilie 2015 între C. în calitate de creditor și SC G. SRL în calitate de debitor, debitorul SC G. SRL a împrumutat de la creditorul C. suma de 4.895.325,15 lei sub formă de linie de credit care funcționează în sistem revolving (filele 159-160 din dosarul de apel).

Din Hotărârea nr. 6 din 23 noiembrie 2015 a Adunării Generale Extraordinare a Asociaților SC G. SRL rezultă că suma de 1.341.604 lei care a fost pusă la dispoziția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și consemnată în contul deschis la SC I. SA Agenția Victoria în vederea asigurării recuperării prejudiciului în Dosarul penal nr. x/P/2015 este considerată a fi fost plătită în numele și pentru asociatul C. având calitate de inculpat în acest dosar (fila 1, avers, Dosar fond nr. x/2/2015/a2 al Curții de Apel București secția II a penală).

Prin actul de sesizare s-a reținut că în cauză au fost dispuse măsuri asigurătorii în baza ordonanței procurorului din data de 03 iunie 2015 asupra sumei de 1.341.605,10 lei în vederea recuperării prejudiciului cauzat de inculpatul C. în ceea ce privește SC G. SRL, cea mai mare parte din aceasta (1.243.525 lei) fiind consemnată benevol de către această parte responsabilă civilmente la dispoziția organelor judiciare în conturi deschise la SC I. SA (fila 45 din rechizitoriu vol. I d.u.p.).

Se reține că, în cauză, SC G. SRL a avut calitate de parte responsabilă civilmente, ca urmare a solicitării F. de a se constitui parte civilă și de a se introduce în cauză conform art. 21 C. proc. pen., a societăților părți responsabile civilmente (adresă emisă la data de 19 mai 2015, filele 3-4, vol. 44 d.u.p.).

SC G. SRL a pus la dispoziția Parchetului suma de 1.341.604 lei, imediat după ce a fost introdusă în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente (conform adreselor transmise, de către aceasta Parchetului și înregistrate la data de 19 mai 2015 și la data de 02 iunie 2015, filele 35-37 vol. 44 d.u.p.).

Prin ordonanța procurorului din data de 11 iunie 2016 s-a dispus extinderea urmăririi penale față de C. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

Se constată că, urmare a faptului că împotriva inculpatul C. s-a dispus extinderea urmăririi penale (data de 11 iunie 2016), la o dată ulterioară introducerii în cauză a SC G. SRL, în calitate de parte responsabilă civilmente, aceasta a înțeles să facă precizările în sensul că suma de 1.341.604 lei care fusese deja pusă la dispoziția parchetului, în vederea recuperării prejudiciului în Dosarul nr. x/P/2015, este considerată a fi fost plătită în numele și pentru asociatul C., având calitatea de inculpat în acest dosar (conform Hotărârii nr. 6 din 23 noiembrie 2015 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor, SC G. SRL, fila 1, avers, Dosar fond nr. x/2/2015/a2 al Curții de Apel București secția II a penală).

De asemenea, se constată că la data punerii la dispoziția Parchetului a sumei de 1.341.604 lei de către partea responsabilă civilmente SC G. SRL, C. avea doar calitatea de creditor și SC G. SRL avea calitatea de debitor conform contractului de împrumut cu dobândă, din data de 01 aprilie 2015 încheiat între aceste două părți.

Astfel, se reține că suma care a fost compensată în beneficiul inculpatului C., plată efectuată de către partea responsabilă civilmente SC G. SRL, a avut la bază raportul juridic creat între cele două părți, respectiv creditor (în ceea ce-l privește pe inculpatul C.) și debitor (în ceea ce privește partea responsabilă civilmente SC G. SRL), ca urmare a contractului de împrumut cu dobândă încheiat între aceste două părți, dar și a Hotărârii nr. 6 din 23 noiembrie 2015 a Adunării Generale Extraordinară a Acționarilor SC G. SRL.

Potrivit art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 241/2005, în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate.

Având în vedere toate aceste înscrisuri depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 sunt aplicabile față de inculpatul nominalizat, întrucât acesta a acoperit integral prejudiciul cauzat statului. Ca urmare, instanța de apel va înlătura dispoziția obligării sale în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G. SRL și cu inculpatul D. și va ridica măsura asiguratorie instituită asupra bunurilor sale, nominalizate prin ordonanța din data de 03 iunie 2015.

