Jurisdictional incompetence for challenging administrative acts of central authorities
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the merits of the case and declined jurisdiction, ordering the referral of the case to the Bucharest Court of Appeal, Administrative and Fiscal Section No. VIII, thereby establishing that the Supreme Court was materially incompetent to hear the dispute. The appellant had directly filed a suit against the Superior Council of Magistrature, challenging a response letter regarding the handling of a criminal investigation file, but the procedural defect lay in the improper selection of the first-instance court for a challenge against an administrative act issued by a central public authority. Applying Article 10(1) of Law No. 554/2004 on administrative litigation, which assigns jurisdiction over administrative acts of central authorities to the appellate courts, and Articles 97, 129(2), and 131(1) of the Civil Procedure Code, the Court admitted the exception of lack of material jurisdiction and referred the matter to the competent appellate court for resolution on the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 134 alin. (2) din Constituția, art. 131 alin. (1) C. proc. civ, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 248 alin. (1) C. proc. civ; Jurisdictional incompetence for challenging administrative acts of central authorities: La termenul de judecată din 7 decembrie 2016, în ședință publică, Înalta Curte a pus în discuția părților, excepția necompetenței materiale a instanței privind soluționarea prezentei cauze, în raport de dispozițiile art. 97, art. 129 alin. (2) și art. 131 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanța reținând cauza în pronunțare asupra acestui aspect.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 3434/2016
Asupra cererii de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 23 februarie 2016, petentul A. a înregistrat direct pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, prin care a susținut că ar exista un refuz nejustificat din partea pârâtului, în sensul că, prin Adresa nr. 1/3544/2016 emisă de acesta din urmă,pârâtul ignoră dispozițiile legale prevăzute de Constituția României și nu trage la răspundere persoana care a instrumentat Dosarul nr. x/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.
În drept, petentul nu a invocat decât art. 134 alin. (2) din Constituția României.
La termenul de judecată din 7 decembrie 2016, în ședință publică, Înalta Curte a pus în discuția părților, excepția necompetenței materiale a instanței privind soluționarea prezentei cauze, în raport de dispozițiile art. 97, art. 129 alin. (2) și art. 131 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanța reținând cauza în pronunțare asupra acestui aspect.
Considerentele Înaltei Curți asupra contestației
Înalta Curte, examinând, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale, din perspectiva dispozițiilor mai sus-menționate, constată că aceasta este întemeiată, pentru argumentele expuse în cele ce urmează:
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ
Art. 10 - Instanța competentă
Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 1.000.000 lei, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (…) se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Examinând actele dosarului, Înalta Curtea constată că prin cererea formulată și înregistrată direct la această instanță petentul A. a formulat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, plângere împotriva Adresei nr. 1/3544/2016 emisă de acesta din urmă prin care exprimă nemulțumirea petentului privind soluționarea nefavorabilă a unei cauze penale de către organele de cercetare penală.
Așadar, față de rangul de autoritate centrală a instituției pârâte emitente, ținând cont de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte în temeiul art. 97, art. 129 alin. (2) și art. 131 alin. (1) C. proc. civ. va admite excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și va trimite cauza spre competență soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.
Declină soluționarea cauzei privind pe petentul A. și intimatul Consiliului Superior al Magistraturii în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 decembrie 2016.