Preclusion of invalidity of public-domain road classification due to non-compliance with mandatory prelitigation administrative procedure

Decizia nr. 337/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

1. Obiectul litigiului dedus judecății;

Prin cererea înregistrată la data de 20 decembrie 2013pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Consiliul Local al com. Ghimpițeni și Consiliul Local al com. Nicolae Titulescu, ca prin sentința ce se va pronunța să se constate:

a. nulitatea absolută parțială a dispozițiilor H.G. nr. 1355/2001, respectiv, a poziției nr. 91 din anexa 54 - Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public anexat la H.G., reprezentând drumul comunal 6 (fictiv) de pe raza com. Ghimpițeni, jud. Olt înființată în anul 2004, fostă Nicolae Titulescu, constatare ca DC 6 nu există și că terenul precizat în suprafață de 1.666 mp (lungime 278 m și 6 ml lățime) nu face din domeniul public;

b. nulitatea absolută parțială a Hotărârii Consiliului Local nr. 19/1999 în ceea ce privește însușirea drumului comunal DC 6;

c. nulitatea absolută parțială a Hotărârii Consiliului Local nr. 5/2009 a Consiliului Local Ghimpițeni - Olt în ceea ce privește însușirea drumului comunal DC 6.

2. Hotărârea atacată cu recurs;

Prin sentința civilă nr. 2386 pronunțată în data de 16 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A.,în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Consiliul Local al com. Ghimpițeni și Consiliul Local al com. Nicolae Titulescu, ca inadmisibilă.

3. Recursul formulat în cauză;

Împotriva sentinței civile nr. 2386/2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A.,invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (3) și (8) din C. proc. civ., Legea nr. 18/1991, Legea nr. 213/1998, Legea nr. 554/2004 și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

A susținut, în principal, conform prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra competenței sale materiale. Astfel, competentă a soluționa acțiunea era secția civilă, a Curții de Apel București, întrucât obiectul acesteia vizează constituirea dreptului său de proprietate și actele preparatorii în procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 și Decretul Lege nr. 42/1990.

Cu privire la soluția pronunțată de instanță privind inadmisibilitatea acțiunii, a menționat că este una nelegală, întrucât nu se află în situația în care plângerea prealabilă este obligatorie conform dispozițiilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

A solicitat, în temeiul art. 7 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, să se constate că plângerea prealabilă poate fi depusă oricând. Totodată, a mai precizat că a făcut dovada plângerii prealabile la Guvernul României, anterior depunerii acțiunii, dar Guvernul nu a luat nicio măsură legală.

4.Apărările formulate în cauză;

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Guvernul României a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond, respectiv inadmisibilitatea cererii.

II. Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și analiza motivelor de casare

1. Procedura de filtrare;

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 2 februarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 12 aprilie 2016, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului, în ședință publică, pentru data de 25 octombrie 2016.

2. Analiza motivelor de casare;

Analizând criticile formulate de recurentul-reclamant, prin prisma motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 și 8 C. proc. civ., în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

În cauză, reclamantul a solicitat instanței de contencios administrativ să se constate nulitatea absolută parțială a dispozițiilor H.G. nr. 1355/2001, respectiv, a poziției nr. 91 din anexa 54 - Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public anexat la H.G., a Hotărârii Consiliului Local nr. 19/1999 și a Hotărârii Consiliului Local Ghimpițeni nr. 5/2009, în ceea ce privește însușirea drumului comunal DC 6.

În raport cu probatoriul administrat, se constată următoarele:

Prin motivele de recurs reclamantul a susținut, în principal, conform prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra competenței sale. A apreciat că era competentă a soluționa acțiunea secția civilă, a Curții de Apel București, întrucât obiectul acesteia viza constituirea dreptului său de proprietate și actele preparatorii în procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 și Decretul Lege nr. 42/1990.

Conform art. 488 alin. (3)C. proc. civ., poate constitui motiv de casare numai nesocotirea competenței de ordine publică a altei instanțe. Totuși, necompetența materială nu poate fi invocată direct în recurs, deoarece art. 130 alin. (2) C. proc. civ. prevede că necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Verificând dosarul de fond,se constată că reclamantul a adresat cererea de chemare în judecată direct secției de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel București și nu a invocat la niciunul dintre termenele de judecată excepția necompetenței materiale a instanței.

Față de cele expuse anterior, se reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (3) C. proc. civ.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,prin care recurentul-reclamant a susținut că, deși a îndeplinit procedura prealabilă, în mod nelegal, acțiunea a fost respinsă de către judecătorul fondului, ca inadmisibilă.

Procedura administrativă prealabilă referitoare la un act administrativ de natura celor în discuție trebuie efectuată, după cum reiese din art. 7 din Legea nr. 554/2004, înainte de introducerea acțiunii în instanță.

Din actele și lucrările dosarului se reține că, la momentul sesizării instanței de contencios administrativ, reclamantul nu îndeplinise această procedură.

Procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, a cărei neîndeplinire este sancționată cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă, potrivit art. 193 alin. (1) C. proc. civ. De asemenea, conform art. 12 din Legea nr. 554/2004, printre documentele pe care reclamantul trebuie să le anexeze acțiunii se număra și orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile. Or, reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor imperative ale art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Contrar susținerilor recurentului-reclamant, se constată că acesta a purtat o corespondență simplă cu Primăria com. Ghimpițeni, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Olt, Guvernul României prin care a solicitat să i se comunice Planul Urbanistic al com. Ghimpițeni și dacă este legală construirea unui drum pe o proprietate ce aparține unei persoane fizice.

Nu pot fi primite susținerile reclamantului în sensul că, printre înscrisuri s-ar afla și plângerea prealabilă pe care a înaintat-o către instituțiile statului, anterior introducerii acțiunii în instanță.

Totodată, astfel cum în mod corect a reținut și judecătorul fondului, inventarul bunurilor aparținând domeniului public al unei comune se aprobă prin Hotărâre de Guvern, hotărâre de care reclamantul a avut cunoștință încă din data de 15 decembrie 2010 (filele 26-28 dosar fond).

Astfel fiind, în condițiile în care recurentul-reclamant nu a dovedit că a formulat plângere prealabilă, Înalta Curte constată că prima instanță în mod just a respins acțiunea în contencios administrativ, ca inadmisibilă.

3.Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs;

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2386 din 16 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 februarie 2017.