Criminal appeal against final order: Inadmissibility of attacking finality via non-statutory remedy

Decizia penală nr. 225/2017

Asupra contestației de față:

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 10/C din data de 01 februarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2017 s-au respins ca inadmisibile, contestațiile formulate de petenții A., B. și C. împotriva Încheierii nr. 1245 din data de 27 septembrie 2016, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2/2016.

Pentru a dispune astfel, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut următoarele:

Prin Încheierea definitivă nr. 1245 din data de 27 septembrie 2016, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2/2016, s-au respins ca inadmisibile, contestațiile formulate de petenții A., B. și C. împotriva Încheierii nr. F/CP din 01 iulie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016.

Împotriva Încheierii nr. 1245 din data de 27 septembrie 2016, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2/2016, petenții A., B. și C. au formulat contestații.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, examinând aceste contestații, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, în raport cu dispozițiile legale incidente, a constatat că sunt inadmisibile, în esență, pentru următoarele considerente:

În speță s-a constatat că petenții au exercitat calea de atac prevăzută de lege împotriva soluției dispusă de către procuror, prin formularea plângerii potrivit dispozițiilor art. 340 alin. (1) C. proc. pen. Plângerea a fost respinsă ca nefondată prin Încheierea nr. F/CP din 01 iulie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016, încheiere împotriva căreia petenții au formulat contestații.

Întrucât încheierea prin care s-a pronunțat soluția de respingere a plângerii ca nefondată este definitivă, conform dispozițiilor art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., în mod justificat contestațiile petenților s-au respins de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva încheierii prin care s-au respins contestațiile de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărâre judecătorească care este, de asemenea, definitivă, contestatorii petenți au exercitat din nou cale de atac.

Ca atare, s-a constatat că petenții au formulat contestații împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Încheierea nr. 1245 din data de 27 septembrie 2016, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2/2016, învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac care nu este prevăzută de lege și, prin urmare, inadmisibilă potrivit dreptului comun.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Împotriva Încheierii penale nr. 10/C din ședința din Camera de consiliu de la 01 februarie 2017 pronunțată de secția penală a Înaltei Curți în Dosarul nr. x/1/2017, cei trei petenți au formulat și depus prin registratura secției penale, la 23 martie 2017, o nouă contestație, dosar ce a fost înregistrat pe rolul completului de 5 judecători la 18 octombrie 2017 sub nr. x/1/2017, fiind fixat prim termen de judecată la 04 decembrie 2017.

Deși au fost legal citați, contestatorii petenți nu s-au prezentat, iar reprezentantul Ministerului Public, prealabil acordării cuvântului la dezbateri, a invocat excepția inadmisibilității contestației formulate pentru motivele arătate în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând cu prioritate admisibilitatea contestației formulate de contestatorii petenți C., A. și B. prin prisma notelor scrise și a înscrisurilor atașate (dosar contestație), dar și a susținerilor reprezentantului Ministerului Public, verificând și raportând dispozițiile legale incidente la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor releva.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui la liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 C. proc. pen. admisibilitatea căii de atac a contestației prevăzute de art. 4251 este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 4251 C. proc. pen.: "Calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel."

Prin urmare, limitând calea de atac a contestației exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicității acesteia, astfel că recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală, apare ca fiind o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În contextul concret al cauzei, completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu contestația promovată de către contestatorii C., A. și B., împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Încheierea nr. 10/C din 01 februarie 2017 pronunțată de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2017, împrejurare ce atrage inadmisibilitatea contestației promovate.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, completul de 5 judecători, în conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenții C., A. și B., iar în temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorii petenți la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenții C., A. și B. împotriva Încheierii penale nr. 10/C din data de 01 februarie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă contestatorii petenți la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 04 decembrie 2017.

Procesat de GGC - CT