Prohibition of successive appeals against final decision under Article 4251 of the Code of Criminal Procedure

Decizia penală nr. 221/2017

Asupra contestației de față:

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin Decizia nr. 159 din data de 25 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 103 din data de 22 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017.

Totodată, contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, examinând actele și lucrările dosarului a constatat că, în cauză, decizia contestată este definitivă, întrucât potrivit dispozițiilor art. 4251 alin. (7) C. proc. pen., contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Raportând dispozițiile legale sus-menționate la cauza dedusă judecății, s-a relevat că decizia penală atacată cu contestație de către contestatoarea A. era una definitivă (fiind pronunțată în urma promovării succesive a mai multor contestații în anulare respectiv, contestații, învestind Înalta Curte, completul de 5 judecători, cu soluționarea unei căi de atac care nu este prevăzută de legea procesual penală), încălcându-se astfel principiul legalității căilor de atac și, din acest motiv, contestația fiind, prin urmare, inadmisibilă în ordinea de drept.

Împotriva acestei decizii contestatoarea A. a formulat la data de 17 octombrie 2017, prin fax, o nouă contestație, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, sub nr. x/1/2017 la data de 9 octombrie 2017, fiind fixat termen în mod aleatoriu la data de 27 noiembrie 2017.

Înalta Curte, completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestatoare, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III C. proc. pen. admisibilitatea căii de atac a contestației este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 4251 C. proc. pen. alin. (1): "calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 4251 alin. (7) C. proc. pen., "contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac (...)".

Prin urmare, această cale de atac poate fi exercitată doar dacă legea o prevede expres, or, decizia pronunțată în contestație nu este supusă niciunei căi de atac, neputând fi cenzurată într-o altă cale de atac neprevăzută de lege.

Înalta Curte, completul de 5 judecători, examinând actele și lucrările dosarului prin raportare la dispozițiile legale incidente în speța dedusă judecății, constată că decizia contestată este una definitivă.

În cauză, contestatoarea a exercitat calea de atac a contestației în mod succesiv, împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca principiul unicității căilor de atac reglementate de lege și dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 159 din data de 25 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 159 din data de 25 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatoarea la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2017.

Procesat de GGC - CT