Appeal against interlocutory order on preliminary ruling referral inadmissible; constitutional exception rejected as irrelevant

Decizia nr. 3238/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată în Dosarul nr. x/3/2013 (aflat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, și având ca obiect recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 4519 din 18 iunie 2014, pronunțată de aceeași instanță), recurentul-reclamant A. a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept cu privire la actualizarea sumelor stabilite cu titlu de despăgubire în baza Legii nr. 290/2003 cu indicele de creștere a prețurilor de consum de la data validării sumei de către comisiile de aplicare a Legii nr. 290/2003, în situația în care nu sunt respectate termenele de plată instituite de H.G. nr. 1120/2006.

Prin încheierea din 5.02.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea recurentului-reclamant A. de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și a acordat termen de judecată pe fond a recursului la data de 19.03.2015.

Împotriva încheierii din 5.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A.

Prin întâmpinare, intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu privire la plata despăgubirilor, solicitând să se constate că în raport de dispozițiile Legii nr. 164/2014 nu mai are calitate procesuală pasivă în cauză, precum și respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul a depus răspuns la întâmpinare, precum și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 520 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept se face de către completul de judecată (...) prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin raportul întocmit la data de 18 ianuarie 2016, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., completul de filtru învestit cu soluționarea dosarului de față a apreciat că cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a)-c) și e) C. proc. civ., însă calea de atac formulată de recurent nu este prevăzută de lege, având în vedere dispozițiile art. 520 alin. (1) din noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 1 iunie 2016, completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3), raport prin care s-a apreciat ca fiind fundamentată soluția de respingere a recursului ca inadmisibil, iar părțile nu au depus punct de vedere la raport.

De asemenea, s-a procedat la comunicarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată în cauză, iar intimata nu a depus punct de vedere cu privire la această cerere.

I. Examinând cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 520 alin. (1) din noul C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată:

„(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale”.

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ:

- excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

- excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței.

Astfel, se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.

Din perspectiva interesului procesual, Înalta Curte apreciază că în cauză nu este îndeplinită cerința legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 520 alin. (1) din noul C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 520 alin. (1) din noul C. proc. civ., ca inadmisibilă.

II. Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte constată că, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, calea de atac exercitată în cauză nu este prevăzută de lege.

În fapt, prin încheierea din 5.02.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea recurentului-reclamant A. de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, iar împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A.

Înalta Curte constată că, în raport de dispozițiile art. 520 alin. (1) C. proc. civ., calea de atac exercitată în cauză nu este prevăzută de lege.

Conform prevederilor art. 520 alin. (1) C. proc. civ.: „Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților.”

Din textul legal sus citat rezultă că încheierea pronunțată nu poate fi atacată nici cu apel și nici cu recurs.

Or, potrivit art. 634 alin. (1) C. proc. civ., sunt hotărâri definitive „hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului”.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) C. proc. civ., republicat, hotărârile definitive nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel/recurs.

În concluzie, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate, pe de o parte pentru că aceasta a fost îndreptată împotriva unei încheieri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului, iar, pe de altă parte, deoarece calea de atac formulată de recurent nu este prevăzută de textul de lege special, respectiv art. 520 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 520 alin. (1) din noul C. proc. civ. și va respinge recursul declarat ca inadmisibil, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 5 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 520 alin. (1) C. proc. civ., formulată de recurentul-reclamant A., ca inadmisibilă.

Cu recurs în 48 de ore de la pronunțare, pe soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Definitivă, pe soluția de respingere a recursului ca inadmisibil.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2016.