Jurisdictional conflict resolved: auxiliary staff salary recalculation claim assigned to Neamț Tribunal as labor dispute.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Neamț Tribunal, Civil Section I, where the claimant prevailed on the jurisdictional issue. The dispute concerned a claim by auxiliary court staff for recalculation of salary rights under Laws No. 284/2010, 285/2010, and 71/2016, initially filed at the Neamț Tribunal, which declined in favor of the Bucharest Court of Appeal, which in turn declined back. The Court held that because the claimant did not challenge a decision of a court leadership college under Article 7 of Law No. 284/2010, but rather sought direct salary reclassification, the case did not fall within the administrative contentious jurisdiction of the Court of Appeal under Article 10 of Law No. 554/2004. Instead, jurisdiction lay with the labor disputes sections of the tribunals pursuant to Article 95 of Law No. 567/2004 and Article 123 of the Civil Procedure Code, making the Neamț Tribunal the competent first-instance court.
Legislator headnote
AI generatedart. 134 C. proc. civ, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, Art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ; Jurisdictional conflict resolved: auxiliary staff salary recalculation claim assigned to Neamț Tribunal as labor dispute: The dispute concerned a claim by auxiliary court staff for recalculation of salary rights under Laws No. 284/2010, 285/2010, and 71/2016, initially filed at the Neamț Tribunal, which declined in favor of the Bucharest Court of Appeal, which in turn declined back. The Court held that because the claimant did not challenge a decision of a court leadership college under Article 7 of Law No. 284/2010, but rather sought direct salary reclassification, the case did not fall within the administrative contentious jurisdiction of the Court of Appeal under Article 10 of Law No. 554/2004. Instead, jurisdiction lay with the labor disputes sections of the tribunals pursuant to Article 95 of Law No. 567/2004 and Article 123 of the Civil Procedure Code, making the Neamț Tribunal the competent first-instance court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for resolving the negative conflict of competence and determining the competent court.
Full text
Decizia nr. 595/2017
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 818 din 27 iunie 2016, Tribunalul Neamț, secția I civilă, a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată, din oficiu, și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B., Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botoșani, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Învestită prin declinare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3119 din 19 octombrie 2016 a admis excepția necompetenței materiale, invocată, din oficiu, a declinat judecata litigiului în favoarea Tribunalului Neamț, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata în temeiul art. 134 C. proc. civ. și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru tranșarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Neamț, secția I civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Potrivit art. 10 alin. (1) și alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, „(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (11) Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.”
Deci, art. 10 alin. (1) și alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Obiectul cereri de chemare în judecată îl reprezintă corecta stabilire a drepturilor salariale ce i se cuvin reclamantei, personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Botoșani, ca efect al Legilor nr. 284/2010, nr. 285/2010 și nr. 71/2016, solicitând reîncadrarea.
Potrivit art. 123 alin. (1) N.C.P.C.: „Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120.”
Conform art. 95 alin. (1) și (2) din Legea nr. 567/2004 (privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice), litigiile în legătură cu cariera și raporturile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești sunt date de legiuitor în competența materială de judecată a „tribunalelor de muncă și asigurări sociale”, respectiv a „secțiilor sau completele specializate pentru soluționarea conflictelor de muncă” (s.n.), acesta constituind dreptul comun în legătură cu aplicarea legii menționate.
Art. 7 din cap. VIII (Reglementări specifice personalului din sistemul justiției) al Legii - cadru nr. 284/2010, stabilește că: „(1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale B., Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori, după caz, la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile. (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. (…)” (s.n.).
Din analiza acestui text legal, Înalta Curte constată că revine Curții de Apel București competența materială de judecată doar atunci când personalul salarizat, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor sale salariale, a contestat în prealabil actul administrativ de stabilire a acelor drepturi salariale, adresându-se ulterior instanței cu o acțiune îndreptată împotriva soluției date de colegiul de conducere din cadrul curții de apel sesizat cu procedura contestației.
În cauză, reclamanta că nu contestă vreun răspuns al colegiului de conducere al Curții de Apel Suceava, respectiv nu solicită anularea deciziilor inițiale privind salarizarea, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din cap. VIII al Legii - cadru nr. 284/2010.
În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Neamț, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamata A. și pârâții B., Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botoșani în favoarea Tribunalului Neamț, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2017.