Incompatibility of public office and corporate directorship; burden of proof for certified date of statutory resignation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 10 aprilie 2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea şi suspendarea Raportului de evaluare nr. x din 20 martie 2014, prin care s-a reţinut că, în perioada 25 iunie 2012 - 31 octombrie 2013, a deţinut simultan atât funcţia de viceprimar al Comunei Livezile, judeţul Bistriţa-Năsăud, cât şi funcţia de administrator în societatea B. S.R.L., încălcând dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Prin Decizia nr. 339 din 11 septembrie 2014, Curtea de Apel Cluj a admis excepţia lipsei de interes a cererii de suspendare a executării Raportului de evaluare, cu consecinţa respingerii acestei cererii şi a respins cererea de anulare a raportului de evaluare, ca nefondată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în condiţiile art. 483 din C. proc. civ., reclamantul A., solicitând casarea hotărârii, reţinerea cauzei spre rejudecare şi, pe fond, admiterea acţiunii în sensul anulării Raportului de evaluare nr. x din 20 martie 2014.

2.1. Motivele de casare

În susţinerea recursului, recurentul-reclamant a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei şi, respectiv, când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

2.2. Principalele argumente invocate

Susţine recurentul-reclamant că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 26/1990 coroborate cu cele ale art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, motiv prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

De asemenea, motivarea instanţei, vizând prevalenţa înscrierii înregistrării în Registrul Comerţului în opozabilitate cu valabilitatea actelor statuare vizând înstrăinarea părţilor sociale şi renunţarea la calitatea de administrator, este deosebit de succintă şi nefundamentată juridic, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Arată că, în data de 24 iunie 2012, a încetat să mai deţină calitatea de asociat şi administrator al societăţii B. S.R.L., ca urmare a Hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor autentificată sub nr. 2 din 24 iunie 2012. Astfel, numirea în funcţia de viceprimar a avut loc în data de 25 iunie 2012, la o zi după ce nu mai deţinea calitatea de asociat/administrator al societăţii.

Înscrierea în Registrul Comerţului nu prezintă o condiţie necesară producerii efectelor revocării în planul răspunderii personale a titularului ei, ci doar în ceea ce priveşte opozabilitatea acestui act faţă de terţi. Astfel, revocarea sa din funcţia de administrator a devenit efectivă la data de 24 iunie 2012, funcţia fiind exercitată de soţia sa.

Arată că revocarea sa a fost înregistrată în registrul societăţii sub nr. 6, la data de 24 iunie 2012, fiind certificată prin dată certă de către avocat, făcând dovada incontestabilă până la înscrierea în fals.

Astfel, în mod greşit şi nelegal prima instanţă a apreciat că data înscrierii menţiunii în Registrul Comerţului, 26 noiembrie 2013, produce efecte juridice sub aspectul existenţei stării de incompatibilitate, retragerea din funcţia de administrator, ca manifestare certă de voinţă, producând efecte de la data de 24 iunie 2012.

În continuarea susţinerilor sale, recurentul-reclamant reiterează aceleaşi aspecte doctrinare şi jurisprudenţiale din diverse lucrări de drept, invocate şi în cuprinsul acţiunii, referitoare la revocarea administratorului unei societăţi comerciale cu răspundere limitată şi la cesionarea părţilor sociale pe care acesta le deţine, concluzionând că, la momentul emiterii raportului de evaluare contestat, intimata-pârâtă avea cunoştinţă de cesiunea de părţi sociale şi de renunţarea sa la calitatea de administrator prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor nr. 2 din 24 iunie 2012, ca urmare a comunicării punctului său de vedere, şi că starea de incompatibilitatea nu a existat niciodată în ceea ce-l priveşte.

3. Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Susţine, în esenţă, că recurentul s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 25 iunie 2012 - 31 octombrie 2013, deţinând, simultan, atât funcţia de viceprimar al Comunei Livezile, judeţul Bistriţa-Năsăud, cât şi funcţia de administrator în societatea B. S.R.L., încălcând art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Arată că instanţa de fond a apreciat în mod legal faptul că din probele administrate nu a rezultat că recurentul-reclamant poate să demonstreze data certă a hotărârii prin care i-a încetat calitatea de administrator şi asociat al societăţii.

4. Procedura de soluţionare a recursului

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în Completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 16 decembrie 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 28 ianuarie 2016, Completul de filtru a constatat, faţă de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2 Cu privire la fondul recursului

4.2.1 Analiza motivelor de casare invocate

Înalta Curte, examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat, soluţia instanţei de fond fiind corectă.

Argumentele de fapt relevante

Prin Raportul de evaluare nr. x din 20 martie 2014 emis de intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate s-a constatat starea de incompatibilitate a persoanei cercetate, A., pentru deţinerea simultană a calităţii de viceprimar al Comunei Livezile, judeţul Bistriţa-Năsăud, şi a funcţiei de administrator la S.C. B. S.R.L., încălcând astfel prevederile art. 82 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

La un prim motiv de recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a opinat că motivarea instanţei este foarte succintă şi lipsită de fundamentare juridică. Însă, recurentul nu a arătat care ar fi eventualele motive contradictorii sau străine de natura pricinii expuse de instanţa de fond.

