Appeal against rejection of complaint against prosecutor's non-prosecution resolution: inadmissibility due to exhaustion of ordinary appellate remedy

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 104 din 24 februarie 2004 a Tribunalului Prahova a fost respinsă plângerea formulată de petiționarul P.F. împotriva rezoluției nr. 941/ P din 11 noiembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, prin care s-a confirmat propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală față de C.A. și T.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 266 și art. 246 C. pen. și față de N.I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că susținerile petiționarului, în sensul că agenții de poliție C.A. și T.I. din cadrul Postului de Poliție Fântânele, județul Prahova l-au reținut în mod nelegal că l-au supus unor brutalități și că l-au amendat contravențional la data de 20 mai 2000 nu s-au confirmat, și că soluția procurorului este corectă.

Tot astfel s-a reținut că nu sunt fondate susținerile petiționarului referitoare la primarul comunei Fântânele, N.I. care i-ar fi încălcat drepturile constituționale și i-ar fi instigat pe cei doi polițiști la săvârșirea de abuzuri, concluzionându-se că soluția de neîncepere a urmăririi penale este justificată.

Curtea de Apel Ploiești, secția penală, prin decizia penală nr. 294 din 25 martie 2004 a respins recursul declarat de petiționar împotriva sentinței primei instanțe, considerând nefondate susținerile petiționarului, în sensul că faptele reclamate sunt dovedite și că se impunea condamnarea făptuitorilor și obligarea lor la 300 milioane lei daune morale.

S-a reținut că cei doi agenți de poliție au acționat în conformitate cu dispozițiile art. 31 lit. b) și c) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române și că primarul N.I. a respectat dispozițiile legale, nedesfășurând acte abuzive ori de instigare a polițiștilor la săvârșirea unor asemenea acte.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs petiționarul susținând că plângerea pe care a formulat-o împotriva actelor procurorului a fost greșit respinsă.

Recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu dispozițiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea instanței de respingere a plângerii și de menținere a soluției din rezoluția sau ordonanța procurorului, poate fi atacată, cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate.

Or, din examinarea actelor dosarului se constată că petiționarul a exercitat, în baza dispozițiilor legale evocate, dreptul de a ataca soluția primei instanțe, recursul său fiind respins, conform celor ce preced, prin decizia penală nr. 294 din 25 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

În consecință, noul recurs declarat de petiționar, este inadmisibil și urmează a fi respins, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu obligarea petiționarului, potrivit art. 192 alin. (2) din același cod, la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul P.F. împotriva deciziei penale nr. 294 din 25 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 iunie 2004.