Tax claimants' annulment motion against interlocutory peremption ruling inadmissible; VAT annulment and exemption stand pending appeals

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti

Prin Sentinţa civilă nr. 472 din 12 februarie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi, în consecinţă, a anulat Decizia de soluţionare contestaţie nr. 214 din 06.06.2011 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, cele două Decizii de impunere nr. 162/11.02.2010 emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Ilfov referitoare la reclamanţii A. şi B. şi Raportul de inspecţie fiscală înregistrat sub nr. 162/11.02.2010 emis de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Ilfov.

A exonerat reclamanţii de la plata taxei pe valoarea adăugată în cuantum total de 4.856.170 RON şi a accesoriilor în cuantum total de 6.922.944 RON.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei civile nr. 472 din 12 februarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Recursurile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2/2010.

3. Procedura de soluţionare a recursului în Dosarul nr. x/2/2010

În data de 15 iunie 2015, Înalta Curte, constatând că dezlegarea pricinii atârnă de existenţa unui drept care face obiectul cauzei C-183/14 Salomie şi Oltean aflată pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi având în vedere poziţia procesuală a reprezentanţilor părţilor prezente, în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecarea recursurilor declarate de pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei civile nr. 472 din 12 februarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal până la soluţionarea de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a cauzei C-183/14 Salomie şi Oltean.

Cauza a fost repusă pe rol în luna octombrie 2016 în vederea discutării excepţiei perimării.

4. Încheierea atacată în cauza de faţă

Prin încheierea pronunţată în data de 18 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia perimării, invocată de intimaţii-reclamanţi A. şi B., apreciind că nu este îndeplinită cerinţa impusă de art. 248 C. proc. civ., în raport de împrejurarea că instanţa a pus în discuţia părţilor necesitatea suspendării prezentei cauze până la pronunţarea de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a unei hotărâri în cauza Salomie şi Oltean şi a dispus această măsură. Ca atare, actul de procedură, respectiv repunerea cauzei pe rol, trebuia să se facă de către instanţă, din oficiu, în lipsa unei cereri din partea recurentelor-pârâte.

5. Calea de atac extraordinară exercitată

Împotriva încheierii pronunţate în data de 18 noiembrie 2016 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2/2010, au formulat contestaţie în anulare contestatorii A. şi B., solicitând anularea încheierii, admiterea excepţiei perimării şi constatării perimării recursurilor formulate de pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 318 teza I C. proc. civ.

În motivarea contestaţiei în anulare s-a susţinut că dezlegarea dată de către instanţa de recurs asupra excepţiei perimării este rezultatul unei greşeli materiale, anume calcularea greşită a termenului de 1 an, consecinţă a ignorării faptului că pricina a rămas în nelucrare mai mult de 1 an, din vina recurentelor.

Repunerea cauzei pe rol nu trebuia efectuată din oficiu, fiind la latitudinea părţilor interesate.

6. Apărările intimatei

Legal citată, intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, raportat, mai întâi, la dispoziţiile art. 253 alin. (1) C. proc. civ. (1865), din care perspectivă calea de atac apare inadmisibilă.

A mai susţinut, în continuare, că în speţă nu este realizată condiţia existenţei unei erori materiale, întrucât soluţia de respingere a excepţiei perimării nu s-a bazat pe calculul termenului de perimare, ci pe aspectul că termenul de perimare nu a curs împotriva intimatei, câtă vreme suspendarea soluţionării recursului a fost dispusă din oficiu de către instanţă, în virtutea rolului său activ.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, examinând excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocată de intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, o constată întemeiată şi o va admite, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, numai împotriva deciziilor pronunţate de instanţele de recurs.

Astfel, reglementând contestaţia în anulare generală, art. 317 alin. (1) C. proc. civ. (1865) prevede că "hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare", iar art. 318 alin. (1), care reglementează contestaţia în anulare specială, face referire la "hotărârile instanţelor de recurs".

Rezultă cu evidenţă, din aceste dispoziţii legale, faptul că obiectul contestaţiei în anulare este format dintr-o singură categorie de hotărâri, şi anume deciziile, în sensul art. 255 alin. (1) teza II C. proc. civ., deci acele hotărâri pronunţate cu prilejul exercitării controlului judiciar, prin care instanţa se dezînvesteşte de soluţionarea litigiului.

Toate celelalte hotărâri date de instanţă în cursul judecăţii se numesc "încheieri".

Potrivit dispoziţiilor art. 147 din C. proc. civ., încheierea de şedinţă este actul procedural în care se consemnează conţinutul dezbaterilor în cadrul unei şedinţe de judecată.

Încheierile de şedinţă preced, în mod firesc hotărârea finală, motiv pentru care art. 268 alin. (1) din C. proc. civ. le şi numeşte "încheieri premergătoare".

Art. 253 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "dacă instanţa constată că perimarea nu a operat, pronunţă o încheiere, care poate fi atacată o dată cu fondul procesului."

Aceste dispoziţii consacră expres regula inadmisibilităţii atacării separate, cu orice cale de atac, a încheierii prin care instanţa de judecată constată că perimarea nu a operat, în deplin acord cu regula generală privind căile de atac ce pot fi exercitate împotriva încheierilor premergătoare, fiind lipsit de relevanţă stadiul procesual al cauzei în care este pronunţată încheierea.

Pentru aceste considerente, reţinând că prezenta contestaţie în anulare, îndreptată împotriva unei simple încheieri premergătoare, nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate referitoare la hotărârile ce pot face obiectul acestei căi extraordinare de atac, în temeiul dispoziţiilor art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. împotriva încheierii din 18 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2/2010, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2017.