Incompatibility of local council deputy office with registered sole proprietorship status under anti-corruption law

Decizia nr. 337/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Cererea de chemare în judecată;

Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B., s-a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. 7006/G/II din 20 februarie 2014.

Soluția primei instanțe;

Prin sentința nr. 130/CA/PI din 17 iunie 2014, Curtea de Apel Oradea a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B., cu consecința menținerii ca temeinic și legal al Raportului de evaluare nr. 7006/G/II din 20 februarie 2014, emis de B., reținând în esență că: „raportat la aceste aspecte, nu se poate susține că reclamantul este comerciant persoană fizică în sensul indicat de lege, atâta vreme cât este deținătorul unui PFA din anul 2010, care a fost înregistrat la Oficiul Național al Registrului Comerțului”.

Calea de atac exercitată;

Împotriva sentinței nr. 139/CA/PI din 17 iunie 2014 a Curții de Apel Oradea a declarat recurs reclamantul A., pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., se arată că hotărârea instanței de fond este nemotivată, aceasta cuprinzând în totalitate susținerile reclamantului din acțiunea introductivă și apoi ale pârâtei B. din întâmpinarea depusă la dosar.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., se arată de recurent faptul că în calitate de titular al PFA A., nu ar deține calitatea de comerciant persoană fizică întrucât nu ar fi desfășurat fapte de comerț, astfel încât nu-i sunt aplicabile prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar și din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

B. a constatat în mod corect starea de incompatibilitate a reclamantului, prin actul de constatare întocmit la 20 februarie 2014.

Conform actului de constatare menționat mai sus, intimata-pârâtă a stabilit că recurentul-reclamant A. se afla în stare de incompatibilitate, consecință a faptului că în timpul exercitării funcției de viceprimar al comunei Biharia, îndeplinea și calitatea de comerciant persoană fizică în cadrul PFA A.

Potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, funcția de viceprimar este incompatibilă cu funcția de administrator al unei societăți comerciale.

De asemenea, funcția de viceprimar este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică, conform art. 87 alin. (1) lit. g) din același act normativ.

Din relațiile furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului, cât și de Primăria com. Biharia, reiese că, recurentul-reclamant a deținut simultan atât funcția de viceprimar al com. Biharia, cât și calitatea de comerciant persoană fizică în cadrul PFA A., încălcând regimul juridic al incompatibilităților prin nerespectarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

În cuprinsul recursului formulat, recurentul - reclamant consideră că instanța de fond a reținut în mod greșit calitatea de comerciant persoană fizică, prin înregistrarea la registrul comerțului, ceea ce a atras starea de incompatibilitate cu funcția de primar, conform art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, întrucât domeniul de activitate al PFA - ului, respectiv cultura vegetală combinată cu creșterea animalelor nu ar conduce la deținerea acestei calități.

Referitor la aceste aspect, relevante sunt înscrisurile existente la dosarul cauzei care atestă că din data de 21 decembrie 2010, recurentul-reclamant figurează la Registrul Comerțului ca deținând calitatea de persoană fizică autorizată, PFA A. - având ca domeniul principal de activitate cultura vegetală combinată cu creșterea animalelor; este irelevant domeniul de activitate în care își desfășoară activitatea, deținătorul de PFA având calitatea de comerciant, așa cum ea este menționată în art. 87 din Legea nr. 161/2003.

Prin urmare, recurentul a obținut calitatea de comerciant persoană fizică de la data de 21 decembrie 2010, dată la care PFA - ul a fost înregistrat la Oficiul Național al Registrului și Comerțului încălcând regimul juridic al incompatibilitătilor, începând cu data de 18 iunie 2012 întrucât a deținut această calitate simultan cu funcția de viceprimar în cadrul Primăriei Biharia, ceea ce contravine dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, astfel încât îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 130/CA/PI din 17 iunie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 februarie 2016.