Standing of local authority to challenge EU fund financial correction notes under OUG 66/2011

Decizia nr. 451/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond;

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/45 din 15 aprilie 2014, reclamantul A. Iași a chemat în judecată pe pârâtul B., C., solicitând anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 19 septembrie 2013, precum și a Deciziei nr. 134260 din 23 octombrie 2013.

Prin sentința civilă nr. 189 din 29 octombrie 2014, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. Iași, în contradictoriu cu pârâtul B., C.

2. Cererea de recurs.

Motivele de casare;

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre o nouă judecată pe fond a cauzei.

În esență, recurentul a arătat că în mod greșit, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea fără a cerceta fondul cauzei, apreciind că debitorul este primăria A. Iași, întrucât emiterea de către pârâtă a titlului de creanță pe numele Primăriei, nu îndreptățește pe aceasta să formuleze contestație administrativă, întrucât nu este beneficiar al contractului de servicii de audit (fonduri europene).

Recurentul a criticat constatarea instanței de fond cu privire la comunicarea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare către D. lași și nu către A. lași, întrucât nu reflectă situația reală privind cele arătate în cadrul adresei de comunicare, arătând că din titlul adresei reiese foarte clar ce reprezintă adresa comunicată, respectiv: Notificarea beneficiarului cu privire la debit - referitor la Contractul de servicii din 28 iulie 2011" Servicii de audit"- privind creanța bugetară datorată.

Conform notei de la subsolul adresei, creanța bugetară reprezintă valoarea creanței bugetare datorate Autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene de către Beneficiar. Or, beneficiarul este A. Iași și nu D. lași.

În fine, recurentul a arătat că instanța de fond, prin interpretarea restrictivă pe care o face articolului 46 alin. (3) din .O.U.G. nr. 66/2011, i-a privat de dreptul la acțiune, necoroborând acest articol cu articolul 46 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 si art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.

3. Procedura de soluționare a recursului;

3.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru;

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 februarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 22 iunie 2016 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecarea lor în ședință publică.

3.2 Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

3.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând sentința recurată, prin raportare la criticile formulate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare.

Din actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 19 septembrie 2013, referitoare la contractul de servicii din 28 iulie 2011, s-a dispus în baza O.U.G. nr. 66/2011 aplicarea unei corecții financiare de 5% din valoarea contractului de servicii.

Împotriva acestei note de constatare a formulat contestație administrativă A. Iași prin primar, contestație soluționată prin Decizia nr. 134260 din 23 octombrie 2013.

Prima instanță a respins acțiunea formulată de A. Iași ca fiind formulată de o persoană care nu avea calitatea de a contesta nota de constatare a neregulilor, în baza art. 46 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

Conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, "Comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale", iar unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.

De asemenea, potrivit alin. (2) al art. 21 din Legea nr. 215/2001, "în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean".

Conform art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 "Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție."

În fine, potrivit art. 46 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011 „Este îndreptățit la contestație debitorul, personal sau prin reprezentant legal”.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond, în mod greșit, a respins acțiunea, apreciind eronat că A. Iași nu este îndreptățit să formuleze contestația administrativă, ceea ce a determinat nesoluționarea fondului cauzei.

3.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 teza I C. proc. civ., republicat Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe, care urmează să analizeze celelalte motive de nelegalitate invocate prin acțiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. Iași împotriva sentinței nr. 189 din 29 octombrie 2014 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 februarie 2017.