Judicial promotion contest: validity of differential ex-officio points for invalidated exam questions across specializations and expansion of allocated positions

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei şi motivarea acesteia

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 08.06.2015, sub nr. x/1/2015, contestatoarea A., judecător la Tribunalul Vâlcea, a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună:

- anularea parţială a Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii din data de 29 aprilie 2015, nepublicată, privind validarea rezultatelor finale ale concursului de promovare pe loc organizat la data de 29 martie 2015 în ceea ce o priveşte;

- emiterea unei hotărâri prin care să fie declarată admisă la concursul de promovare în funcţii de execuţie pe loc, în gradul profesional de judecător de curte de apel, din data de 29 martie 2015, în temeiul art. 27 din Regulamentul de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006;

- recunoaşterea gradului de judecător de curte de apel şi promovarea în funcţii de execuţie pe loc pentru gradul profesional de judecător de curte apel.

În privinţa aspectelor de fapt ale cererii, contestatoarea a susţinut, în esenţă, următoarele:

Este judecător la Tribunalul Vâlcea din anul 2000, are o vechime în magistratură de 19 ani şi 6 luni şi a participat la concursul de promovare pe loc din 29 martie 2015, pentru gradul profesional de judecător la curtea de apel, la specialitatea "drept civil".

Împotriva baremelor iniţiale a formulat contestaţie la proba teoretică, pentru trei întrebări, contestaţia fiind admisă pentru două întrebări. Cu privire la proba practică, a contestat două întrebări (speţe), contestaţia fiind respinsă.

Cu ocazia afişării notelor obţinute, a constatat că a obţinut nota 9,60 la proba teoretică şi nota 9 la proba practică.

Cu privire la notarea finală, a formulat contestaţie prin care a invocat aspecte privitoare la nesoluţionarea contestaţiilor la baremul iniţial la proba practică sub aspectele pe care le invocase şi prin care a solicitat ca la stabilirea notelor finale ce i-au fost acordate să fie aplicat acelaşi barem de corectare final cu cel recunoscut la materia la care s-au acordat mai multe puncte din oficiu.

Această contestaţie a fost respinsă.

Prin Hotărârea din 29 aprilie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a dispus validarea rezultatelor finale ale concursului de promovare (efectivă şi pe loc), conform anexei direcţiei de specialitate.

Această hotărâre este nelegală, pentru următoarele considerente:

Fiecare întrebare anulată la proba teoretică echivalează cu 0,20 puncte acordate din oficiu, iar fiecare întrebare anulată la proba practică echivalează cu 0,50 puncte acordate din oficiu.

Acordarea notelor şi stabilirea clasamentului final sunt viciate de recunoaşterea diferenţiată a unor puncte din oficiu. Acest aspect este de natură să afecteze obiectivitatea clasamentului final (art. 2 din Hotărârea nr. 621/2006), întrucât nu i-a fost recunoscut acelaşi număr de puncte din oficiu ca şi altor candidaţi care au participat la concurs la specializări la care s-au anulat mai multe întrebări.

Opţiunea sa pentru una dintre materiile din concurs nu presupune un acord implicit de a se supune unui tratament diferenţiat, cu atât mai mult cu cât asumarea respectării tuturor cerinţelor prevăzute de art. 13 din Hotărârea nr. 621/2006, în special cele referitoare la realizarea unui grad de dificultate echilibrat, este premergătoare susţinerii probelor de concurs.

Deşi aparent, stabilirea unor bareme finale în funcţie de specializări constituie un criteriu obiectiv, el conduce la diferenţe de tratament între candidaţi, întrucât notarea acestora nu începe de la acelaşi nivel şi nu respectă cerinţele proporţionalităţii şi justeţei, constituind astfel o discriminare indirectă, în sensul art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, cu modificările ulterioare.

În privinţa dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, contestatoarea a invocat prevederile art. 2, art. 7 şi art. 9 pct. 13 din Regulamentul de organizare a concursului şi a precizat următoarele:

La concursul pentru promovarea în funcţii de execuţie pe loc din data de 29 martie 2015 sistemul de notare nu a fost de la nota 0 la 10, cum prevede Regulamentul, fiind anulate întrebări atât la proba teoretică, dar şi la proba practică, prin acordarea în mod nepermis de puncte din oficiu, fiind dezavantajaţi candidaţii care au susţinut concursul la discipline la care nu s-a acordat acelaşi număr de puncte din oficiu.

