Negative jurisdiction conflict resolved: compensation claim assigned to appellate court as first-instance.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Court of Appeal Galați, Administrative and Tax Division, as the first-instance court; this decision is final and prevails over the earlier declinations by the Tribunal Galați and the Court of Appeal Galați. The underlying dispute involves claimants seeking an order compelling the National Authority for Property Restitution and the National Commission for Property Compensation to process their compensation claim for an immovable property that could not be restituted in kind, based on a prior mayoral decision recognizing their right to damages. The Court held that jurisdiction is determined under Article 10(1) of Law No. 554/2004 by the rank of the issuing authority, not the value of the claim, and because the National Authority for Property Restitution is a central public authority under Government Decision No. 572/2013, the case falls within the appellate court’s jurisdiction; the special rule in Article X of Law No. 2/2013, which would assign such cases to tribunals, was inapplicable because the action concerned payment of established compensation rather than contesting a decision or refusal by the Central Commission for Establishing Compensation.
Legislator headnote
AI generatedart. 96 pct. 1 C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ; Negative jurisdiction conflict resolved: compensation claim assigned to appellate court as first-instance: The underlying dispute involves claimants seeking an order compelling the National Authority for Property Restitution and the National Commission for Property Compensation to process their compensation claim for an immovable property that could not be restituted in kind, based on a prior mayoral decision recognizing their right to damages. The Court held that jurisdiction is determined under Article 10(1) of Law No. 554/2004 by the rank of the issuing authority, not the value of the claim, and because the National Authority for Property Restitution is a central public authority under Government Decision No. 572/2013, the case falls within the appellate court’s jurisdiction; the special rule in Article X of Law No. 2/2013, which would assign such cases to tribunals, was inapplicable because the action concerned payment of established compensation rather than contesting a decision or refusal by the Central Commission for Establishing Compensation.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for resolving the negative conflict of jurisdiction and establishing the competent court.
Full text
Decizia nr. 3378/2016
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/121/2015 din 22.07.2015 reclamantele A. și B. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor au solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la soluționarea cererii formulate de reclamante cu consecința retrimiterii dosarului la Primăria Galați în vederea atribuirii de bunuri în compensare conform opțiunii făcute în baza art. II din Legea nr. 368/2013.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că prin dispoziția 3659/SR/10.07.2008 a Primarului Municipiului Galați li s-a recunoscut dreptul la despăgubiri pentru imobilul imposibil de restituit în natură situat în Galați.
După emiterea dispoziției sus-menționate dosarul a fost înaintat la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pentru plata despăgubirilor conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, fiind înregistrat sub nr. x/CC. De la acea dată și până în prezent reclamantele nu au primit nimic de la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
La termenul de judecată, din 09.02.2016, instanța a reținut cauza în pronunțare pe excepția de necompetență materială invocată de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 138/2016 s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, în temeiul art. 96 pct. 1 C. proc. civ., rap. la art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 572/2013.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 572/2013 Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este organ de specialitate al administrației publice centrale și potrivit art. 96 pct. 1 C. proc. civ. prevede că curțile de apel judecă în primă instanță procese și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor publice.
2. După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 10.03.2016.
Prin sentința nr. 120 din 12 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind acțiunea formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, având ca obiect, obligația de a face, în favoarea Tribunalului Galați, secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că în raport de dispozițiile art. X din Legea nr. 2/2013 competența de soluționare aparține tribunalului.
Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.
3. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.
Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Obiectul cererii de față îl constituie obligarea pârâtelor Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la soluționarea cererii formulate de reclamantele A. și B., cu consecința retrimiterii dosarului la Primăria Galați în vederea atribuirii de bunuri în compensare conform opțiunii făcute în baza art. II din Legea nr. 368/2013. În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că prin dispoziția nr. 3659/SR/10.07.2008 a Primarului municipiului Galați li s-a recunoscut dreptul la despăgubiri pentru imobilul imposibil de restituit în natură situat în Galați.
Potrivit art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 572/2013, privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, denumită în continuare Autoritatea, este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea prim-ministrului, prin Cancelaria Primului-Ministru.
Așadar, în speță, cererea reclamantelor se îndreaptă împotriva Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - autoritate publică centrală.
În concluzie, criteriul valoric pentru determinarea instanței competente nefiind aplicabil, urmează a se aplica criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ a cărui solicitare se cere.
Așa fiind, pentru determinarea competenței materiale a instanței este suficientă capacitatea administrativă a autorității, respectiv posibilitatea emiterii de acte administrative, ce determină și eventuala calitate procesuală pasivă într-un litigiu de contencios administrativ și, în final, determinarea instanței competente în raport de rangul autorității publice pârâte.
De asemenea, Înalta Curte constată că în speța de față nu este vorba de contestarea unei decizii adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ori refuzul acestei entități de a emite o decizie prin care să se stabilească despăgubiri aferente imobilelor preluate în mod abuziv, ci se solicită punerea în plată a despăgubirilor atestate de dispoziția nr. 3659/SR/10.07.2008.
Astfel, Înalta Curte constată că, nu sunt incidente dispozițiile art. X din Legea nr. 2/2013 potrivit cărora: Alineatul (1) al articolului 20 din titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins:
„Art. 20
(1) Competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul. Dacă reclamantul domiciliază în străinătate, cererea se adresează instanței reședinței sale din țară sau, după caz, instanței domiciliului reprezentantului acestuia din România, iar dacă nu are nici reședință în România și nici reprezentant cu domiciliul în România, cererea se adresează Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București.”
4. Soluția Înaltei Curți
Pe cale de consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B. și pe Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2016.