Validity of pharmaceutical operating license challenged for late pre-action complaint: procedural timeliness, standing, and failure to pay judicial stamp duty on appeal

Decizia nr. 3471/2015

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Hotărârea instanței de fond

Prin cererea înregistrată, la data de 26 septembrie 2013, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății și cu SC B. SRL, anularea autorizației de funcționare nr. 9620/CSA 225 din 12 ianuarie 2011, prin care pârâtul Ministerul Sănătății a autorizat funcționarea farmaciei comunitare C. în structura SC B. SRL în spațiul situat în București, sector 4, și suspendarea executării acesteia până la data soluționării irevocabile a cererii de anulare.

Pârâtul Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii față de lipsa plângerii prealabile și excepția exercitării cu rea-credință a dreptului la acțiune.

Pârâta SC B. SRL a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului de a formula plângere prealabilă împotriva autorizației de funcționare și, pe cale de consecință, a inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile și excepția decăderii din dreptul de a formula acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 11 pct. 2 din Legea nr. 554/2004. A mai invocat excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes, pe fondul acțiunii solicitând respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

Prin încheierea de ședință din 17 ianuarie 2014, Curtea de Apel București a respins excepția inadmisibilității cererii determinată de lipsa procedurii prealabile, ca neîntemeiată, apreciind că termenul de prescripție curge din momentul la care terțul a luat cunoștință de actul administrativ atacat și nu de la momentul în care terțul ar fi putut lua cunoștință de act. Astfel, reclamanta a luat cunoștință de autorizația de funcționare contestată în iunie 2013 când i s-a comunicat o copie a acesteia.

Prin sentința civilă nr. 1200 din 11 aprilie 2014, Curtea de Apel București a respins excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei de interes și excepția exercitării cu rea-credință a dreptului la acțiune, ca neîntemeiate, a respins cererea de suspendare, ca neîntemeiată, a admis cererea de anulare formulată de reclamantă și a anulat autorizația de funcționare nr. 9620/CSA 225 din 12 ianuarie 2011 emisă de pârâtul Ministerul Sănătății.

2. Cererile de recurs

Împotriva încheierii din 17 ianuarie 2014 și împotriva sentinței nr. 1200 din 11 aprilie 2014, pârâta SC B. SRL a formulat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii recurate și casarea, în parte, a sentinței, menținându-se soluția dată asupra cererii de suspendare, și rejudecându-se fondul, să se dispună respingerea acțiunii, în principal, ca fiind formulată după împlinirea termenului de prescripție pentru formularea procedurii prealabile, ca inadmisibilă, și ca fiind formulată de o persoană care nu justifică un interes, și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Și pârâtul Ministerul Sănătății a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 1200 din 11 aprilie 2014, susținând că sentința atacată este pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 554/2004, în ceea ce privește soluționarea excepției lipsei procedurii prealabile și, implicit, a neintroducerii în termen a cererii de chemare în judecată. În raport cu dispozițiile art. 488 C. proc. civ., se constată că, deși nu a indicat în mod expres (după cum i s-a pus în vedere prin adresa instanței), susținerile recurentului-pârât Ministerul Sănătății se pot încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

3. Procedura de soluționare a recursurilor

3.1. Examinarea recursurilor în completul filtru, în condițiile art. 499 C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului ce formează obiectul prezentei cauze, în urma verificării îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 486 și ale art. 487 C. proc. civ., republicat, s-a apreciat, în ceea ce privește recursul pârâtului Ministerul Sănătății, ca fiind fundamentată soluția de anulare a recursului pentru că acesta nu a făcut dovada timbrării recursului conform dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În ceea ce privește recursul pârâtei SC B. SRL s-a apreciat că este admisibil, completul putându-se pronunța conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 24 iunie 2015, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că acesta este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, și, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., a dispus comunicarea actului către părți cu mențiunea că pot formula, în termen de 10 zile de la comunicare, un punct de vedere.

Părțile nu au depus punct de vedere asupra raportului, iar recurentul-pârât Ministerul Sănătății nici nu și-a îndeplinit obligația de a face dovada timbrării recursului.

3.2. Analizarea incidenței în cauză a dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ., republicat. Condițiile de admisibilitate în principiu a recursurilor.

3.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

1. Completul de filtru învestit cu soluționarea dosarului de față, constată că recursul pârâtului Ministerul Sănătății nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., întrucât nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ., mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În procedura de regularizare și de filtrare a recursului, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., s-a pus în vedere recurentului-pârât Ministerul Sănătății să indice motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru conform O.U.G. nr. 80/2013, adresa instanței fiind comunicată recurentului-pârât la data de 17.09.2014.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în lipsa precizării recurentului-pârât, s-a reținut că motivele invocate se pot încadra între cele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Raportul a fost comunicat recurentului-pârât Ministerul Sănătății la data de 17 iulie 2015 (conform dovezii de înmânare aflate la dosar de recurs) cu mențiunea de a formula punct de vedere asupra acestuia în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurentul-pârât nu a formulat punct de vedere asupra raportului și nici nu a înțeles să acopere lipsa taxei judiciare de timbru.

Potrivit art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru,

„(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 lei daca se invoca unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 lei; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile in bani, cererea de recurs se taxează cu 100 lei.”

Astfel, recurentul-pârât Ministerul Sănătății, deși i s-a adus la cunoștință, atât prin adresa instanței, cât și prin raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, obligația achitării taxei judiciare de timbru conform O.U.G. nr. 80/2013, sub sancțiunea anulării recursului, nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

Potrivit art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acestea se plătesc anticipat iar, conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ., cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

2. În ceea ce privește recursul pârâtei SC B., având în vedere faptul că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, completul de filtru apreciază că, față de obiectul pricinii - anulare act administrativ, neexistând o jurisprudență constantă la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul nu poate fi soluționat potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) sau alin. (6) C. proc. civ.

3.3. Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, completul de filtru, în temeiul art. 493 alin. (5) coroborat cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., republicat, va anula recursul pârâtului Ministerul Sănătății, decizia urmând a fi comunicată părților, și, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., va admite în principiu recursul pârâtei SC B. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 1200 din 11 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Admite în principiu recursul declarat de SC B. SRL împotriva încheierii de ședință din 17 ianuarie 2014 și împotriva aceleiași sentințe ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Fixează termen la data de 03.02.2016, complet 6, ora 09.00, cu citarea părților pentru soluționarea recursului SC B. SRL împotriva încheierii de ședință din 17 ianuarie 2014 și împotriva sentinței civile nr. 1200 din 11 aprilie 2014 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac în ceea ce privește soluția de anulare a recursului Ministerului Sănătății.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2015.