Sunt astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, vătămarea rezultând din nerecunoaşterea unui număr egal de puncte din oficiu cu cel recunoscut pentru alte materii (spre exemplu, 1 punct din oficiu la proba teoretică şi 1,5 puncte din oficiu la proba practică la disciplina "drept financiar şi fiscal", 0,40 pct. la proba teoretică şi 1 pct. la proba practică la disciplina "dreptul familiei", 0,80 pct. la proba teoretică şi 0,50 pct. la disciplina "drept administrativ").

Nu au fost respectate prevederile legale referitoare la procedura de concurs, la atribuţiile comisiilor de elaborare a subiectelor şi de soluţionare a contestaţiilor la barem şi punctajele acordate candidaţilor. Aceste neregularităţi în organizarea concursului şi a evaluării candidaţilor au fost semnalate şi de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Hotărârea din data de 29.04.2015 (Nr. lucrare x/2015), motiv pentru care s-a dispus "aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (8) din Regulamentul de concurs, pentru comisiile de elaborare a subiectelor", validând însă concursul.

În jurisprudenţa sa, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că notarea pe baza unor discrepanţe de barem, în sensul notării în mod diferenţiat a candidaţilor, constituie o intervenţie nepermisă în acordarea notelor obţinute.

Totodată, hotărârea de validare a rezultatelor concursului este nelegală şi discriminatorie prin aceea că nu s-a respectat limita posturilor scoase la concurs conform cu dispoziţiilor art. 28 alin. (3) din Regulament.

Astfel, prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din data de 29.04.2015 s-a dispus "suplimentarea cu un număr de 11 posturi a locurilor scoase la concursul de promovare pe loc, pentru candidaţii care au obţinut medie egală cu cea a candidatului clasat pe ultimul loc, deşi pentru această situaţie Regulamentul prevede, la art. 29, criteriile de departajare a candidaţilor la medii egale (regula fiind însă aplicată la promovarea efectivă în cadrul aceluiaşi concurs).

În concluzie, contestatoarea a apreciat că, pentru respectarea principiului egalităţii, astfel cum este definit prin O.G. nr. 37/2000, ce trebuie interpretată prin prisma Directivei CE nr. 2000/78 şi a jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, precum şi a dispoziţiilor art. 20 alin. (7) din Regulament, care nu disting între categorii de "candidaţi", se impune aplicare aceluiaşi barem de corectare, având în vedere că organizarea concursului s-a făcut pe un număr comun de locuri şi nu pe locuri atribuite pe specializări.

2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat, prin întâmpinare, respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată, invocând în special următoarele argumente:

Hotărârea atacată este legală, fiind emisă în conformitate cu dispoziţiile legale şi regulamentare incidente, contestatoarea neputând fi promovată în gradul profesional de curte de apel, întrucât nu s-a încadrat în numărul de posturi scoase la concurs.

Motivele de nelegalitate invocate privesc în exclusivitate dispoziţiile art. 20 alin. (5), (6) şi (7) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările ulterioare.

Motivele de nelegalitate invocate nu se referă la hotărârea de validare a rezultatelor concursului, ci la actul administrativ cu caracter normativ reprezentat de regulamentul sus-menţionat, astfel că se impune respingerea contestaţiei.

În ceea ce priveşte critica referitoare la suplimentarea posturilor scoase la concurs, sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Regulament, măsura luată fiind în favoarea judecătorilor şi, implicit, a sistemului judiciar, având în vedere numărul mare de judecători care au obţinut aceeaşi medie.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei de faţă

Examinând contestaţia formulată, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Contestatoarea A., judecător la Tribunalul Vâlcea, a participat la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie şi pe loc din data de 29.03.2015, optând pentru promovarea pe loc în grad de judecător de curte de apel.

Pentru promovarea pe loc pentru judecători, concursul s-a organizat pentru ocuparea unui număr de 50 de posturi de judecător cu grad profesional de curte de apel.

Potrivit rezultatelor finale ale concursului, validate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii la data de 29.04.2015, contestatoarea s-a clasat pe poziţia 216, fiind mai mulţi candidaţi care au obţinut media generală 9.150 şi note mai mari de 5 la materiile de concurs.

În condiţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 316/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, contestatoarea a supus controlului de legalitate Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 408 din 29 aprilie 2015.