În ceea ce privește soluția laturii penale, cu privire la acest inculpat, instanța de fond a realizat o justă analiză a criteriilor de individualizare judiciară, stabilind un cuantum al pedepsei principale pentru infracțiunea de evaziune fiscală în considerarea cumulului cauzelor legale de reducere a pedepsei, dar și a stării de agravare (infracțiunea continuată). Văzând și dispozițiile art. 80 C. pen. din 1969, instanța de apel consideră cuantumul de 3 ani închisoare, orientat către mijlocul intervalului, ca fiind judicios dozat și va menține modalitatea de executare stabilită de prima instanță.

VIII. Cu privire la apelul inculpatului A., Înalta Curte constată că și apelul acestui inculpat este fondat pentru următoarele considerente:

Prin rechizitoriul din 25 octombrie 2015 emis în Dosar nr. x/P/2015 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a reținut în sarcina inculpatului A. un prejudiciu de 215.549,86 lei - produs în calitate de autor - și suma de 1.254.487,92 lei în calitate de complice (autor fiind inculpatul B.; filele 34 și urm., din rechizitoriu).

Prin același rechizitoriu s-a reținut că inculpatul A. a efectuat plăți în sumă de 351.935,00 lei (fila 45 din rechizitoriu), respectiv din ordinul de plată emis în data de 20 mai 2015 în contul trezoreriei sector 2 București rezultă că a fost depusă suma de 351.935,00 lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciu reținut în Dosarul nr. x/P/2015 (fila 41 din vol. 28 d.u.p.).

Din ordinul de plată nr. 125 din data de 09 aprilie 2016 rezultă că acest inculpat a efectuat plăți către bugetul de stat în sumă de 14.900 lei reprezentând „accesorii Dosar nr. x/2/2015 și Dosar urmărire penală nr. x/P/2015„ (filele 168-169 vol. 2 dosar instanță fond).

Înalta Curte constată că și față de acest inculpat sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/20105 întrucât acesta a acoperit integral debitul principal reținut în sarcina sa încă din faza de urmărire penală, la data de 20 mai 2015, conform ordinului de plată emis în contul trezoreriei sector 2 București (fila 41 vol. 28 Dosar urmărire penală nr. x/P/2016), iar după sesizarea instanței a achitat și obligațiile fiscale accesorii.

În ceea ce privește soluția laturii penale, cu privire la acest inculpat, instanța de fond a realizat o justă analiză a criteriilor de individualizare judiciară, stabilind un cuantum al pedepsei principale pentru infracțiunea de evaziune fiscală în considerarea cumulului cauzelor legale de reducere a pedepsei, dar și a stării de agravare (infracțiunea continuată). Văzând și dispozițiile art. 80 C. pen. din 1969, instanța de apel consideră cuantumul de 3 ani închisoare, orientat către mijlocul intervalului, ca fiind judicios dozat și va menține modalitatea de executare stabilită de prima instanță

IX. Cu privire la inculpatul B., Înalta Curte constată că la termenul de judecată din data de 05 octombrie 2016 acesta și-a retras apelul.

În raport cu dispozițiile art. 415 alin. (1) C. proc. pen., față de declarația de retragere a apelului formulat de către inculpatul B. împotriva sentinței penale nr. 118/F din 24 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în mod expres și personal, care se aplică în mod corespunzător, Înalta Curte va lua act de manifestarea de voință a apelantului formulată la data de 05 octombrie 2016.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte:

I. va admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații A. și C. împotriva sentinței penale nr. 118/F din 24 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală;

II. va extinde apelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București față de intimatul-inculpat E.;

II. va proceda la rejudecare în sensul menționat anterior;

III. În ceea ce privește cheltuielile judiciare, în baza art. 275 alin. alin. (3) și alin. (6) C. proc. pen.:

Va obliga pe inculpatul B. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru apelanții intimați inculpații A. și C. și pentru intimații inculpați, D. și E. și B. în sumă de câte 130 lei, până la prezentarea apărătorilor aleși, vor rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, inculpații A. și C. vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații A. și C. împotriva sentinței penale nr. 118/F din 24 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând în fond:

A. Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. 1968 aplicată față de inculpatul D. în pedepsele componente:

- de câte 3 (trei) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. 1968 aplicate pentru săvârșirea a trei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de art. 26 din C. pen. 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968, art. 10 din Legea nr. 241/2005, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 80 din C. pen. 1968,

În temeiul art. 26 din C. pen. 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 80, art. 74 alin. (1) lit. b) și c) C. pen. 1968, din C. pen. 1968, condamnă pe inculpatul D., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată (autor inculpatul A.).

