EU-funded project irregularity ruling upheld; appeal rejected as unfounded.

Decizia nr. 3367/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 12.05.2014 sub nr. x/33/2014, reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală a solicitat instanței anularea deciziei nr. 4868 din 13.02.2014 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 39805 din 04.12.2013, înlăturarea obligației de plată a sumelor stabilite prin cele două acte; cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 411 din data de 01.10.2014, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, având ca obiect anulare act administrativ - Decizia nr. 4868 din 13 februarie 2014, emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și procesul-verbal nr. 39805 din 04 decembrie 2013 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta SC A. SA a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru judecarea pe fond a acesteia.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat recurenta-reclamantă a susținut în esență că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină și nici raționamentele pentru care instanța de fond a respins acțiunea formulată.

Astfel, a susținut recurenta că instanța de fond ar fi nesocotit normele de procedură în materie de formulare a apărării, în sensul că a respins probele solicitate și a omis consemnarea invocării excepției de nelegalitate a actelor care au stat la baza emiterii deciziei a cărei anulare se solicită.

Consideră recurenta-reclamantă că având în vedere înscrisurile depuse de aceasta în combaterea legalității raportului întocmit de OLAF, instanța avea obligația în virtutea rolului său activ de a invoca din oficiu excepția de nelegalitate.

Totodată recurenta-reclamantă susține că au fost încălcate și dispozițiile art. 13 din Legea nr. 554/2004 în sensul că intimata-pârâtă nu a comunicat nici instanței și nici reclamantei întreaga documentație care a stat la baza emiterii actelor administrative atacate.

În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta-reclamantă a reluat susținerile formulate prin acțiunea introductivă de instanță apreciind că actele atacate sunt nelegale în raport de probatoriul administrat în cauză, în sensul că procesul verbal de constatare nu a avut la bază un act de control întocmit conform Regulamentului nr. 1073/1999, ofertele existente la dosarul achizițiilor fiind autentice.

Totodată recurenta-reclamantă a precizat că înțelege să invoce în recurs excepția de nelegalitate a actelor administrative contestate în temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ modificată și completată.

Apărările formulate în cauză

Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat în cauză și menținerea hotărârii atacate.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurenta-reclamantă, care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei Înalta Curte reține că acesta este neîntemeiat.

În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, conform jurisprudenței instanței de la Strasbourg noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși, în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse judecății.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

Respectarea acestei cerințe a motivării actului jurisdicțional aflat în calea extraordinară de atac a recursului s-a analizat în raport de motivele prezentate în acțiunea dedusă judecății și de argumentele aduse în apărare de partea adversă.

În speța de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., interpretat în acord cu art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, întrucât prima instanță a expus în mod corespunzător argumentele care au determinat formarea convingerii sale, cu privire la legalitatea procesului-verbal de constatare nr. 39.805 din 04 decembrie 2013 și a Deciziei nr. 4868 din 13 februarie 2014.

În ceea ce privește susținerile recurentei-reclamante potrivi cărora instanța de fond a fost lipsită de rol activ și nu a stabilit cu certitudine starea de fapt neadmițând probele solicitate de aceasta, instanța de control judiciar le apreciază ca fiind nefondate întrucât la dosarul cauzei au fost depuse toate actele care au stat la baza emiterii actelor contestate, respectiv atât Contractul cadru nr. C350302362600034 din 01 februarie 2007, cât și Raportul final OLAF nr. 22498 din 30 septembrie 2013 înregistrat la A.P.D.R.P. cu nr. 31.619 din 04 octombrie 2013 și Anexele 9-18.

Totodată, au fost depuse la dosar înscrisurile care au stat la baza controlului documentar ale cărui concluzii au fost menționate în Procesul-verbal de constatare nr. 39805 din 04.12.2013, acestea fiind actele care au stat la baza emiterii titlului de creanță și la care s-a raportat și instanța de fond în motivarea soluției pronunțate.

În acest sens, Înalta Curte apreciază că judecătorul fondului și-a exercitat rolul activ în conformitate cu dispozițiile ar. 22 alin. (2) C. proc. civ., dispunând administrarea probatoriului necesar în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.

În ceea ce privește susținerile recurentei-reclamante potrivit cărora procesul-verbal de constatare nu ar fi avut la bază un act de control întocmit conform Regulamentului nr. 1073/1999, instanța de control judiciar le apreciază ca fiind nefondate întrucât, astfel cum a reținut în mod corect și instanța de fond prin sentința criticată, Raportul final PLAF nr. 22498 din 30 septembrie 2013 înregistrat la A.P.D.R.P. cu nr. 31619 din 04 octombrie 2013 reprezintă un document administrativ care constituie o probă admisibilă în procedurile administrative și judiciare ale statului membru, în aceleași condiții ca și raporturile administrative redactate de inspectorii administrativi naționali și în consecință acestea pot sta la baza emiterii procesului verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare.

Nefondate sunt și susținerile recurentei-reclamante potrivit cărora prin sentința criticată s-ar fi reținut în mod neîntemeiat că oferta societății C. nu ar fi autentică ca și existența conflictului de interese în legătură cu achiziționarea echipamentului pentru care societatea B. SRL a fost declarată câștigătoare.

Astfel cum a rezultat din probatoriul administrat în cauză, respectiv raportul OLAF din investigațiile efectuate s-a stabilit că una din cele trei oferte existente la dosarul achiziției instalației pentru arderea deșeurilor s-a stabilit că dintre cele trei oferte, respectiv oferta societății C. era neautentică iar ofertele D. SRL și E. SRL au fost transmise prin intermediul d-lui F.

Tot astfel a rezultat că în cazul procedurii de achiziție a instalației pentru uscarea lemnului s-a stabilit că două companii și-au transmis ofertele prin intermediul SC G. SRL (administrator F.) iar cel de-al treilea ofertant - H. SRL a transmis oferta sa către o societate care a participat la această achiziție cu propria ofertă.

Nereguli au fost reținute și în cazul procedurii de achiziționare a unui motostivuitor unde s-a constatat că una din oferte nu era autentică, respectiv oferta emisă de I.

Potrivit art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/1995, constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unii agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori alte angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții.

Din perspectiva acestor prevederi legale instanța de fond a reținut în mod corect că actele contestate sunt legale și a dispus respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată.

Având în vedere toate aceste considerente Înalta Curte constată că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurentă și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SA împotriva sentinței nr. 411 din 1 octombrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2016.