Prin această hotărâre s-a dispus:

- suplimentarea posturilor de judecător scoase la concurs pentru promovarea pe loc în gradul profesional de curte de apel cu 11 posturi;

- suplimentarea posturilor de judecător scoase la concurs pentru promovarea pe loc în gradul profesional de tribunal cu 3 posturi;

- promovarea pe loc, începând cu data de 01 iunie 2015, a judecătorilor menţionaţi în anexă, parte integrantă din această hotărâre, sub rezerva finanţării posturilor scoase la concursul de promovare pe loc.

Primul motiv de nelegalitate invocat de contestatoare vizează încălcarea principiului obiectivităţii şi egalităţii în stabilirea notelor şi a clasamentului final, prin acordarea diferită a unor puncte din oficiu.

În această privinţă, contestatoarea susţine că a fost dezavantajată în raport de candidaţii care au participat la concurs la specializări la care s-au anulat mai multe întrebări, întrucât punctul de plecare în stabilirea notei de concurs şi a clasamentului final a fost diferit, în condiţiile în care cele 50 de posturi scoase la concurs pentru promovarea pe loc nu au fost defalcate pe specializări.

Potrivit art. 17 alin. (3) şi (5) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările şi completările ulterioare:

"(3) La testul - grilă pentru verificarea cunoştinţelor teoretice fiecare răspuns corect porneşte 0,2 puncte în sistemul de notare de la 0 la 10.

/.../(5) La testul - grilă pentru verificarea cunoştinţelor practice fiecare răspuns corect primeşte 0.5 puncte în sistemul de notare de la 0 la 10".

Art. 20 alin. (7) din acelaşi Regulament prevede că:

"(7) În situaţia în care, în urma soluţionării contestaţiilor la barem, se anulează una sau mai multe întrebări din testul-grilă, punctajul corespunzător întrebărilor anulate se acordă tuturor candidaţilor".

Contestatoarea a susţinut probele de concurs la specialitatea drept civil, iar notele la proba teoretică şi proba practică au fost stabilite prin acordarea punctelor din oficiu, în raport de numărul de întrebări anulate la această specializare, respectându-se astfel dispoziţiile din Regulament anterior menţionate.

Interpretarea dată de contestatoare dispoziţiilor art. 20 alin. (7) din Regulament, cu referire la sintagma "tuturor candidaţilor", în sensul că, indiferent de specializare, toţi candidaţii trebuiau să beneficieze de un număr de puncte din oficiu egal cu cel acordat candidaţilor care au susţinut concursul la specializarea la care s-au anulat cele mai multe întrebări, nu poate fi acceptată, întrucât s-ar crea posibilitatea ca unii candidaţi să obţină note peste limita maximă, 10.00.

Prin urmare, este neîntemeiat motivul de nelegalitate privitor la acordarea diferenţiată a punctelor din oficiu şi încălcarea principiilor obiectivităţii şi egalităţii în stabilirea clasamentului final.

Pretinsa nerespectare a dispoziţiilor legale referitoare la procedura de concurs, la atribuţiile comisiilor de elaborare a subiectelor şi de soluţionare a contestaţiilor la barem nu poate fi reţinută, nefiind incidentă niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 28 alin. (11) din Regulament pentru invalidarea concursului.

Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie invocată de contestatoare nu poate conduce la o altă concluzie, întrucât hotărârile menţionate au aplicabilitate la speţă, raportat la circumstanţele de fapt şi de drept supuse analizei, ţinând seama de forma în vigoare a dispoziţiilor legale aplicabile concursurilor respective.

Referitor la suplimentarea posturilor de judecător scoase la concurs pentru promovarea pe loc, susţinerile contestatoarei nu sunt de natură să afecteze legalitatea hotărârii contestate, având în vedere dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Regulament, care conferă Consiliului Superior al Magistraturii dreptul de a stabili posturile la concurs, în mod distinct, pentru promovarea efectivă, respectiv pentru promovarea pe loc.

În plus, în privinţa contestatoarei nu se poate reţine existenţa unei vătămări prin suplimentarea posturilor pentru candidaţii care au obţinut medii egale, întrucât rezultatele finale ale concursului evidenţiază faptul că aceasta s-a clasat pe poziţia 216, în condiţiile în care concursul a fost organizat pentru ocuparea unui număr de 50 de posturi de judecător cu grad profesional de curte de apel.

În concluzie, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârea contestată este legală şi temeinică, astfel că urmează să dispună, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respingerea contestaţiei, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 408 din 29 aprilie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 februarie 2016.

Procesat de ED