Conform art. 65 alin. (2) din C. pen. 1968, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. 1968 pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 26 din C. pen. 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 80, art. 74 alin. (1) lit. b) și c) C. pen. 1968, condamnă pe același inculpat la 3 pedepse de câte 3(trei) ani închisoare, pentru săvârșirea a trei infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată(autori inculpații E., B., C.).

Conform art. 65 alin. (2) din C. pen. 1968, aplică inculpatului 3 pedepse complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. 1968 pe o durată de câte 3(trei) ani.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. 1968, aplică inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. 1968.

În temeiul art. 71 din C. pen. 1968 interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. 1968, pe lângă fiecare pedeapsă principală și rezultantă.

Conform art. 861 alin. (1) și art. 862 din C. pen. 1968, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului D., pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani.

În baza art. 863 alin. (1) din C. pen. 1968 obligă inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. 1968 asupra cazurilor care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea - credință a măsurilor de supraveghere.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. 1968, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

B. În temeiul art. 71 din C. pen. 1968, aplică pe lângă fiecare pedeapsă principală și rezultantă, față de inculpații B., A. și C., pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. 1968.

II. Extinde apelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București față de intimatul-inculpat E.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) și art. 10 din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 80 din C. pen. 1968 și cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 republicată, condamnă pe inculpatul E., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

Conform art. 65 alin. (2) din C. pen. 1968, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. 1968, pe o durată de 2 ani.

Constată că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentința penală nr. 17 din 05 martie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția penală, modificată prin Decizia nr. 67 din 23 februarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, conform art. 91 C. pen.

Anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare aplicată prin sentința penală sus - menționată pe care o contopește, în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. 1968, cu pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicată în prezenta cauză, urmând a executa pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. 1968.

În temeiul art. 71 din C. pen. 1968, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. 1968.

Conform art. 861 alin. (1) și art. 862 din C. pen. 1968, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului E., pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 863 alin. (1) din C. pen. 1968, obligă inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. 1968 privind cauzele care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea - credință a măsurilor de supraveghere.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. 1968, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

III. Constată că la termenul de judecată din data de 05 octombrie 2016, s-a luat act că apelantul intimat inculpat B. și-a retras apelul declarat împotriva aceleiași sentințe penale.

IV. Constată că inculpatul C. a acoperit integral prejudiciul cauzat statului și înlătură dispoziția obligării în solidar a acestuia cu partea responsabilă civilmente SC G. SRL și cu inculpatul D., iar pe acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente SC H. SRL la plata către partea civilă Statul Român prin F. a sumei de 1.329.360 lei (consemnată la dispoziția organelor judiciare de către partea responsabilă civilmente SC G. SRL) și a obligațiilor fiscale accesorii aferente acestui debit, calculate de la data scadenței până la data plății efective.

Ridică măsura asiguratorie instituită prin ordonanța procurorului din data de 03 iunie 2015, până la concurența sumei de 1.329.360 lei și a obligațiilor fiscale accesorii aferente acestui debit, asupra:

- sumei de 98.080,10 lei din contul deschis la SC I. SA - Agenția Victoria, sumă consemnată pe seama și la dispoziția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București conform Recipisei de consemnare și chitanței, ambele din data de 18 mai 2015;

- sumei de 1.243.525 lei aflată în conturi deschise la SC I. SA, virată de partea responsabilă civilmente SC G. SRL prin ordinele de plată din 26 mai 2015 (850.000 lei - cont), din 27 mai 2015 (100.000 lei - cont), din 28 mai 2015 (220.000 lei - cont) și din 28 mai 2015 (73.525 lei - cont).

Menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.

Obligă pe inculpatul B. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru apelanții intimați inculpații A. și C. și pentru intimații inculpați, D. și E. și B. în sumă de câte 130 lei, până la prezentarea apărătorilor aleși, rămân în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, inculpații A. și C. rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie 2017.