Aggravated murder sentencing: sufficiency of minimum statutory term to account for personal circumstances and social danger
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, upholding the Court of Appeal's decision to impose a sentence of 15 years' imprisonment for aggravated murder, thereby rejecting the defendant's request for a sentence reduction and confirming the execution of the maximum statutory penalty; the case involved a criminal prosecution where the defendant was charged with stabbing a victim to death under the influence of alcohol, with the dispute centering on the appropriate quantum of punishment after the appellate court removed mitigating provisions applied by the first-instance tribunal; the Supreme Court held that the 15-year term aligned with statutory sentencing criteria for social danger and gravity, finding that the minimum statutory sentence was already sufficient to account for the defendant's personal circumstances, and ordered the deduction of pre-trial detention time from the final penalty.
Legislator headnote
AI generatedart. 175 lit. i) C. pen, art. 76 C. pen, art. 65 C. pen, art. 3859 alin. (3) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 88 C. pen; Aggravated murder sentencing: sufficiency of minimum statutory term to account for personal circumstances and social danger: Pedeapsa de 15 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de omor calificat corespunde criteriilor prevăzute de art. 52 și 72 C. pen., instanța de apel luând în considerare datele generale de individualizare a pedepsei, pericolul social al faptei, gravitatea și urmările acesteia, cât și cele ce caracterizează persoana inculpatului, infractor primar și atitudinea de sinceritate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 46 din 13 ianuarie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul S.A. la 10 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și c) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen.
S-a dedus detenția de la 18 martie 2003 și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Prin decizia nr. 203 din 22 martie 2004 a Curții de Apel București s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București și s-au înlăturat dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa de 15 ani închisoare, s-a respins apelul inculpatului și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a reținut în sarcina inculpatului S.A. că, în noaptea de 17/ martie 2003, pe fondul consumului de alcool, în timp ce se afla pe str. Crinul de Pădure, sector 6, a aplicat mai multe lovituri de cuțit victimei P.D., cauzându-i leziuni ce au condus la deces.
Împotriva deciziei Curții de Apel București, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Pedeapsa de 15 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de omor calificat corespunde criteriilor prevăzute de art. 52 și 72 C. pen., instanța de apel luând în considerare datele generale de individualizare a pedepsei, pericolul social al faptei, gravitatea și urmările acesteia, cât și cele ce caracterizează persoana inculpatului, infractor primar și atitudinea de sinceritate.
De altfel, prin aplicarea minimului de pedeapsă aplicat inculpatului S.A., instanța de apel a ținut cont în suficientă măsură de situația personală a acestuia.
Examinând hotărârea recurată în raport și de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată alte motive care, luate în considerare din oficiu să conducă la casare, așa încât, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului se va respinge ca nefondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 38517 alin. (4), combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa aplicată timpul detenției preventive la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva deciziei penale nr. 203/ A din 22 martie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 martie 2003 la 28 mai 2004.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2004.