Robbery sentence execution challenge rejected as impermissible under Article 461; appeal dismissed.

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 60 din 26 ianuarie 2004, Tribunalul Timiș a respins contestația la executare formulată de condamnatul B.G.D, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500.000 lei din care 200.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.

S-a reținut că, prin cererea formulată la data de 5 ianuarie 2004, contestatorul B.G.D. condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prin sentința penală nr. 383/2003 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 1058/P/2003, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată, considerată prea severă.

Instanța de fond a respins contestația la executare, constatând că în cauză nu sunt întrunite cerințele articolului 461 C. proc. pen.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 89/ A din 15 martie 2004, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul B.G.D., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și, pe fond, admiterea contestației la executare formulate, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este nefondat.

Art. 461 C. proc. pen., reglementând contestația contra executării hotărârii penale, prevede patru situații în care aceasta poate fi formulată: când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă, când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

Curtea constată că motivele invocate de condamnat, referitoare la stabilirea vinovăției și cuantumul pedepsei aplicate nu se circumscriu celor limitativ prevăzute de lege, neputând face obiectul acei căi extraordinare de atac.

Așa fiind, Curtea urmează să respingă recursul condamnatului B.G.D. ca nefondat.

Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.D. împotriva deciziei penale nr. 89/ A din 15 martie 2004 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 iunie 2004.