Instanţa de control judiciar, verificând considerentele sentinţei recurate, constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluţia adoptată, motivare care să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii.

Astfel, judecătorul fondului a explicat, în mod convingător, soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că a analizat în mod adecvat susţinerile părţilor şi probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri, şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada susţinerilor sale, în ceea ce priveşte data certă a hotărârii de revocare a sa din funcţia de administrator.

Prin al doilea motiv de recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a invocat aplicarea şi interpretarea greşită a normelor de drept material în legătură cu încheierea şi valabilitatea actului privind calitatea de administrator al societăţii şi cu privire la relevanţa opozabilităţii sau înregistrării unui astfel de act la Registrul Comerţului.

Înalta Curte apreciază a fi neîntemeiate criticile formulate de recurentul-reclamant, hotărârea pronunţată în litigiu fiind dată ca urmare a aplicării corecte a normelor de drept material la circumstanţele de fapt ale cauzei.

În faţa instanţei de fond, recurentul-reclamant A. a depus Hotărârea Asociaţilor Societăţii B. S.R.L. din data de 24 iunie 2012, în cuprinsul căreia s-a materializat voinţa sa în sensul retragerii din societate şi al cesionării întregului capital social deţinut şi în sensul renunţării la calitatea de administrator al societăţii. În faza recursului, recurentul nu a suplimentat probatoriul administrat la judecata în primă instanţă.

Referitor la această hotărâre, recurentul-reclamant a precizat, prin cererea de recurs, că a fost înregistrată în registrul societăţii sub numărul 6 la data de 24 iunie 2012, fiind certificată prin dată certă de avocat.

Înalta Curte, analizând hotărârea invocată (depusă la dosar de fond) constată că recurentul-reclamant nu a depus, în dovedirea susţinerilor sale, dovada de înregistrare a respectivei hotărâri în actele societăţii B. S.R.L. sau în registrul avocatului care a certificat data certă a înscrisului în discuţie.

Hotărârea nu poartă număr de înregistrare în registrul societăţii şi este semnată doar de către asociaţi, A. şi C.. Deşi se specifică faptul că avocatul D., în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 51/1995, atestă data, identitatea părţilor şi conţinutul actului, hotărârea, având nr. 2 din data de 24 iunie 2012, nu este semnată de avocat.

Tot la dosarul de fond, recurentul a mai depus şi Act adiţional şi contract de cesiune, încheiat în temeiul art. 202 din Legea nr. 31/1990 şi în temeiul Hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor din data de 24 iunie 2012. Acest act este semnat de asociaţi şi de avocat, având nr. 3 din data de 24 iunie 2012, fără, însă, a avea număr de înregistrare în registrul societăţii.

Niciunul, dintre cele două înscrisuri menţionate, nu are număr de înregistrare în Registrul de înregistrare a actelor juridice atestate de avocat conform art. 3 din Legea nr. 51/1995, pentru a le conferi dată certă. De asemenea, recurentul nu a depus copia registrului avocatului pentru dovedirea înregistrării acestor acte.

Faţă de susţinerile recurentului şi de inadvertenţele şi lipsurile din actele depuse de acesta în probaţiune, Înalta Curte apreciază că acesta nu a făcut dovada datei certe a hotărârii prin care a renunţat la calitatea de administrator şi de asociat al societăţii.

Dat fiind caracterul de act administrativ atribuit raportului de evaluare întocmit de intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, sarcina probei revine celui interesat să dovedească în contra constatărilor din actul atacat, ce beneficiază de prezumţia relativă de legalitate.

În măsura în care această sarcină a probaţiunii eşuează, cel ce suportă consecinţele juridice ale unor dovezi insuficiente pentru formarea unui raţionament logico-juridic în sensul urmărit de cel ce iniţiază demersul judiciar este chiar titularul acestui demers, sancţionat prin respingerea pretenţiilor sale.

Astfel, susţinerile recurentului nu pot fi validate prin raportare la înscrisurile depuse în cauză, prin care a încercat să dovedească faptul că, într-adevăr, a renunţat la funcţia de administrator al societăţii la data de 24 iunie 2012, mai înainte de validarea sa în funcţia de viceprimar.

Alegaţiile sale vin în conflict cu probele pe care a înţeles să le administreze, din care nu reiese care este momentul la care declaraţia sa de renunţare la funcţia de administrator a fost adusă la cunoştinţa coasociatului din cadrul societăţii pentru a fi producătoare de efecte juridice.

Data certă, solicitată pentru a face dovada opozabilităţii unui înscris sub semnătură privată asupra terţilor, era necesar a fi relevată în cauză asupra înscrisului ce a materializat voinţa recurentului de renunţare la funcţia de administrator mai înainte de numirea sa în funcţia de viceprimar, pentru ca acest înscris să fie susceptibil de a produce efecte juridice în plan statutar şi în reglarea stării de incompatibilitate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte reţine legalitatea actului administrativ contestat, în contra căruia recurentul-reclamant A. nu a dovedit o altă situaţie de fapt decât cea constatată de intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, de natură a determina o altă soluţie decât cea pronunţată de prima instanţă.

4.2.2 Soluţia instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 339 din 11 septembrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 martie 2016.