Jurisdiction over public procurement contract nullity under administrative versus ordinary civil competence

Decizia nr. 3460/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL, nulitatea absolută a Contractului de finanțare nerambursabilă nr. 150/N/11.04.2011.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin sentința civilă nr. 3340 din 20.05.2016, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând incidența în cauză a prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 în raport cu calitatea reclamantei de autoritate publică centrală.

2.2. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2791 din 28 septembrie 2016, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, și, constatând existența unui conflict negativ de competență, a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut caracterul de contract administrativ al contractului de finanțare nerambursabilă nr. 150/N/11.04.2011, având ca obiect implementarea proiectului intitulat „Construire instalații eoliene, comuna Răcăciuni, jud. Bacău”, cum corect a apreciat și tribunalul, ceea ce în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 reprezintă executarea/realizarea unor lucrări de interes public.

A mai reținut, pe de altă parte, că respectivul contract a fost atribuit operatorului economic pârât pe baza unei licitații, procedură care, la momentul introducerii acțiunii era reglementată prin dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006, aplicabile din acest punct de vedere litigiului dedus judecății.

Așa fiind, a apreciat incidența în cauză a dispozițiilor art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, prevederile art. 10 alin. (11) din legea nr. 5542004 invocate de tribunal rămânând inaplicabile pricinii.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

1. Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Cererea dedusă judecății vizează nulitatea absolută a contractului de finanțare nerambursabilă nr. 150/N/11.04.2011, având ca obiect implementarea proiectului intitulat „Construire instalații eoliene, comuna Răcăciuni, jud. Bacău”.

Cum obiectul contractului de finanțare constă în construirea unor instalații eoliene, reprezintă astfel executarea/realizarea unor lucrări de interes public, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; (…)”.

În cauză, rezultă că actul administrativ reprezentat de contractul de finanțare care formează obiectul cauzei are natura juridică a unui contract administrativ, aspect de altfel necontestat în cauză, fiind vorba despre un contract de achiziție publică.

Potrivit art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006, privind definiția contractului de achiziție publică, acesta este „contractul, asimilat, potrivit legii, actului administrativ, care include și categoria contractului sectorial, astfel cum este definit la art. 229 alin. (2), cu titlu oneros, încheiat în scris între una ori mai multe autorități contractante, pe de o parte, și unul sau mai mulți operatori economici, pe de altă parte, având ca obiect execuția de lucrări, furnizarea de produse ori prestarea de servicii”.

Prin urmare, pentru stabilirea instanței competente, sunt incidente dispozițiile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, conform cărora, „Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.”

Așa fiind, se constată că, în cauză, serviciile privind construirea unor instalații eoliene au fost atribuite de autoritatea contractantă Administratia Fondului pentru Mediu în favoarea SC A. SRL, în condițiile O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, ceea ce atrage incidența prevederilor art. 286 alin. (1) din acest act normativ.

3. Temeiul legal al regulatorului de competență

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL în favoarea în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2016.